"Une nouvelle amie" -ultimul ozon.
cu "Jeune et jolie", inca proaspat in memorie, am decis ca este momentul pentru noua prietena, fiindca cineva drag, mi-a dat impulsul necesar. clar, francezul, stie sa-si aleaga actorii! si mai clar pentru mine este stilul sau inconfundabil cu care trateaza subiectul sexualitatii umane. diversitatea de preferinte, de situatii, de raporturi intre oameni este atat de larga, incat, asistam neincrezatori, uneori, extaziati sau patrunsi, alteori, la felul cum trateaza Francois Ozon, fiecare dintre povestile sale. umorul este de cele mai multe ori cel care transforma si indulceste melodrama, iar personajele, capabile sa-si exteriorizeze fara menajamente, apetentele sexuale, se complac in situatii care nasc controverse sau care par neverosimile pentru cei care sunt prinsi in rutina plicticoasa a curgerii vietii.
"Une nouvelle amie" trateaza cu multa eleganta preferinte sexuale care, inca nu sunt acceptate in totalitate de societate. filmul incanta si cucereste, nu pentru ca un asemenea subiect este un motiv sufient pentru a-l urmari, ci, datorita reactiilor pe care le au personajele, datorita descoperirii propriei identitati sexuale si bucuriei cu care si-o impartasesc, deasupra acelor complezente uzuale. situatiile comice, dar si momentele dramatice se imbina sublim. Anais Demoustier este incredibil de sexy, chiar daca nu este o frumusete rapitoare. aparitiile ei in tinute masculine ii accentueaza atat de frumos feminitatea, sexualitatea, incat, senzatiile transmise catre spectator sunt cat se poate de reale. incitant, nebulos si deloc previzibil, jocul erotic dintre cei doi actori, accentueaza si mai mult stilul rafinat al lui Ozon, atunci cand vine vorba de tratarea sexualitatii din perspectiva unui intelectual. mi-a placut foarte mult, fiindca filmul ne indeamna cumva sa nu mai avem retineri in a ne exprima fatis preferintele sexuale, practic cele mai profunde si intime secrete umane, fara pic de vulgaritate, doar cu emotie, simplitate si multa, multa naturalete.

rvn,ca de obicei,ai punctat minunat :)

Si eu am gasit excelent acest nouveau Ozon,care pe mine m-a surprins cu atat mai mult cu cat “Dans la maison”(singurul vizionat anterior), nu imi spusese prea mult.
In sfarsit, un film care trateaza super-delectabil un subiect (inca) inconfortabil, altfel in mare trend.Uite ca se poate vorbi despre travestiti fara melodrama, fara sa obligi spectatorul sa sufere,sa compatimeasca, sau sa inghita obisnuita lectie cu “acceptarea diferentelor”,bla-bla.
Romain Duris te face al lui,de fapt “a ei”( o prefer pe Virginia lui David) cat ai zice peste,astfel incat traiesti povestea intru totul din perspectiva lui Claire( da,Anais Demoustie e perfecta in rol).
Eu vazut in relatia dintre cei doi mai mult un melanj de afectiune si intelegere,acea intelegere care-o deschide pe Claire spre Virginia si care o face,sau le face,atat de fericite.O fericire care nu se concretizeaza in pat,ci in evadarea din rutina,in magazine,in miracolul faptelor marunte ,in povestile pe care si le impartasesc, in intimitate emotionala.In solidaritate.In acel “ensemble c’est tout”,cum spun francezii.
Turnura erotica din final e ca un ultimul condiment, “ surpriza” pe care scenariul o rezolva cu arta si cu o nota de bon vivant, absolut molipsitoare.

eu am vazut 5 sau 6 dintre filmele lui (incluzandu-l si pe acesta) si in fiecare dintre ele am gasit povesti surprinzatoare, personaje complexe care incearca sa-si descopere identitatea sexuala, sa experimenteze in tot felul de conjuncturi, de situatii, pe care viata le aduce la indemana. Ozon are mereu mintea deschisa spre partea moderna, spre intelegerea sexualitatii mai putin din perspectiva moralitatii si mai mult din perspectiva propriului eu, adica al personajelor sale, al emotiilor si sentimentelor pe care ele le traiesc, in contextul in care este greu sa relationezi stabil si profund intr-un mod delicat,acceptat si de altii.
si sa stii ca "Dans la maison" m-a distrat mult, fiindca imi place cand si profesorii primesc lectii. si-acolo avem de-a face cu personaje interesante, intr-un fel, asezate tot in triunghi, ca si in "Une nouvelle amie". ei bine, geometria poate deveni plina de farmec ,atunci cand unghiurile din care privesti iti o ofera o perspectiva mult mai blanda, mai deschisa spre acceptare, fara prejudecati.

Delta (2008)

E un film maghiar cu o poveste moderna (unde se considera ca nimeni nu mai e normal) ce se desfasoara in Delta Dunarii.
Retineti, va rog, in acest film nu este vorba de un caz de incest! Cei doi actori principali nu sunt frati! :)
Delta Dunarii este magnifica, un loc unic!
Si apropo, mai stie cineva daca sunt filme romanesti noi, artistice, nu documentare, cu desfasurare in Delta? Multumesc anticipat!

The Wailing

In sfarsit! Dupa ani de zile, cinematografia coreeana produce din nou un film extraordinar. Acum nu pot desigur sa zic ca am vazut toate filmele coreene recente, dar am vazut destule si The Wailing e in alta sfera.

Doua lucruri am apreciat in mod deosebit la filmul asta: originalitatea si modul in care mentine suspansul. E dovada vie a faptului ca poti face arta fara sa fii pretios sau plicticos, adresandu-te unei audiente largi. Desi e greu de incadrat intr-un gen, it's safe to say ca nu e recomandat celor care nu suporta horror-ul, cam la fiecare cinci minute cineva ori moare, ori sufera vatamari considerabile. In mod remarcabil insa visceralitatea se impleteste cu o poveste inteligent construita, practic imposibil de prezis si care nu iti ofera raspunsurile pe tava nici la final. Atmosfera e fantastica la propriu si la figurat, iar din punct de vedere a regiei sau a jocului actorilor totul e impecabil. Singurul lucru care il impiedica sa fie o capodopera e faptul ca nu are mai multa substanta reala, ca mesajul nu e suficient de puternic - dar in fata lucrurilor extraordinare care ii reusesc, e greu sa-i reprosezi prea mult asta. Mi-a amintit de ce iubesc filmele si in mod special pe cele asiatice.

Cel mai tare film !

Sono

............................Tag
:-$





=((