ar fi cazul sa revenim sa topicul initial :)

cred ca ar fi cazul sa va raspund intai si abia apoi sa revenim la oile noastre. asa ca:

@danonino. pentru a putea gandi rational, si pentru a putea ajunge sa ai idei bune, trebuie sa te detasezi de restul problemelor cotidiene. caci daca esti plin de ganduri nu ai cum sa ai idei pentru ca automat, orice ai face, tot acolo o sa ajungi sa te gandesti la probleme mai mult decat la o idee care ar putea sa iti vina intre timp. spre exemplu:
Rapture. merge la scoala. are o zi grea, materii insuportabile si plictisitoare (dau un exemplu de zi pe care multi dintre noi, elevi sau studenti, o avem cateodata). ajunge seara tarziu acasa si ar vrea sa picteze. insa, dupa cum sustine, e irationala. e obosita. mintea ei nu mai gandeste corect tocmai din cauza informatiilor acumulate in timpul zilei, informati care ii umplu creierul si care nu pot disparea decat in timpul somnului, cand sunt stocate acolo unde trebuie, in sertarasele alea ale mintii. bun.. asa ca, oricata experienta ar avea, oricat talent, nu poate sa picteze. si cu toate acestea trebuie sa o faca. si nu numai pentru ca o vrea ci pentru ca are un proect de predat a doua zi. ce e de facut? bun, tu spuneai ca cel mai bine e sa dormi inainte sa te apuci de lucru. foarte corect. mai corect de atat parca nici nu putea fi spus. dar ce ne facem in cazul in care trebuie sa muncesti atunci iar mintea ta da rateuri? simplu. o detasezi, o odihnesti cateva minute ca sa poata reveni la starea ei normala.

@mircea... mai mircea... lucrurile nu sunt asa de usoare precum crezi. exact cum spunea si danonino. e nevoie de mult mai mult ca sa devi un pictor bun. nu e de ajuns sa ai o idee. poti avea sute de idei daca mana ta nu e formata si instruita sa picteze. si ca sa ajungi acolo, ei, e nevoie de mult timp.

@rapture: ai foarte mare dreptate dar numai pe jumatate: munca intelectuala, de cele mai multe ori e mult mai obositoare decat cea fizica. e normal sa fi irationala de la o anumita ora. nu esti singura. toti suntem. insa conteaza foarte mult sa iti cunosti mintea si corpul si sa stii cum sa le conduci tu pe ele si nu ele pe tine. e usor sa spui: "seara nu lucru pentru ca sunt irationala". dar de ce nu incercam sa facem sa nu mai fim irationali seara? totul depinde de modul in care iti educi mintea si corpul. eu aveam zile in care mergeam de dimineata pana seara la facultate si noaptea faceam proiecte. nu aveam nici pe dracu'. cand eram obosita, pur si simplu ma educam si ma manipulam in asa hal, incat, dupa cinci minute ma simteam fresh. mi-am fraierit mintea. nu e greu, dar e nevoie de timp si de exercitiu. exact ca in pictura. am mai scris pe aici pe undeva, la un moment dat, ca mie imi ajunge sa dorm doar trei ore pe noapte si atat. desigur, exercitiul de antrenare al creierului necesita timp si resurse. si de cele mai multe ori mi-e prtea lene sa ma concentrez sa il "fraieresc" asa ca prefer sa imi aman responsabilitatile si sa ma odihnesc pe calea normala, obisnuita. adica somnul.

gata. acum putem reveni la oile noastre.

mai dragonfly te rog eu intelege odata ca nu-i nevoie sa ii dai lu iaurtica atata apa la moara ca si-asa el e cu pasarelele lui. ce pana mea sa stie el cum e cu mintea si arta?? danonino? :))))) nu vezi si tu cat de pe langa e?
tu chiar nu zici rau, eu am adevarate probleme cu mintea mea care e pur si simplu tot timpul obositor de hiperactiva si mi-e foarte greu cateodata sa o linistesc oleak cat sa imi fac starea necesara sa pot canta la clape ...

he, he. chiar ma bucur ca cineva intelege in sfarsit ce vreau sa spun...
clape? hmmm... :x
e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face cineva. degeaba, pianul e una dintre cele mai divine muzici. ne dai si noua un link, ceva sa iti vedem talentul? pls. pls... :">

on: adevarul e ca Dumnezeu a lasat pe pamant tot felul de specimene. tot timpul, imi imaginez ca Dumnezeu a creat omul cu personalitate: de animal. spre exemplu: unii au personalitate de maimuta. se scarpina la c... toata ziua si se cauta de paduchi. pupincuristi. mai sunt si cei cu personalitate de leu: mari conducatori, oameni inteligenti care au spirit de afaceri. sau scumpii de Koala. un animalut de om care doarme tot timpul. e depresiv si crede ca viata lui nu are niciun sens. mai sunt multe exemple. insa metafora vietii poate fi interpretata in multe moduri. si exercitiul asta e chiar ok. cand vezi o persoana sa ii atribui un animal ce sa se potriveasca personalitatii sale. e chiar amuzant.
eu cred ca danonino e o hiena. se hraneste cu lesuri, se repezeste asupra lucrurilor care nu i se cuvin. se crede regele junglei chiar daca e un pricajit. e tot timpul pus pe cearta si umbla cu coltii la vedere, in pozitie de atac pana si cand doarme.
chiar ar fi un topic bun asta cu animalele... :))
all in all... Dumnezeu ne-a dat posibilitate creativa. totul vine de la imaginatie. cea care ne ghideaza mai departe. pentru ca pentru pictura, muzica, scris, ai nevoie de imaginatie. si voi spuneti de Dumnezeu ca e rau... uitati ce ne-a lasat... talentul. ca sa nu ne plictisim si sa evoluam intru-un mod cat mai pasnic si mai original. asta e o noua diferenta intre noi ca specie si animalele pe care le-am enumerat mai sus. ;)

tot off, ultimul: poate inregistrez pana la urma ceva si negociem pe mess, nu prea am chef sa arat la toata lumea pentru ca nu cant decat de aproape un an (destul de rar) si nu consider ca am ceva de aratat momentan. in plus cant in special pentru mine nu ca sa fac ceva anume cu asta sau ca sa ma laud.

da, da... vreau, vreau... ;). nu conteaza cum canti. pianul e instrumentul meu preferat. si imi place sa ii ascult pe incepatori exact asa cum imi place sa ii ascult si pe marii pianisti. so, cand ai ceva pt mine. pls... da un buzz... :)) (hai k iti bag un id pe pm k tare m-ai facut curioasa... i/m so fuckin' crazy this morning. and i don't know why... :)) )
gata cu off-ul... daca vreti ceva, raportati totul la Dumnezeu. it can't be hard to do that. ;)

hey poate sa fii un geniu k mozart ...:d si eu cant la chitara dar tot incepator is

ps:legat de pian chiar intreba un pianist pe un tip care canta de asemenea la pian de cat timp canta si a zis de 10 ani si i-a raspuns pianistul ...aa acu debea esti incepator :d

netza all apropo

neatzas i tie, dar hai sa incercam sa fim on-topic. ;) ca se supara Pit. pe noi si ne sterge... :))

pai il astept pe pit la continuarea discutiei si vad ca nu ne sincronizam deloc..

rabdare, rabdare... va veni

trist nu pot sta prea mult la 4 dim plec spre cj...

nu te grabi... cand va veni timpul, vei primi si raspunsurile la intrebarile pe care le ai. pana atunci posteaza-le aici, si cei care pot, iti vor raspunde.

@Pit: haida nene, te striga lumea pe aici mai rau ca pe un sfant. ce ai patit?

P.S.Mircea, imbraca-te gros, la Cluj e foarte frig. :))

pai...eu nu prea am intrebari ce ma intereseaza gasesc raspunsul

ps: daca la cj e frig atunci vin in slip :D

nu te creeeddd... :)) daca tu vii in slip, eu vin cu Antena 1 si te fac vedeta mare... :))

sunt destul de mare:)) nici nu sti de unde vin eu...:d

as putea sa caut. ori vii cu trenul, ori cu avionul. daca ai ora fixata la 4. daca vii cu trenul, mi-ar fi usor sa te descopar. cu avionul, ar fi mai greu. si mi-e atat de lene... :))

1. Mesaje private :P

2. Fara suparare: "vii", nu "vi", si "stii", nu "sti".

LE: Observ ca primul exemplu a fost doar o intamplare ;)

1: de acord
2: doamna/domn si veniti sau nu veniti :P

ok, Liviu. merci pentru lectia de limba romana si ne vom abtine de acum... :)

and I like this one...
:))
http://www.youtube.com/watch?v=xZEO1Lug25s

mda...religia ...credinta nu se poate descrie in cuvinte... oamenii vor fapte...mda..faptele si minunile se intampla chiar sub nasul nostru si nu le vedem sau nu vrem sa le vedem... la fel cum e vantul...de vazut nu il vede nimeni dar de simtit il simte toata lumea!
noapte buna la toti

Vantul il simti folosindu-te de simtul tactil.


Sau nu.

"Daca Dumnezeu ar fi unul din noi/ Ar fi un strain in autobuz". Melodia propaga ideea, conform careia, Dumnezeu este in noi toti. Atunci, el este si intr-un violator? Si in acei oameni care si-au omorat fiica prin infometare?

ba e si in violator, si in mama aia si in noi toti...
numai vezi tu... unii nu Il simt. deaia fac chestii de genu.

liberul arbitru fratilor....oricum toti vom raspunde pentru binele sau raul care il facem...si fiecare o sa isi ia "rasplata" cuvenita ;)

punct ochit punct lovit Dragon,dar nu numai ca nu Il simt dar nici nu cred ca exista si asta le da motive sa faca orice! odata ce nu ti-e frica de nimeni si nimic crezi ca poti face orice...daca am fi asa toti ce haos ar fi in toata lumea? pana si africanii sau cine mai stie ce triburi ai frica de cineva care e mai sus de ei

Asa ma, zi-le tu! "Sa va fie frica de Dumnezeu!"
De ce sa imi fie frica de el? E vreun nenorocit, vreun ticalos?

Capul nu e exista doar pentru a nu va ploua in gat.

matmircea eu vad in tine ceea ce se cheama un religios naiv :)
Daca ajungi la un nivel mai inalt de experienta, cunoastere, inteligenta si alte d-astea, realizezi ca nu iti trebuie ideea unui D-zeu care sta pe pozitie, pregatit sa iti aplice o pedeapsa daca ai calcat stramb ca sa poti fii moral si sa alegi sa nu faci lucruri rele. Astfel de frica a fost intodeauna folosita de cei mai isteti pentru a manipula masele ratacite in prostie sau chiar mediocritate. Incearca sa deschizi putin mai mult ochii si sa gandesti cu propria minte ;)
Daca religia, asa cum este ea inteleasa... ar fi fost uitata de mai multe secole, eu cred sincer ca am fi evoluat foarte mult atat pe plan stiintific, cat si spiritual fata de cum suntem in prezent. Problema este insa cu 2 taisuri. Ca sa reusim sa luam o pozitie dreapta, trebuie automat sa fim mai destepti...
In fine incep sa o dau in diverse si e prea mult de spus si nu am timpul ori cheful necesar.

te-as ruga sa vezi ce am scris despre frica de Dumnezeu si pe urma sa vb

am ajuns la concluzia ca asceasta credinta in Dumnezeu sau lipsa ei, ne este data de experienta pe care fiecare o avem in viata. unii dintre noi, vad toate intamplarile din jurul nostru ca pe niste semne. le iau ca atare si chiar le merge. altii merg cu capul inainte, se bazeaza pe ratiune si chiar le merge.

concluzia?
oricat de mult a i crede sau nu in Dumnezeu, e tot una... cel putin aici.

mai incolo, dupa moarte... nu se stie. ;)

Vedeti, aici e tot şpilul: cind a aparut religia? atunci cind omul a devenit constient de propria moarte. Va dati seama ce soc a avut. Si atunci ce a zis: hai sa inventez eu o chestie care, pe de o parte sa-mi explice mie de ce trebuie sa indur soarta asta (si a venit cu faza "pedepsei de sus"), iar pe de alta parte, sa gasesc o solutie convenabila la toata tarasenia: ce misto ar fi sa nu se termine totul in momentul fatidic - it ain't much fun... Asa ca hai sa elaboram ceva atit de cool care sa ne astepte dincolo, incit sa merite toate rahaturile pe care le induram aici. Dar sa le scrijelim repede pe ceva pina nu uitam. Dup-aia mai elaboram. Adam si Eva, Cain si Abel, mai vedem noi... Pe moment bine ca ne-am luat o piatra de pe inima si putem dormi linistiti la noapte.#:-S

Windom, cum ai ajuns tu la concluzia asta?

Nu e o concluzie, e ditamai setul de truisme.:D La care am ajuns printr-o serie de deductii de bun simt. Opinii de bun simt vs fabulatii - cam la asta se reduce topicul asta. Dar si fabulatiile pot sa fie de bun simt atunci cind sint emise de o judecata neprihanita.<):)

hai sa iti spun ceva... de cateva zile vorbisem cu un prieten pe mess. aveam ceva probleme asa ca mi-a sugerat sa citesc acatistul Maicii Domnului. zapacita cum sunt, nu l-am citit si nici nu l-am cautat. nu credeam ca am nevoie de el au ca ma va ajuta in vreun fel. pana azi cand, surpriza... ma intorceam cu mama acasa. pe drum ne-a oprit un tanar. avea in mana niste carti de rugaciuni. mi-a dat unul si a plecat mai departe. si cand m-am uitat pe el, ghici ce era... acatistul de care tocmai vorbisem.

e doar o pura intamplare, conincidenta, sau e si asta o fabulatie?

Pura coincidenta, Jesus freaks are everywhere these days...

nu exista coincidente

Ieri, am citit horoscopul, la zodia mea scria ca, din punct de vedere financiar, va fi o zi foarte buna. Sa nu imi vina sa cred, dar in ziua aia am primit bursa.

Nu exista coincidente, sunt sigur toti oamenii nascuti in zodia gemeni, au primit bani, sigur-sigur. Nu exista coincidente.

(Glumesc, evident.)

Ceea ce mi-ai spus tu, e acelasi lucru cu horoscopul. Coincidente exista, sunt niste intamplari, insa multi le impune, le atribuie valoarea de "minune" sau semn.

Coincidence? I think not!

Geniala poza :))

danonino, horoscopul e o labareala... e o metoda de a fraieri lumea. hai sa fim seriosi acum, viitorul nu poate fi citit si nici nu va putea fi vreodata... in fond, ce rost ar mai avea viata asta, daca eu as stii ca azi castig la loto?
nu poti sa spui ca faptul ca ai primit bani si ti-a spus la horoscop ca ii vei primi e o coincidenta bizara... e pur si simplu un fapt. putea foarte bine sa scrie ca o sa fii falit, ca tot primeai banii aia.
@copilo, e editata, nu? ca altfel nu are cum sa fie... :))

tu nu te prinzi de cea mai evidenta aluzie sau ironie.

Windom , let's go to JESUS camp... :)) Have you seen that shit ?

Windom iti zice tata Eliade de caracterul religios omului si primele manifestari. N-a aparut atunci cand omul a fost constient de propria moarte... Manifestarile religioase celebreaza viata, ciclul vietii. Moartea e doar una din etape. Expun si eu un ciot de idee.

Cautati si cercetati, cetiti ceva ca ceea ce spuneti voi sunt cioturi din idei expuse de mari ganditori ai unor vremuri.

Religia s-a nascut din si se mentine prin frica. Omul cind e zimbaret si celebreaza viata nu sta sa cugete de unde-i vine oare fericirea si cine-i responsabil, n-are de ce sa caute explicatii si sa imagineze scenarii...

Ui ce frumos zice Tarkovski... Si cum iti spune baga la cap, indreptand camera usor spre ureche. http://cipripop.blogspot.com/

prieteni...ma simt obligat sa va mai arat odata ce a spus :

Parintele Rafail Noica

Despre frica lui Dumnezeu

Ma gandesc sa spun cateva cuvinte despre frica lui Dumnezeu fiindca este "inceputul intelepciunii". Dar tare mi-e ca nu intelegem noi ce este frica lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu; adica, sa-ti fie frica de Dumnezeu daca faci rau, si atuncea, de frica batului, sa nu faci nici aia, nici ailalta? Dar atuncea, daca ne este frica de Dumnezeu in felul acesta, cum propovaduim noi un Dumnezeu al dragostei, si unde este dragostea daca ne este frica de Dumnezeu asa cum ne este frica de un caine rau?

Dar atunci ce este frica lui Dumnezeu? Am cunoscut un suflet foarte bun care, ca sa se pazeasca de rele, si-a agatat in odaie o icoana, sau mai bine zis un tablou, unde se arata Judecata de Apoi, si mai ales chinurile iadului. Si atuncea nadajduieste, cand ii vin ganduri rele, ca uitandu-se la chinurile iadului sa se infricoseze si sa se ajute ca sa le taie. Spunea ca, la inceput, mergea tactica aceasta a nevointei, dar acuma se uita cu indiferenta la toate ororile pe care le arata tabloul, si inceputul intelepciunii parca nu se inteleneste in inima ei. Dar imi venea sa zic: Frica de iad, frica de chinuri este aceeasi cu frica de Dumnezeu, sau cand altii gandesc ca, tot asa, se infricoseaza cu gandirea la draci si la tot ce ne fac ei? Dar atuncea imi vine gandul: Frica de drac, asta este frica de Dumnezeu? Adica, Dumnezeul nostru este dracul? Ori Dumnezeul nostru este iadul?

Frica de Dumnezeu. Dar mie imi place, acolo unde se poate, unde fraza ingaduie, imi place mai mult sa spun "frica lui Dumnezeu," fiindca expresia asta are un diapazon mai larg, inseamna mult mai multe lucruri, precum as vrea sa va pun lucrul acesta in gand acuma, din tineretele voastre. Tot cuvantul dumnezeiesc are un diapazon mult mai larg decat orice cuvant omenesc. Cu ajutorul Domnului o sa incep sa va vorbesc despre asta.

Prefer "frica lui Dumnezeu", intai, fiindca "frica de Dumnezeu" prea mult sugereaza ca ti-e frica "de"; si atunci, daca ti-e frica "de" - fie Dumnezeu, fie un balaur - ce faci? Fugi si te ascunzi. Dar asta-i tocmai gresala pe care a facut-o Adam; ca, poticnindu-se si neascultand de Dumnezeu, vine Dumnezeu in Rai, si Adam aude glasul lui Dumnezeu in Rai, in "racoarea serii", si fuge si se ascunde dupa copac.

Dar pe noi Biserica ne invata nu sa ne ascundem, ci sa ne marturisim: spovedanie. Adica ce este spovedania? Noi venim la Dumnezeu si ne dezvaluim. Nu ca Adam, asteptand pe Dumnezeu sa zica: "Adame, unde esti?" "Apai m-am ascuns, fiindca eram gol". Si atunci Dumnezeu sa zica: "A, dar cine ti-a aratat ca erai gol? Nu cumva ai mancat din rodul acela de care ti-am spus Eu sa nu mananci?" Si iata ca Dumnezeu ii face spovedania lui Adam. Si pana la urma ce se intampla? Adam, cand s-a infatisat inaintea lui Dumnezeu, isi acoperise goliciunea cu frunze de smochin. Dar cand s-a terminat, tragic, tot dialogul acesta - tragic, fiindca Adam si-a pierdut frumusetea cea dintai, si nu si-a regasit-o prin marturisire, prin pocainta - cand Adam a pierdut Raiul in care se desfata, ce a facut Dumnezeu cu Adam? Iata ca l-a imbracat cu "haine de piele".

Aceste haine de piei sau haine de piele - si expresia are multe intelesuri, pe care o sa le invatati, dar ma limitez astazi la una: Nu e oare haina de piele o imbracaminte, un acoperemant mai desavarsit decat frunzele de smochin? Adica, atuncea cand a iesit o cearta, cum ar fi, intre Adam si Dumnezeu, Adam a ramas imbufnat in starea lui si nu s-a intors ca sa spuna lui Dumnezeu: "Da, Doamne, asa cum ai zis, asa am facut. Am mancat din rodul din care mi-ai spus sa nu mananc, si uite ce s-a intamplat. Credeam ca mi se deschid ochii ca sa-i ridic la Dumnezeu, ca asa mi-a zis sarpele, atuncea cand Tu mi-ai spus ca aveam sa mor - si uite ca am murit, uite ca duhovniceste am murit. Mi s-au deschis ochii, si ce-am vazut? Goliciune si rusine. Dar de ce rusinea asta? Am pierdut harul Tau, am murit!"

Adam nu a spus asta. A ramas "in aer": "Iata, femeia pe care Tu mi-ai dat-o, ea mi-a dat sa mananc, si bineinteles ca am mancat." A cui e vina? A lui Dumnezeu. Si deci, zic ca Dumnezeu, bland, a incercat prin Eva sa-l mantuiasca pe Adam, dar nici Eva nu s-a aratat a fi ce a fost mai tarziu Maica Domnului, care prin dragostea ei, prin smerenia ei sa mantuiasca pe Adam. Si Eva ca prin cearta a marturisit: "Apai sarpele m-a amagit." Si de aceea zic "cearta", ca nici Adam nu s-a pocait, nici Eva nu s-a pocait, adica nu s-au imblanzit catre Dumnezeu, nu s-au smerit cu starea aceasta, minunata pentru cine a gustat catusi de putin o data smerenia, ca sa dea ocazie lui Dumnezeu sa se arate bland si milostiv, indurat, iertator, vindecator; ca, dupa uraciunea pacatului, Dumnezeu sa-i vindece, si Raiul sa nu fie pierdut. Si a ramas cearta.

Si au plecat de catre fata lui Dumnezeu, si Raiul s-a inchis cu Arhanghelii si cu Serafimii; si cu sabie de foc! Si iarasi zic, Dumnezeu ce a facut? I-a acoperit, le-a acoperit rusinea goliciunii cu haine mai desavarsite decat au putut ei sa isi creeze. In aceasta vedeti iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu. in cearta fiind, Dumnezeu i-a miluit mai mult decat au putut ei insisi sa se miluiasca.

Apai daca Dumnezeu este asa, de ce sa nu mergem la Dumnezeu de la inceput si sa spunem, cum ziceam adineauri ca ar fi trebuit sa faca Adam: "Da, Doamne, ara pacatuit, dar iti cer iertare; Doamne, am pacatuit, dar din viata nu vreau sa cad!" - fiindca nici Dumnezeu nu vrea sa cadem din viata.

Frica de Dumnezeu, in sensul prost al cuvantului, este ce a desavarsit pacatul in Adam: despartirea de Dumnezeu. Dar nu a desavarsit-o total, ca pocainta mai este, dar a pecetluit intr-o oarecare masura starea de pacat.

O, daca Adam ar fi inteles "frica de Dumnezeu" ca pe frica lui Dumnezeu cea adevarata.. Vedem in cei ce au trait cu frica lui Dumnezeu, in Sfinti, in Parinti, in Psalmii care ne vorbesc: frica lui Dumnezeu este ceva ce apropie pe om de Dumnezeu. Apai cum mai este frica, daca te apropie, si nu te desparte?

Frica lui Dumnezeu este una din trairile iubirii, cand ti-e frica sa pierzi pe Dumnezeu, caci este asa de pretios, asa de drag, asa de iubit, asa de dulce sufletului. Harul lui Dumnezeu este asa incat, cand il pierzi, intr-adevar ai inteles ce inseamna moarte. Ca "moarte" nu inseamna in primul rand despartirea sufletului de trup, ci despartirea duhului omului de catre Duhul cel Sfant, de harul lui Dumnezeu. Asta este moartea, si de asta suferim noi toti. Si atuncea, cunoscand harul, noi avem mai multa experienta decat Adam, tocmai fiindca cunoastem raul. Adam a cunoscut numai binele si, cum zicem noi, "i s-a urat cu binele", cum ar fi. Nu ca i se urase - dar nu l-a pretuit; in sensul acesta s-a urat cu binele, ca nu a stiut sa-l pretuiasca.

Daca unul dintre noi primim har de la Dumnezeu, apai harul naste o oarecare teama, cu plangere. Cum a venit in mine? Cine se salasluieste in mintea mea? Ce este ce mi-a schimbat acum toate gandurile, toate simtirile? Dar, lucru si mai infricosat: cum sa-l pastrez? Cum sa nu-l pierd? Si cu cat e mai puternic harul, cu atat este mai puternica frica. Unii vorbesc de "teroare," totusi nu in sensul urat al cuvantului: o "teroare" sa nu pierzi aceasta, harul acesta asa de pretios. Dar, o, cat de usor se pierde! Un gand, cat de mic, care nu este in armonie cu el, si s-a dus! Dar nici nu stii ca s-a dus. Te trezesti dintr-o data: A, unde este? Unde este ceea ce-mi era atat de scump? Era pentru mine atat de bine. Cum sa-l mai aflu?

Si daca vine harul acesta la inceputul vietii, se pierde - fiindca omul nu stie sa traiasca fara pacat, si nu stie sa nu-l piarda. Dar daca continua educatia sfanta a omului, revine harul. Dar totusi sufletul il simte de asa o gingasie, incat te apuca o groaza cum sa nu-l pierzi. Si frica aceea care merge pana la groaza, aceea este frica lui Dumnezeu. Aceea este, daca vreti, frica de Dumnezeu, frica sa nu-L pierzi pe Dumnezeu, Cel ce te-a facut. Este deja "in samanta" dragostea lui Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu, dragoste care, in nesavarsirea noastra, in starea noastra de pacat, se manifesta ca o frica, frica de a fi nevrednici de frumusetea aceasta nespusa.

Si va spun si lucrul acesta: va rog sa nu va inchipuiti ce poate fi frumusetea aceasta; ci sa cereti lui Dumnezeu sa v-o arate si sa v-o dezvaluie, sa o traiti in sufletele voastre, in inimile voastre, in oasele voastre, in carnurile voastre, ca este reala, si daca nu e reala, nici nu avem nevoie de ea. Va spun asta ca preot al Bisericii Ortodoxe, ca monah de mai bine de treizeci de ani. Daca tot ce se propovaduieste in Biserica noastra este numai o filosofie, in lada de gunoi cu ea! Ma iertati ca vorbesc asa brutal, dar vreau sa stiti ca este adevar. Dumnezeu este adevar, si adevarul se traieste; este cu putinta, literal, sa fie trait pana "in oasele tale".

Literal in oasele tale? Sfantul de care v-am mai vorbit, si va mai vorbesc si altii, Sfantul Siluan, spune ca harul cel mare patrunde pana in oasele omului, si de aceea oasele acelui om dupa moarte devin moaste. Moastele nu sunt doar "oseminte", moastele sunt oseminte sfintite de salasluirea harului Duhului Sfant pana in oase, si se simte in inima, in suflet, in minte, in trup, si pana in oase! Si de aceea va cer, tot ca monah al Bisericii, nu incercati sa va inchipuiti, fiindca toate inchipuirile sunt o caricatura groaznica in comparatie cu ce este adevarul harului.

Ce este? Traiti in adevar, cereti lui Dumnezeu: "Daca esti adevarat, Doamne, trezeste-ma si pe mine! Scoate-ma din negura in care sunt. Iar pentru pacatele mele mustra-ma, Parinte, cu blandete, ca sunt slab, dar da-mi Tu strigatul celui care se mistuie, si da-mi puterea caintei, dar arata-mi-Te! Fa ca viata mea sa fie adevarata, daca esti Dumnezeul adevarului." Si spun aceasta fiindca Dumnezeu, ori este adevar, ori nu avem nevoie de El. Si aceasta o spun din incredintarea pe care o am din putina mea experienta, dar si prin adeverirea multor sfinti, pe care pe unii i-am cunoscut din carti, dar si in viata.

Frica lui Dumnezeu atuncea incepe sa fie "inceputul intelepciunii" - inceputul, nu intelepciunea! Fiindca sfarsitul intelepciunii este dragoste, asa de puternica, incat nu mai ramane nici urma de frica, cum ne spune Apostolul Ioan intr-una din Epistolele lui. inceputul intelepciunii este frica lui Dumnezeu, si frica lui Dumnezeu este dulce, desi poate sa mearga pana la groaza. Si, sa stiti, cum o descria Parintele nostru Sofronie, ca e datatoare de viata, nu este covarsitoare, zdrobitoare, cum este teroarea si frica. Este datatoare de viata, si o simti ca pe un dar pretios, pe care instinctiv nu vrei sa-l pierzi. Nu instinctiv, intuitiv, dar am intrebuintat cuvantul acesta care este mai aproape de intelegerea noastra. Precum instinctul ne face, ne impinge, ne calauzeste, daca vreti, in viata materiala, trupeasca, asa si intuitia in viata duhovniceasca.

Frica lui Dumnezeu atuncea naste in noi o alta frica de pacat decat cele pe care le-am descris la inceput, fiindca, vazand ca sunt lucruri care nu sunt in armonie cu frumusetea aceasta nespusa si absolut de nedescris, dar reala, si ca frumusetea aceasta e asa de gingasa, ca o poti pierde, de nici nu stii ca s-a dus, dar te trezesti fara ea, te apuca o teama de orisice nu este in armonie cu aceasta. Si "orisice-ul" care nu este in armonie cu aceasta, acela este pacatul.

ps:cine nu stie cine e sa caute pe google :D uitati-va in comentariile din urma ce am discutat cu pitt aceleasi discutii sunt

sigur, e frumos să filozofezi (mai ales cu cuvintele altuia). e frumos dar fără acoperire.
pentru că întrebarea tot rămâne: pentru ce au fost alungaţi Adam şi Eva din Ra? pentru ce şi-au pierdut "mântuirea"? că doar nu pentru că au mâncat din pomul cunoştiinţei (sau cunoaşterii, sau binelui şi răului, sau cum io zice fieşcare). ci preventiv. sau pentru că dumnezeu - obosit după cele 7 zile de muncă - a uitat să le pună poprire şi la pomul vieţii...

Ca tot aduci vorba de Noica...

Vezi ce zice taica-so despre pilda fiului ripisitor... Ce frumos zice Noica ...

pentru ca oricat as incerca sa vorbesc cu, cuvintele mele nimeni nu ma asculta...m-am gandit daca scriu ce a scris "cineva" poate ma fac inteles dar efectul e acelasi
dar problema e CREDETI SAU NU IN DUMNEZEU? ca doar asa se numeste topicul

eu am dat un exemplu banal..dar sunt mii si mii de exemple numai sa vrei sa le citesti :)

păi cin' să te asculte? cine are cap să judece s-a săturat de atâtea vorbe, frumoase e drept şi meşteşugit întoarse din condei, dar goale de conţinut, de esenţă.

n-ati obosit cu topicul asta?
de curiozitate, m-am uitat si in urma, cam la fiecare zece pagini, se tot reiau aceleasi idei, aceleasi tabere, cu aceleasi argumente.

LE: Si aceeasi concluzie: cei care cred, cred, cei care nu cred, nu cred.