Premiile la Cannes trebuie sã înceteze!

Anca Grãdinariu
AperiTIFF, iunie 2008



Domnilor, sînt indignatã ºi spun rãspicat: nu mai suport! ªi prin mine glãsuieºte vocea întregului popor român care plãteºte taxe ºi impozite ºi care s-a sãturat sã fie insultat la el acasã. Domnilor, cît o sã mai cîºtigãm premii la Cannes? O sã exprim cu tãrie, ceea ce nimeni n-a avut curajul: juriul acestui jalnic festival e principalul sabotor al imaginii României în lume. Ce mai, francezii au fost dintotdeauna duºmanii tuturor popoarelor, dar în ultima vreme li s-a cãºunat pe noi. Dar la ce sã te aºtepþi de la niºte pederaºti stîngiºti care mãnîncã melci ºi practicã acte sexuale în trei? Ceea ce mã umple de mînie e faptul cã statul român îi sponsorizeazã, cu bani de la buget, pe agenþii lor, adicã pe regizoraºii români (nici ghilimelele, nici zeflemeaua nu sînt suficiente ca sã arate la ce distanþã sînt aceste otrepe de statutul de Regizor, întrupat în persoana dl Sergiu Nicolaescu, un simbol marcant al culturii ºi geniului acestei naþii).

Nu ºtiu ce înþelegere secretã are statul român cu statul francez, dar ºtiu sigur cã-i mîna lui Bãsescu. Existã zvonuri care spun cã noi ne-am angajat sã le adãpostim deºeurile atomice, ºi ei s-au angajat cã premieze niºte deºeuri cinematografice. Întrebarea mea este: a vãzut cineva aceste filme, înainte ca ele sã fie exportate? Domnilor, dar chiar nu mai existã un control de calitate? Cine a dat drumul la aceste filme urîte, denigratoare, care nu au nimic de-a face cu realitatea româneascã? Cu realitatea anului 2008, unde România e un membru marcant al Uniunii Europene? Sîntem o þarã în plinã dezvoltare, cu locuitori care cîºtigã din ce în ce mai mult, cu parcuri din ce în ce mai înfloritoare, cu supermarketuri din ce în ce mai numeroase, cu din ce în ce mai multe bãnci ºi biserici.

Cînd au ieºit ultima oarã regizoraºii români pe strãzi? Dacã ar fi ieºit mai des din turnul lor de fildeº, ar fi vãzut cã strãzile nu mai sînt strãbãtute doar de Dacii! Domnilor, unde sînt 4X4? Unde sînt Maybach-urile care înfrumuseþeazã aspectul Bucureºtiului nostru drag? Unde sînt pelicule de odinioarã, sãrbãtori ale muncii ºi ale spiritului? Unde sînt filmele despre alte categorii de oameni ai muncii în afarã de sãrãntoci ºi hoþi? Nu de o asemenea cinematografie avem noi nevoie. Avem nevoie de o cinematografie care sã prezinte un model de român cu care sã ne mîndrim. Sã arate Europei cã sîntem demni de ea.

Jos cu aceºti detractori de pe marile ºi micile ecrane! Ne-am sãturat de aerele lor intelectuale ºi de otrava pe care o strîns-o în ei! Toþi la un loc nu fac nici cît un deget al lui Costel Busuioc, acest român minunat care a reaprins fãclia patriotismului peste hotare. De ce numai avortoni ºi muribunzi? De ce nu ºi oameni de ºtiinþã, tineri excepþionali care muncesc cu sîrg pentru cele mai mari corporaþii din lume? De ce nu filme despre simboluri naþionale ca Nadia sau Hagi? Aceºti impostori care-ºi zic "autori", înfiereazã comunismul, dar se umplu de premii ºi de banii strãinãtãþii profitînd de el. Domnilor, s-au fãcut ºi lucruri bune în þara asta! Avem ºi oameni de omenie ºi doctori cinstiþi. Avem ºi mall-uri la Vaslui! Þãranii nu mai au televizoare cu lãmpi. Oamenii de la þarã, care s-au întors în þarã dupã ce s-au jertfit prin strãinãtate ca sã punã o pîine pe masã, cei care au pus umãrul la creºterea PIB-ului, au astãzi plasme!

Pentru ce vã încãpãþînaþi sã spuneþi doar ce vã dicteazã pervertiþii vestici ºi sã faceþi filme pe care nu le vede nimeni? Nu vedeþi cã þara noastrã e departe de a manifesta un viu interes în legãturã cu "creaþiile" voastre? Þara vã strigã: nu avem nevoie de voi! Þara vrea o privire optimistã spre viitor! Dupã fiecare film deprimant, impregnat de periculoasa esteticã a urîtului, aceºti indivizi ar trebui obligaþi facã un documentar turistic, care sã prezinte într-o nouã luminã frumuseþile patriei. Ne-am sãturat ºi de denaturarea trecutului - dacã Ceauºescu nu interzicea avortul, eram acum un popor de þigani! Noi, românii de bine, promitem sã vã boicotãm! Noi, patrioþii, noi cei sãtui de jeg ºi dornici de valori curate, avem de vãzut un campionat european de fotbal ºi o echipã de susþinut. Hai România!

http://agenda.liternet.ro/articol/72...-inceteze.html

:D :((
ce tristo-misto e articolul asta. foarte nimerit stilul ceusist de exprimare. merci pitbull ca l-ai postat aici.

Cä bine zici: "tristo-misto"! Ai prins exact starea pe care mi-a stârnit-o. Da, trimiterile la ceausism sunt clare (vezi cvasi-citatul din Conferinta de la Mangalia), ca si rapelurile la pulsiunile ovariene ale unor neoneanici mai becalici, pentru care "432" e "un jeg", "filmu cu avortu" sau "o aberatie montatä"...

Femeia vrea sa vada filme despre glorioasa patrie,despre taranii care lucreaza in strainataturi si isi ia plasme sau ce vrea ?

Anca Grädinaru (dacä ea e "femeia" din enunt) vrea (si mai mult decât atât - chiar FACE...) un misto crunt de papagalii cärora le reproduce ineptiile.

S`au descoperit imagini sterse la montaj din filmul "The Birds" al lui Alfred Hitchcock.

http://staticblog.hi-pi.com/gisblogM...1199219365.jpg

Asta-i din "Papagalii" de Sergiu Nicolaescu - si nu i-au sters-o, i-au tulit-o.

Dilema Veche, nr. 232 (24-30 iulie):
In articolul Adinei Dinitoiu (o minirecenzie la volumul colectiv aparut la Humanitas care aduna povesti de dragoste la prima vedere):
"Ana Blandiana spune povestea unui inger pazitor ajuns pe pamant pentru o ultima misiune inainte de a avansa in ierarhie ("Misiune imposibila"). Este si misiunea fatala, caci tanara infirmiera de la spital -unde ingerul ii consola pe muribunzi- se indragosteste de el cu o pasiune care-l debusoleaza: o anumita maretie a fetei indragostite, care cere ingaduinta de a-i fi in preajma, il face, la final, sa-si smulga aripile ingeresti."
Este doar impresia mea sau e posibil ca in proza asta sa adie un aer cinematografic ? Evident ca ma refer la City of Angels, dar nu pot sa nu suspin macar un pic la gandul ca Ana Blandiana nu a vazut decat "paradisul in destramare" al lui Silberling cand s-ar fi putut plimba printr-un Berlin de un farmec apropiat celui din "Remember-ul" lui Mateiu Caragiale.
Nu pot sa spun nimic despre valoarea nuvelei (daca e nuvela). Nu am citit-o, insa as vrea sa stiu daca supozitia mea e indreptatita. A cumparat careva cartea?

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-...mba-romana.htm

Frumos, frumos. Cam de pe o alta orbita, dar frumos. Cu strategia insa, I beg to differ..

Andrei Plesu are o savuroasa rubrica saptamanala in Adevarul literar si artistic.

Despre dieta la televizor

Telecomanda lui Plesu
de Andrei Plesu (2008-08-06)

Din cînd în cînd, pe diferite posturi de televiziune, sînt invitaþi experþi în materie de dietã. Mã uit cu mare atenþie, pentru cã silueta e una din utopiile durabile ale vieþii mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slãbire, aspir la regimul sãnãtos, hiper-igienic, garant al tinereþii fãrã bãtrîneþe.
Pe de altã parte, sînt ineducabil. Ezit, de cînd mã ºtiu, între ascezã ºi lãcomie, între Yoga ierbivorã ºi Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobaþii alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulã „Mãnînc, deci slãbesc!"), am experimentat ºi excesul ºi (mai rar) inaniþia. Nimic! Drept care, urmãresc diet-etica televizatã cu interes, dar fãrã iluzii.
Rezultatul este în-sã paradoxal: cu cît vãd mai mulþi fanatici ai abstinenþei, sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atît devin mai sceptic ºi mai pofticios. „Specialiºtii" nu reuºesc sã mã convingã: sînt prea siguri de competenþa proprie ºi de eficacitatea reþetelor lor.
Au un entuziasm inuman pentru înfrînare, o euforie suspectã a retenþiei. Se mobilizeazã cu toþii pentru a discredita plãcerea, avînd, în acelaºi timp, aerul cã îþi oferã bucurii ascunse, ºtiute numai de ei ºi de adepþii lor. Nu þin minte nume.
Existã ºi genul atletic, muºchiulos, care recomandã o viaþã sportivã, ºi genul famelic, uºor neras, cu o sclipire neliniºtitoare în ochi, care pledeazã pentru crud ºi fibros. Existã ºi medici propriu-ziºi, în general mai rezonabili, dar ºi personaje amfibii, pe jumãtate medici, pe jumãtate vraci, de la care te poþi aºtepta la orice. (Am vãzut odatã, pe inenarabilul OTV, o doamnã specializatã în teoria ºi practica clismei, ambele expuse frugal, cam în patru ore, sub privirile ghiduº-somnolente ale patronului Diaconescu).
Trec peste inconsecvenþele spectaculoase ale dieteticii moderne care, de la an la an, îºi modificã discursul, fãrã complexe: untul e cînd bun cînd rãu, vinul roºu e cînd mai bun cînd mai rãu decît vinul alb, untura e cînd bunã cînd rea, fructele cînd bune cînd periculoase, lactatele – cînd paradisiace cînd riscante, uleiul de mãsline cînd bun (pentru greci ºi italieni) cînd rãu (pentru continentalii nemediteraneeni).
Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca ºi sfaturile concrete. Cineva spune, de pildã, cã a bea lapte dupã faza alãptãrii infantile (cînd suptul e legitim) e a face ceva contra naturii. Altcineva concede cã se pot mînca sarmale, cu condiþia sã fie nefierte.
Un mic dejun sãnãtos e descris în termeni, dupã mine, apocaliptici: bei, la trezire, un litru ºi jumãtate de lichid, dupã care înghiþi patru mere, douã pere, trei portocale, patru kiwi ºi douã banane! Nu pot decît sã anticipez o devastatoare colitã. ªi sã întreb, cu inocenþa copilãriei: de ce? Ce vor sã facã toþi aceºti experþi cu preþiosul timp cîºtigat prin auto-flagelare alimentarã? În cel mai bun caz, o sã trãiascã mult numãrîndu-ºi merele matinale.
La sfîrºitul unui film documentar despre dietã, am vãzut, cîndva, un þãran cretan de 92 de ani dezvãluind, laconic, secretul longevitãþii sale: „Nu mãnînc decît trei lucruri: berbec, brînzã ºi rachiu". „ªi cu vegetalele cum rãmîne?" „Alea sînt pentru capre!".

ha !!!
...apologia sendentarismului si derizoriu' oricarei diete sunt deja celebre... (pitoresti si melancolice) in filosofia imuabila a conului Plesu... -;
...imi amintesc cum, la capatul unui excurs despre binefacerile sportului, a conchis plictisit :
" in ceea ce ma priveste, dragii mei, orice miscare mi se pare un scandal"...

http://www.k2climb.net/news.php?id=17470

re: 'orice miscare e un scandal' :D

oricum, delicios (si personal) excursul. multumim herbert si silver_boy.

als cu un interviu amplu (aparut in Suplimentul de culturã) despre (cununia ºi divorþul) pe care le-a avut ( în calitate de "selector") cu festivalul Anonimul ...



De ce nu mai esti director artistic la Anonimul? Dar presedinte al juriului de scurtmetraje?

Director artistic n-am fost decit in acceptia multora, de fapt eram – cum scria in catalog si pe site, cu un barbarism perpetuat si la aceasta editie – "selector". M-a amuzat si am lasat-o asa: te agati de functii numai atunci cind nu ai un nume. De fapt, relatia mea cu directoarea executiva (Miruna Micu-Berescu – n.r.) ajunsese intr-un impas. Au fost sicane – unele pe fata, cele mai multe nu. A fost un email trimis unei institutii din strainatate, cu care colaboram, prin care i se atragea atentia ca, pe site-ul sau, CV-ul meu continea sintagma "selectioner Festivalul Anonimul"..., iar asta se intimpla cu 3 luni inaintea anuntului oficial privind expirarea "mandatului" meu.
Pe scurt, pe linga incompatibilitatile temperamentale, aveam proiecte si agende diferite – diferenta fiind ca directoarea avea pirghiile de a le duce la indeplinire, in timp ce eu trebuia sa apelez la ea. Coroborat cu frustrarea de a nu avea "final touch"-ul, asta m-a facut sa nu-mi mai doresc sa fac selectia. O spun foarte sincer: nu fac nimic pentru bani, fac un lucru atita timp cit imi face placere! (Colaboram foarte bine cu cele doua fete care se ocupau de scurtmetraje (Daria Pall si Arina Sturzoiu), dar ele au plecat imediat dupa editia de anul trecut. Ar fi savuros de intrebat de ce.)
Presedinte al juriului urma sa fiu (asa batusem palma la-nceputul anului, cind am avut o discutie cu presedintele fundatiei, si mi se confirmase la doua luni dupa), dar se pare ca – din nou – doamna in cauza nu a agreat aceasta solutie eleganta. Vorbim totusi despre cineva care a lasat totul balta si a plecat la Ministerul Culturii imediat ce am fost numit. Apoi a revenit si a luat problema in miini. A stiut sa se faca ceea ce eu nu doream: indispensabil(a). Dar nu-mi pare rau, pentru ca stiu ca, in ce ma priveste, n-am facut nici un compromis. Cam asta ar fi the short version.
Trebuie sa precizez ca am fost invitat insa in calitate de "oaspete", 3 zile din 6... Am refuzat aceasta onoare; prefer sa ma duc, in aceeasi perioada, la workshopul Aristoteles (pe care-l tot ratez in ultimii 3 ani, din cauza Anonimului), facut de oameni dragi mie: Cristina Hoffman si Dan Nutu.

Cum ti se pare juriul?

In cele doua editii la care am fost selectioner instituisem o regula: cistigatorul editiei precedente urma sa faca parte din juriu. Cum editia 2007 a fost cistigata de California Dreamin', eu l-as fi invitat pe Tudor Voican. Nu stiu cum se va descurca juriul de la scurtmetraje, 72 de filme este o cifra enorma – la Clermont-Ferrand se vad cam tot atitea intr-o sectiune, dar in zece zile! Il cunosc pe dl. Manov, care este un critic din Bulgaria – ne intilnim la toate festivalurile mari. Laura Vasiliu va avea ocazia sa faca ceea ce nu i-a fost ingaduit Aneimaria Marinca la editia 2007 – sa urce pe scena. Cit despre dl Zanussi, dinsul a venit de atitea ori in Romania incit aproape ca face parte din peisaj – pare ca vine la pachet cu staff-ul Festivalului B'Est...

Nu ti se pare frustrant, ca (fost) selectioner, ca unele festivaluri mai mici sint de fapt un fel de "daca doriti sa revedeti" ale festivalurilor de categorie A?

Categoric! Si mai face si ca munca de selectioner sa semene cu un joc de cuburi pentru copii. Paranteza: cind am prezentat Festivalul de film romanesc organizat de ICR Londra, toamna trecuta – cu Stephen Frears si Mungiu pe scena –, am glumit spunind ca a face o selectie de film romanesc, acum, este lucrul cel mai simplu din lume: pur si simplu, alegi premiile de la festivalurile mai importante! Dar un festival competitiv ar trebui sa fie o platforma de descoperiri. Problema e ca le descoperi tot la festivaluri precum Cannes, Berlin,Venetia, si pe urma constati ca tocmai filmele alea au fost premiate... E un cerc vicios.

Cum ar putea fi spart acest cerc?

Nu stiu. O solutie este aceea a TIFF-ului: o competitie numai cu filme de debut sau al doilea film. Acolo stii o regula. La Anonimul am incercat, in primul an ca selectioner, sa prezint numai filme "independente". Iceberg (un film belgian foarte original) a luat Premiul publicului, dar nu a placut unora dintre organizatori – de unde se vede ca publicul este, uneori, cu un pas inaintea celor care cred ca se pricep. In al doilea an, am adus mai multe filme cu "pedigree". Si asa revenim la cercul vicios pomenit...

Deci festivalul filmului independent nu mai este chiar asa independent?

Ca festival, este. Ca filme, mai putin.

Nu filmele fac festivalul?

In teorie. In practica, depinzi de ceea ce este disponibil. Anul trecut, de pilda, voiam foarte mult sa am Persepolis si Breath (al lui Kim Ki-duk). Nu s-au putut obtine, desi pe urma am vazut ca Persepolis a intrat pe ecrane, iar filmul lui Kim a fost prezentat la festivalul condus de Dana Dimitriu (B-EST – n.r.), unde a luat chiar Marele Premiu –, iar doamna care este director executiv la Anonimul a lucrat si pentru acest festival...
Problema, repet, este ca, desi a ajuns la editia a 5-a, Anonimul are inca un profil incert. Cind am fost numit, acum 3 ani, mi s-a dat mina libera sa fac un festival "dupa gustul meu", iar prima editie a mea (2006) a fost minimalista: fara nume/titluri mari, fara glamour. Invitata era "generatia asteptata" (de tineri regizori romani), deci era normal sa-i lasi avanscena. Dar am constatat ca, desi faceam selectia, nu mai aveam controlul: "s-a ales" – ca film de deschidere – The Wind That Shakes the Barley al lui Ken Loach, pentru ca tocmai luase Palme d'Or-ul. Eu vroiam, in schimb, Volver al lui Almodovar (care nu luase, desi este un film mult mai bun). La scurte, am separat fictiunea de animatie si film experimental, pentru ca stiam – din experienta altor festivaluri – ca cele din urma rareori au sansa unor premii. (La editia de anul trecut, din 18 titluri, juriul a avut 10 pe lista scurta!)
La a doua editie ca selectioner am propus – ca film de deschidere – Paranoid Park al lui Gus Van Sant (Gus insusi isi aratase disponibilitatea de a veni in Delta), caci filmul lui Van Sant mi se parea emblematic pentru ce ar trebui sa fie acest festival: o platforma a filmului independent. In schimb, ne-am trezit cu Ken Loach ("recuperat" dupa un an) in chip de invitat (face a face-ul cu publicul a fost un fiasco, idem intilnirea lui Loach cu Mungiu – care n-a mai avut loc) si cu documentarul lui Al Gore in deschidere. A fost si prima oara, in istoria unui festival cind un catalog se deschidea nu cu filmele din competitie (asa cum e normal), ci cu... "Programul paralel"! De ce? Pentru ca era facut de directoarea executiva. Ghinion, pentru ca An Inconvenient Truth, desi oscarizat, n-a dat pe nimeni pe spate: lumea pleca rinduri-rinduri de la el. Nimeni nu-si mai aminteste documentarul scolar al lui Al Gore, in schimb exista multi care-ti vor spune cit de tare i-au marcat filme ca Surghiunul, Flandres, London to Brighton sau Vier Minuten.

Se pare ca nu prea ne dam in vint dupa ecologie.

Normal ar fi sa fim ecologisti cu totii, mai ales in Delta! Dar conteaza si cum prezinti povestea asta. A parut asa, un simplu moft – ca o umbreluta de soare seara...

In 2006 ai fi deschis cu Volver, anul trecut cu Paranoid Park. Anul acesta?

Cu Entre les murs. E un film simplu, dar extrem de pasionant, semi-documentar, jucat, in intregime, de neprofesionisti! Si stii care e comicaria? Ca s-ar putea spune: pai uite – inca o deschidere cu Palme d'Or, nu? Ca sa repet un truism, nu premiul face valoarea unui film. De fiecare data cind am ales un titlu, nu m-am ghidat o clipa dupa premiile sale. Se intimpla insa, uneori, ca tocmai filmul care ti-a placut cel mai mult sa fie si premiat. Anul acesta, la Cannes, a fost unul din cele mai bune palmaresuri din istoria recenta a festivalului! Dar trebuie dat copy/paste pe oferta unui festival cum e Cannes-ul? Cercul vicios de care vorbeam... In mod normal, asemenea titluri ar trebui grupate intr-o sectiune necompetitiva – cum e "Supernova", la TIFF.

Pentru TIFF, Mihai Chirilov vede sute de filme inainte de a alege cele 12 titluri din competitie. Tu cite filme vedeai pentru Anonimul?

Toate – si niciunul! Anonimul, cum stii, vine dupa TIFF... Ce "descoperiri" poti sa mai aduci in aceste conditii? Preselectia la lungmetraje practic nu exista. Faceam o lista de titluri (deja vazute de mine prin festivaluri), asteptind confirmarile. Doar la scurtmetraje aveam preselectie in proportie de 50%, restul erau scurte vazute la Clermont-Ferrand etc. Pe linga problema "slotului" (Anonimul dupa TIFF etc.), mai e si problema celor cinci zile de vizionare. Cite titluri poti arata acolo? Nu-ti poti permite sa ai o sectiune, sa zicem, de filme premiate, caci atunci n-ai mai avea timp sa arati competitia. Asa ca introduci premiatele in competitie...

Deci am putea spune ca Anonimul este sabotat de locatie?

Intr-un fel, da: salile (3 la numar) sint performante, dar limitate ca locuri. Si nu poti arata una acolo, si alta in camping, ca nu e corect, mai ales ca publicul voteaza filmul preferat... Si mai e o chestiune: o cunosc pe Ludmila Cvikova, noul selectioner, am fost intr-un panel impreuna, este o persoana competenta. Dar ma-ntreb: oare nu mai exista, in Romania, un critic care sa poata face selectia? Irina Margareta Nistor, de pilda, a fost trecuta la "munca de jos" – adica la preselectie. Nu mi se pare foarte elegant.

Cornel Todea despre propria colaborare cu Securitatea
link:http://www.ziua.ro/display.php?data=...8-20&id=241626

permite-mi sa fiu suspect fata de declaratiile acestui individ dupa ce de saptamani bune citesc in catavencu despre el k a fost turnator si k din cauza lui au avut foarte multi de suferit. nu stiu daca asa e, dar sa vina el si sa zica: "da, am fost turnator, dar nimeni nu a suferit de pe urma celor scrise de mine pentru ca eu i-am avertizat si am incercat sa insel sistemul din interior" mi se pare dubios. :sleep:

WMOG
 

World's most owned guy: Levinator25

http://www.youtube.com/watch?v=FZ1st1Vw2kY

well done ea

Futu`i mortii masii ... pai mai merita aia sa traiasca dupa ce a facut asa ceva ? As ucide`o cu propriile mele maini.Doamne fereste! Nu am cuvinte!

http://www.realitatea.net/un-copil-d...te_335857.html

ma socheaza insistenta cu care mass-media relateaza aceasta stire fara a aduce informatii noi. Cand o aud la europa fm din jumate in jumate de ora, imi vine sa-mi iau campii :(

descopar pe liternet o serie de articole din cadrul scandalului ICR NY. nu ca n-ar avea dreptate in ce spui oamenii aia pe acolo, dar s-a ajuns la o situatie aberanta care culmineaza cu fraza de incheiere a unui domn Vlad Morariu: "Sper sã am ocazia sã revin asupra subiectului.".

NU! NU! NU! sper sa n-ai ocazia niciodata! that's not the point!

cred k intr-o varianta inconstienta si foarte perversa sunt destui intelectuali destul de rasariti care se bucura si ei ca au ce comenta la fel k retarzii aia de pe la antene!

intre timp, kanye west (de care nu prea au auzit intelectualii romani (k ei asculta numa mozart, nightwish si ac/dc) si daca au auzit de el il dispretuiesc in orice caz) pe blogul lui promoveaza de o mie de ori mai eficient CULTURA ROMANA:
Matei Apostolescu
Alex Dragulescu

eu unul nu auzisem de nicicare. primul imi place. al doilea mi se pare interesant.

ce tari linkuri.
nici eu nu stima de ei.
ma bucur ca se fac chestii de genul asta si in romania.

...excelent, excelent articol despre "bufonii regelui" semnat Florin Gabrea
urmaresc ( mai cu seama pentru prestatia inegalabila si carisma lui hurezeanu) emisiunea cu pricina...portretul schitat de F.G. celor cinci analisti ( si mai veseli, si mai tristi) mi se pare memorabil...

Fetele Cotidianului cu iahnie de fasole
(FLORIN GABREA)



In fiecare luni seara, chibitarii de oca�*zie, insetati de cunoastere si divertisment, au motiv de bucurie: la Realitatea TV se intruneste sfatul inteleptilor, cinci la nu�*mar, din trustul Realitatea-Catavencu. Cifra 5, o cifra grea de sensuri si sim�*bo�*luri, care, in reprezentarea ei fenomenala, usureaza binisor, dupa cum se poate lesne inchipui, saptamana de saptamana, buzunarele generosului proprietar de trust. Acesta nu se zgarceste si spera, in schimb, ca investitia sa renteze, intrucat, presupune el, cei cinci membri ai Con�*si�*liu�*lui Editorial al Cotidianului reprezinta sum�*mum-ul jurnalismului profesionist de te�*leviziune, de ultima ora: expertiza, obiec�*tivitate, elocinta, pasiune, stil, claritate si, imperios necesar, telegenie. Ecusonul de analist-comentator a fost aici impartit, la intrarea in sanctuar, fara parcimonie. O quinta valoroasa, imbatabila. O adevarata quinta royala. Ne-am ingadui, dintr-un im�*puls ludic, sa asociem pe fiecare dintre ei cu valoarea, in ordine crescatoare, a car�*ti�*lor care compun formatia de poker atot�*cas�*tigatoare: Decarul - Mircea Dinescu, Valetul - Adrian Ursu, Dama - Robert Tur�*cescu, Popa - Doru Buscu si Asul - Emil Hurezeanu. Se poate prezuma culoa�*rea lor comuna, aducatoare de noroc: trefla, cu cele trei varfuri infipte ca un tri�*dent in potul gras, imprastiat pe postavul verde-cenusiu al media autohtone, la care ravneste orice novice optimist - mo�*ne�*dele zornaitoare ale autoritatii, jetoa�*nele multicolore ale notorietatii si banc�*notele jumulite ale prosperitatii in galop. Patru dintre ei cred ca sunt idolii la care se inchina pelerinii audientei si, precum pes�*carul Santiago din nuvela lui Heming�*way, dorm linistiti si viseaza lei. Doar unul este insusi leul si viseaza la o alta jungla, care sa-l incapa si sa-l merite.

Decarul omniprezent si omniscient este chemat in virtutea inertiei, fiindca, fara el, quinta suprema nu s-ar putea con�*stitui. Nu are asadar valoare in sine, in ca�*drul formatiei, ci una contextuala. Portre�*tul lui pare sa fie materializarea urma�*to�*rului silogism: "Lumea este variata si in�*fi�*nita. Mircea Dinescu este un om de lume. Deci Mircea Dinescu este chiar lu�*mea variata si infinita, in fiintarea si concomitenta ei reflectare". De aici, aplom�*bul agresiv, insotit cel mai adesea de formulari pe un ton apodictic, fiindca nu competentele profesionale conteaza, ci rezonanta biografica si onomastica. Pri�*pit, umoral si excesiv de neprotocolar, Mir�*cea Dinescu exceleaza in oralitati stri�*den�*te, licentioase, si accente de o vulgaritate naucitoare, mai ales atunci cand, cu in�*�*ga�*duinta celorlalti participanti si in beneficiu propriu, exhibeaza copertile manualului de cuget golanesc si simtiri concupis�*cente, caruia i se dedica trup si suflet, revista de trista celebritate Plai cu boi, o mostra rara de misoginism maculator, prost gust si humor ieftin, de sorginte pau�*pera. Aici simtul negustoresc ancestral da cu tifla probitatii si acuratetii jurnalistice achizitionate in graba de la taraba unui bazar oriental. Cat priveste inchinaciunea in versuri, adresata Elodiei, la emisiunea din 25 august 2008, lipsita de cea mai ele�*mentara intelegere, discretie si empatie pentru persoana disparuta, ea naste in�*�*trebarea legitima: cum ar fi sunat versul de la urma, "ea ne face din cur cu ochiul", daca ar fi fost vorba de propria fiica, pierduta, precum Elodia, in neant sau sub pamant? Poate ca acest raspuns ar fi trebuit sa-l dea ceilalti patru jurnalisti, care, osteniti de atata analiza pertinenta, au izbucnit intr-un ras de circumstanta. Mo�*mentul recitarii a dat tonul unei rupturi brutale intre o emisiune serioasa de jur�*na�*lism aplicat, de care avem nevoie ca de aer, si balciul cenaclier de provincie. Za�*darnic isi rotea Gore Pirgu privirile lubrice in cautarea lui Pasadia si a lui Pantazi. La masa stateau doar niste umbre mute. Dar mondenitatea si hedonismul poetului, re�*ciclat in analist hazliu si gastronom au�*to�*didact, au salvat, la tanc, aparentele. Mir�*cea Dinescu a oferit, la sfarsitul emi�*siu�*nii, o reteta noua de iahnie de fasole.

Valetul pandeste atent si, format la scoa�*la CTP (Cuvantul trozneste si poc�*nes�*te), viseaza la o charisma in veci nein�*�*corporata, compensata verbal prin aser�*tiuni precise, dovedind o gandire rapida si asociativa. Expresia este glaciala si con�*ton�*denta, tradand nu doar rautate si ne�*par�*ticipare afectiva, ci si o latenta predis�*po�*zitie catre agresivitate. Adrian Ursu exem�*plifica cel mai bine opinia ca jurna�*lis�*tul incorporeaza trei intr-unul: detectivul, procurorul si judecatorul. Si toti trei sunt in�*�*�*tepeniti intr-un zambet fad, prafuit, ca al unei statui budiste, recent dezgropate.

Dama, aflata in pozitia de mijloc, nu com�*plet lipsita de o anume mladiere, in�*con�*stanta si cautare a reperelor certe, ati�*tu�*dini preponderent feminine, pornita cand�*�*va impetuos si promitator, priveste cand spre primii doi, mai mici ca valoare decat ea, cand spre varful formatiei, in speranta inhatarii excelentei profesionale. Ca multi alti colegi de generatie, Robert Turcescu, un adept infocat, la inceputuri, al scolii jurnalistice CTP (Cristian Tudor Po�*pescu), aspira, si el, dar cu putine san�*se, la statutul de "guru" al natiunii, precum mo�*delul sau de odinioara, ale carui sentinte cad cu zgomot semantic si ra�*man, pentru multa vreme, un punct de mirare si seductie. Histrionismul decarului il atrage in aceeasi masura ca si hiera�*tis�*mul rigid al valetului. Dar niciunul nu i se potriveste intru totul. Moale si relaxat, uneori, ca un causeur innascut, febril si as�*pru, alteori, Robert Turcescu pare in per�*manenta preocupat de dilema funda�*men�*tala, raspunzatoare pentru toate esecurile sau izbanzile umane: luarea deciziei corecte la momentul dat. In clipul pu�*blicitar al emisiunii Fetele Cotidianu�*lui, Robert Turcescu isi incruciseaza bra�*tele peste piept si isi salta, ostentativ si copilaros, barbia, incercand, parca, sa im�*pu�*na respect si recunoastere. Doar ca un statut nu se impune, ci se castiga.

Popa (Regele), nici batran, nici inte�*lept, nici bun, asa cum il arata imaginea tra�*ditionala pe cartea de joc, nu este in cautarea a ceva, el stie ce are, la ce a ajuns si catre ce se indreapta. Verbul, arma lui cea mai de temut, este la fel de efi�*cient, atat in presa scrisa, cat si in cea vizuala. Dintre cei cinci, Doru Buscu este cel mai putin telegenic, stangacia lui cor�*po�*rala este, de multe ori, evidenta. Pare mai preocupat de formulari, decat de rationamente, desi el doreste exact con�*tra�*riul. Nu isi simte prestigiul amenintat de primii trei, lumea lui e una a pozi�*tio�*na�*rilor solide, si nici nu ravneste sa uzurpe autoritatea piscului. Isi este suficient siesi. Trasatura stilistica si comporta�*men�*tala dominanta, cruzimea, a simtit-o pe propria piele Traian Ungureanu, intr-o emi�*siune de pomina, moderata de Robert Turcescu. Campion la terfelirea in noroi a unui coleg, prins el insusi in clestele unui embarras de choix, maestrul de cere�*mo�*nii isi imbunatatea ad-hoc performantele sadice, sub privirile admirative ale lui Tur�*cescu si neputinta descurajanta a vic�*timei.

Asul inchide quinta si o onoreaza. Emil Hurezeanu este tot ce are mai bun jur�*nalismul romanesc la ora actuala. Mai ales cel de televiziune. Cultura, eleganta, viziunea, cunostintele solide din domeniul politologiei si istoriei, precum si folosirea unei limbi curate si expresive fac din emi�*siu�*nile la care participa Emil Hure�*zeanu o adevarata sarbatoare. La Fetele Cotidia�*nu�*lui, unde se face politica inalta, cu iah�*nie de fasole si "sarmalute in foi de fita", Emil Hurezeanu nu isi are locul. Pen�*tru el ar trebui inventat un alt Banchet.

Daca as fi prietenul lui, mi-as permite sa-i spun: "Ia-ti desaga si toiagul si um�*bla!". Quinta ramasa descoperita s-ar pu�*tea oricand inchide cu vreun nouar de pri�*pas si, atunci, popa (regele) ar prelua pozitia cea mai inalta, manuind cu auto�*ri�*tate sceptrul si sigiliul trustului. Dar cum nu-i sunt prieten, eu raman neconsolat, iar el ramane, mai departe, sa gireze, din mo�*tive personale, o "tacla analitica" cu gust de iahnie.

A început sfârºitul lumii

http://www.adriangeorgescu.ro/2008/0...arsitul-lumii/
:lol:

slabut.
cliseu.

spune-i lui Georgescu

N-am "prins" din pãcate niciun volum din Fãnuº Neagu...
în schimb îl citeam "retrospectiv" ºi cu pasiune prin
"Almanahele" Literare din anii 60-70...avea o rubricã
permanentã unde scria un soi de prozã-poeticã a la
Turgheniev ºi unde fraza era întotdeauna lungã,
alambicatã,...plus foarte multe articole în Literatorul...en fine,
Fanus Neagu a fost / se stie / un inregimentat al fostului
sistem dar vorba bancului “noi nu de aia il iubim”….
textul de mai jos a fost publicat de Tuca, (
acu vreo 2/3 saptamani) la insistentele bardului,
satul peste poate de indecenta morbida a hienelor de presa ....


Dragã Marius Tucã,
În numele amiciþiei ce ne leagã,te rog sã inserezi
în Jurnalul Naþional aceste rînduri adresate multor
ziariºti sau reporteri din mass-media centralã,
tineri sau mai puþin tineri, dar toþi de o seamã
cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît ºi al
unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu
ºi ªtefan Iordache, hãrþuiþi, ca ºi mine,
cu neruºinare tenace, de niºte condeie butucãnoase.

Vã e foame de moarte de ne cãutaþi prin
toate spitalele? Aºteptaþi-o cu încredere
în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit
la nici o întîlnire. Cei care nu mã credeþi,
puneþi mîna pe o lamã ºi ascuþiþi-o pe venele de la o mînã.
Straniu e faptul cã majoritatea dintre voi vor muri
fãrã sã se fi nãscut. Un scriitor german, Hans Fallada,
a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur".
Mãcar pentru simpatia pe care o purtaþi scriitorilor
strãini – cei români de mult nu mai intrã în discuþie –,
încordaþi-va sã gãsiþi o explicaþie pentru lipsa umbrei
voastre pe copertele istoriei contemporane ºi lãsaþi-ne
pe noi în pace. Cred însã cã exemplul Fallada,
pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, dacã
vã mai spun cã tot el a scris ºi romanul
"Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi,
care ºtiþi cã banii fac totul.

Da, sînt bolnav – cancer de prostatã
cu diseminãri –, mã tratez la Spitalul
Elias (mã opresc sã fac o plecãciune
în faþa medicilor, asistentelor,
infirmierelor ºi tuturor slujitorilor
acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni)
ºi nu doresc altceva decît sã mã lãsaþi în pace
cu nenorocul, suferinþa, spaimele ºi speranþele mele.
Eu ºtiu sã îndur, vîrsta m-a învãþat multe,
dar am o familie, rude, prieteni pe care-i
îngroziþi cînd mã îngropaþi a doua oarã
în decurs de ºase luni. Vã întreb: o faceþi
din pustiu sufletesc sau din cea mai elementarã
lipsã de conºtiinþã profesionalã? Apoi,
ce bucurie vã trezeºte suferinþa altora?
ªi, mai ales, pentru ce ne vreþi dincolo de dincolo?
Literaturã nu citiþi, prin urmare nici cãrþile mele,
la film nu mergeþi, la teatru nici atît. Îmi închipui
cu toatã sinceritatea cã nici de urît nu ne urîþi.
Atunci nu încape decît o singurã explicaþie:
sînteþi mînaþi cu biciul de patronii voºtri sã
aduceþi ºtiri ce sã sature aºteptãrile unui public,
de voi înºivã format metodic, de-a lungul timpului,
ca amator de telenovele imbecile,
senzaþionalism ieftin, erotism vulgar etc.

trist prilej pentru aceasta scrisoare revoltata...
textul e o mica bijuterie, care prinde exact,
in fraze scurte si precise, amatorismul si
nesimtirea aproape criminala din presa romaneasca,
care alearga dupa senzational si morbid...
Fanus Neagu nu este un scriitor pe care
l-am frecventat si cultivat - scrisul sau excesiv poetizat,
fara rigoare, fara o elementara constructie dramatica
(a se vedea asa-zisele sale romane) nu mi-a placut.
aici, in aceasta scrisoare, imi place.
ii doresc sanatate si putere de revolta.

Am visat nopti intregi la ce s`ar fi putut intampla cu omul acesta.

http://news.yahoo.com/s/ap/20081002/...fossett_search

http://www.jurnalul.ro/articole/135552/
verde-n-fata--petru-popescu:-un-scriitor-dublu-

aricolul nr. 2 în 2 zile. l-am comentat pe primul,
"simpatic" dupã cum bine se vede acum.
la cel de-al doilea am cãzut de-a dreptul în depresie.

(azi i-am comandat, lui Andrei Codrescu,
toate cãrþile editate de Polirom, majoritatea erau la 4,99 lei,
ar fi fost ºi pãcat. acum vreo 2 ani
i-am citit ceva poezie. mi-a plãcut.)

http://news.yahoo.com/nphotos/
Phnom-Penh-Post/photo//081009/photos_od_afp/
02b0365ca4ed5100a05afede506df264//s:/ap/
20081010/ap_on_fe_st/
as_odd_cambodia_unique_divorce;
_ylt=AtW0gvur3N.6vb5ik7JcSo4uQE4F

un text responsabil, plin de curaj ºi adevãr, scris de unul dintre cei mai talentaþi gazetari sportivi...

Lumea lui Bã ºi Bre
Cãtãlin Tolontan
13 Octombrie, 2008 |


Criza are ºi partea ei bunã. O gãsiþi aici, exprimatã cu un umor trist, de cãtre Dan C. Mihãilescu: “Lãsaþi criza în pace! Ea nu ne vrea rãul! Criza ne responsabilizeazã, ne solidarizeazã, ne recalibreazã”.

ªi mai e ceva. Acum pietrele zboarã într-o altã direcþie decît în cea consacratã. Dintr-o datã, Andrei Pleºu, Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu, Mircea Mihãieº sau Mircea Cãrtãrescu nu mai sînt obiect predilect pentru vînãtorii lor. Bãºcãlia la adresa intelectualilor s-a transferat cãtre bancheri, oamenii din BNR ºi, în general, cãtre mediul economic.
Dar se vor întoarce! Nu poate rãmîne anul neîncununat. O lucrare trebuie dusã pînã la capãt. Þintaºii vor reveni.

Pînã la os
Aºadar. Anul acesta am aflat cã Horia-Roman Patapievici e un scriitor obscur, cifrat ºi un manager catastrofal al Institutului Cultural Român.

Cã Mircea Cãrtãrescu e un poet eºuat într-un scriitor ale cãrui cãrþi fie nu au succes la public, ci doar la criticã, cazul “Orbitor”, sînt deci simandicoase, fie au prea multã prizã la public, “De ce iubim femeile”, ceea ce dovedeºte un populism jenant pentru un calofil.

ªi tot aºa, om cu om ºi femur cu femur.

Campania are o mizã simplã. Trebuie sã ne intre în cap: în România nu existã elite! Nu existã oameni care sã fi contat ca modele publice în ultimele aproape douã decenii. Nu existã o culturã a diferenþei, toþi sîntem la fel. La fel de modeºti, desigur!

Unde sînt creaþiile lor?
ªtiþi ce e, totuºi, ciudat în aceastã nivelare programaticã? Lipsa unei propuneri.

Sã acceptãm, de dragul reducerii la absurd, cã oricine ar fi reuºit, în locul lui Gabriel Liiceanu, sã facã din Editura Politicã ceea ce azi este Humanitas. La urma urmei, e clar cã “Bunul gust al libertãþii” e pe toate drumurile în România . Trãim din plin asta în ultimele douã decenii!
Dar unde putem gãsi editura dezvoltatã de cei care azi îl criticã pe Gabriel Liiceanu? Sau unde sînt textele care sã intre în cultura urbanã ºi sã circule din mail în mail, parcã în ritmul anotimpurilor, aºa cum cãlãtoresc de ani de zile, între prieteni, frazele lui Andrei Pleºu?!

În ce credea Amy?
Fie, Horia-Roman Patapievici este neiertãtor cu defectele românilor! Dar unde sînt volumele calde ºi optimiste ale celor care îl mãscãresc, în ziare sau pe tv?!

ªi unde sînt articolele cu altã temã decît Traian Ungureanu scrise de adversarii viscerali ai lui Traian Ungureanu? Analizele lui despre lumea contemporanã obosesc desigur, aºteptãm puncte de vedere serioase, nu precum aceasta în care sã se întrebe în ce credea stewardesa Amy! Ce treabã avem noi cu Amy?

Timorare
Interesul politic imediat este doar paravanul, nu mobilul real al atacului la adresa intelectualilor. Bãsescu vine ºi pleacã. Partidele alterneazã la putere. Dar o societate fãrã repere este scopul subliminal al campaniei.

Demolatorii de elite vor ca argumentul sã fie înlocuit de CAPS LOCK, iar dezbaterea publicã sã fie purtatã cu “bã”, “mã” ºi la un nivel timorant pentru partener. Dacã e nevoie de ceva poze cu stewardese, vor veni ºi acestea! Sã domine cine vorbeºte mai tare, cine scrie mai apãsat, cine are tupeu!

Ni se propune o lume în care, dupã ce Andrei Pleºu a scris astfel ( http://cosminvaman.com/2008/04/plesu...l-cu-laptopul/ )despre Valentin Stan, e firesc ºi amuzant ca acesta sã-i rãspundã aºa.
( http://www.jurnalul.ro/articole/136033/valentin-stan:-basescu-plesu-si-gheizerul-din-cap! )

Bun articolul. Mare idiot.

un articol bun despre turnatorii cu imaginatie. ultimul sosit - Kundera.
link: http://www.adevarul.ro/articole/de-u...e-domnule.html

yep..misto

da' tot ea lucreaza la strans gunoaie si la spalat wc-uri

Unde vrei sa se intoarca, ca aia de au fluierat sunt francezi, nascuti in franta. sa nu-mi spui ca ii trimiti la bunici. :lol: Problema e cu cei de nationalitate franceza care sunt tratati ca niste gunoaie. Noii imigranti tac si-inghit.

:shock: gandesti asa pentru ca in romania nu sunt negri iar alteritatea e mai pronuntata, dar in tarile cu multi imigranti de origine africana, sa vezi pe strada niste negri e foarte natural si nicidecum nu te apuca tremuriciul.

http://www.hotnews.ro/stiri-internat...ne-klatten.htm


chiar ca viata bate filmul...

Foarte tare.

Sgarbi ala ar trece si peste 'cadavre' ca sa fac banu' :D

Sgarbi nu s-ar afla la primul santaj de acest gen, el ar mai avea si alte bogatase la activ, printre care si o milionara elvetianca de 83 de ani.

saruta-ma pe proteza, darling, dar vezi ca balamaua e defecta...

Batman il da in judecata pe Christopher Nolan

http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=10401

Epistolã cãtre un prieten - Mici ficþiuni despre celebritate de Gabriel Liiceanu

Nu ºtiu dacã þi-am povestit vreodatã cum a fost când am devenit celebru. Lucrul s-a petrecut în 2002, la scurtã vreme dupã ce apãruse Uºa interzisã ºi când revista România literarã îmi acordase Premiul "Cartea anului". Trebuie sã ºtii cã pânã atunci nu eram decât notoriu. Scriam la câþiva ani o carte, apãreau cronici la ea, uneori mai bune, alteori aºa ºi aºa, alteori deloc. Se mai întâmpla ºi sã iau parte la câte o polemicã. Sau sã primesc, de la câte un cititor, o scrisoare. Ce mai, simþeam cã viaþa literarã pulseazã în jurul meu! Iar când dãdeam câte un interviu la radio pe teme culturale, ba uneori chiar la televiziune, la emisiuni cu rating mic, numele îmi era pronunþat corect.
Cum zic, eram notoriu. Însã despre celebritate nu ºtiam, ca scriitor, decât puþine lucruri ºi mai toate din povestirile înaintaºilor mei. ªtiam, de pildã, cã dupã ce scrisese Maitreyi Mircea Eliade devenise celebru. ªi aºa, celebru fiind, se întâlneºte pe stradã cu un fan care se repede la el, îi scuturã mâinile ºi îi spune cu vocea sugrumatã de emoþie: "Nu ºtiþi ce fericit sunt sã vã întâlnesc, domnule Mircea Eliade Rãdulescu!". Ce importanþã avea cã îl corcise pe Eliade cu venerabilul, mort de vreo 50 de ani, Ion Heliade Rãdulescu? Mai ºtiam, iarãºi, cã la scurtã vreme dupã ce publicase faimoasa interpretare la basmul Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, Noica se întâlneºte cu un tip care se declarã admiratorul lui. "Ce anume aþi citit din mine?", îl întreabã Noica cu zâmbetul lui mieros. "Interpretarea la Punguþa cu doi bani ".
Dar una e sã ºtii ceva despre celebritatea altora, ºi alta e sã o simþi pe pielea ta. Într-adevãr, a doua zi dupã ce luasem premiul cu pricina ºi ºtirea fusese datã ºi la televizor, sunã la uºa apartamentului meu unul dintre vecini: "Am auzit cã aþi fost premiat pentru o carte, În spatele uºilor închise. Aþi putea sã mi-o daþi ºi mie?" De-atunci am primit sute de telefoane de felicitare ºi scrisori de la prieteni din þarã ºi strãinãtate, o grãmadã de oameni m-au oprit pe stradã ºi mi-au declarat cã Uºa mea le schimbase viaþa. Toþi citiserã cartea ºi erau entuziasmaþi. Unul mã felicita pentru Cu uºile deschise, altul îmi vorbea despre Uºa întredeschisã, altul îmi mulþumea pentru Poarta interzisã. Ba chiar, la câteva zile dupã vestea premierii cãrþii, o doamnã aferatã intrã în Librãria Kretzulescu ºi cere imperativ cartea Ferestre deschise "de autorul ãla cu L care a luat un premiu". Devenisem, în sfârºit, celebru! Însã consacrarea absolutã nu s-a petrecut decât atunci când ºi alte cãrþi pe care le scrisesem, unele cu mulþi ani în urmã, au devenit, la rândul lor, celebre. Oamenii începeau sã se intereseze de toatã "opera mea". În urmã cu câteva luni, un cititor din Timiºoara a întrebat la Librãria "Joc secund" de Furnalul de la Pãltiniº.
Un an mai târziu, Andrei Pleºu a publicat Despre îngeri ºi, la scurtã vreme dupã aceea, a devenit, la rândul lui, celebru. Traiectoria celebritãþii sale a arãtat, în linii mari, la fel ca la mine. ªi el a luat Premiul "Car�*tea anului" ºi, tot aºa, a doua zi dupã aflarea veºtii, un telefon a sunat la secretariat la Humanitas. O voce tânãrã ºi suavã, strangulatã de emoþie, a întrebat: "Nu ºtiþi, vã rog, de unde aº putea sã îmi procur cartea Despre ingineri de Andrei Pleºu?"
De fapt, dacã stau sã mã gândesc bine, el a cunoscut celebritatea cu mult înaintea mea. Prima oarã, cred, când a fãcut o vizitã în China ca ministru al culturii. Era prin 1990. Se plimba pe un mare bulevard din Pekin, când ºi-a dat seama cã din ce în ce mai mulþi chinezi încep sã se bucure la vederea lui ºi îi fac semne extrem de prietenoase. Sã fi fost vreo pozã de-a lui prin ziare?, s-a gândit o clipã. Dar de ce sã simtã chinezii o atât de mare bucurie la vederea ministrului român al Culturii? Cum semnele de simpatie creºteau în mod vizibil de la un minut la altul, prietenul meu s-a aplecat cãtre însoþitorul sãu ºi l-a rugat sã-i explice ce se întâmplã. "Acum douã zile, Excelenþã, a fost un concert al lui Pavarotti ºi lumea crede cã sunteþi el."
Amicul meu a avut parte de o grãmadã de astfel de dovezi de celebritate. Cãlãtorea la un moment dat cu trenul cãtre Iaºi. Un individ care stãtea pe culoar trecea când ºi când prin dreptul compartimentului ºi-i arunca priviri scrutãtoare. În cele din urmã a deschis uºa ºi a strigat victorios: "V-am recunoscut! Sunteþi Ludovic Spiess!"
Altãdatã era la Sinaia, unde se retrãsese pentru câteva zile sã-ºi încheie "cartea cu inginerii". Ieºise dupã masa de prânz "sã ia puþin aer". Din capãtul strãduþei pe care mergea se apropia un tip. Pe mãsurã ce se apropia, chipul lui trãda o emoþie crescândã. Ajuns la câþiva metri, îºi scoate cu un gest ceremonios cãciula ºi zice rãspicat: "Sã trãiascã bucãtarul nostru de la PRO TV!". Îl confundase cu Radu Anton Roman, Dumnezeu sã-l ierte, cel care avea o emisiune gastronomicã cu mâncãruri româneºti (destul de grele).
În sfârºit, îmi aduc aminte cã, în urmã cu ceva vreme, Andrei se interneazã la Elias douã-trei zile pentru niºte analize. E dimineaþã, e îmbrãcat într-un halat elegant de mãtase, ºi traverseazã, pentru a ajunge la laborator, o salã de aºteptare, unde, în faþa diferitelor cabinete, oamenii aºteaptã sã le vinã rândul. Se simte privit ºi, la un moment dat, aude în spatele lui: "Uite-l, bã, pe Liiceanu!"
Cam asta înseamnã sã fii celebru. Trei trãsãturi ale celebritãþii cred cã se desprind de aici. Prima: eºti celebru atunci când poþi stârni în jurul persoanei tale un numãr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai micã de timp. A doua: ca sã fii celebru, e, de asemenea, obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care le stârnesc persoana ta sã fie însoþite de entuziasmul ºi jubilaþia maximã a celui care le produce. În sfârºit, temeiul adevãratei celebritãþi nu este gestul care se presupune cã te-ar putea face celebru, ci caricatura lui. Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a fãcut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a fãcut sau despre ceea ce se crede cã a fãcut. Un om devine celebru din clipa în care începe sã convieþuiascã cu propria lui caricaturã.

Tocmai mã pregãteam sã îþi trimit aceste rânduri, când o experienþã de ultimã orã mi-a îmbogãþit micile mele reflecþii despre celebritate. Un tip a scris despre mine, într-o gazetã de profesioniºti ai informãrii, tot felul de grozãvii: mi se dusese vestea, zicea, cã plecam din casele oamenilor cu tot felul de obiecte, drept care de la o vreme nu mai primeam nici un fel de invitaþii; cã sunt somnambul ºi vecinii din bloc nu pot dormi noaptea pentru cã mã aud cum le foºnesc pe la uºi; cã de cele mai multe ori vin la facultate beat mort ºi cã, dupã curs, studenþii mã urcã cu greu în maºinã. Ba chiar cã, în urma desecretizãrii arhivelor, a reieºit cã am lucrat într-un departament special al Securitãþii ºi cã am pus la cale miºcãri studenþeºti la Paris...
Nu ºtiu sã intru pe forum, dar prietenii care umblã zilnic prin asemenea locuri de pierzanie postmodernã mi-au spus cã, în urma acestor dezvãluiri, s-a încins o mare discuþie pe net: unii au declarat cã ceva-ceva din toate astea, pentru cine avusese nas - ºi ei avuseserã! -, se simþea deja din comportarea mea anterioarã. Alþii spuneau cã nici ei nu erau de acord cu unele aspecte din comportarea mea anterioarã. Acuzele recente, trebuie totuºi sã recunoaºtem, erau exagerate (de pildã, mulþi ºtiau cã nu beau - aflaserã cã eram cirotic din tinereþe - ºi cã nici nu am maºinã). Aºa încât, din spirit cavaleresc, încetau o vreme orice disputã cu mine ºi se declarau indignaþi de grosolãnia acuzelor pe care, vorbind deschis, le considerau simple calomnii. (Nici mãcar umblatul noaptea pe scara blocului nu-i convinsese.) În sfârºit, o a treia categorie considera toatã tãrãºenia o mârºãvie ºi propunea ieºirea în stradã ºi organizarea unui marº de protest. Ba chiar, date fiind adevãratele mobiluri ale acestei murdare campanii, se impunea o nouã revoluþie.
Acum, ce-i drept, nu pot sã nu recunosc cã, într-un fel, meritasem acest tratament. În loc sã-mi vãd de treaba mea de intelectual (un adevãrat intelectual trãieºte, dupã cum se ºtie, complet desprins de lumea din jur), avusesem inspiraþia tâmpitã sã semnez un "apel" (unii ziceau cã aº fi fost chiar autorul lui), adicã ceva care nu are un statut precis, dar care îi enerveazã teribil pe oamenii politici ºi de pe urma cãruia tragi tot felul de ponoase. Ca, de pildã, tocmai chestia asta cu ziarul.
Nenorocirea e însã alta. Omul nostru cu dezvãluirile, de care nu ºtia nimeni pânã acum, vãzând ce tam-tam a fãcut cu rândurile lui ºi câte comentarii a reuºit sã stârnescã, s-a zãpãcit complet. De fapt, se zice cã ºi-a pierdut minþile. Mi s-a spus cã umblã pe strãzile Brãilei (se pare cã de-acolo e) cu faþa inundatã de fericire, cã uneori se opreºte locului ºi priveºte pierdut cãtre cer. Un trecãtor susþine cã l-a auzit la un moment dat murmurând: "Doamne, de ce tocmai eu, pãcãtosul de mine? De ce mie? De ce mi-ai dat mie povara asta?"
I se întâmplã totuºi ca uneori, în timp ce se aflã în extaz, sã tragã cu urechea. Aºa se face cã la un moment dat a auzit o doamnã în vârstã spunându-i fetiþei cu care mergea de mânã (era pesemne nepoata ei): "Uite, Afrodita, uite-l pe cel care a descoperit cã dl Liiceanu e somnambul. Când o sã fi mare..." Se zice apoi cã intrã pe forumurile ziarelor ºi cã intervine în toiul discuþiilor: "Eu sunt cel care a scris articolele cu Liiceanu! Eu sunt! Iatã ce cred cã trebuie fãcut mai departe. Trebuie sã-i arãtãm cu degetul pe toþi cei care... Copiii noºtri nu pot avea asemenea modele! Eu n-am de fapt nimic cu dl Liiceanu. De fapt îl respect. El s-a purtat frumos cu mine..."
Între timp mi-a scris o scrisoare. Mã roagã sã-i pomenesc numele în public. Mãcar o singurã datã. Dacã se poate, în scris. Îmi spune cã dacã nu o fac... Oricum, cei care l-au tocmit i-au mai dat ºi alte comenzi. O sã vãd eu...
Iar eu nu vreau. Pur ºi simplu nu vreau. Sã nu-þi închipui cã e uºor sã-l refuz. Tipul mã aºteaptã în fiecare dimineaþã când ies din casã. Stã zgribulit lângã teiul din faþa porþii, e palid, iar hainele îi miros a mucegai. Mã aºteaptã cu mâna întinsã. κi închipuie cã aº putea sã-i arunc în ea o copeicã de nemurire. Cum sã-l conving cã n-am de unde? Cã doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundã între ei. Merge în urma mea ºi scânceºte: "Mãcar o datã! Fie ºi în treacãt! Într-un colþ de ziar. Într-o notã mãruntã de subsol. Pomeneºte-mi mãcar o singurã datã numele! Te-am înjurat, e drept, dar în felul ãsta lumea a ajuns sã vorbeascã de mine. Acum toþi vorbesc de mine: sunt cel care te-a înjurat! Spune-le cã ai auzit! Scrie-mi, mãcar o datã, numele!" Iar eu nu vreau. Pur ºi simplu nu vreau.
Sã nu-þi închipui însã, dragul meu, cã de pe urma acestei întâmplãri nu m-am ales cu ceva. Am aflat cã existã ºi a patra trãsãturã a celebritãþii: eºti celebru când poþi face ca cineva, aruncând peste tine toate zoaiele strânse în hârdãul existenþei lui, sã ajungã, vreme de câteva zile, cunoscut. Recunoaºte: grea povarã celebritatea!