He-he, Nae si gionloc! Bravo - frumoasa discutie...


U2... mi se pare pleostiti rau... Acum 10 ani, poate... Phil Collins - pas! Michael Jackson... :lol: cred ca pe asta mi-ar place sa-l vad.


"Zeppelin von Rock", oare? Cred ca despre asta este vorba --- e in colectia (extinsa) de carti de muzica a tatalui meu... O mai rasfoiesc din cand in cand, mai ales cand il caut pe Gollum in "Rumble On" :P.



Otherwise...

Pink Floyd: "Animals" si "Atom-Heart Mother".

desi nu pot spune ca e vreun album de-al lor care imi place mai putin, astea doua si Wish you are here le ascult cel mai des. astea imi creeaza starea. in ceea ce le priveste pe celelalte, trebuie sa ma aflu eu intr-un anumit mood pentru a le savura la maximum. astfel urmeaza Dark Side, Wall, Meddle, Piper, More, Division, Momentary, Obscured by Clouds, iar cel mai rar asscult Ummagumma... poate fiindca e cel mai intuitiv (in al doilea volum) produs al lor. fiindca intinde nervii si rascoleste atmosfera.

referitor la cartea lui Mason, mi-am mai amintit un detaliu expus in recenziile de pe amazon: inainte de a fi publicat, volumul a trecut pe la fiecare dintre membri, ei exprimandu-si opiniile legate de continut chiar la finalul textului tobosarului! interesant, poate Mason a incercat sa le faca un fel de anamneza ca prima etapa a unui proces de calmare a disensiunilor existente intre ei.

Zeppelin von Rock !! de retinut si batut la usa lui MinRep ca sa ne impartaseasca elemente de-ale ei, mai ales ca pare a nu se afla unsor un exemplar. poate la Academia de Muzica!

Hmm... Cel mai des ascult "Wish You Were Here", "Meddle" si "Dark Side of the Moon"... Apoi restul... Cel mai putin ascult "Amused to Death" :P ...


By all means... :)

Ok, sa intervin si eu :).
Nu sunt mare cunoscator Pink Floyd dar albumul "Wish you were here" cred ca l-am ascultat de peste 100 de ori, integral....(poate mai mult, de 4 ani de zile de la prima auditie..am avut timp )...altele: The Wall, Ummagumma.
Din prima lor perioada, cu Syd Barret vocal (parca asa il chema pe "crazy diamond") nu stiu prea multe...recunosc ca sunt destul de lenes..dar cred ca o sa fac un efort sa-mi procur toata discografia si sa o ascult...o sa tin seama si de sfaturile voastre, care albume merita atentie.

daca tot ramane vorba de Pink Floyd, pe care i-am descoperit cu mare placere la varsta fragila de 12 anisori, prin albumul lor Meddle, vreau sa spun ca este formatia care este intagral la mine in playlist de atunci.

Animals m-i se pare cel mai reusit album, pentru ca are ideia aia lucrata din scoarta in scoarta, cu grije, cu leit-motive muzicale, si cu niste lyrics geniale.
More, Atom Heart Mother si Meddle sunt albumele care ma ung pe suflet, pentru ca surprind si exprima viata normala, care pun semne de intrebare marunte de existenta in oarecare masura, si care te lasa linistit.
The Wall, Wish You Were Here si The Dark Side of the Moon sunt albumele care imi place pentru ca au o parte Rock serioasa, cu mici bancuri mizicale, si cu o ideie unitara. insa ele sunt si cele mai comerciale, pe care le cunoaste tot prostu' si caredevin asa de "uzate"...
Amused to Death, The Final Cut, The Pros and Cons of Hitchhiking, A Saucerfull of Secrets si Diviniton Bell sunt albumele pe care eu le vad ca incomplete, pentru ca intr-un fel nu mai au unitatea aia pink floydiana.
celalalte albume sunt un fel de fill-in, si canta pe comp-ul meu tot timpul.
mda, cam asta ar fi ordinea pe care o am eu cu albumele Pink Floyd.
well, one can call me quite obsessed, dar Pink Floyd face parte din viata mea, apoi un pic de Jethro Tull si spre sfarsit au mai intrat si Led Zeppelin.

i-am ascultat atit incit am devenit aproape imun la muzica floyzilor. ii stiu pe de rost. noroc cu niste raritati cum ar fi zabriskie point, smokin' blues sau alte bootleguri care mai au in ele ceva surprize.
ramin la perioada dintre saucerful of secrets si animals. odata cu the wall au luat-o intr-o directie care nu prea ma intereseaza. la fel, albumele solo mi s-au parut sub asteptari, in afara de pros and cons of hitchhiking [chitara lui clapton, parca]. n-am ascultat duo-ul waters-geesin din 1970, cred ca body se cheama. stie cineva ceva de el?
careful with that axe, eugene [varianta live-ummagumma] e piesa mea de suflet, ca sa ma exprim in limbajul de lemn al sentimentelor, sau mai exact piesa care ma reprezinta cel mai bine in relatia mea cu muzica pink floyd.

Corect... Dar, totusi, nu mi se par nici acestea foarte accesibile. Nu pot sa zic ca am stat vreodata sa ascult toate albumele "Pink Floyd" de la inceputuri pana... ma rog, cand au aparut ultima oara pe piata cu ceva... Acum am o usoara tentativa, dar le cam alternez. :P

Sunt de acord si cu crissis, faza in care trupa a intrat dupa "The Wall" nu ma prea intereseaza. "The Division Bell" e o exceptie, dar - la fel ca alte albume - il vad ca fiind inconsistent.

wow, crissis, recunosc o parte din mine in tine. si eu cunosc toate cantecele, si le cant la fiecare ocazie, cand pasul meu de mers pe strada merge cu un ritm de-al lor.
anyhooz, sunt de acord ca miciile cantece, adica cele din zabrisky point si alte bootleg-uri sunt bune de tot, insa nu se compar cu cantecele cu concept mare (vezi Shine on you crazy Diamonds) sau cu albumele astea (de la Animals pana la The Wall).
adevarul este ca deja din timpul The Final Cut Roger Waters a intrat in alta directie, adica muzica cu sens politico-social. de aici au intrat si certuriile intre membrii, si s-a destramat Pink Floyd. albumele solo insa nu sunt reusite, desi ascult cu mare placere din cand in cand Amused to Death sau alte solo-uri geniale a lu' Gilmour and friends.

insa ai dreptate cu ce-ai spus fata de Carefull with that Axe Eugene, care da, este o capodopera. Ummagumma este in general misto, dar asta e cel mai bun de pe album, la fel ca si versiunea de pa Pompei, care si vizual este geniala.

albumele comerciale (desi nu le poti numii asa) au fost ceea ce i-au scos in fata pe Pink Floyd, si le-au adus faima aia de superstars. si de aici au iesit si probeleme. intre Waters si Gilmour, dar si intre ceilalti membrii (vezi relatia intre Gilmour si Snowy White, chitaristul nr 2, sau intre Andy Fairweatherlow si Wright), care au vrut sa cante cate un alt cantec in timpul concertelor. orgoliile fiind insa imense, nu a existat decat destramarea ca solutie.

Michael Franks.

TRICKY.

TRICKY TRICKY as well
si Portishead - Dummy

now who would have expected that?

Pink Floyd - pentru noaptea asta m-am gandit la Meddle si Pompei
Jethro Tull - hmmmm, Aqualung, si Stormwatch
Led Zeppelin - And the Song remains the Same

si cate un Pearl Jam de la o prietena...

Laid Back, daca-i mai tineti minte.

Dj Project - Privirea ta.

Videoclipul f. reusit.

Erroll Garner, Lester Young, Count Basie, Duke Ellington si Billie Holliday... Iar acum, Pablo Casals - Beethoven.

Portishead - Portishead

Parca mai bun decat Dummy

king crimson - red
ceva intre free jazz si hard rock, ultimul album mare dinaintea deraierii frippertronice din anii 80-90
stephane grappelli - le toit de paris
debussy - preludii cu michelangeli
sostacovici - cello concertos 1&2
etc, etc

Urma - first time ever right now, praised be Mr. Collins.
Sounds good. Nice discovery.

Ha, ce coincidenta! Tocmai ascultam (descopeream) "Nomad Rhymes"... Tipii astia o rup bine!

Les grands ésprits se rencontrent toujours!