omg... :sick:

kiar nu iti dai seama k tre sa t opresti...

ai asudat, puisor?!

ughh...
'dragule' + 'puisor' (coming from u) = yukk! :sick:

voi 2 sunteþi asemenea unei oglinzi: cristal ºi argint laolaltã; pãcat de vremea pierdutã "strâmbându-vã" unul la celãlalt.

da' de ce e mnac-ul stupid? pt ca nu e la craiova?

orbene, ai terminat stocul de sinapse si acum faci eforturi de gandire?

Am fost o singura data la MNAC sa vad o expozitia de BD-uri spaniole si desi fusesem avertizat sa nu ma holbez inutil 'cercand sa cercetez si restul muzeului, am incalcat "protectia" prietenilor si m-am oripilat. doar o minte tulbure ar putea accepta "molozul" ala numite muzeu.

si profesionistii gandesc la fel:
http://www.adevarul.ro/alia/2007-08-29-5.pdf
http://www.adevarulonline.ro/alia/2007-09-05-5.pdf

eh, c sa-ti spun, luiza barcan = mare "profesionista", ma faci sa rid! :lol:
p lga faptu - stiut d toata lumea - k s platesc polite, nimic nou sub soare: aia ramasi cu okii-n soare ii gasesc pete - si cu asta, basta!

mnac-u e cel mai bun muzeu din romania, punct!

cine e proasta aia? dj penibili la mnac? kid koala, anybody? :w00t:
are mnac-ul neajunsuri, dar sa nu uitam ca e mai putin de jumatate din ceea ce ar fi trebuit sa fie - pula sculpture garden, pula acces, pula lifturi de calitate... ramane o institutie prea contemporana pt gustul putzimii care n-a mai gustat arta de la ora de desen.

[quote="marx"]
nu,nu e asa,marx...zau ca nu e asa :(
in fine,as avea si alte obiectii:ca-i critici pe aia de pe pozitii de dreapta,ca-l invoci pe talharul ala batran de tudor octavian(cel care scrie carti si inventeaza legende despre pictori obscuri,ale caror panze le are in colectie)...

OMG!
ulrich, ce faci, mai omule? ai redactat prost citatul din marx. eu n-am scris ceea ce-mi atribui tu prin citare. corecteaza, te rog.
daca ulrich nu reactioneaza, poate s-o faca vreun moderator...

deci, kestii mai interesante am vazut la galeria de pe academiei si la h'art. mnac-ul inca arata ca imprejurimile: moloz.

ii critic pe "aia" pt ca si-au pierdut spiritul critic. la comanda. dar ei inca vor sa para opozanti sau echidistanti.
daca te referi la cartea lui "Pictori romani uitati" kiar era necesara. si multi citati acolo au fost destul de activi la vremea lor. eu inca mai astept o monografie serioasa despre un sculptor f interesant al anilor 40: Borgo Prund.
si noi inca n-avem niciun pictor catalogat raisonné (doar incercare lui Radu Bogdan cu Andreescu), asa ca unii ca t octavian sunt de apreciat.

cat pe ce sa sterg vreo 40 de mesaje, dar, ca sa nu fi sfarait tastele degeaba, le-am mutat in Cafenea. Acordati va rog atentie apendicelui "temporar" din titlul subiectului ;)

iar aici am sa sterg tot ce nu este on-topic.

o minte lucida si curajoasa - Alina Mungiu-Pippidi
link:http://www.romanialibera.ro/a124405/...scu-putin.html

Einstein despre Dumnezeu si Biblie

"The word god is for me nothing more than the expression and product of human weaknesses, the Bible a collection of honourable, but still primitive legends which are nevertheless pretty childish. No interpretation no matter how subtle can (for me) change this."

“Cuvantul Dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane. Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti. Nici un fel de interpretare, indiferent cit de subtila, nu-mi poate schimba opinia.”

Mai mult aici:
http://www.guardian.co.uk/science/20...ience.religion

Dragä, da' alea nu sunt "pärerile" lui Einstein despre religie - erau niºte superstiþii pseudo-raþionaliste vechi ºi de demult, colportate încä de pe la sfârºitul secolului al XVIII-lea, ca sä nu mai vorbim de matirializmu dialiecticî ºî istuoricî al lu' tovii Marx ºi Engels. Berþiche a dat ºi el cu copy-paste din gândirea de stânga la mare modä. Cum bine zice Erecþia - ce sä aibä el cu teologia? El era fizician! E la fel de ridicol ca popii care-ºi tot dädeau cu presupusu', de-a lungul veacurilor, despre astronomie, planetologie, biologie, etc., etc...

draga fiinta din Cernavoda, te anunt ca incepi sa ma enervezi si pe mine.
de ce tii numaidecat sa te pronunti in chestiuni pe care nu le intelegi, pe care le aproximezi si le completezi dupa ureche?
e bine ca ai auzit de Stil, invata si Masura!

Cicã la intrarea în Cernavodã, cineva, a pus un mare panou pe care scrie: "ATENÞIE !!! RADIAÞIILE DAUNEAZÃ GRAV SÃNÃTÃÞII...(mentale) !!!
D-aia!

Din seria "cat de prost trebuie sa fii ca sa mori asa": click aici.

...sau Mircea Badea, care sã-l ºi batã pe miliþianul poliþist !!!

Adrian - Porkul minune!
sau
N-are cur si n-are cUoaie Ceausescu Nicolae, cit sa linga intr-un an, Paunescu Adrian!
vedeti aici:
http://www.cotidianul.ro/adrian_paun...tra-46584.html

http://www.ziare.com/Sa_i_ferim_pe_e...e_-318736.html


Sinisterul Invatamantului, prin inaltii sai functionari, adevarati Cavaleri ai Apocalipsei culturii romane, pregateste ce scrie mai sus. am citit subiectul de cateva ori ca sa fiu sigur ca am inteles bine.

Nu e nimica de mirat.Traim in Romania si se stie de ce oameni inapti suntem condusi :)

Teoretic, ai dreptate... Si totusi, cotele neverosimile, neveridice, implauzibile, fiziceste imposibile pe care le atinge cretinätatea, nocivitatea si destructivitatea atât de multor nedemnitari (cu precädere, din Ministerul Educatiei, unde intelectul si responsabilitatea ar trebui sä fie definitorii) nu contenesc sä mä surprindä. Actualul exemplu, acest Adomnitei, e un personaj de-a dreptul beckettian... are ceva din Lucky - cu inevitabile accente urmuziene.

Eu unul sunt de acord!
Ce atatea scrisori, mofturi sau amintiri? Parc-am fi in Povestea drobului de sare (ca-n aia a Porcului am intrat de 18 ani si!)
Eu merg mai departe si ma ofer sa-i ajut pe Atampitei et co sa strecoare la bac Universul poetic al Andreei Banica, metaforele din lirica Parazitilor si simbolistica din Dincolo de America, a nemuritorului Serbanescu!
Serios vorbind, va revoltati degeaba... Cu generatii care spun "deci" inainte de a incepe o propozitie si care formuleaza "gen am decat trei chestii de facut, faza cool e ca ma scot cu doua, naspa-i ca una e varza rau", Eminescu si Creanga sunt datati iar Caragiale, cu fina lui luare peste picior a miticului, poate fi considerat chiar ofensator, caci se sufoca tara asta de ei si de odraslele lor.

de inteles poate ai inteles bine, dar ai fost indus in eroare.nu mai bagati botul l orice ziarist tampit care n-are bunul simt sa se informeze putin inainte sa cace un txt!

cred ca se cuvin vreo 2 lamuriri:
1. acelea sunt subiectele de la prima parte a examenului oral care implica un text la PRIMA VEDERE! ar fi mult mai trist daca eminescu&creanga ar fi la prima vedere!
2. elevii trebuie sa-si spuna parerea despre acel text. nu vi se pare normal k la sfarsitul liceului sa fi in stare s-ti spui parerea despre orice text (care nu e de vreo specialitate)?

Iata ce scrie Mircea Cartarescu despre bac, caragiale si alte valori nationale.
comentariu in evz, 30 mai 2008.

Sãriþi, oameni buni, ni-l furã pe Caragiale!


Mare scandal mare la Bacul de anul acesta în privinþa subiectelor pentru literatura românã. Ministrul învãþãmîntului, se spune în articole înfierante, cu un iz stãruitor de „România Mare“, i-ar fi dat afarã din cultura românã pe Caragiale, Creangã sau Cãlinescu pentru a-i înlocui cu discursurile lui Jonathan Scheele, raportul comisiei „Tismãneanu“ ºi Ghidul cetãþeanului român în Uniunea Europeanã. Nu se ºtie de ce în toatã povestea asta sunt amestecate, absolut fãrã nicio legãturã, numele meu ºi al lui Andrei Pleºu, daþi exemplu stãruitor de decadenþã (probabil) a literelor româneºti de azi faþã de marile epoci trecute. Pur ºi simplu, Pleºu ºi cu mine suntem siliþi sã venim „la pachet“ cu comisia „Tismãneanu“ ºi celelalte.

Acum, nici Adomniþei nu e o luminã. Cã a atins în alegerea subiectelor de Bac puncte sensibile ale extrem de iritabilei noastre stime de sine ar putea fi interpretat ºi ca un act de curaj, dar declaraþia sa cã, prin subiectele de la Bac, „se cultivã dimensiunea europeanã a României, ºi nu spiritul îngust ºi dogmatic al altor vremuri“, este, prin ambiguitatea ei, gaz turnat peste foc absolut gratuit. La o citire superficialã, poþi înþelege cã Eminescu sau Caragiale reprezintã spiritul îngust ºi dogmatic al altor vremuri, ºi nu criticii protocroniºti ºi naþionaliºti din perioada comunistã la care se referea, de fapt, Adomniþei, ºi care sunt exact cei ce protesteazã azi, cu cât mai vehement, cu atât mai ridicol. Cãci totul nu e decât o falsã problemã, un sofism exploatat în stil melodramatic (vai, ni-l iau pe Eminescu! ne lasã fãrã Caragiale! lasã tineretul pradã lui Cãrtãrescu, lui Pleºu ºi maneliºtilor!) de cãtre cei care încã-l includ în manualele ºcolare pe Adrian Pãunescu ºi care, în loc de o culturã vie, un Eminescu viu, un Caragiale viu, un Nichita Stãnescu adevãrat, preferã figuri mitizate, hieratice ºi statuare, „valori ale neamului“, neschimbãtoare asemenea Celui Veºnic. Din cauza unora ca ei s-a exilat Caragiale, acuzat vehement, în vremea lui, de lipsã de patriotism ºi de denigrare a poporului român. Dacã Eminescu ar fi trãit azi, inºi ca aceºti critici l-ar fi rãstignit a doua oarã. Nu de Eminescu, de Creangã sau de Cãlinescu îi doare pe ei, cãci, în definitiv, nimeni n-a dat încã afarã pe nimeni dintr-o culturã, în afarã de lipsa de talent. Nu niºte amãrâte de subiecte de Bac fac cultura românã, ci cãrþile, ceea ce existã dincolo ºi dincoace de învãþãmânt. Câtã vreme nu sunt arse cãrþile, oricine are unde se duce ca sã gãseascã hrana spiritualã care-i trebuie. Cine are nevoie adevãratã de Eminescu îl gãseºte în cea mai modestã librãrie sau bibliotecã din fundul þãrii. În toate clasele, de la ºcoala primarã pânã la facultate, Eminescu, Caragiale ºi Creangã se studiazã, slavã Domnului, pe larg, dar nu întotdeauna ºi competent. Chiar credeþi gogoriþa cã un Adomniþei care azi e, iar mâine nu va mai fi, poate sã-l dea afarã pe Eminescu din cãrþi ºi din conºtiinþa naþionalã? Soarta marilor scriitori depinde de subiectele de Bac dintr-un an?

Ce-i râcâie pe aceºti vajnici apãrãtori ai valorilor neamului este cealaltã dimensiune, de educaþie în spirit european a oamenilor tineri. Nu ºtiu dacã subiecte de Bac desprinse din discursurile lui Scheele sau din raportul „Tismãneanu“ sunt legitime la disciplina literaturã românã, deºi o vastã secþiune din acel raport „controversat“ se referã la literatura românã din timpul comunismului. ªtiu însã cã ele nu pot strica. Douã sau trei subiecte din aceste materiale civice, printre sute de subiecte literare, pot asezona ºi moderniza un pic dogmatizata imagine a literaturii române. Ele nu înlocuiesc pe nimeni ºi nu dau afarã pe nimeni. Numai reacþionarii, ultranaþionaliºtii ºi imbecilii le pot lua ca pretext pentru strigãtele lor alarmiste de tipul „ne e furat Caragiale!“. Ce ipocrizie, ce manipulare! Ce-ar fi zis aceºti oameni dacã nenea Iancu ar fi trãit azi? Cum ar fi interpretat ei celebra sa frazã: „Prefer sã trãiesc în Ardeal, picioarele nespãlate ale Occidentului, decât în Bucureºti, capul pãduchios al Orientului“? Ce-ar fi zis ei de faptul cã marele scriitor, scârbit de atacurile contemporanilor, a lãsat totul ºi ºi-a trãit ultimii nouã ani din viaþã la Berlin? Nu l-ar fi numit ºi ei trãdãtor de neam ºi þarã?

Adomniþei ºi comisia de Bac nu au fãcut bine cã n-au introdus mãcar un subiect despre autori atât de importanþi ca Ion Creangã sau Cãlinescu. Dar de-aici pânã la a vedea în asta o încercare de asasinare a culturii române, la comparaþia cu anii cincizeci, la lovirea gratuitã în documente europene ºi în autori de azi care nu erau în chestiune e o mare diferenþã. Aripa conservatoare a culturii române îºi aratã aici, încã o datã, lipsa de mãsurã, de bun-simþ ºi, pânã la urmã, prostia, pur ºi simplu.

un articol cu capul pe umeri, dar o singura mentiune se impune:
- la proba scrisa de la bac au ramas canonicii (aproape?) in exclusivitate. eminescu ocupa cam juma din poezii. toate discutiile se refera doar la prima parte a probei orale!

Wow. Deci nu e chiar toata lumea care scrie prin presa blocata in CTP-mode.
Stateam zilele astea, urmaream din ce perspectiva se discuta povestea cu subiectele si nu reuseam sa inteleg care e problema in situatia in care un subiect de Lb romana gandit pentru a testa abilitatea elevilor de a intelege si discuta argumentat despre un text nu e un pasaj dintr-o opera literara clasica, ci un text nonliterar din prezent, fie si extras din discursurile lui Scheele. Din punctul meu de vedere se pune chiar prea putin accentul in scoala pe capacitatea de a intelege chestii cu care te-ai putea confrunta concret in viata de zi cu zi. As much as I support 'high' culture and everything, ma simt mai bine stiind ca diplomele de BAC de anul asta certifica nu doar capacitatea de a memora platitudini despre Eminescu, ci si capacitatea de a intelege un articol de ziar (desi nu imi fac iluzii ca o sa pice cineva din cauza acelui subiect, indiferent cat de greu i-ar fi sa inteleaga articolul).
In plus, devine tot mai clar ca, pe langa managementul dezastruos al Ministerului, una din cele mai mari piedici in vreo evolutie pozitiva a sistemului de invatamant e stilul asta tembel in care se ridica in fiecare an scandalizata cate o particica din opinia publica criticand pana si chestiile firesti din organizarea examenului. Vezi scandalul de anul trecut cu traditionalismul si citatul din Manolescu. Or better yet, scandalul de acum 2 ani cu "De unde sa stie saracii copii ca Ion nu era intelectual?".

Editorial
Ipohondria libertatii
Dan Alexe, corespondent Bruxelles
Sambata, 31 Mai 2008

In piesa lui Molière "Bolnavul inchipuit", ipohondrul Argan ii spune cu repros cuiva care isi batea joc de hapurile inutile pe care ipohondrul le inghitea: "E usor sa razi de medicina cand esti perfect sanatos". La fel reactioneaza acum multi dintre concetatenii nostri cand li se spune ca starea de azi a Romaniei nu mai este atat de grava cum ne place sa credem. Astfel, atunci cand un studiu ONU ajungea zilele trecute la concluzia surprinzatoare ca tarile Europei de Est sunt mult mai sigure pentru cotidianul
simplilor cetateni decat majoritatea tarilor occidentale, reactia cititorilor romani a fost una de indignare. Cum adica la noi sa fie mai bine decat la altii? si-atunci la ce mai foloseste tot ce am invatat dintotdeauna, si anume ca suntem un popor de hoti si trandavi care se consoleaza cu "sa moara si capra vecinului" si "ca la noi, la nimeni" etc. Or, studiul spunea lucruri precum: "Romania este mai sigura decat Finlanda si Elvetia". Sau: "In Romania, o tara cu o populatie de 22 milioane de locuitori, numai trei omoruri au fost comise prin impuscare in 2004".
Reactia a fost insa una de neincredere, intr-atat ne-am obisnuit cu ideea ca ne situam tocmai in josul scarii umane, cel putin la nivel european. Reactiile, pe internet, la publicarea acestui raport au mers de la neincrederea totala pana la explicatii ad-hoc, cum ar fi aceea ca e mai sigur la noi decat in Vest pentru ca majoritatea hotilor, talharilor si violatorilor nostri s-au delocalizat spre Occident. Asa cum ipohondrul are nevoie de o drama medicala imaginara pentru a-si umple golul existential, asa ne-am obisnuit si noi cu betia data de senzatia ca am avea ceva special, ca delincventa noastra ar fi luxurianta, ca lenea noastra ar fi incomparabila. Putin conteaza ca in cadrul UE Bulgaria e vazuta mult mai rau sau ca in anii trecuti Slovacia lui Meciar si Polonia gemenilor Kaczynski i-au dat mult mai mult de cap Europei decat astazi Romania. Nu, noi nu vrem sa ni se ia boala imaginara. Cand ne convingem ca o avem, parca am capata mai multa importanta. si-apoi nu am vrea sa ne trezim in fata acestui adevar dezamagitor, care este acela ca democratia e plicticoasa.

http://www.romanialibera.ro/a125917/...ibertatii.html

La FIX a zis-o! :D
Evident, s-au si gäsit câtiva papagali care sä se ofuscheze: "Cum adicä, nu suntem niste cäcati? :x Ba suntem!"

ma tampesc alegerile astea.
cum dau de un buletin de stiri, fie radio, fie tv, numai atat aud: pnl 15 la suta, pd 25 la suta, psd 11 la suta, pnl 30 la suta, pdl 34 la suta, pdl 15 la suta, bla, bla, bla....

Mai ai ºi tu rãbdare pânã pe 15 iunie! Pânã atunci dã pe CNN, ...Obama,85%
Hillary, 84,98%... mãcar aici sunt numai doi ! Eeeee, ºi dupã 15 sã te vãd cât te þine "pârla", cã va fi ºi mai greu!
Cu stimã, Grecu25.

De ce oare toata lumea uita ca e si John McCain pe acolo pe undeva ?

pt k e republican

Sau pentru ca nu e nici femeie nici negru.Cred ca americanii nu sunt familiarizati cu expresia "Cand doi se cearta,al treilea castiga" :)

sa ia ei acolo campionatul si apoi discutam imnul :hmm:

Parca alea de la gimnastica n-au facut asa mofturi.

Sa le compuna guta sau adrian ... poate asa retin versurile mai bine :lol:

...incredibil

http://www.cotidianul.ro/un_polonez_...rea-48426.html

Ceea ce dovedeste încä o datä absurdul total (de prea multe ori soldat cu sacrificii omenesti inutile) al acestei manii obsesive fatä de un gogoloi fugärit pe iarbä de niste täntäläi.
Wake up, people, it's nothing serious - it' just a silly game!
Distrati-vä, okay - dar nu-l luati în serios!

Pitbull, orice joc poate fi supus unui proces deconstructivist...in maniera asta putem reduce la absurd orice joc..de ex: tenisul de camp , ce e ? Un joc cretinoid in care 2 nebuni ( sau 4, daca se merge la dublu) cu cate-un facaletz bizar in mana, plimba de la unu la altul o chestie de marimea unui mar ionatan ...rugby-ul un fel de pseudo-zmardoiala unde niste hoarde de asudati fac gramezi inutile ..totul pt. o minge care mai e si ovala lol
si tot asa: atletismul - o fuga absurda si fara sens ( ca doar nu te alearga nimeni) etc etc -:
e aproape un truism ca fotbalul nu mai e demult un simplu joc...acu sincer: o fi fost vreodata un simplu joc??? Nu. Fie si numai daca e sa ne gandim ca jocul - vb . lu Huizinga - e mai vechi decat cultura si prin urmare mai aproape de elementele primordiale (printre care si moartea....
mii de scuze pt. analize, dar din moment ce le-am ratat pe alea de la stat..hihi-:

pentru un joc, oricat de pasionant, nu se moare ;)

"Deconstructivist" e folosit aici aiurea.
Invätati, învätati, învätati.

stefane, orice pasiune care nu jongleaza cu proximitatea mortzii nu e pasiune...evident, poate parea un climax al prostiei sa te sinucizi pentru ca n-ai fost prezent la un tuneu final...dar moartea polonezului mi se pare (how can i say) plina de atitudine...oricum, infinit mai plina de sens decat o moarte gregara, implacabila, (chinuita de boala sau venita pe coordonate fortuite)
oamenii se sinucid din zeci de mii de motive - aparent imbecile- se sinucid din dragoste, din singuratate, din plictiseala, din teribilism, din dogmatism, din idealisme, din neputinta, din absolut orice ..de ce nu s-ar sinucide si din ..."fotbal" ???
pitbull@ te asigur ca deconstructivismul poate fi alaturat si decuparii (conceptuale) operate de dumneata ...

Nu, pur si simplu nu stii ce înseamnä termenul, si acum încerci s-o scalzi.

E ca si cum ai zice: "te asigur cä existä o legäturä între mamä, ligä si mämäligä".

Când nu cunosti sensul unui cuvânt nu "asiguri", ci "TE asiguri", informându-te. Existä enciclopedii, wikipedii, softpedii, si pedigreeuri - dar, din päcate, si lene, si suficientä...

What is your favourite ? :)

http://deputy-dog.com/2008/01/23/10-...-home-cinemas/

Europa noilor bariere
Dinu Flamand
Joi, 03 Iulie 2008

Aud tot mai des in Franta laude la adresa medicilor sositi din Romania. Noroc cu ei, spun unii, altfel nu se stie cum vor mai fi asigurate pe viitor multe din serviciile excelentului sistem de sanatate francez. Tinerii din Hexagon sunt din ce in ce mai putin tentati sa se lanseze in studii de lunga durata si extrem de costisitoare. E la moda astazi sa fii "trader" sau, oricum, sa intersectezi banul pe circuitul scurt. Ma bucur pentru medicii romani. Era si timpul, dupa ce mai mult de un deceniu buni chirurgi sau anestezisti
sositi in Hexagon au trebuit sa se multumeasca cu posturi de felceri sau sa accepte servicii extenuante de garzi platite mizerabil. Iata ca etansul sistem corporatist al institutiilor medicale franceze a trebuit sa cedeze. Nu cu mult timp in urma, televiziunea si presa scrisa prezentau cu admiratie cazul unui primar care si-a adus medic generalist pentru comuna tocmai din Romania. si se pare ca exemplul s-a repetat. Azi-maine ii vom vedea pe studentii de la facultatile de medicina din Romania recrutati cu anticipatie pentru strainatate inca de pe la mijlocul perioadei de studii.


Cauzele acestui nou val de exod de creiere dinspre Romania sunt cunoscute. Fireste ca ii atrag afara salariile mult mai bune si, nu de putine ori, facilitatile de instalare inca inexistente in Romania sau promisiunile de cariera internationala. Sunt norocosii acestei perioade, dar nu sunt singurii. Meseriasii au si vor avea, de asemenea, tot mai multa cautare, iar est-europenii vor fi preferati asiaticilor sau africanilor. Cum se pregateste un pachet intreg de masuri pentru selectarea sau descurajarea imigratiei provenite din spatiul extraeuropean, meseriasii romani vor si tot mai solicitati. Iar specialistii pe domenii de competenta in care se manifesta deja crize de oferta vor ajunge chiar sa-si poata dicta conditiile pe piata de munca apuseana. Iata de ce pentru Romania se pune cu urgenta problema de a-i retine "benevol" pe acesti specialisti, fie ca sunt dermatologi, zidari, tamplari sau geologi. Cu ritmul de crestere productiva pe care-l afiseaza actualmente Romania, ar trebui sa asistam cel putin la o indrazneata politica de acordari de credite profesionale. Ar trebui si o noua conceptie care sa decida investitii masive in sistemul de invatamant – un adevarat plan de anvergura, pe cateva decenii! De bine, de rau, invatamantul superior din Romania si-a creat si mentinut o buna faima. Dar nici el nu mai poate functiona cu dotarile actuale si fara o restructurare din temelii a invatamantului mediu.


Uniunea Europeana se pregateste sa ridice noi bariere impotriva imigratiei nedorite. E probabil cel mai urgent obiectiv afisat de Franta la conducerea UE pentru urmatoarele sase luni. Tarile membre urmeaza sa semneze un pact cu cinci prioritati pe care emisarii parizieni il negociaza deja de cateva luni prin celelalte capitale europene. Vor fi acceptati doar imigranti alesi pe spranceana, cu meserii bine precizate, pentru care exista cerere pe piata interna europeana. Se vor intari controalele la frontierele comune si va fi infiintat un birou european al imigratiei, cu fisiere in toata regula. Probabil ca nu vor mai exista nici regularizari in masa, cum au procedat Spania si Italia acceptand doua milioane de straini pe solul lor in ultimii cinci ani. Recentele masuri adoptate de Parlamentul European, intre care si articolul care permite incarcerarea unui clandestin pe o perioada maxima de 18 luni daca refuza repatrierea fortata, prevesteau deja aceasta noua orientare. Sigur, e vorba de masuri minimale, pentru ca statele pot practica o politica imigrationista mai relaxata. Dar Europa da impresia ca devine o fortareata ce se inchide. Tot ea a parut surprinsa de reactiile venite din America Latina. Secole la rand, ati debarcat din Europa pe tarmurile noastre si nimeni nu va fi alungat. Iar acum ii trimiteti pachet acasa pe chilieni, pe peruani sau alti brazilieni ce-si incearca norocul pe la voi. Rusine! – cam asta a fost esenta reprosurilor. Fara replica!


Noua politica represiva impotriva imigratiei a dat deja exemple de xenofobie politicianista pentru care romanii au platit si platesc scump, in special in Italia. Iata de ce vreau sa semnalez una din acele voci italiene care nu se sfiesc sa denunte populismul actualei echipe politice care exploateaza electoral "cazul romanilor". Decanul de varsta al cinematografiei italiene, Mario Monicelli, se declara intr-o revista franceza ingrozit de cele ce se intampla: "Vor sa-i alunge pe romani, sa-i inchida in ghetouri. Aceeasi stare de spirit se aplica astazi in cultura. Toata lumea izoleaza, amputeaza. Ce paradox pentru italieni: un popor migrator care joaca astazi rolul calaului".


Profunzimea acestei revolte impotriva manipularilor si a schematismelor vine, la Monicelli, dintr-o conceptie complexa ce pune impreuna valorile sociale, umane si valorile artei. Cu un paragraf mai inainte, in acelasi interviu acordat revistei Marianne, regizorul vorbeste de societatea "restrictiva" italiana, ce nu pare deranjata nici de declinul culturii. Toata lumea mizeaza doar pe cinematograf si pe imagine, uitand de arte precum muzica, literatura sau teatrul, pentru care e nevoie de o lunga ucenicie. Or, cinematograful, cel in forma lui actuala, a devenit doar "o forma minora de arta aplicata industriei". Teribila fraza spusa de un mare regizor! si cat de emotionant este sa constati ca aceeasi zona a sufletului sensibil reactioneaza si la mediocritatea artei, si la nedreptatea aplicata unor imigranti. Iar din asocierea acestor doua universuri intelegem ca si politica xenofoba impotriva romanilor este doar o politica pe banda; o politica industriala.

http://www.romanialibera.ro/a128747/...r-bariere.html

Sportul alb
de Cristian Tudor POPESCU | 08 IULIE 2008


Orice patã de culoare pe costumele albe ale lui Roger ºi Rafael m-ar fi fãcut sã mã înfior ca o patã de sânge sau noroi. All England þine la vechiul supranume al tenisului, sportul alb, ºi bine ar fi sã nu renunþe câtã vreme se va mai juca tenis pe aceastã planetã. Cum altfel decât în alb ar fi putut fi înveºmântaþi Rafael ºi Roger, cu pãrul prins în bandane albe, ca douã jertfe tinere în templul verde neguros al zeului Wimbledon?
Nadal ºi Federer ºi-au dat ºi sufletul din ei pentru o lume mai bunã. Aþi tresãrit, v-a zgâriat urechea expresia asta, aþi auzit-o de mii de ori, rostitã în zeci de feluri de politicieni, de biznismeni, de vedete, de filantropi. N-ar trebui, pentru cã Federer ºi Nadal au vorbit puþin ºi au luptat unul cu celãlalt ºi fiecare cu sine însuºi zi de varã pânã-n searã, în cel mai lung meci din istoria finalelor de la Wimbledon. N-am mai tremurat aºa de la Nãstase-Smith din 1972, tot cinci seturi. Dezlãnþuirea de voinþã, încordarea chinuitoare a spiritului ºi trupului, curajul înfricoºãtor cu care ºi-au asumat execuþii la limitã când totul stãtea într-un fir de iarbã, parcã fãceau fileul sã se umfle când într-o parte, când în alta, mai mult decât vântul.

Sã vezi cele mai bune passing shots din tot turneul executate la minge de meci, Nadal cu stânga sa nimicitoare, Federer cu reverul laser, asta înseamnã intrarea în zonã, acea stare în care spiritul dominã materia ºi curbeazã altfel spaþiul. Uitându-mã la contrele cu garda jos pe care le schimbau spartanul Nadal ºi atenianul Federer, n-am putut sã nu mã gândesc ce s-ar fi întâmplat în aceastã finalã dacã unul dintre cei doi ar fi fost antrenat de Victor Piþurcã, presupunând cã acesta se pricepe ºi la tenis, ºi în tenis ar exista 0-0.

În aceastã atmosferã de competiþie sãlbaticã, de teribilã sete de victorie, în liniºtea în care Federer sau Nadal bãteau mingea de pãmânt ca sã serveascã, se auzea desluºit absenþa urâtului. Nici o încercare de a triºa, de a lovi sub centurã, nici o privire rea, nici o înjurãturã, numai rãcnete scurte, fãlci strânse, respect pentru adversar, cinste ºi bãrbãþie. Zi de zi vedem pe ecranele patriei oameni aflaþi în meciuri negre cu alþi oameni. Aici, orice mijloace sunt permise: insulta, denigrarea, ameninþarea, fãþãrnicia, preºul tras de sub picioare, lovitura pe la spate. Trãim într-un aer des de urã, ranchiunã ºi minciunã.

La Wimbledon scrie deasupra intrãrii „Triumful ºi Dezastrul de-i întâlneºti în cale/ªi impostorii-aceºtia sã-i poþi privi la fel”, în vreme ce deasupra intrãrii în salonul de protocol de la aeroportul „Henri Coandã” scrie cu litere roºii fluorescente „Doboarã-l pe celãlalt cu orice preþ ºi suie-te tu în locul lui”. La noi nu e gazon englezesc, e zgurã multã ºi se joacã tenis cu ºosete murdare pânã în albul ochilor.

Pentru mine e o pedeapsã faptul cã sunt chemat sã comentez încãierãri politice, ºi nu meciuri de tenis. Asta pentru cã îndrãznesc sã sper cã aceia care au vãzut minunata întâlnire din iarbã între Nadal ºi Federer au putut sã uite, mãcar pentru câteva ore, devastator de româneasca zicere a lui Toma Caragiu: C-aºa e-n tenis!...