mda, l-am vazut la berlin. lousy: l-am trecut la re: but in re: publik :lol:

cool. ALS is seeing things ! :w00t:

the bridge on the river kwai - merita vazut pt cateva chestii: personajele (profunde, complexe, ce alte clisee mai putem gasi - e si normal, oarecum, data fiind natura lor 'romanesca') memorabile jucate de alec guiness, william holden (splendid cu cinismul sau 'bogartian' !) si sesuye hayakawa (col. saito), conflictul dintre col. nicholson si saito (frumos dirijat de lean), acting si prima ora din film, stralucitor construita... ah, si cadrul de la inceput, cu crucile de pe marginea caii ferate. in rest, de la 60 de minute incolo, evolueaza total, in intregime & cu totul liniar si previzibil. lean reuseste o scena de suspans remarcabila in finalul filmului (bine structurat)... dar zau asa, chiar se astepta cineva sa mai ramana podul in picioare ? :D (doar a explodat si in realitate !)

zelig - este genul de film pe care il descrii prin formule-cliseu precum 'genial' & restul. dar e pe bune - mi se pare cea mai puternica sclipire de geniu a lui allen ! e un tur de forta care te nauceste ! in 79 de minute de film, allen reuseste sa reproduca fara cusur atmosfera anilor '20-'30, sa creeze (si sa joace) cel mai fascinant personaj al sau (in care raman, oricum, vestigii din, sa zicem, alvy singer), sa dezvolte un romance (cu mia farrow, evident !) la granita dintre cinic (vezi 'manhattan') si dulce-amar (vezi 'the purple rose of cairo') si sa isi dezlantuie si umorul neobosit (bancul cu rabinul, spus sub hipnoza, e genial !). e iritant de perfect ! iar forma in care este livrata povestea (ca pseudodocumentar) il face o mica bijuterie a filmului american al anilor '80.

totusi, valoric, raman la parerea ca tot 'crimes and misdemeanors' e cel mai bun (mai apropiat de spiritul uman, mai preocupat de latura psihologica), iar in ceea ce priveste comediile 'pure' (pt ca exista, totusi, la allen), merg pe 'love and death'.

mi s-a confirmat k si l-a sters kiar ulrich... katza ce esti! decit 'azi il vedem si nu e', mai bine 'azi nu-l vedem, dar a fost', nu?...

PS ma bucur k ti-a placut 'zelig', it's my favorite w.a.! :love:
& after that it's 'crimes & mis.' ;)

IT'S ALL GONE PETE TONG (2004) nota 6/10-Povestea unui DJ care isi pierde auzul iar dupa o perioada mai grea din viata lui se apuca din nou de mixat.

She's the Man (2006), 6/10
comedioara saptalunii, ignoring the teenage waste - balastul imbarligaturilor adolescentine-, can make it for a quick refreshment, lolita is cute and funny desi la fotbal nu se pricepe defapt toti sunt ciumeti la fazele de fotbal inclusiv regizorul, the jokes are so-so..teenage wasteland, comparabil cu The Hot Chick;

klute - alan j. pakula (1970) - 7/10

match point (--7/10)

so, how shall i put it ?... eu nu cred ca problema lui 'match point' este, dupa cum aminteau unii, ca este un allen 'auto-alienat' (or smth), ziolat in cariera regizorului. este si normal, de-a lungul deceniilor allen a evoluat, s-a transformat, si asta observ si eu care nu am vazut chiar atat de multe allen-uri ! adica, de la tanarul care arunca frenetic cu glume (partial sarcastice, partial sucit-marxiene) in stanga si-n dreapta ('love and death', 'sleeper') sau isi exorciza nebuneste frustrariile/nevrozele pe ecran ('annie hall') in anii '70, la mai coerentele si mai precisele 'manhattan', 'zelig' s.a. si la riguroasele si maturele 'crimes and misdemeanors' si 'husbands and wives' in anii '80-'90 - este un drum destul de lung ! omul are acum 70 + de ani, iar maturitatea si varsta aduc schimbari de perspectiva. ca la eastwood, schimbarea inseamna coborarea in canalizare, de unde nu se mai vad decat waste material, e alta kestie...

nu, cred ca 'match point' nu e un allen 'alienat' sau altceva, e pur & simplu unul mai matur. e foarte bine realizat - muzica, absenta aproape cu desavarsire si imaginea dau filmului un realism aproape frust. pt un moment, chiar simti fiorul, pericolul ce pandeste fiecare cotitura viata personajelor, jocul lor amoros nu mai este privit cu detasarea si cinismul dintr-un, sa zicem, 'manhattan', ci este periculos si nelinistitor. nu tocmai w.a.-ian, intr-adevar, dar ar fi fost o schimbare buna !

PROBLEMA e alta, este copy-paste-ul la nivel narativ din precedentele allen-uri MULT mai reusite. ideea personajului ce se indragosteste de iubita celui mai bun prieten (eh, ma rog, aici e viitorul cumnat) vine gonind din atotpomenitul 'manhattan', dar cel mai serios C/P vine din filmul meu favorit de la geniul american, dupa cum deja sacaitor mentionez, 'c & m': tipul vrea sa-si omoare amanta care ameninta sa dea in vileag legatura lor, filmul concentrandu-se pe criza de cinstiinta a personajului prncipal and so on... nothing new. daca venea inainte de 'c & m' era mai mult decat ok, dar asa...

dezamagire. profunda.

the inside man, oarecum entertaining, dar nu exceleaza la nimic

pt notorious

nu inteleg ce esti atit de 'dezamagit. profund' de 'match point', cita vreme ii recunosti niste merite care nu sint de colea...? ce te deranjeaza - k se repeta?? woody se 'repeta' de cind face film - cind in keie comica, cind bergmaniana... dca-l compari cu 'c & m', sint de acord, e sub; dar daca-l compari cu ult. sale filme - it stands out. plus k trebuie salutata mutarea lui pe gazon, la o cup of tea & some muffins dear, faptul k nu apare in film (ar fi fost gag garantat!), tensiunea dramatica (dar nu overall-dramatica: momentele comice sint savuroase!), jocul excelent al actorilor si precizia entuziasmanta a finalului. ai senzatia k a refacut 'c & m' cu gindul la 'everyone says i love you' - ceea ce, cronologic vbind, e kiar adevarat... :)
tot atitea motive pt a aprecia ac. film.
pe de alta parte, cred k insatisfactia multora de pe ac. forum - la un film sau altul, asteptate k pe sfintele moashte - tradeaza o nevroza. pt a o depasi, un sfat: nu mai puneti atita pret pe un film, it's only a movie cum spunea marele hitch. filmele nu inlocuiesc viata; daca o fac, u got issues...

ca allen se repeta, se stie, dar asta mai mult la nivel tematic, pe cand in 'match point' repetitia ajunge de-a dreptul la nivel narativ si devine cu atat mai sacaitoare. ca filme sale sunt despre acelasi lucru in fond si la urma urmei, este adevarat, dar comicul din el mereu gasea ceva de improvizat, mereu livra totul intr-o forma (nu 'formula') diferita. dar aici, sentimentul de deja vu e de-a dreptul frustrant - scena aia in care chris le omoara pe vecina/amanta e parca desprinsa dintr-un episod din 'columbo', iar stilul in care este realizata, usor hitchcock-ian, cu muzica de opera pe fundal aminteste izbitor cu 'c&m' (unde era schubert, daca nu ma insel...). nici pe mine nu ma deranjeaza autoreferinta, dar aici parca e prea de tot.

repet: filmul e executat NEMTESTE, dar motivele de mai sus ma impiedica sa-l savurez cum ar trebui...

Flightplan - 7-ish/10 sunt total confuz...intr-un fel totul mi se pare cunoscut...intr-un fel totul e nou si interesant...dar prima parte a filmului, oricum ai lua-o, tot e plictisitoare...e un fel de Panic Room, dar in cer...cam aceleasi lucruri...Jodie histerica si aici...si aici se vede tot relatia mama-fiica in panica, dar mai putin ca mai mult de jumate de film fetita nu este de gasit...ciudat e ca nu stii ce sa crezi despre el la sfarsit...ba e bun, ba nu...filmul e un clisee...same old story about high-jackers dar in alta lumina cu un erou la sfarsit...acum ramane la decizia voastra daca sa-l vedeti sau nu...

wicker park, gen closer, 6 din 10

THE GRADUATE - mai putin revolutionar decit credeam dar amuzant in cele din urma ['rapirea' miresei in biserica, crucea folosita pentru blocarea usii :lol: , cei doi in autobuz cu toate privirile atintite asupra lor etc]. soundtrack select, sound of silence, mrs robinson si alte hituri ale vremii.

The Pink Panther - 5/10 cheap laugh...pacat de: banii investiti, Jean Reno, renumele seriei Pink Panther (filmul asta a cam patat-o), am intensificat plictiseala pe care o aveam doar uitandu-ma la asta...

"Furia", Radu Muntean, 2002
7-8/10
Spusele-mi despre dânsul, aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=2189&start=50

Two for the Money - 7/10 film pur american...de la jocul care se joaca in fundal, pana la "jucatori"...rol excelent din partea lui Al Pacino (omu asta face filmul intotdeauna si data asta nu e o exceptie) si putin din partea lui Matthew McConaughey, care inca nu a trecut peste faza de pretty boy la cel de actor-actor. Filmul a avut momentele lui, in acele momente personaju principal fiind Al Pacino, care prin dialogurile amuzante ne mai inveseleste printre momentele serioase. Filmul incepe greu si actiunea se desfasoara incep pana cam pe la mijloc cand incepe sa se arate unele lucruri intr-un cadru mult mai rapid. Un film vizionabil...poate mai mult adresat celor care pariaza sau celor care sunt interesati de pariuri sau de cei care au problema pariilor...dap...cam asa...confusing

empire of the senses - nagisa oshima (1976) 9/10 de vazut neaparat!
johnny mnemonic - robert longo (1995) 4/10 nashpa sfx - strica tot filmu

:huh:
hmmm...."de vazut neaparat", dar nu in orice conditii, mie sfarsitul era sa-mi taie orice apetit pentru restul noptii! ;)
bun jocul actorilor,nu? erau credibili! chiar puneau suflet si traiau scenele! :happy:

intr-o nota mai serioasa...desi filmul nu e chiar de 9/10, merita vazut. mi s-a parut deosebit.


johnny mnemonic e ala cu flipper revolutions,nu?
film sec.

Other People's Money (1991)

Hm, pana la urma mi-a placut pentru jocul lui DeVito. Scenariul pe alocuri inteligent. Cred ca se putea mai bine.