![]() |
Imatur, teribilist, ignorant, infatuat.
|
James Franco does 432 ;)
http://www.rottentomatoes.com/m/milk...h_james_franco |
Mai pe sleau:
Again, a very simple approach, but there's so much power in that film. You're not quite sure what's happening from the beginning, but you're just kind of thrown into it. All you know is that these women have this mysterious meeting, and it takes you from there. The film gives you a great sense of what it was really like to live in Romania in the 1980s. Le vede, bäiatu'! |
cum am mai zis, eu unul nu mă pricep la critică de filme şi alte subtilităţuri/finăţuri de astea. io, ca omu de rând, îmi place sau nu îmi place un film/actor.
am şi eu o întrebare: cu ce e mai original 432 decât Ilustrate cu flori de câmp? de ce e unul genial/scenariu original iar celălalt doar propagandă comunistă? |
Ambele filme sunt bune - fiecare pentru epoca lui: "Ilustrate..." era excelent lucrat la nivelul anului 1975, iar "432", pentru 2006. Personal, consider cä Blaier - pe care-l pretuiesc ca om, a fost unul dintre mentorii mei - a fäcut douä filme excelente ("Ilustrate..." si "Prin cenusa imperiului"), în mijlocul unui torent de labe triste; si conformiste... (Asta e o diferentä de valoare absolutä, tinând seama de decalajul temporal.)
In plus, "432" e sincer; "Ilustrate..." e ipocrit. Da, stim... atunci nu puteai altfel, trebuia sä, blabla... Asta scuzä filmul, sub aspect conjunctural; nu oricine e näscut disident sau erou - altfel, n-am mai avea tiranii! Dar, din nou, ca valoare absolutä, imoralitatea i se taxeazä. Vorba lui Liviu Mancas: "Ghinion, 'tu-i mama mä-sii!" Cred cä astea sunt cele douä criterii care definesc comparatia dintre cele douä filme, justificând superioritatea celui mai recent. |
Pit sau cine altcineva imi poate spune si mie unde gasesc Ilustrate cu flori de camp? As vrea sa il revad. L-am vazut acum foarte mult timp...
Pe torrents n-am dat de el. :( |
îţi trimit eu link-urile dacă vrei
|
Originally Posted by corinka:
http://romania-inedit.3xforum.ro/pos...de_cimp_1974_/ |
Originally Posted by Pitbull:
|
Originally Posted by Pitbull:
|
Cea mai buna drama romaneasca.
|
Originally Posted by paul_aramis:
Ţi'aş răspunde eu la întrebare, da' mi'e că voi fi şters de către cei ce'mi poartă sâmbetele de mai mulţi...ani. - a pune o asemenea întrebare denotă în primul rând lipsa oricărei înţelegeri a esenţei filmului lui Mungiu, care este cea mai bună radiografie a epocii comuniste de la noi, mai exact a ultimei ei faze. Şi, întrucât nu vreau să mă repet, nu pot decât să fac trimitere la (toate) cele scrise de mine despre 432, scoase de aici de către moderatori (din motive numai de dânşii ştiute), şi aruncate pe undeva prin arhivă (vezi comment-urile lui "Mel"). PS În sfârşit, dacă "Ilustratele..." este un film (alminteri excelent) despre nişte oameni buni ce se opun unor oameni răi, apoi filmul lui Mungiu este despre o epocă în care niciun om nu avea cum să fie...bun. Adică...om. PS2 Acum cred că poate cam oricine să înţeleagă de ce sunt atât de greu de suportat. Comment-urile mele zic. |
Ba mai mult: după ce am re-citit acum tot acel topic pus sub lacăt (http://www.cinemagia.ro/forum/showth...=92188&page=9), şi mai ales după trecerea unor ani buni, am putut să mă lămuresc pe deplin asupra motivelor concrete ce'au dus la măsura desperată a banării mele fără ca să fi încălcat absolut niciun punct din regulament:
- prin terminologia introdusă de mine am dus discuţiile despre film la un cu totul alt nivel, neobişnuit pe aici. Astfel, spre final, adică tocmai când nu (mă) mai suporta, chiar moderatorul numit ŞtefanDo, scria că se vede obligat ca să îmi şteargă ultimele...15 comentarii: de ce?! Nu pentru că ar fi avut vreo...singură greşeală sau confuzie, ci tocmai pentru că vizau un nivel mai degrabă filozofic, decât de...şuetă. Ca atare cel mai mult l'a şocat pe respectivul moderator comment-ul meu în care am dat reţeta unui bun critic de film. Atât! Doi la mână: majoritatea covârşitoare (dacă nu cumva chiar toţi forumiştii), nu au putut să înţeleagă un lucru, adică un principiu ştiinţific (mai exact psihanalititc) al criticii de artă în general: că niciun critic nu trebuie să se preocupe de intenţiile artistului ctiticat ci doar cu ceea ce i'a ieşit, adică cu opera lui ca atare. De aici şi acuzele vehemente culminând cu cele ale lui "Legardere": cum de îţi permiţi tu, un necunoscut, ca să decretezi că ştii mai bine ca un Mungiu, ce o fost în capul lui!? Asta'i cam tot. PS Bineînţeles că de aici şi până la...banare, e cale lungă. Nu şi la noi. Trăim în România. Unde banarea o fost pentru foarte mulţi ani...fizică. Adică totală. Punct. |
Şi de la capăt: în urma creşterii numărului de vizualizări zilnice, mă simt nu doar îndreptăţit ci chiar obligat ca să amănunţesc mai mult problema.
- una din cele mai încrâncenate dispute din tot topicul despre filmul lui Mungiu, o fost aceea despre scenografie, adică despre decoruri: din momentul în care i'am întrebat pe toţi, adică le'am arătat că n'au observat nici măcar atâta lucru ca tabloul dadaist al camerei de cămin studenţesc a celor două eroine, în care se vedeau la un loc chiloţi puşi pe calorifer, borcane de ness, sticle de lapte, vaze cu...imortele, ceşti (cu însemnele inconfundabile ale cantinei studeţeşti), etc. - mi s'a răspuns că sunt total în afară, respectiv că n'am habar că asemenea mizilicuri sunt chestii elementare pe care ca atare le învaţă orice student de anul I... Geaba le'am atras atenţia că eu vorbesc despre cu totul altceva, adică despre...comunism, adică de o noutate absolută în cinematografia naţională, adică despre scobitul în nas din "Marfa şi banii", sau despre descălţarea obligatorie a musafirilor din 432! De unde să fi ştiut eu că aveam de'a face cu o altă lume, că vorbeam limbi...diferite, că aveam de'a face cu nişte oameni care nu auziseră nici măcar de...Gogol: - "Măi oameni buni, cum puteţi voi să vă atârnaţi izmenele la uscat de'a dreptu pe....gardul de la uliţă?!" - "Păi ce'are?!" răspundeau senini ţăranii: "Că nu le fură nimeni!" |
monșer, io înțeleg cam pe unde bați, da' mie tot nu mi-a răspuns careva la chestiune...
|
Păi atunci s'o luăm de la cap:
- matale ai întrebat: cu ce e mai original "432" decât "Ilustrate cu flori de câmp"? de ce e unul genial-scenariu original, iar celălalt doar propagandă comunistă? - iar eu am răspuns că o asemenea întrebare face abstracţie de esenţa filmului 432, care constă tocmai în aceea că este cea mai detaliată radiografie a comunismului, başca am făcut trimitere la toate observaţiile mele de acum câţiva ani, din topicul în cauză. Or dacă matale spui că nu am răspuns la întrebare (ba chiar căci "aş bate" altundeva, adică că aş umbla cumva cu cioara vopsită), nu'mi rămâne decât să citez chiar aici comentariul meu care'mi pare cea mai concentrată cronică ce s'o scris despre vreun film, din comuna primitivă şi până'n zilele noastre: |
"Mi se pare totuşi că s'a vorbit prea puţin - spre deloc - despre ideea fundamentală ce se degajă din toată povestea asta, şi anume că-n filmul 432 avem de-a face cu o lume în care totul e răsturnat cu...susul în jos, niciun om nu face ce trebuie, şi niciun lucru nu se află la locul lui:
- nici autobuzele cambodgiene dotate cu rezervoare cu gaz explozibil, nici taxiurile improvizate, nici abuziva cruce roşie (şi nu albastră) de pe toate ambulanţele (cărora pană'n zilele noastre, tot "salvări" li se zice), nici magazinele goale, nici colegele cu...marfă, nici phoen-ul Găbiţei, nici prietenele (pentru Găbiţa, Otilia nefiind decat o sursa inepuizabila de...sapun, pasta de dinti, sampon, şi alte prestatii în...natura), nici prietenii (Adi fiind şi el în fond tot un profitor ordinar pe care Otilia nu poate pune nicio bază), nici reşourile improvizate, nici întunericul de pe coridoare şi de peste tot, nici toate uşile scârţâind sinistru, nici muşamaua multifuncţională de pe masă, nici măcar apa caldă şi presiunea gazului, nici ţigările, săpunurile, tic-tac-urile, casetele video, rimelurile, progesteroarele ungureşti, şampoanele si spray-urile de vânzare prin camerele...căminelor studenţeşti, nici sticlele de lapte burduşite cu...marunţiş, nici prăjiturile "de acasă" cu care mucoasa Gabiţa îl momeşte pe Bebe (le-a dat el...prajituri!), ori Kent-ul pe care Otilia îl "uită" pentru recepţioneră, nici bancnotele şomoiogite direct in buzunar, nici dacă vine Găbiţa sau "sora" ei la întâlnire, nici hotelul stabilit, ca şi muşamaua uitată la cămin, nici confirmarea rezervării camerei cu 24 de ore înainte, nici gunoaiele, noroiul si puzderia de bălţi de pe străzile înnecate'n beznă, nici sticlele sparte şi flegmele trântite pe caldarâm, nici Adi care "termina 'nauntru" in loc să "termine afară" cum îl prevenise Otilia, nici incapacitatea unei studente (başca ofiţerese!) de a'şi face o simplă rezervare de cameră la un hotel, nici buletinul Otiliei uitat in blugii daţi la spălat, nici până şi numele confuze de familie ale celor două studente - "Mihărtescu" si "Drăguţ", nici zahărul de criză, nici telefoanele de la recepţia hotelului ori de la cămin bocate cu lacăt pe disc, nici mama lui Bebe cu madam Iancu, nici telefonul la care e căutat Viorel (Bebe), nici dacă bem cafea sau nechezol, nici vizitele la hoteluri, nici membrii de partid din...biserici, nici pereţii murdari de la cămin - ca şi din blocul lui Adi, nici descălţarea obligatorie a tuturor musafirilor, nici miliţienii aciuiţi în timpul serviciului la...hotel la caldurică, nici prezenţa Otiliei la aniversarea mamei lui Adi (când ea era absolut obligată sa stea'n permanenţă cu Gabriela), nici prezenţa Găbiţei la restaurant (cand ea era absolut obligată sa o aştepte pe Otilia), nici puzderia de garaje din tablă de furat, improvizate printre blocuri, nici ceasul şi banii lui Adi, nici "felcerii" de ocazie a căror ocupaţie adevarată nu mai contează deloc, nici camerele de hotel transformate în...sală de operaţii (başca bordel ad-hoc), nici măcar preţul unui avort ("las' că ne'nţelegem!"), nici obiceiul incalificabil al călătoriei fără bilet pe autobuz ori pe tren, nici ceştile de cafea ori tacâmurile...furate de toate studentele de la cantina studenţească, nici cheia lipsă de la sala de examene, nici băiatul amabil din autobuz care stă senin pe scaun iar prietena lui în picioare, nici chiloţii de pe calorifer, la un loc cu iaurtul, laptele si...florile imortele, nici laptele praf din cutia de...ness, nici pantofii de vară fără şiret ai lui Bebe, nici pisicuţii, nici peştişorii de-a căror soartă se-ngrijorează sincer Găbiţa (chiar in ziua in care urma sa'şi omoare propriul copil), nici neonul defect din holul hotelului, nici bişniţarii toleraţi prin hoteluri, nici recepţionera care este în acelaşi timp şi vânzătoare la "shop", nici omniprezenţii câini vagabonzi... Şi'n sfârsit, nici pruncii: care trebuie sa stea...9 luni in burta mamei lor şi nicidecum să fie omorâţi cu'o sonda şi azvârliţi pe tomberon de la etajul X - când abia au împlinit...4 luni, 3 săptamani si 2 zile!" |
Ei bine, dacă filmul este artă a imaginii, apăi această imagine nu trebuie să conţină cât mai multe elemente esenţiale pentru transmiterea mesajului artistic?
- or dacă comparăm din acest punct de vedere Ilustratele cu 432, mă tem că Ilustratele pică rău de tot... Pentru că în timp ce acolo avem numai oameni (şi cel mult un obiect: ceasul lui Dinică), la 432 avem oameni şi multe-multe lucruri, pe care oamenii nu le mai stăpânesc deloc. |
Pe scurt: la curbe shinele troznesc.
|
Originally Posted by MelosNegros:
exactamente! (sau cum s-o zice) ilustratele e mult mai artistic pe când 432 îmi apare doar ca o spoială. e ceva ce țipă fals din toți bojocii în 432. deși redă toate cu așa mare lux de amănunte... |
All times are GMT +2. The time now is 07:24. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.