@ herbert
daca tot te dai mare (c)literat ar fi trebuit sa stii ca literatura Nu are ca cerinta sine qua non suportabilitatea
si daca ai trecut (?) de pagina 100 ar fi cazu sa faci diferenta intre filmu lu ppp si cartea marchizului
in fine se prea poate sa fi murit deja eviscerat de zombiul lui ppp care Nu a vrut sa faca un film suportabil
(doar era comuist, ce dracu!)

cea mai buna definitie a 'celor 120 de zile...' pe care am citit-o!!
korben, kiar ai scos-o din tine sau ai pescuit-o de undeva?
daca e 1, atunci respkt ;)

la al 2-lea mesaj, am zimbit la ppp = 'comuist' :w00t:
nu stiu daca e voit calamburgica sau una din obisnuitele typos ale lui korben, da vorba aia: se non e vero, e ben trovato!

da, 'sublimul marchiz' (unul din marile oximoroane ale literaturii!) e 'plicticos'; ei si? nu e mai putin genial... e ca o constructie/catedrala de cuvinte, fraze, paragrafe etc ridicind - calm & metodic; senin & sistematic - un edificiu delirant & dement... adica: (inca) un oximoron.
sade reuseste (unul dintre putinii care reuseste!) o experienta a limitei/limitelor care este absolut obligatorie (pt literatura) si absolut terifianta (pt cititor). clasicismul (= camasa de forta a stilului) care ascunde nebunia - lasata sa explodeze, over & over, in mintea cititorului.

a-l citi pe d.a.f. de sade este la fel de rewarding ca a citi biblia. :P

Korkoben,
chiar si atunci cand nu mananci litere, tot obscur ramai. ce, faci cu mine teoria literaturii? nu te obosi... lucreaza in familie.
eu scriu una si tu intelegi alta... sau nimic.
asadar, no respkt.

Saptamana trecuta am terminat de citit ultimul roman al lui Pascal Bruckner: "Iubirea fata de aproapele", romanul care ii face pana si pe barbati sa roseasca (cel putin asa scrie pe coperta). Ce sa spun, cartea e foarte reusita iar comparatia cu "Luni de fiere" este inevitabila. Bruckner a fost acuzat ca nu e decat un speculant in aceeasi barca cu Dan Brown si Paulo Coelho, ca scrie carti socante de o sexualitate debordanta avand certitudinea ca vor fi citite mai mult datorita perversiunilor continute. E si asta un punct de vedere dar dupa mine "Iubirea fata de aproapele" este un roman despre gasirea eului si implicit a jumatatii.
Sebastien este un diplomat de 30 de ani cu o cariera de succes, o nevasta frumoasa si 3 copii care il iubesc. Toata viata a fost alintat de familie, pretuit de prieteni si viata lui pare a fi perfecta. Intr-o zi insa o femeie ii ofera 300 de euro pentru a face dragoste cu ea si mai mult din curiozitate accepta. Astfel, Sebastien plonjeaza in lumea prostitutiei avand un scop aproape nebunesc: sa devina gigolo. El nu stie nimic depre aceasata meserie dar este dispus sa invete cum sa le aduca femeilor de orice varsta placerea carnala. De asemenea trebuie sa tina un echilibru intre viata de familie, cariera diplomatica si indeletnicirea secreta. Totul se schimba cand o intalneste pe Dora, o chelnerita pasionata de religie dar fara inhibitii care il taraste intr-o relatie patimasa care va distruge din temelii existenta lui hedonista.
Ca si in "Luni de fiere" pentru a se descoperi pe sine, eroul trebuie sa decada, sa se lovesaca de fundul gropii, sa sufere si abia apoi sa se mantuiasca. Bruckner, nu este nicidecum vulgar chiar daca descrie cu lux de amanunte serviciile prestate de Sebastien unor femei nu foarte atragatoare. De fapt acesta este unul dintre elementele cheie ale cartii: el nu practica prostitutia pentru bani ci pentru a oferi placere. Lipsesc scenele de scatofilie, urofilie si viol care au socat mai mult sau mai putin in "Luni de fiere" iar cel mai socant episod se rezuma la o partida de sex cu niste frati obezi.
Foarte interesanta este insa corelatia cu religia reflectata in extrasul din Biblie care incheie romanul: "Dumnezeu este iubire". Finalul , relativ previzibil, desi mai optimist ca in celalalt roman lasa totusi un gust amar cititorului si explica cateva episoade aparent fara sens.

Ca tot veni vorba de Beigbeder, am citit acum ceva timp "Hell" al Lolitei Pille, bestseller in Franta la aparitia caruia sa crezut ca e scris de Beigbeder sub pseudonim. Un roman de debut al unei autoare destul de tinara, literatura "trash" care desi nu se ridica la nivelul unui Houellebecq ofera o experienta destul de interesanta. In esenta este o poveste de dragoste intre doi tineri din inalta societate a Parisului. Hell, este o pasare de noapte care traieste pentru a consuma, mare amatoare de cluburi si after-party-uri, de sampanie si de droguri, de Gucci si Prada dar care nu e superficiala ca prietenele ei, e cinica si destul de inteligenta. Totul se schimba cand il intalneste pe El care se pare a fi proiectia ei masulina. Dupa ceva joaca, cei doi se cupleaza si impreuna formeaza un fel de cuplu primordial, se deracordeaza de la viata dinainte si sunt fericiti pentru putin timp (pai se putea altfel?). Ce va urma nu e greu de constientizat...
Limbajul este liber dar nu vulgar descrierile sunt mai mult sau mai putin socante (lumea buna a Parisului e portretizata destul de grotesc), scene de sex nu sunt decat vreo doua-trei dar niciuna gratuita. Autoarea vrea sa arate ca in ciuda banilor si pozitiei sociale, sub masca cinismului se gaseste o Hell sensibila care are nevoie de putina iubire. (caci vorba lui John & Paul: "All you need is love"). Din punctul meu de vedere cartea merita!

vezi ca s-ar putea sa ti-o furi pe aici cu Bruckner si Beigbeder :)
am citit ce-ai scris, si cred ca am chef sa citesc si eu cele doua carti de care zici.. dupa Bruckner nici eu nu prea ma dau in vint, am citit citeva din cartile lui.. totusi i-as citi noua carte, vreau sa vad la ce rosesc barbatii...

Sa nu fiu inteles gresit! Nu sunt fan hardcore Bruckner sau Beigbeder! Am citit cartile mai mult din curiozitate (dupa ce le-am vazut recomandate pe la "Parte de carte" sau in "Dilema Veche") si consider ca nu sunt chiar o pierdere de timp!

unmissable:
american psycho (brett easton ellis)
in final tradus si-n romana
al doilea motiv (dupa sallinger) pentru care pretentiile americacanilor cum ca ar avea literatura pot fi considerate valide
hocus-pocus (kurt vonnegut)

Freakonomics - A Rogue Economist Explores the Hidden Side of Everything - Steven D. Levitt & Stephen J. Dubner

kkt!
k-asha e korben: una buna, una rea...
daca pt tine lit. americana este 'valida' doar dupa salinger (asa se scrie, cu un singur 'l'!), kiar n-are rost sa te mai intreb de poe, melville, james, faulkner sau capote... (pt a ne margini la prozatori, fireste!)

Da' tu chiar crezi ca generatia gen stie de zgomote si furii, alea alea?
In alta ordine de idei: Michel Foucault - A supraveghea si a pedepsi

da, tare si precis: "generatia gen". sau "generatia rspect"
pe de alta parte, ma deruteaza luciditatea, superioritatea si ironia aristocratica a lui Ambra in cazul de fata, care, altadata, marturisea flamboaiant si plictisit ca nu mai citeste carti decat pe "scaunul singuratatii", adica la WC, dar si atunci numai tratate despre tehnica stingerii incediilor in cartierul broastelor testoase, "mobilate" cu cipuri - un univers "tarator" in sepia, creat dupa BD-uri (ca tot ii place Sin City). daca AB mai spune ca a citit si "Absalom, Absalom!", atunci - "rspect!"
acest mesaj nu este un compliment in adresa "animalului jucator" Ambra, de aceea il rog pe Korben sa nu-mi scrie, manios, vulgar si ...gelos pe PM, ca sunt lingusitor, servil, „felationist” s.cl. (de nereprodus din spirit de igiena a spatiului public) si tradez lupta dreapta si sfanta impotriva lui Ambrozie - "teroristul" de pe CineMagia...

@als
poe- boooooooooring
mellville (btw un l in plus doar ca sa ai ce corecta)-moby dick?
get lost
faulkner - o fi mare da n-are nimik minunat
james -poate
si literatura americacana incepe nu DUPA ci CU sallinger
cu 2 l
ar fi o execeptie da efemeie si poeta si sec 19
@ambra
oricat de socant ar prea pt unii semidokti, cititul unor anumite carti nu te poate face nici inteligent, nici intelectual
@herbert
gen ma`ta
simpla ta aparitie necesita chemarea echipei de deratizari in spatiul publik

sorry 4 u
i tried; soz; cant; i keep findin meself - in moby dick
ba da
ba nu
începuse mai dinainte
(BTW. Faulkner zicea cä a-nceput - si s-a "terminat" - cu Hemingway; altä exagerare - da' mä rog; era Faulkner, asa cä i se admite.)

gen.

nu vreau sa lovesc in cel cazut - vezi exegetul ridicol al literaturii americane Korkoben. adevarat: raul cel mai mare ti-l faci singur si nesilit de nimeni...
gen: macar sa prinzi lumina de septembrie...

Cine n-a prins LUMINA DE AUGUST, slabe sperante sä mai perceapä SANCTUARUL. Asa cä nu-i mai rämân ca argumente nici mäcar ZGOMOTUL SI FURIA - de-acum si pânä PE PATUL DE MOARTE.

incorijibilului korben

nu, salinger e cu un singur 'l' (ca si melville - ma rog, el e cu 3 :) !); daca ar fi fost cu 2, s-ar fi citit 'solinger' in loc de 'selinger'...

da, poeta aceea (i.e. emily dickinson), uitasem de ea; ma mir ca ti-o amintesti tu... dar nu ti se pare ca - gen - te contrazici??

da, buna (aca strivitoare) compozitie.

O prejudecata stupida: "literatura americana? de rahat..ce dracu se pricep astia la arta?"

Niste nume de autori (ignorarea lor, convingerea ca nu reprezinta o literatura este sinonima cu prostia)

sec XVIII
- Fenimore Cooper, Washington Irving
sec XIX
- Ralph Waldo Emerson, Nathaniel Hawthorne, Longfellow, Edgar Allan Poe, Richard Henry Dana, Thoreau, Herman Melville, Walt Whitman, Emily Dickinson, Mark Twain, William Dean Howells, Henry James

- Theodore Dreiser, Robert Frost, Edgar Rice Burroughs, Jack London, Upton Sinclair, Carl Sandburg, Ezra Pound, Eugene O'Neill, Raymond Chandler, T. S. Eliot, Henry Miller, F. Scott Fitzgerald, John Dos Passos, William Faulkner, Ernest Hemingway, Steinbeck,

Cei contemporani : Bellow, Vonnegut, Nabokov, Tennessee Williams, Burroughs, Arthur Miller, Bradbury, Asimov, Clarke, Kerouac, Doctorow, Roth etc.

M-am rezumat doar la cei cititi de mine si/sau la cei mai cunoscuti.

http://www.shsu.edu/~eng_wpf/amlitchron_index2.html