marius, "lucrarea întru Domnul e fără de hodină"

:))

sincer nu sunt un adept al religiei canonice, predate, uneori chiar impuse. cine vrea sa creada, e liber, atata vreme cat nu intervine in gandirea celui de langa el. in opinia mea, religia (D-zeu, providenta, divinitatea), sunt in fiecare dintre noi, in fiecare clipa, de la nastere pana la deces, sub forma unor notiuni mult mai importante decat cele biblice, si anume Constiinta, Toleranta, Altruismul, Adevarul, Dreptatea, Daruirea, Iubirea.
aici intervine religia canonica: cum sa faci un om ignorant (oriunde in lume turma > elita) sa inteleaga ca detine aceste notiuni si ca ar fi mai fericit folosindu-se de ele? printr-o carticica... plina de povesti, de metafore, de oameni simpli, precum el, care se inalta tocmai prin aceste calitati. din acest punct de vedere, Biblia e geniala. insa daca deja aplicam acele povesti, si nu le transpunem in viata noastra ca niste simple indrumari, cadem in ridicol, si in pierzania intelectuala, care intr-un final ne va afunda intr-o mare de ignoranta.
religia prost inteleasa este cel mai periculos drog posibil. religia bine aplicata poate reprezenta o sursa de implinire spirituala.

e destul de evident ca in afara noastra, cat si in noi, ceva exista, acel ceva care insufla viata, care ne face sa plangem, sa radem, sa iubim, sa ajutam. insa doar cand vom intelege ca nu sunt personajele din carte, ci suntem noi insine care putem dezvolta aceste puteri miraculoase, ca biblia nu reprezinta adevarul, ci doar un ghid spre el, de-abia atunci vom fi gata sa trecem la urmatoarea etapa in evolutie.

Apropo de asta, uitasem sa iti mai raspund. Oricum s-a rasuflat deja, discutia noastra ramanand cu multe pagini in urma si oricum, nu mai aveam prea multe de scris :D. Chiar daca am fost inteleasa gresit la inceput, trebuie sa recunosc ca ti-ai aparat bine punctul de vedere, desi eu raman la al meu :D.

Egoismul, minciuna, apatia, trisatul, ura, ele ce sunt?

Idealul tau in viata? :-/

Nu numai atât.
Sunt si träsäturile absentei lui Dumnezeu - numit si "providentä, divinitate" de cätre Dooma, în mesajul säu de un remarcabil bun-simt si nivel rational.

@danonino: in lipsa valorilor, ce reprezinta transpunerea crezului suprem in every-day-life, apar, desigur, si actiunile/trairile/neregularitatile descrise de tine mai sus. din pacate, totul e supus imperfectiunii, cu atat mai mult Universul, sau Omul. daca Biblia era urmata intocmai, strict partile pozitive, n-ar mai fi fost nevoie de ea, nu? am fi ramas la primul capitol, in Paradis, cu strabunicii Adam si Eva. insa, acestia gresind, nu era logica ca si "urmasii" sa fie predispusi la greseala? din moment ce ne-a fost atrasa atentia ca insusi Copiii originari au calcat stramb, depindea doar de noi sa nu le urmam exemplul. din pacate nu s-a intamplat asa, nu mereu. esentialul la Biblie nu e sa citim, ci sa aplicam, cat putem, prin persoana persoana. unii au ales sa aplice pildele mai putin armonioase, atata tot.

later edit: thanks Pitbull !

ps: in opinia mea, o reconciliere cu Providenta, unitara si completa, e foarte improbabila...

Sa spunem ca sunt necesare supravietuirii in aceasta lume.

Pentru un baiat omniprezent, Dumnezeu cam lipseste in aceasta lume, de foarte mult timp as spune.

sau, altfel spus:

pentru niste notiuni atat de facile, altruismul si afectiunea colectiva cam lipsesc in aceasta lume, de foarte mult timp am putea spune.

e un cerc vicios, noi il blamam pe El, iar la randul nostru suntem blamati. esentialul e ca nu e nimeni vinovatul suprem pentru lucrurile urate/rele/nedrepte. e doar mersul timpului, al naturii. daca era o lume perfecta, stateam toti in pijamale bej si beam lapte de broccoli (ca sa-l parafrazez, trunchiat, pe Sly Stallone in Demolatorul)...

Daca aceste trasaturi negative nu s-ar fi manifestat pe pamant in primul rand, acum tu nu ai vorbi despre supravietuirea in lume, ci pur si simplu despre existenta ta. Cand nu exista nici ura, nici invidie, nici egoism, grija ta este cea de a trai, nu de a supravietui.

Intr-adevar, cateodata am impresia ca Dumnezeu doarme sau e orb, fiindca sunt oameni care au totul fara sa merite, iar altii nu au nimic si merita tot. Cel care a spus ca in viata asta fiecare primeste ceea ce merita, in mod evident nu a dus vreodata lipsa de ceva. Altfel, cum ai putea sa ii spui unui copil care doarme intr-un pat de carton ca are ceea ce merita? Cum ai putea sa ii spui unei familii care are ca acoperis cerul instelat, ca are ceea ce merita? Cum ai putea sa ii spui unei mame care isi ingroapa copilul ca a primit ceea ce a meritat?

De multe ori il acuz pe Dumnezeu poate nedrept - nu pentru ca as crede ca de la el vin relele, ci pentru ca nu face nimic pentru a le opri. Cel mai mult ii "reprosez" de ce a permis ca anumite lucruri sa se intample. Cred ca omul in mare parte isi face norocul cu mana sa, dar in unele situatii... este mai presus de el. Dar da, de cele mai multe ori, noi insine suntem responsabili de ceea ce se intampla in lume, insa ne concentram prea mult pe efecte: acolo s-a intamplat aia, dincolo aia si uitam ca toate pornesc de la cauza, adica de la noi. Noi suntem cauza si e timpul sa ne schimbam noi insine, ca sa putem schimba lumea in care traim. Toleranta e unul dintre cuvintele-cheie.

Päi nu noi l-am rugat? Nu ne milogim de El, de mii si mii de ani, sä ne lase "libertatea"...?
...Dar, în fond, tu însuti formulezi räspunsul corect, în continuare:
Nu contenesc sä mä amuz de lipsa totalä de logicä a asa-zisului "ateism" lansat de alde Marx si Engels, ca sä facä misto de contingentul papagalicesc al septelului - în spetä, exprimat prin deplinul nonsens al unor atitudini ca aia de mai-napoi de-aici: la o fazä, smiorcäialä cä "religia îngrädeste libertatea individului", blablabla... în clipa urmätoare, cä "de ce ne dä voie Doamne-Doamne sä facem toate cäcaturile"! Päi hotärâti-vä, utecistii lu' tata, sau pionieri, soimi ai patriei, ce-oti fi... Si pânä vä hotärâti, sugeti o acadea si sedeti. Sau, stiti ceva...? Mai multe acadele. Si sedeti si cugetati. Sau poate numa' sedeti.

Eu chiar nu inteleg ce castiga Dumnezeu in momentul in care ne vede pe unii dintre noi cum ne zbatem in mocirla. Uneori am impresia ca ori El, ori destinul sunt foarte sadice, ironice... etc. Cum dracu' sa lupti ani intregi si sa fi urmarit numai de ghinioane? Nu inteleg. Asta e deja rautate.

Asta cred ca e singurul lucru pe care nu il mai inteleg. Candva il intelegeam, pana cand, int-o zi... m-a izbit un gand... acela ca poate, Dumnezeu sta undeva Sus si se distreaza. Pentru ca, sa fim seriosi, noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea Lui, nu? Asta inseamna ca si El are porniri de glume rasuflate.

Asta daca intradevar exista, caci pe zi ce trece, tot mai mult tind sa cad din nou in extrema cealalta... a celor "liberi".

Imi pare rau de cei care dinainte sa se nasca sunt condamnati la o viata plina de lipsuri. Victimele colaterale....de ce exista? De ce nu putem fi fiecare responsabili pentru ceea ce facem? De ce trebuie sa plateasca si altii pentru ceea ce facem? De ce s-a rastignit Iisus pentru noi, cand mai bine muream noi toti ca sa ne ispasim pacatele? I know, unul pentru toti si toti pentru unul, dar e greseala mea si imi asum responsabilitatea :-<. Of course, nu ma astept sa primesc vreun raspuns, sunt mai degraba intrebari retorice. Ma simt ca un razboinic care duce o lupta launtrica, in tacere.

expresia "strigator la cer", in multe cazuri, ar trebui sa fie "strigator in jur". daca analizam multe lucruri oribile ale societatii de astazi, am fi uimiti de cate am "realizat" pe aceasta planeta. razboaie inutile ce duc la saracie si suferinta, colapsuri economice ce duc la mizerie si deznadejde. ce e cel mai grav, e ca ne-am pierdut speranta in noi, nu in destin. God has nothing to do with all this... El e doar un exemplu, nu un binefacator. are grija de noi prin iubirea ce-ar trebui sa ne-o purtam. daca am fost atat de destepti incat sa terfelim acest dar, atunci ne meritam soarta. pacatul exista, insa, ca in acest vartej de rautate haotica, pica si unele suflete inocente. insa pentru asta, avem un singur vinovat, si anume noi, de-a lungul minunatei noastre istorii.

dunezeu
 

Probabil s-a mutat. Nu mai sta in cer pentru ca am ajuns deja acolo. Nu sta nici pe langa noi, pentru ca am reusit sa vedem mai departe.

>:) >:) >:) >:) >:)

Cei ce se nasc astfel sunt sursa unei prostii imense facute de niste...PROSTI !
Oameni care se gandesc doar la ...sex , bautura , dar nu se gandesc ca urma pe care o lasa talpa vietii urmeaza a fi una dezastruoasa atat pentru ei cat si pentru ea. Sunt inconstienti din toate punctele de vedere, mereu am zis, dom'le daca e sa faci un copil, macar gandeste-te daca ai cu ce sa-l intretii. Pentru ca asa ceva nu poate sa aduca nimic bun nici pentru tine nici pentru copil(i).

Si da, dupa cum spuneai un pic mai sus, nici eu nu-i suport pe cei ce se nasc si traiesc in puf, nelipsindu-le absolut nimic, dar daca stai si analizezi putin situatia vei descoperi ca roata chiar se intoarce la un moment dat. Am vazut recent un caz ce m-a amuzat pe jumatate. O tipa de 18 ani, parinti pudrezi de bogati, a primit de majorat un BMW X6, tin sa precizez ca abia luase permisul. La doua zile dupa, a dat peste un pieton pe trecere si a intrat cu masina intr-un market ce se afla in apropiere. Pedeapsa e simpla: daune pietonului plus puscarie. Intrebarea e in felul urmator: Cum naiba, parintii aia cu cap, deoarece sunt oameni inteligenti , avand functii inalte in domenii ce nu tin cont atat de mult de politica, au putut sa-i cumpere o masina atat de puternica unei ploade ce de mult nu mai are picioarele pe pamant ?
Toti primesc la un moment dat ceea ce merita...cu toate ca uneori asteptarea pare sa nu mai ia sfarsit.

Si pietonul cu pricina, merita el sa fie lovit de o masina?


Nu. In viata, primesti ceea ce primesti, nu ceea ce meriti.

De unde stii ca acel pieton nu merita asa ceva ? Nu ai de unde cunoaste trecutul , poate chiar prezentul, unui om pe deplin.

adevarul e ca tot ceea ce se intampla se inatampla cu un scop. daca te calca masina nu trebuie neaparat sa fie pentru ca ai gresit. poate acel pieton avea nevoie de experienta asta.
multi dintre noi gresim si nici macar nu realizam cat rau facem. tocmai de aceea e nevoie din cand in cand ca viata asta sa ne dea cate o palma sau doua sau trei, pana cand realizam unde gresim.

mai bine nici eu nu puteam zice :)

pitt te asteptam...de mult dar greu mai apari :d

Poate chiar, in spiritul invataturilor crestine, isi dezlipeste mecla de pe asfalt si, cu ultimele puteri, ingina: "Marsalier! Vreau marsalier!":x

dragon..dragon...tu chiar crezi ca Dumnezeu e un imparat de pe vremea romanilor care ii place sa se uite la asa-zisele lupte cu gladiatori? si noi am fi doar simple "papusi" eu n-as crede...si sunt mi si mii de cazuri chiar pe vremea romanilor cand crestinii erau torturati si supusi la o multime de chinuri si ei zambeau si se rugau,pana si cei care ii torturau ramaneau uimiti dar de unde curajul si taria aceasta? de ce erau ei asa ?pentru ca...ii ajuta tot Dumnezeu..rasplata lor dincolo este mult si mult mai mare...trupul e trecator..acu esti tanar si maine esti bosorog daca mai apuci...oare care e scopul omului pe pamant?mantuirea...

Nu mai behaiti dupa pastor, mai bine sustineti-va propriile convingeri, daca aveti asa ceva. Ca de aprobat si gudurat e simplu.

te-as ruga sa te uiti cateva pagini in spate sa vezi ce "behaiam"eu cu pitt si pe urma sa vorbesti sau sa scrii :)

Poate inainte de culcare, sa-mi vina somnul mai repede.

Ia-o pe asta!

Tu ce zici? A vrut Dumnezeu sa ii pedepseasca pe parinti?

Dar copiii vatamati de incendiul din maternitatea Giulesti? Sigur ei, cei care nu au murit, o sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru acest eveniment. O sa incerce sa isi dea seama de scopul lui Dumnezeu, unul nobil desigur.

Hitler a provocat un intreg razboi mondial, lui Dumnezeu nu i-a pasat. Stalin semna la intamplare moartea unor oameni. Din nou, lui Dumnezeu nu i-a pasat. Sau poate, cum ati zis voi, Dumnezeu a ingaduit asta, El asta isi dorea si altii o faceau in locul lui. Cum sa iti exprimi iubirea fata de adeptii tai?Doar omorandu-i sau dand cu masina peste ei. Mai nou, am inteles ca Dumnezeu a adus cutremurul din Haiti.

Dar Papa a dat cu masina peste cineva?

Lui Dumnezeu nu ii pasa de mine, de tine, de noi.

@ Windom ai fost genial. Minunat postul.

eu as incepe de acum poate o sa te ia somnul... maine

danonino, poate a vrut sa ii pedepseasca pe parinti, poate pe copil, poate pe preot. numai ei stiu ce greseli au facut.
(stii cum se zice: "cel care e fara de pacat sa arunce prima piatra." ;))

cert e ca tragediile care se petrec, in general, si nu le gasim un rost, il au si ele...
daca nu ar fi trait Hitler sau daca nu ar fi existat comunismul, lumea nu ar fi invatat ce a invatat atunci, din greselile pe care le-a facut. si mai bine sa fie razboi cand sunt arme putine, decat sa fie razboi in 2010, cand avem o gramada de porcarii care ar putea foarte usor sa stearga omenia de pe fata pamantului. Noi primim ce meritam atunci cand suntem pregatiti sa infruntam pericolele.

in fond, unde ar mai fi evolutia daca nu am avea si probleme care sa ne impinga putin de la spate?


P.S. Windom, chiar ca esti tare. Am ras copios... =))
la faza cu pietonul... hmmm... am impresia ca ai inteles ce am vrut sa spun dar ai preferat sa glumesti. nu-i nimic, eu am ras. intotdeauna rad la glumele bune.
si in ceea ce priveste "pastorul", tind sa fiu de acord cu Windom. in fond, nu trebuie sa obligam pe nimeni sa se alature unei discutii. daca el va binevoi sa vina de bunavoie si nesilit de nimeni, vom citi cu atentie ceea ce are de spus.

pana atunci, ramanem la accidente si la mecle lipite de asfalt... si desigur la marsalier... :))

Acum ca sa ma bag si eu, in opinia mea fiecare ne meritam soarta.
Ala ca l-a pulverizat acceleratul, ala ca s-a nascut orb + surd + mut + fara maini si picioare sau oricare alt om de pe planeta asta.

PS: Gigi Becali nu-si merita soarta, el trebuia sa ramana in varful muntelui si sa sufle in curul oilor;)

Cum sa'si merite soarta un nou'nascut care se naste diform sau cu cine stie ce probleme?Voi ganditi ce spuneti?
Sunt convinsa ca, daca, Doamne fereste, v'ati fi nascut voi cu o malformatie sau ati fi suferit un accident in timp, nici nu v'ar mai fi trecut prin cap asemenea ganduri.

Dar nu m-am nascut. Si eu imi merit soarta asa cum altul si-o merita. Asta e conceptia mea si daca e gresita tot a mea ramane:)

:))))) Doamne.Facem haz de necaz, dar e imposibil sa nu razi cand citesti asa ceva.

Daca e sa generalizam, probabil ca ne meritam soarta. Dar suntem atat de unici in felul nostru, ca e un pacat sa spui ca fiecare are ce merita. Si tot ajungem la cele spuse de mine...victimele colaterale :-<. Suntem egali in fata lui Dumnezeu si totusi pe pamant sunt atatea diferente intre noi. Unii au tot, altii n-au nimic. Degeaba stim ca in mormant nu luam cu noi posesiile materiale si ca sufletul conteaza, daca avem o viata de tot rahatul. Intr-adevar, imi traiesc viata dupa anumite principii si am grija de sufletelul meu :), dar pe langa asta mai am nevoie si de altele, ca tot omul. Toate se intampla dintr-un anumit motiv, but God knows ca de cele mai multe ori motivul e un mister total pentru mine. I believe in God, dar nu il inteleg mereu. Poate ca pacatuiesc cu asta, but hey, nu aspir la perfectiune, ci imi asum defectele.

Funny, Win :))!
Neah...in spiritul invataturilor crestine, pietonul o sa strige: "I'm alive! I'm alive!" :D.Teoretic, un bun crestin ar trebui sa vada partea plina a paharului. A dat masina peste mine, mi-am rupt niste oase, dar macar sunt inca in viata :)).

Eu stiam ca trebuie sa intoarca si celalalt obraz, deci ceea ce spune Windom e destul de " in morala crestina" , nu?

păi nu asta se zice la cartea sfântă? că fiecare primeşte ce merită? ăia buni ajung în rai, ăia răi ajung în iad.

a, pardon am uitat: copiii pătimesc pentru păcatele părinţilor. că aşa e drept. că dumnezeu e bun şi milostiv. cum zice vorba românească, bate şaua să priceapă iapa.

si copilul ala diform isi merita soarta... si nu plateste pentru greselile parintilor. plateste pentru insasi greselile pe care le-a facut in another life.

da, e usor sa spui, "sunt o victima colaterala". si mie mi-ar placea sa ma complac in situatia asta. sa spun, am o viata de kkt, pentru ca asa a vrut Dumnezeu si nu merit nimic din toate astea. Dar daca intradevar ar fi asa, nu as mai lupta ca sa am o viata mai buna. sa ies din mizerie. so, in tot raul si un bine. asta daca sti sa gandesti. daca nu, ramai la victimele colaterale si te uita soarta intr-o ghena de gunoi... >:)
asta e diferenta intre perfectionisti si cei care se multumesc cu ceea ce au. pentru ca, in fond, ideea asta cu "primesti ceea ce meriti" are un substrat mult mai adanc decat ceea ce implica aceste simple cuvinte. trebuie doar sa ajungi la el si sa il respecti intocmai. si atunci vei intelege... pardon, veti intelege. toti!!! ;)

Daca vorbesti despre o viata anterioara deja intri pe alte taramuri. Reincarnarea nu tine de crestinism ci de budhism , din cate imi aduc aminte. Asa ca nu prea merge treaba cu nou-nascutii.

no, no, no stai un pic Medicate... uita-te putin mai sus, ca e explicata si treaba cu vietile... atat de mine cat si de Pitbull... ;)

Nu-ti doresc sa ajungi mama unui asemenea copil. Trust me, daca s-ar intampla asta, l-ai vedea pe Dumnezeu cel putin temporar, intr-o cu totul alta lumina si intrebarea: "Cu ce a gresit el?" ar persista in mintea ta precum un vierme.
Oh come on, this is bullshit. Daca faci greseli intr-o viata, logic e sa le platesti in viata respectiva, nu sa platesti in prezent pentru greselile trecutului, care poate nici nu au existat. Nu cred in moartea propriu-zisa ca sfarsitul unei existente. Cred ca exista ceva dincolo de moarte, fiindca sufletul va ramane viu atata timp cat va exista cel putin o persoana care sa se gandeasca la tine. Nu murim, ci pur si simplu ne continuam viata intr-o alta forma si spatiu, intr-un loc fara adresa, dar la care putem ajunge mereu prin gandurile si sentimentele noastre. Cand cineva drag ne paraseste, o parte din el ramane cu fiecare persoana care l-a cunoscut si l-a iubit, pentru mine asta e reincarnarea - faptul ca acel om isi continua existenta prin noi, nu ca se transforma in furnica din gradina sau mai stiu eu ce vietate. El e acolo, dar in acelasi timp e si aici, cand dorim sa il simtim aproape.

Sa fii victima colaterala nu inseamna sa stai cu mainile incrucisate, asteptand sa pice din cer ceva, ci inseamna pur si simplu asta, sa fii o victima. Cum te descurci mai depparte, e alta treaba; daca alegi sa-ti plangi de mila sau daca incerci sa faci bici din rahat, transformandu-te din victima intr-un supravietuitor. De cate ori nu mi-am spus ce viata de rahat am?! Si totusi, m-am zbatut sa ies din el si inca ma zbat...poate ca nu-mi voi atinge aspiratiile in totalitate, dar macar o sa am satisfactia ca am incercat.

Paul, primim ce meritam atunci cand se face repartizarea Rai-Iad :D. Problema mea e ca nu primeste fiecare ce merita cat timp traieste pe pamant....

eu am un prieten foarte bun care i-a murit copilul..avea max 4 ani..de cancer localizat in encefal unde sunt majoritatea nervilor ...a stat 1 an de zile la spitalul oncologic cu el,a fost prin sua..spania..nici o sansa de operatie...nimeni nu a fost de acord pt ca stia ca moare pe masa de operatie..insa la cj l-a operat un geniu de neurochirurg dar a fost normal numai 6 luni dupa care a paralizat complet...s-a chinuit asa vre-un an de zile..nici nu va puteti inchipui cum..a murit...prietenul meu si tatal lui..a vrut sa doarma langa crucea lui asa de mult l-a iubit..a trecut cativa ani...au mai venit 2 copii...si e fericit...e adevarat ca nu l-a uitat si nici nu o sa il uite vreodata...si acum este un foarte bun crestin,merge la biserica,a facut un an teologia dar din mai multe motive a renuntat dar plangand..si stiu ca nu o sa renunte pana nu o termina...deci..omul se uita la trup...Dumnezeu la suflet...asa ca fiecare reactioneaza in diferite feluri la moartea celor dragi..dar el e un exemplu pt mine ca avea n-motive sa il urasca pe Dumnezeu dar dinpotriva il iubeste..concluzia?

nici atunci. conform aceleiaşi teologii "creştine". cine-i şmecher se descurcă...

da...sunt oameni si oameni dar merita sa invatam din experienta celor mai buni, nu neparat sa acuzam si pe Dumnezeu de ex...poate i-a fost copilului mai bine sus..a scapat de suferinta,putea sa il huleasca pe Dumnezeu...dar de ce urmam noi de fiecare date exemplele negative?cand exemple pozitive sunt o gramada?pt ca numai raul il vedem, binele niciodata...

@buticut. stiu ca mi-as pune intrebarile astea. In fond nimeni nu vrea sa aiba un copil care sa aiba anumite probleme... e normal sa te indoiesti de existenta lui Dumnezeu in momente de cumpana. Dar e important sa treci peste ele. In fond, El asta vrea sa vada. Daca poti sa treci peste ele. Am vazut foarte multe cazuri de copii care s-au nascut cu probleme la nastere. Si parintii nu au dat vina pe Dumnezeu. Au luptat pentru copilul lor si au reusit sa ii ofere o viata normala. Totul depinde de cum gandesti si daca reusesti sa ajungi in stadiul in care sa crezi cu adevarat in miracole.

cat despre faza cu plata in viata cealalta, eu cred ca lucrurile stau in felul urmator. Si acum iti voi spune din propria mea experienta de viata. Am cunoscut oameni batrani, foarte rai... care nu realizau cat de mult rau le fac celor din jur. Dumnezeu isi face datoria. In fiecare zi, le da un semn. Le arata ca nu e bine ce fac. In schimb, ei nu vad... asa ca nu ramane decat sa plateasca dupa moarte.

in alta ordine de idei:
nu zic ca nu mi-e mila de copilasii aia. As fi de gheata daca as spune asta. Si nu sunt. Imi pare rau de fiecare care il vad ca are probleme... si din pacate, vad tot mai multi in ultima vreme. Daca pot sa ajut, ajut. Daca nu pot, sper ca se va rezolva cumva. E de datoria noastra sa ne ajutam unul pe celalalt... insa, daca la sfarsit, cu tot ajutorul din lume, copilul nu se reface... deja nu mai depinde de noi, si e clar ca ceva nu e bine...

uite... sunt multi copii care au ajuns la tv. Au fost ajutati iar acum sunt bine. Multi, insa, au ramas in anonimat. Isi duc viata de pe o zi pe alta si se tarasc... exact ca un vierme, cum spuneai si tu. E vina lor? Da... e vina parintilor? da... nimeni nu ii poate ajuta daca ei nu cer ajutorul...


spuneai ca nu primim ceea ce meritam pe pamant... da-mi, te rog, un exemplu de persoana care nu a primit ceea ce a meritat. sau si mai bine... uita-te putin la tine: apoi intreaba-te: "nu primesc ceea ce merit?"

cred ca raspunsul il stii deja... eu cel putin, il stiu.

Bebelusii din Giulesti. Meritau o viata. Au primit-o?!

trebuia sa se intample si asta la un moment dat... pentru ca oamenii sa se trezeasca la realitate si sa realizeze ce sistem defectuos este cel al sanatatii in Romania.

Nici eu n-as da vine pe el, dar in cazul meu e mult mai simplu motivul. Apropo, am avut o polemica cu 4 prieteni pe tema asta, toti credinciosi si toti au vrut sa-mi arate ca atunci cand voi avea nevoie voi incepe sa cred in Dumnezeu, ca asa au patit si ei, cand au trecut prin momente grele au avut nevoie sa creada in ceva. Oare oamenii de care vorbesti tu mai sus nu simteau nevoia acelui ajutor psihic?


Si in experienta ta de viata doar ai vazut ca oamenii batrani pot fi si rai sau chiar ai vazut ceva care seamana cu un minim argument in a-ti sustine afirmatiile? De exemplu i-ai vazut ajungand in iad, platind dupa moarte? Sau poate ai vazut semnele care le-au fost date zilnic... de fapt imi retrag ultima idee. Neved underestimate a believer, signs are everywhere...

Asta mi-a adus aminte de http://www.youtube.com/watch?v=RVFpjj594IQ



Modul asta de gandire arata cat de gretoasa poate fi credinta uneori. Saptamanal ma duc si ma scald intr-un miros puternic de formol combinat cu aroma de cadavru si greata de acolo nici nu se compara cu cea provocata de astfel de idei tembele si absurde, cu care nici macar nu sunteti de acord in interiorul vostru, dar le scoateti pe gura cu intentia stupida de a explica credinta care va ajuta pe voi sa va simtiti mai impliniti.


Kubrick nu a primit Oscar-ul pentru regie! Chestia cu "nu primesc ceea ce merit?" poate fi intrepretata atat de usor in mii de feluri incat sa se potriveasca cuvintelor tale. Cu atat mai usor poate fi intrepretata de o persoana religioasa...

tot ce pot sa spun despre postul tau, Liviu... e ca m-a amuzat teribil clipul... =))
(asta era intentia, nu? sa amuze... nu? :-S )

Faptul ca cineva n-a gandit si a pus aparatul ala pe dupa nu stiu ce dulap nu prea spune mare lucru despre sistemul sanitar. Din atatea argumente ce puteau fi nascocite pentru situatia asta probabil exista cateva zeci mai bune. Cat despre sistemul nostru sanitar cu totii am realizat de mult timp ca era defectuos, nu aveam nevoie de Dumnezeu sa ne dea un semn prin care sa omoare cateva vieti care meritau cu siguranta asta. "Ha evil babies! Thought you got away with it?! Maybe in your previous life, but not in this one!" Ah stai ca de fapt nu Dumnezeu i-a omorat, el a dat un semn chiar prin noi, noi am omorat bebelusii, care oricum meritau sa moara pentru ca plateau pentru alte pacate mai vechi, deci Dumnezeu n-are nici o vina. Sincer, poate deveni mai penibil de atat?!

Daca tot crezi cu atata indarjire in ceea ce spui, nu ti-ar conveni sa fii tu semnul ala pentru sistemul sanitar? Sau poate persoana la care tii cel mai mult? In primul caz ai scapa prea usor, daca semnul ar fi o persoana foarte draga tie ai avea ocazie sa vezi ce pacatoasa a fost in viata ei anterioara.


Asta si partea cu greata. Faptul ca nu ti-a trezit nimic partea respectiva ma face sa :-& Damn, too late, ma duc sa ma spal...