mama da stiu ca va inversunati... eu nu as fi pretins ca acest cartarescu este un geniu.. si nici nu consider ca e bine ca-virgula- cartile lui sa fie cartea lunii dar stii de obicei cartea lunii este aleasa dupa numarul de volume vandute... asa ca asta e vina tuturor.. celor care cumpara carti... eu una nu am cumparat o sg carte de el .. ce am ctit am citit de la biblioteca...
si ca sa inchei subiectu totusi ca mai sunt vreo 2 pagini cu discutii pe acelasi tipar cu referire la travesti nu spun ca scriitorul cartarescu este stralucit nu spun nici macar ca este foarte bun... dar nici nu pot spune ca este o mizerie .. si fiecare este liber sa creada ce vrea si sa ii placa ce vrea... gusturile nu se discuta si cred ca putem sa punem punct discutiei despre mircea cartarescu... in fond dak este atat de prost cum spuneti voi nu merita atatea pagini scrise pe seama lui ;) incheiem ok? devil_doll carmine?

:o :o :o :o
te rog spune-mi ca ai incercat o ironie jalnica and that u didn't mean it......

Marius Chivu / Dilema Veche nr. 180 despre Orbitor - Aripa Dreapta

"...Viciile de construcþie (oricare-ar fi ele) sînt absorbite în bunã parte de conceptul romanului tentacular, de construcþia narativã înspicatã datã de nonlinearitatea temporalã. Cît despre calitãþile excepþionale ale scrisului cãrtãrescian care fac diferenþa, ele sînt deja marcã înregistratã: minuþiozitatea maniacalã, senzorialã, aproape suprarealistã, a descrierilor ºi cromatica psihedelicã, bogãþia lexicului ºi corporalitatea limbajului, precizia stilisticã ºi sintaxa luxuriantã, obsesiile neurologice, visul, dezmãþul halucinatoriu ºi vizionarismul extrem, imaginaþia poematicã, recurenþa temelor (a dublului ºi androginului, metamorfoza), a simbolurilor (în special perechea antinomicã fluture-pãianjen), a tiparelor mitologice ºi sincretismul religios, metafizica teoriilor ºtiinþifice, sexualitatea ritualicã... Orbitor nu e uºor de citit, este infernal! Dar nu toatã lumea trebuie sã-l citeascã ºi nu toþi cei care-l vor citi îl vor ºi înþelege. E o carte pentru puþini, pentru cititorii aleºi. Iatã cel mai frumos compliment ce poate fi adus acestei excepþionale cãrþi pe care tot încerc s-o pun în contextul literaturii române ºi cãreia nu-i gãsesc un corespondent pe mãsura amplorii, a importanþei ºi, mai ales, a valorii ei. Cronica de familie!? Istorii!? Ingeniosul bine temperat!? Ca ºi în cazul Levantului, Mircea Cãrtãrescu nu va avea urmaºi sau epigoni pe acest culoar al vizionarismului halucinant-narcisiac-mitologic, cu rãdãcini în Eminescu, Arghezi, Eliade ºi Blecher (sau, dacã vreþi, Mandiargues, Kafka, Borges ºi Pynchon), ºi mã tem cã formula lui hibridã de metaficþiune, hiperrealism ºi autoscopie înseamnã un standard prea ridicat pentru contemporani. Cãci Aripa dreaptã confirmã valoarea întrezãritã încã de la primul volum al trilogiei Orbitor: capodoperã."

mah,e o problema aici.cartarescu e un univers atat de masiv incat a-l contesta sau a-l admira e ca si cum ai spune ca respingi(global si radical)america sau rusia.da,scrierile lui cartarescu(si personalitatea si atitudinile lui publice)sunt la fel fel de vaste precum china si...am spus "univers"?nu,e o gaura neagra,care se hraneste cu toate cuvintele care intra in spatiul ei gravitational.cu cat vorbesti mai mult despre el,cu atat alimentezi mai tare polemica.
da,de acord,toate asonantele si cautarile de cuvinte din lungile lui constructii verbale se pierd in traducere(dar omul e poet,scrie pentru limba romana!),ultimul volum din "orbitor"(ilizibil,pentru ca prost)si pozitionarile lui politice(alaturi de basescu :shock: :sick: )sunt de-a dreptul curioase,cand nu abjecte de-a dreptul dar,ca scriitor,ramane(nu pe aici,ca si daca-l trezesti din somn cartarescu scrie mai bine decat toti cei 10 mii de useri ai cinemagiei+150 mii ai softpediei si ai cui mai vreti voi la un loc),va ramane...acolo unde s-a asezat singur.nu marius nustiucum,nu manolescu si nici silver boy.

LOL, in nici un caz. :lol:

exact ulrich cam asta incercam sa spun si eu nu poti sa spui ca scriitura lu cartarescu este abjecta sau el este abject... si cam asta sustinea devil_doll... ca este ultima mizerie

Intr-un final, ma conformez sa ma repet a n-spea oara, dar d data asta am "incheiat citatul". BA pot s o spun si o spun, ca un om care a citit destul d mult, inclusiv unele fantasmagorii ale lui. E penibil, e product placement si nu are ce cauta in asociere cu el titulatura de scriitor. E un scribusor, un pseudo intelectual si nu sferto doct. Asta el ca opera publicata. El ca om e alta mancare de peste ( :sick: a se intelege it reaks), dar din a carui spirit intarziat se nasc totusi astefel d opere. Nu va mai obositi s ma convingeti pe mine ca s-a invartit roata literaturii romanesti postmodern cu el ca e o mare gogomanie, nici pe plan liric si nici epic: se numeau 60-isti si vorbim d talente in acel caz. Din partea mea, cumparati-i brosurile si cititi-le cu cel mai inalt spirit literar. In concluzie, precum cu totii vedem acelasi film in felul nostru, asa s intampla si cu literatura (vb vine..)

este...e de vina si postarea mea confuza si agramata(scrisa atat de tarziu incat era devreme,vorba lui shakespeare)dar...ummm,nu.n-ai citit atat de mult.
"Pe uriasa fereastra, cat tot peretele, din camera de la strada, se vedea cerul de vara, intesat de zdrentele de flacara ale norilor, care capatau formele, sablonizate in ordinea lor, din picturile renascentiste. Daca ai fi deschis unul din cele trei mari panouri transparente si ai fi scos capul pe fereastra, ai fi zarit, la douazeci de metri dedesubt, cufundata intr-o lumina rosu-portocalie, soseaua Stefan cel Mare, parand in realismul ei detaliat si totusi transfigurat, tradat intrucatva de filtrele color, o ilustratie din revistele americane....Camera insasi, ca un parazit cubic si halucinat, sugea in dungi late, pe pereti, sangele de afara"

am facut marele efort(neobisnuit,ptr.un ins atat de indolent ca mine)sa copiez de mana un pasaj cazut la intamplare(crede-ma,am lasat volumul de povestiri sa se deschida,asa cum fac bigotii crezatori ca orice explicatie poate fi gasita in cartea cea groasa si cu coperte negre)din "gemenii".
poate par caraghios,dar stii ca am cautat blocul ala mizerabil de pe stefan cel mare ca sa simt vibe-ul?ca sa caut fabrica de caramida din spate?am gasit doar placuta cu numele lui taica-sau lipit pe o cutie postala(stefan,dumitru,sau cum ma-sa il cheama).
nu-l con-funda cu masa de snobi,de iliterati si de femei parfumate,cititoare de "de ce iubim..".nu e ala.nu e asa simplu.asa,si borges avea gramada de admiratori nemeritati si...

Adevarul este ca pasajul e electrizant. :shock:

aia de/l considera pe cartarescu ultimul rahat sunt la fel ca aia care il considera fartatu si nefartatu la un loc. si cum am invatat din operatiunea monstrul... adevarul e undeva la mijloc, asta e toata filosofia vietii (sau asa ceva). eu am citit destul de la el (cam tot, in afara de alea de umplutura) si chiar mi-a placut, cu toate ca deseori devine previzibil (chiar si poezia cateodata), insa nu e cazul orbitorului, care e o capodopera. ultima aripa nu o am inca, dar am asteptari inalte de la ea.
ps: mi-ar placea o ecranizare la orbitor :)

Sa-l ecranizeze Nicolaescu. Now that would be a vision :w00t:

Orient Vision Express :w00t:

Nu prea ma descurc cu citatele da' am vazut pe undeva ca Pitbull atinsese un subiect pe care dorea sa-l trateze la rubrica asta. Pana nu demult nici eu nu acordam atentie numelui traducatorului atunci cand luam in mana o carte, dar dupa ce m-am mai desteptat am ajuns la concluzia ca cei care intermediaza contactul nostru cu scrierile aparute in afara sunt unii dintre cei mai admirabili "martiri" din domeniile artistic-intelectuale. Despre neprofesionalismul unor traducatori am citit si in niste interviuri acordate de Antoaneta Ralian si Radu Paraschivescu care spuneau ca mai ales dupa '89, odata cu aparitia editurilor ce urmareau sa obtina un profit imediat multi oameni care n-aveau nicio legatura cu domeniul asta au generat o tendinta care presupunea inlocuirea principiului calitatii cu cel al cantitatii (A.Ralian cred ca are putin peste 100 de opere traduse). Stiu ca nu doar traducatorii sunt de vina pt. cartile traduse prost, caci lucreaza sub presiunea deadline-ului si sunt prost platiti. Faptul ca sunt privati si de cele macar "15 minutes of fame" si de o minima recunostinta(poate am folosit gresit cuv. fame) ii poate frustra suplimentar si nu vad un alt motiv pt. care ar lucra in acest domeniu decat satisfactia pur individuala pe care ti-o da autorul pe care incerci sa-l oferi publicului intr-o forma cat mai autentica. Parca Blaga zicea ca cel ce doreste sa traduca o poezie trebuie sa fie in primul rand poet si abia apoi traducator. Cred ca aceasta nuantare(negare) a tezei conform careia poezia e intraductibila e aplicabila si in cazul creatiilor care dpdv stilistic cultiva lirismul. Un traducator putea ajunge la situatia paradoxala in care opera rescrisa sa fie peste cea originala. Astazi mai este necesar ca cel ce traduce sa fie un fin cunoscator al culturii din care vrea sa implanteze o parte in cea autohtona? Trebuie sa posede gena de creator pe langa celelalte calitati sau e suficient sa cunoasca bine doar limba romana si pe cea a scriitorului
abordat?As vrea sa-mi dai cateva nume de traducatori tineri talentati, dar si sa-mi spui care sunt impostorii in domeniu, veleitarii. Nu sunt un cunoscator al literaturii horror si nici nu am devorat biblioteci intregi, dar te rog asta pt. ca vreau sa citesc si ceva literatura contemporana si nu doresc sa fac cunostinta cu un autor nou falsificat. Care este cel mai dificil text cu care te-ai confruntat? Ai facut si subtitrare de film?

A omiulea mesaj din topic.
(De fapt, poa' sä fie si-a umilionulea, mult îmi pasä mie; e doar un bump, cä iar nu väz.)

* * *

Later edit (dupe ce-am väz't).
Ce chestie, dom'le! Chiar mie-mi era destinat mesajul! :)
Mä bucur cä ai atins problema. As putea vorbi despre asta o droaie, dar timpul nu iartä - deci, deocamdatä asa, pe scurt, si pe urmä, cätinel...
E foarte adevärat ce spunea Blaga: poezia NU se poate "traduce", ea nu se poate decât RESCRIE într-o altä limbä. De aceea, evident, tälmaciul ei TREBUIE sä fie poet la rându-i.
Pe vremuri, când se traducea pe-ndelete (când TOATE se fäceau pe-ndelete, nu ca acum), traducerea unei cärti prespunea o ditamai perioada de pregätire: lecturi repetate ale textului, cu creionul în mânä; cunoasterea operei autorului în general (atât direct, cât si prin interpusi - critici, exegeti, comentatori...); studii si exercitii practice pentru gäsirea echivalentelor stilistice... si câte si mai câte! (Evident, cunoasterea culturii nationale sau locale din care fäcea parte cartea nu putea sä lipseascä!) Päi îmi vine sä-nnebunesc, când compar asta cu modul în care-am fost nevoit sä traduc în ultimii ani: ia cärämida de Judith McNaught sau de Julie Garwood, fuga acas', tzup pe computer, sfârrr, 350 de pagini în 7 zile, ca sä-mi iau banii si sä-mi plätesc Vodafonu' si Meganetu' si Renelu'. SINGURA concesie fäcutä stilului si culturii tine de faptul cä cele douä tanti de mai sus scriu aproape cu religiozitate romane "istorice" care se petrec în secolul XII, imediat dupä cucerirea Angliei, unde câte-o mimi saxonä e märitatä politic cu câte-un baubau scotian, si pe parcurs ea descoperä cä el are o inimä de aur, si el descoperä cä ea are douä perechi de coaaaie si devine mai egalitarist cu femeile din clan. (Dacä n-am tradus zece romane cu subiectul ästa, n-am tradus nici unul!) Asa cä-i pun pe britanici sä vorbeascä arhaic, pe scotieni cu "Ie darä" si cu "No", pe galezi cu "fusei" si "väzui", si pe normanzi, cam ca turcii din romanele lui Eugen Barbu. Si zic cä fac literaturä! Hai sä fim seriosi!
Cel mai groaznic traducätor pe care l-am întâlnit vreodatä a fost grupul format din numitele Topor si Grädinaru (Doina x 2), plus Simina si Miruna (Sprinteroiu x 2), care-au copiat în românä integrala Agatha Christia la "editura" Excelsior. Crimä färä pedeapsä. Un program de tradus automat ar fi scos ceva mai bun ca astea.
Foarte prost, Gabriel Stoian, de la Nemira - si altii de pe-acolo, cä Nicolau si Popescu îi luau mai mult pe simpatii si antipatii glandulare, nu pe valoare.
Dar tot acolo a lucrat si Ion Doru Brana, unul dintre cei mai buni din generatia mea (de mijloc), sä zicem. Foarte bun e si Mihai Dan Pavelescu.
Cea mai genialä traducere pe care am citit-o vreodatä e a lui Mircea Ivänescu: "Ulysses" de Joyce. Omul ästa ar merita un monument. Conform originalului, a folosit TOATE stilurile posibile, de la cel de cronici medievale pânä la al mistocarilor din anii '70 - si pe orizontalä: stiluri reci, calde, melodramatice, alambicate, seci, înflorite, etc., etc...
Un alt fenomen este "Gargantua", semnat de Romulus Vulpescu (de fapt, n-a fost singur: se adunau toatä gasca de filologi, cu ceva vodkä, si fäceau un fel de sezätori traducätoricesti - mai ales la capitolele cu "Copiläria..." si "Stergaurul...", unde era nevoie de zeci si zeci de expresii, proverbe, etc., etc.)
Gata, pe ziua de azi.

Ivanescu este dupa mine cel mai bun exemplu a ceea ce spunea Blaga. Este inainte de toate un mare poet(numai pentru asta si ar trebui sa i se ridice un monument in sibiu) l-au facut deocamdata doar cetatean de onoare al orasului..L-am vazut de multe ori dupa revolutie citind pe strazi in mers, total rupt de realitatea din jur; pt. el nu cred ca exista si altceva in afara de carti, lecturi, traduceri.. stiu sigur ca l-a mai tradus pe kafka si pe berryman. de ani buni imi fac curaj sa citesc Ulise in traducerea lui (acelesi recomandari le-am primit si de la alte persoane), insa.. aman. nu stiu nici daca am sa gasesc s-o cumpar.

Vreau sa va intreb daca va spun ceva traducatoarele Linda-Maria Baros&Georgiana Ban.Am citit traducerile lor din franceza la poeziile lui Boris Vian(Je voudrais pas crever/N-as prea vrea ca s-o mierlesc) si mi se par foarte reusite. La fel, Paul Miclau(a tradus Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu).Amandoua volumele de poezii au aparut in editie bilingva-romana-franceza, la Ed. Paralela 45.

Pe cele douä traducätoare nu le stiu. Exemplul pe care l-ai dat din Vian mi se pare interesant, dar as avea nevoie de tot poemul, ca sä mä pronunt.
Micläu e un foarte bun lingvist, într-adevär, dar în anii '70, la filologie, era soiul tipic de decan politruc care lingea-n cur partidul, ba chiar le dädea în cap cu pläcere si satisfactie celor pe care primea ordin sä-i mazileascä din motive politice.
Da' apropo, pe Claude Dignoire îl stiti? ;) El a avut o poveste foarte interesantä: era ceva inginer (nimic comun cu filologia!) comunist francez, a avut probleme politice, si s-a refugiat în România. Si fiind francez de la mama lui, s-a înfipt profesor la Universitate! A väzut pe pielea lui ce-i aia comunism, si si-a blestemat zilele - da' acum avea deja familie aici, nevastä, fiicä, nepoti, nu mai putea sä plece cu una, cu douä. Dupä Revolutie, a zis Amin si-a dat-o-ncolo de politicä, a rämas cu filologia lui (adoptivä).
Voil�* une pilde de fable cinematographique (et pas seulement...)!
Sau, vorba francezului:
Le chien qui latre, ne mouche pas!
(Strict autenticä, rostitä de un director de institutie prin 1970, când au venit niste francezi în vizitä.)
Si, dacä tot veni vorba, meritä sä amintim si expresia favoritä a doamnei Georgeta Vîlcu, sefa serviciului programare din Buftea (dupä ce s-a pensionat tov. Boris Feltev), si mama actorului Adrian Vîlcu:
Vézant et fécant.

"N-as prea vrea ca s-o mierlesc" de care ziceam este poezia care da titlul volumului, dar din pacate este prea lunga ca s-o pun aici acum. in schimb pot sa va trimit ca sa va faceti o impresie, una mai scurta si sugestiva. se numeste Si j'etais poheteu (sorry ca nu pot scrie cu accentele circumflexe -si nu numai- din franceza :( ) , cu traducerea De eram vreun pohetan
alors:
varianta in franceza:

Si j'etais poheteu / Je serais ivrogneu / J'aurez un nez rougeu / Une grande boiteu / Ou j'empilerais / Plus de cent sonnais / Ou j'empilerais / Mon noeuvreu complait.

varianta in romana(tradusa de Linda-Maria Baros)

De eram vrun pohetan / As fi azi vrun betivan / As avea nas roscovan / Ca un mare schiparlan / Unde as pune teancuri-teancuri / Peste-o suta de sonete / Unde as pune teancuri-teancuri / Nopirili mele complete.

:)
Mie mi-au placut stilul amandurora, nu numai ca au tradus(si e greu sa-l traduci pe Vian) dar cred ca au si adaptat bine, pastrand cat se poate rima, ritmul, atmosfera..

Daca spuneti ca Miclau era cum era, hmm, mi-a scazut muult entuziasmul. oamenii astia cu caracter indoielnic(dubios), ma lasa rece oricat de buni profesionisti ar fi in domeniu.nu stiu cum se face ;) btw, asa am patit cu c-tin balaceanu stolnici-efectiv cand ma uit la emisiunea aia pe cultural, ma gandesc numai la imaginea in care el( f. posibil) ca-l turna pe paleologu, etc, etc. parerea mea e ca anii '70 nu-l scuza pe dl. Miclau pt. ce ziceati ca facea, ca doar nu murea de foame si era nevoit sa "dea la cap" "a cause d'instinct de conservation" :? cand primea ordine)

De Claude Dignoire n-am auzit ;) pana la urma a ramas doar profesor sau a si tradus ceva? 'interesanta' experienta lui, oricum.

De Vian am citit volumul de nuvele oferit de "Cotidianul"(traducere de Nicolette Tiloi), insa poemele sale imi sunt necunoscute. De Linda Maria Baros poti sa citesti pe Wiki(habar n-aveam de ea, am aflat ca si-a dat doctaratu' la Sorbona si ca pe langa alte realizari l-a tradus pe Nichita Stanescu in franceza). In legatura cu Mircea Ivanescu si "Ulysses" nu cred ca mai trebuie adaugat ceva (e una din traducerile care pot sta alaturi de original fara nicio rusine). Atat "Gargantua" cat si "Ulise"(editiile pomenite de pitbull) sunt insotite de un aparat critic detaliat(sute de note) care ingreuneaza cititul, dar favorizeaza lectura(n-am citit opera lui Rabelais dar am exemplarul tradus de Romulus Vulpescu). Am observat ca nu prea mai apar astfel de editii "stufoase" cum erau si BPT-urile si cartile de la "Univers"(unde a aparut "Ulise") cu toate pacatele lor ideologice(ma refer la ceea ce se promova prin prefata). Nu-s "gauchist" si nici n-am crescut in acea epoca(am 17 ani), dar nu pot sa nu semnalez o tendinta contemporana nu prea imbucuratoare care consta in atentia excesiva acordata graficii(importanta de altfel) in dauna studiilor introductive detalite si celorlalte "excrescente" amputate de majoritatea editiilor recente( cu exceptii laudabile). O alta carte tradusa monumental cred ca este "Don Quijote"(bpt, Ion Frunzetti&Edgar Papu) si cam tot ce s-a tradus din Homer,Vergiliu, Dante,Villon,Goethe(Blaga a recreat FAUST) si altii care au scris intr-o limba arhaica ce trebuia resuscitata(am uitat de Shakespeare talmacit printre altii si de Tudor Vianu). Cred ca m-am snobit cultural indeajuns de mult(unii scriitori invocati nu imi sunt cunoscuti prin operele lor, ci prin comentarii aprtinand altor oameni care si-au batut capul cu ei) asa ca ar trebui sa inchei. Il rog pe Pitbull sa-mi zica daca am dreptate sau nu si sa-mi mai satisfaca ultimele curiozitati legate de bransa:cei care traduc dintr-o limba mai dificila(orientala, nordica) sau au parte de o creatie care se lasa cu greu "reincarnata" sunt platiti mai bine ?(pt. ca am aflat ca exista foarte putini filologi interesati sa studieze limbile vechi sau o limba mai grea; o astfel de persoana e o "rara avis" pe cale de disparitie).

aa, iar faza cu vezant et fecant :w00t: e mortala.

Surferule (sau... surfero), îti multumesc pentru completäri si, mai ales, sirul de exemple clasice (în special "Don Quijote" / Frunzetti & Papu, si "Faust" / Blaga). Sä nu uitäm celebra "La Divina Commedia", tradusä de Cosbuc.
Apropo de ceea ce m-ai întrebat, concret nu stiu. S-a nimerit sä nu mä apropii niciodatä de asemenea cazuri de exceptie. Evident, firesc asa ar fi - nu numai prin dificultatea limbii, ci si conform legii economice a cererii si ofertei! Din päcate, în ultimii ani, mecanismele economice ale editurilor au devenit de o precizie sterilä, dacä nu de-a dreptul päguboasä: un capital rulant la nivel strict necesar, deci foarte putin loc de-ntors; orice leu în plus la productie (traducere, numär de pagini, graficä, etc.), se regäseste obligatoriu în pretul cärtii - altfel, editorul va iesi în pierdere. Nu-si poate permite sä facä un compromis la un volum mai pretentions, urmând sä-l amortizeze din zona unei cärti comerciale de mare tiraj (marja e micä). Deci, din päcate, în multe cazuri, e NEVOIT sä pläteascä o traducere din sanskritä cam la fel ca pe una din englezä.

@thequietsurfer
de Baros ma interesa o alta parere personala avizata, dar referintele de pe Wikipedia sunt f.graitoare.

2 exemple:
Irina Mavrodin - In cautarea timpului pierdut
Borges tradus de Cristina Haulica, mult mai elegant decat in traducerea lui Darie Novaceanu.

Posibilitatea unei insule - Michel Houellebecq

mai buna decat particulele elementare si platforma, michel, in sfarsit, isi asuma un personaj principal mai intelectual de felul lui care ii permite o serie de referinte (cred ca in decurs de 2 pagini dam de schopenhauer, nietzsche, baudelaire si parca mai era unul) la care unii s-ar putea sa stramba din nas pe motiv ca ar fi prea directe, dar eu, unul, saturat de postmodernismul prea cool pentru a-si recunoaste vreun antemergator, le-am gustat din plin.

in schimb, michel e destul de cool ca in anul de gratie 2006 sa-si creeze un personaj care cauta iubire si sa nu fie nici patetic nici penibil. Banuiesc ca nu trebuie sa anunt cu "spoiler" inainte ca nu o gaseste,nu? :P

cartile de la Leslie L.Lawrence, Mary Higgins Clark, Dan Brown, shi seria Harry Potter :D

harry potter ( toate volumele inclusiv ultimul) de Rowling
ultimul templier de Raymond Choury

dupa opinia mea, Platforma ramane cel mai bun roman al lui Houellebecq... deocamdata.
am citit cu intarziere romanul lui Bernhard Schlink, "Cititorul", aparut la Polirom in 2002. o mica bijuterie, 200 pagini. recomand cu incredere, mai ales ca se va face si un film cu Nicole Kidman si Ralph Fiennes.

Lucian Dan Teodorovici:
"Circul nostru vä prezintä:",
"Chiar înaintea coborârii extraterestrilor printre noi",
"Atunci i-am tras douä palme"

Foarte interesante, scrise cu o excelentä stäpânire a condeiului creator, spirit de observatie acut, inventivitate pe directia nebuniei paradoxale în registru realist. Imperfectiuni relative, usor de remediat în perspectivä.
Voi reveni cu recenzii detaliate, mai ales cä prima a devenit proiect finantat de C.N.C. anul trecut. E atât de greu ecranizabilä, încât va fi foarte interesant de urmärit ce-o sä se întâmple cu ea (ah, un detaliu... regia se vrea a fi a lui Marius Theodor Barna!...) Oricum, sä nu zicem buf pânä nu cade.

Doamne, apropo de Houllebeq...e groaznic....am citit si Platforma si Extinderea domeniului luptei si zau daca il pot numi scriitor....este mult prea supraevaluat....scrie precum un debutant de 19 ani...ingust, limitat, putin...

Cred ca asta e cuvantul pe care-l gasesc cel mai potrivit pt a descrie opera lui: putzin.

Putzinatatea lui Houllebeq.

Hai cä devine interesant! :)
Ia, care dai un Houllebeq încoace, fratilor, sä cetim si noi si sä vä spuie tata care-i treaba cu el! 8)

iti pierzi vremea, ce naibii!

Timpul e pretios, asa ca mai bine citeste ceva cu adevarat important!

Houllebeq = Coehlo

Ti le dau eu pe amandoua. Vroiam sa ma duc sa le duc la anticariat, le am noi noutze, Platforma si Extinderea, data trecuta am dus un Coehlo (primit cadou) la anticariat si mi-am luat vreo 4-5 cartzi in schimb: Ilarie Voronca, ceva critica literara, Un dictionar...

:D

Mi-ai luat vorba din gurä - tot citind mai sus, fix la Coehlo-mi zbura gându', am si vrut sä-l nominalizez, da' am uitat.
Da, dä-mi-le, sär'na, cum facem?

nici vorba: houellebecq (unul din scriitorii mei preferati la ora actuala, btw, alaturi d jonathan franzen!) a prins perfect aerul timpului si scrie o proza no-nonsense, simpla & eficienta, dspr lucruri kre intereseaza mult mai multi oameni decit cei baricadati in ghetou literar - d unde invidia & supararea acelora :lol:
nu este deloc 'putin': are un 'compas' (geografico-tematic) infinit mai larg decit scriitoru francez lambda. iar comparatia cu coelho (cu kre kiar n-are nimic in comun, eventual popularitatea - et encore!) nu face decit sa-l onoreze p coelho ;)

come-on....mi se pare prea putin...intelege oricine ce vrea sa zica, lamento-ul vremurilor de azi, al instrainarii si alienarii oamenilor, etc, vai, lipsa de comunicare, imposibilitatea etc....si ce e cu asta?

faptul ca cineva scrie o carticica despre aceste aspecte ale cotidianului, nu il face un bun scriitor! O face intr-un mod simplist: IT-isti plecati in delegatie care se plictisesc pe acolo....total neinspirat....unul dintre ei e gras si urat si virgin si isi doreste si el saracul o femeie...pana ajunge la o tragedie....

Nu e de vina subiectul ales, sau personajele, e de vina el, autorul, ca nu reuseste sa le faca sa devina importante, expresive, demne de analizat...

Si nu intzeleg de ce invoci invidia....daca nu imi place un scriitor inseamna ca il invidiez? Sunt o mare admiratoare a literaturii contemporane, dar uite ca pe Houllebeq nu-l pot gasi bun! (oricum, admit ca Platforma e mai buna ca restul si recunosc ca Extinderea e cea mai proasta carte citita de mine de cand ma stiu....)

haha!
esti cumva scriitoare?
pt k eu ma refeream la invidia confratilor lui francezi! :lol:

in rest - fiekre cu gusturile lui; nu vad dc un scriitor ar trebui sa-si 'incifreze' cartile pt a fi bun sau mare... houellebecq e simplu & clar, fara a fi mai putin scriitor. iar lipsa d 'profunzime' e un efect sau o cauza?! pt k mi s pare k el surprinde ideal & exemplar superficialitatea vremurilor p kre l traim - asha cum facea si warhol, in pictura...
romanele sale sint k o tema de egon schiele reinterpretata/revazuta d warhol. plus k mi s pare singurul scriitor francez (cunoscut d mine) kre atak teme globale, reusind sa iasa din nombrilismul tipic frantuzesc...

nici mie nu imi place Houellebecq. pentru mine nu conteaza subiectul pe care il abordeaza, atata timp cat o face cu talent, dar nu e cazul lui H. poate ca, prin comparatie cu autorii francezi contemporani, H are mai multa rigoare si inclinatie spre literatura, dar numai in acest context, ii acord credit. in rest mi se pare rigid si fara expresivitate.un tip care isi face meseria corect, dar e clar supraevaluat.
si intr-adevar, n-are nici o treaba cu coelho. spre deosebirre de C, H nu e un impostor.

Bump cä iar nu väd.

klein, ti s pare k, virgula, kafka are 'expresivitate'?... (NU e o intrebare retorik!)

in rest, e destul d nostim & telling k houellebecq nu prea place gagicilor - oare dc? :P

ete, na! ma iei cu sexisme de-astea. eu sunt mai presus de categorisiri de genuri. 8) sau asa as vrea sa cred.
si ce treaba are kafka in povestea asta. faci vreo comparatie de stil intre ei? ca chiar nu au mare lucru in comun. in cazul lui kafka expresivitatea reiese din ansamblul povestirii, adica o perfecta combinatie de stil si univers imaginar. precizia si claritatea stilului lui K nu inseamna superficialitate. sau cel putin nu asa simt eu in momentul lecturii. pana la urma e o chestie de feeling.

Spune-ne te rog ce este de admirat, de analizat si de desprins din literatura lui Houllebeq. Adica ne tot certam ba ca ne place ba ca nu ne place dar nu eplicam de ce.

Vreau sa aud de la tine ce il face pe H. sa fie unul din cei mai buni scriitori ai momentului.


Si comparatzia cu Coehlo nu trebuia luata mot-a-mot, ma refeream doar la faptul ca sunt atat de consumabili....

Asta e culmea! Am ajuns sa facem "un mare scriitor
dintr-un tip care la varsta lui (parca are undeva intre 40 si 50 de ani sau ma insel) scrie asemenea sterilitati...

Cine a zis ca asteapta de la un scriitor sa fie incifrat, ermetic sau profund? (am detestat mereu aceast atribut adus diferitelor forme de expresie -"e profund")...

Off-topic:
si eu. A devenit apanajul pseudointelectualilor kre nu-s reci k noi astilalti, kre
pot sa vada dincolo de aparente etc. :sick:(de fapt astia-s cei incapabili sa spuna altceva) De remarcat k unii oameni ce folosesc epitetul asta apeleaza si la sora sa, pe numele ei "frumusete interioara". Acuma sper sa nu ma loviti si sa-mi dati vreun exemplu de mesaj in care am utilizat si eu cuvantul asta. Va rog sa nu sapati prea...profund :D :D

stiu ca exista indigestii literare, dar tot ma mir ca unora nu le place Houellebecq. personajul asta, care la anu' implineste 50 de ani, a spus, de unul singur - in pagini scrise excelent, adica fara artificii, fara plase expresive inutile... - atatea lucruri... emblematice despre epoca pe care o traim, cat n-a spus, ma tem, restul literaturii franceze in ultimii 20 de ani...

pai da-ne si noua un exemplu, citeaza ceva, ca sa pricepem.
literatura franceza nu prea mai produce nimic interesant in prezent (nu as zice ultimii 20 de ani), asa incat iti trebuie un minim de inteligenta si de inclinatie spre arta scrisului ca sa iesi din lot si sa scoti ceva onorabil. iar H asa e. nici un geniu, nici un idiot. doar un scriitor cu un dram de talent si mult tupeu.

atentie, a vbit un scriitor - un poet f bun -, ceea c ma scuteste d a mai aduce exemple!

cit priveste 'comparatia' cu kafka: l-am invokt pt k fk este dat k exemplu d stil 'alb', fara expresivitate; evident (klein are dreptate), talentu sau (eu i-as zice, mai simplu, geniu ;) ) rezulta din ceea c spune si ea: constructie etc - as mai adauga viziune!
dar d unde ideea k 'simplu' = 'superficial'?!

repet: alaturi d franzen (nu stiu dk l-ati citit), kre e mai 'elaborat', si d delillo (poate cel mai mare scriitor american contemporan!), mh surprinde cel mai bine - zic eu - nevroza actuala, iar stilul sau (pt k are unul!) este perfect pt ceea c vrea sa spuna.

pt eunuc

DA, handke ESTE d citit neaparat!! incepe cu 'frik portarului in fata loviturii d la 11 m'. indiferent d derapajele politice, este un mare, mare scriitor (si scenarist!)

si mie mi-a ramas in minte o fraza spusa de herbert despre houellebecq acum mai bine de un an pe care am citat-o de mai multe ori prin conversatii si o citez si acum (o retinusem aproape cuvant cu cuvant, dar am cautat-o prin arhive pentru siguranta):

Mi se pare incredibil...lumea a luat_o razna, a ajuns sa faca un erou dintr_un personaj banal...dintr_un scriitoras care pt ca e putin mai indraznetz si pt ca abordeaza o tema vai, "profunda, cu mesaj". Ca sa nu mai zic ca scara valorilor literare e complet fututa, punandu_l pe H langa Kafka...Jeesus Christ, oricat ai amesteca graul cu neghina, tot bate la ochi!

nu cred ca a zis cineva asa ceva. la o adica, nici macar nu e mai indraznet decat alti scriitori. si nici n-a zis nimeni ca-l citeste pentru mesajul profund. :hmm: doar pentru ca nu e complet nihilist nu inseamna ca nu e cool.

'scara valorilor literare e complet fututa' pt k TIE nu-ti place h?!
haida-de, cre k ai o parere mult prea buna dspr gustul tau literar...
in primu rind pt k ai probl d intelegere, sau d separare a principalului d secundar si a esentialului d accesoriu: n-a spus/scris nimeni k mh sta lga fk - tre sa fii dus cu pluta sa sustii asha cva! - ci doar k, la nivelu stilului, amin2 scriu la fel d 'inexpresiv', alb; si stai, k mai e si camus in ac categ! ;)

k veni vba: cine era useritza aia uber-vehementa kre nu da 2 bani p talentu lui cartarescu, mai stie cinva?...

Probleme ai tu, daca e s-o luam asa! De cand scrie Kafka inexpresiv? Alb?
Din contra, e cat se poate de expresiv, isi transmite viziunile care simti sa te perforeaza aproape, limbajul e cat se poate de relevant pt situatiile critice in cauza, tensiunea-nebunie-aberatie-absurditate creste treptat, totul converge meticulos, matematic....
Pe cand la Hulebec (ii pocesc numele pt ca asa vreau, ca sunt sigura ca ai sa-mi sari in cap ca nu stiu nici sa scriu) e un chin lung (de o suta de pagini) ca sa arate niste lucruri de insemnatate sociala, e drept, insa o face intr-un mod mediocru...

Si te rog frumos, nu te mai umfla in pene doar pt ca ai intzeles cartile lui Houlebeq, nu e ca si cum ai fi intzeles Hesse, Kant sau Nietzsche, ci un scriitor cat se poate de facil pe care toata lumea il pricepe, ca de aia il si citeste cu atata patos, si de aia are atata succes! Nu ti-e clar?