Da, am observat si eu ca in ultimul timp nu se mai nasc oameni talentati. A secat rezervorul. :( Cred ca s-a consumat totul la inceput cand erau atatia titani, de se impiedicau unul de altul!! Asta e, ne ramane sa traim printre palizii imitatori de azi. :-/

lasa c-o sa vezi tu peste vreo 10 ani. o sa spui la fel, dar fara ironie, pe bune, ca toti ii imita pe autorii tai de azi.

Revenind la Out of the Past, am vazut aseara prima jumatate. Mie unul mi se pare un film de consum pentru epoca respectiva. Nu am inteles ce anume avea atat ce deosebit tipa incat toti barbatii pe care ii intalnea erau pe spate. Cu siguranta nu personalitatea, din care nu aflam mai nimic, iar ca si fizic, hmm... Cum ziceam ,o fi fost o chestie in perioada aia. Un lucru interesant e ca mai toate personajele imprastie wisecracks cu darnicie. Pac, cum apare cineva in film, cum are o replica inteligenta in program (cu exceptia mutului!). Ma mai gandesc cum si daca votez, dar nu am fost prea impresionat.

L-am vazut, in sfarsit. Un noir construit cu eleganta, intepretat excelent ( Robert Mitchum este ales f. bine si aduce un mare + filmului ) . Jeff este un personaj cinic, detasat, constient de ce se intampla in jurul lui si totodata arata o anumita indiferenta .Personajele sunt impinse de un ''destin'' , fatalitate forte care nu le pot controla. Parca mai mult ca in oricare alt Film-Noir , prezenta unei femme fatale este cruciala , consecintele se dezvolta in film si sunt interesul principal. ( Titlul , de altfel, este foarte sugestiv )

Actiunea se complica din ce in ce mai mult *de asteptat la un film-noir . Sunt cateva replici excelente rostite All women are wonders, because they reduce all men to the obvious. , si multe altele, alese cu grija si pline de inteles .

Finalul este concluzia si rehash la tot ce se intampla in film. Dorinta de razbunare cucereste si , incercand inca o data sa scape de trecut, acesta il prinde din urma. He was running away , with her. Film noir-ul meu preferat ramane In a Lonely Place.



thumbs up

atat timp cat cei ce vad in filmele vechi niste capodopere (alea din anii `20 ) , care ce-i drept si mie-mi plac dar nu le ling in cur , si atat timp cat o sa se promoveze un sentiment pur anti-american in ceea ce priveste cinematografia , toate astea deh` in baza culturii , nu o sa inteleaga nimeni nimc pe aici.
unii considera filmele vechi niste filme culte. chiar daca nu sunt. in mintea lor ei vad in ele niste opere complexe ca un tablou de Picasso cand defapt nu e decat pura creatie de consum.
nu neg ca sunt filme din anii `20 excelente si chiar care ating nivelul de "arta / capodopera "...dar multi pe aici pupa-n cur doar sa fie-n trend cu lumea culta..
De-aia urasc eu ipocrizia.Haideti sa ne punem toti poze cu actori morti in anii `50 care au facut 2 filme si in alea au jucat slab la avatar de dragul artei...

Twinsen, fa te rog un rezumat si la postul de mai sus ca eu nu am inteles nimic in afara de faptul ca niste actori morti in anii '50 au jucat totusi in Avatar de dragul artei.

White, nici rezumatul tau nu-i rau :))

La ce-ti mai trebuie rezumat? Ai inteles totul !

Cu greu in pauza meciului , ca doar sunt de pe stadion ( am ramas fara bilet azi ) scriu si eu 2 cuvinte ca mi-e rusine ca am facut atat off topic.

Un Robert Mitchum foarte bun , ca deobicei indiferent de film emana masculinitate prin toti porii intr-un mod elegant , parca putin superior insa are si de ce. Personjaul lui e tipul de personaj pe care-l admir cel mai mult..ala realistic ! Deasemenea toate caracterele sunt bine definite cu povesti bine conturate.
Simbolismul..misto folosit nu am ce spune , destul de surprinzator , are acel "ceva" care te face sa vrei sa vezi finalul cat mai tarziu . Poate ca acel "ceva" e Mitchum care are niste replici geniale :) .
Ce nu mi-a placut a fost insa Jane Greer , pe care o urasc. Cred ca ati mai auzit de la mine povestea cu privirea aia fada , pierduta care nu exprima nimic si da cea mai falsa senzatie de naturalete. Tipa omoara filmul . Toate femeile in anii `40 erau femei fatale?
Din lene ( si pentru ca a inceput meciul ) nu aprofundez. Spun doar ca-i un film noir complex , cu roluri bune ale unora , realizat curat , putin cliseeic dar foarte bun ! Ma face sa mai vreau filme de atunci ! Regizorii nu chinuiau scriptul filmului ca in ziua de azi cu "geniul lor , adaugau tot felul de "trick"-uri interesante care pot trece chiar neobservate de unii.
Cred ca are un remake facut undeva in anii `70...sau cel putin un film care a imprumutat multe de la creatia lui Tournour.."against all odds " parca....
Thumbs up ( si nu alea din mijloc )

esti incoerent si grosier, amice. faci niste acuzatii si aduci niste insulte, prin expresiile pe care le folosesti, total nepotrivite. in plus o faci de parca ar fi ceva obisnuit pe aici. ai confundat forumul sau ce? cred ca e cazul sa-ti revizuiesti vocabularul. in privinta claritatii in idei, e altceva, nu-ti pot cere nimic. oricum, am spus ceva legat de picasso aici, si cred ca te deranjeaza sau ceva. din salata ta nu inteleg ce anume. poti s-o spui mai clar?

iti amintesc ca fiecare e liber, aici, sa aprecieze ce filme 'vrea muschii lui', ca sa ma exprim pe intelesul tau, atata timp cat nu ataca si nu insulta alte persone. cu ce ocazie si cu ce drept iti permiti sa vorbesti asa cum te vorbesti mai sus? te simti insultat, atacat, deranjat de faptul ca unora le plac filmele din anii 20 sau ca vorbesc despre picasso? care e problema ta? nu esti obligat sa citesti sau sa te bagi in discutiile astea.

Dincolo de stilul "de pe stadion", pe care ar face bine intr-adevar sa-l tina sub control, reivan are niste lucruri inteligente de spus, un exemplu fiind comentariul la filmul asta.

si crezi ca ar trebui pentru asta sa-i trecem cu vederea grosolaniile?

mercurito , eu recunosc ca-s grosier , nu mi-e rusine. Recunosc ca intrec limita , dar o fac doar pentru ca nu suport ipocrizia si falsitatea pe care unii mi-o arunca cu superioritate scriind pagini intregi despre nimic . Cat despre chestia cu Picasso ... A fost chiar random , nu am avut nici cea mai mica intentie sa te jignesc...Si mie-mi plac filmele din anii '20 dar nu ma dau superior fata de altii cu asta. Scuze daca te-am jignit...

filmul noir este simbolul unei epoci: a stralucirii, a glamourului, a vietii usoare,a idilelor infiripate intre femeile frumoase din cluburile de noapte si gangsteri. poate lucrul acesta se datoreaza suprapunerii cu perioada de inceput a emanciparii femeii, cand trupurile incepeau sa se dezgoleasca de volanele uriase, fustele nenumarate si corsete, iar libertinajul, ca expresie a independentei femeilor in societate, familie, permitea acesteia sa demonstreze ca poate fi o partenera egala a barbatului, sau, chiar sa-l domine, cu farmecele sale.
filmul noir este un omagiu adus femeii, chiar daca, caracterul ei si moralitatea, sunt de cele mai multe ori, indoielnice, menirea ei este de a da farmec, stralucire, sustinere si echilibru, partenerului. nu toate actritele de noir sunt deosebite. multe femei frumoase au batut la usile caselor de productie care capatau notorietate si se imbogateau pe spatele lor. unele sunt celebre si astazi, inca se mai profita de pe urma numelui lor, asa cum se profita de tot ce este legat de istoria industriei americane de film.

era mercutio... ma rog. faptul ca renunosti ca esti grosier nu e o scuza. sau crezi ca daca recunosti o sa trecem cu vederea peste? ca si cum ai spune "am un picior de lemn", "ah, da, are un picior de lemn, nu poate merge mai repede": e o regula a forumului sa fii civilizat in exprimare. nu respecti regulile: esti dat afara. cartonas rusu, ca la fotbal.
am impresia ca tu nici nu realizezi, acuzi de ipocrizie si falsitate, vorbesti c-o siguranta de parca ai tu un aparat cu care poti masora chestiile astea, o sfera de cristal care iti permite sa le vezi tu pe toate si prin urmare sa-i judeci pe ceilalti. o faci pe lupul moralizator de fapt. ia-o mai incet, te rog!

reivan si-a cerut deja scuze cu un post mai sus.
o sa votez si eu maine sau poimaine. saptamana asta m-a doborat.

care-i rostul frazei asteia?

nu unul rau intentionat. e bine sa acceptam opiniile tuturor, indiferent cum sunt spuse. avem temperamente diferite, varste la fel de diferite, iar singurul lucru care ne da intalnire in spatiul acesta virtual, este, sau ar trebui sa fie, dorinta de a discuta despre cinema si filme. e normal sa existe opinii, viziuni diferite, mai ales ca, fiecare dintre noi, am primit o anume educatie sau ne-am autoeducat. eu zic sa lasam deoparte "mustruluielile" ca la scoala si sa ignoram sau sa tratam ironic ceea ce nu ne convine si sa ne scriem in continuare propozitiile si frazele, cu relaxare, nu cu incrancenare, fiindca aici, ar trebui sa nu ne mai atinga realitatea cotidiana care ne mananca viata in fiecare zi si pentru care suntem nevoiti sa ducem adevaratele razboaie.
eu respect si accept fiecare mesaj scris aici, fie ca vine de la tine,de la Malombra, Twinsen, Liviu, MinRep, White, Robert sau Onefly, fiindca stilul personal al fiecaruia de a se exprima tine de libertatea individului si de modul cum alege sa se faca inteles. afinitatile sunt alta mancare de peste si ele, oricum, sunt prea greu sa fie unanime intr-un grup atat de eterogen.

@reivan,
eu si Mercutio am crescut uitandu-ne la filmele astea. am iubit Telecinemateca si genericul ei.

Hei nu am vrut sa jignesc pe nimeni de aici , sunt un tip limitat dar drept si daca vreu s-i spun cuiva ceva o spun cu subiect si predicat.
Recunosc ca de multe ori gresesc , si nici eu nu vreu sa mai fiu asa "acid" . Eu am fost luat la misto pe aici si nu am comentat , si in continuare nu o sa o fac...

Mie, sincer, Out of the Past mi se pare un film de 10 curat, realizat în stilul clasic american, adică fără exuberanță și pretențiozitate în manevrarea camerei. De pildă, trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului, moștenite de la expresioniștii nemți și rafinate într-un nou gen.

Plot-ul, care face referire des la evenimente petrecute anterior timpului principal al acțiunii, apelează la stratageme la fel de clasice, precum flashback-ul. Așadar, ca execuție, pelicula urmează perfect rețeta arhicunoscută a filmului noir - atât ca instrumente de editare cât și ca artificii de conținut prin care se pune în valoare epicul sau povestea dacă vreți. Nu-s multe motive care te fac să spui: mamă, ce bine a filmat regizorul aici sau doamne, cât de frumos este montajul ăsta. Există, totuși, în schimb, o poveste crime captivantă de la început până la capăt, multe semnificații legate de trecut (cum acesta nu te lasă să începi o nouă viață, ci te ajunge mereu din urmă și-ți aduce aminte o vorbă pe care noi românii o știm foarte bine - "destinul e cum și-l face omul" sau "ce semeni aia culegi"). Toate acestea fac parte dintr-un stil romantico-fatalist pe care și-l asumă filmul pe tot parcursul său.

Nu aș vrea să încep o nouă polemică, dar, legat de asta, îmi aduc aminte că am citit acum ceva timp un articol al unui om de film, nu mai țin minte numele, care îi critica printre rânduri pe cei care au sărit rapid în barca stilului modern de a face film și au început să renege, rând pe rând, cinemaul clasic. S-a creat, în timp, această falsă elitizare a publicului, care a luat forma unei stratificări sociale pe două niveluri: cei cunoscători și avizați, care pot să înțeleagă un film și cei care sunt prea dobitoci ca să facă asta. Nu pot zice că sunt întru totul de acord cu el, dar îmi amintesc că Herzog a spus la un moment dat: "film is not the art of scholars, but that of illiterates".

Când spui film de consum, nu spui automat film prost. Eticheta de bun sau rău o atribui unei pelicule care reușește (sau nu reușește) să atingă ce-și propune (fie că este vorba despre o motivație exclusiv artistică, de una pur comercială sau de un mix între cele două). Un film de consum înseamnă o creație artistică care poate fi înțeleasă de un număr mai mare de indivizi. Să-mi explice și mie cineva cum naiba poate fi acesta un dezavantaj. Da, poate fi un minus atât timp cât considerăm că o peliculă este cu atât mai bună cu cât e mai greu de înțeles. Însă un astfel de raționament ne-ar face snobi - iar acesta este, de altfel, principalul lucru pe care mai marii specialiști în cinematografie l-au reproșat stilului modern de a face film.

Revenind la Out of the Past - un mândru reprezentant al film noir-ului clasic american -, eu unul nu cred că s-a dorit vreodată ca această peliculă să fie realistă. Personajele nu sunt nici ele realistic conturate - niciodată, de exemplu, o conversație dintre doi oameni nu va conține în proporție de 80% replici și contra replici memorabile. Există o anumită fâstâceală care se manifestă din plin atunci când doi necunoscuți discută pentru prima dată. Aici însă, parcă fiecare replică a unuia este așteptată de către celălalt pentru a răspunde la rândul lui/ei cu câte o vorbă romantică sau vreo expresie de mare rafinament. Scenele par staged, neautentice. Cu mențiunea că, la mine, acesta nu este nicidecum un drawback. Un film care se vrea a fi autentic, dar nu este, are o problemă. Dar un film care nu se dorește a fi 100% credibil poate fi savurat pur și simplu ca o poveste fără legături instant recognoscibile cu viața reală. Strict la un nivel pur ficțional.

Eu sunt de acord cu rvn, cred că laitmotivul femeii fatale, atât de activ în cinemaul noir, provine și dintr-o emancipare a femeii. De ce doar bărbații să fie mari și tari? O femeie cu inteligență și voința de a acționa poate fi, foarte bine, cel puțin la fel de letală ca un purtător de cromozom y. A, că cu timpul ceea ce era revoluționar la un moment dat a devenit, în mod inevitabil, un clișeu (vezi Basic Instinct - Sharon Stone + Swordfish - Halle Berry, sau alte blockbustere mainstream), asta e altceva. În acel moment însă, femeia fatală era o apariție minunată, un contrast extraordinar între aparența de păpușă barbie și sângele rece pe care doar cele mai strălucite minți criminale îl arată în momentele cheie (ca-n Double Indemnity, de pildă).

Evident, Thumbs Up

Scurt rezumat robertsandu:

1. Out Of The Past e filmat banal, dar asta e un simbol a lipsei de pretentiozitate americane.
2. E un film de consum, dar trebuie sa-l apreciem pentru asta ca sa nu fim snobi.
3. Sustine emanciparea femeii (??) ceea ce e un cliseu, dar la vremea aceea nu era un cliseu, asa ca ar fi bine sa gandim ca acum 60 de ani si sa-l consideram de nota zece.

Apreciez încercarea, dar n-ai nimerit-o aici:

1. N-am spus că e filmat banal, asta-i o deducere venită de la tine. Out of the Past este un film clasic motiv pentru care filmarea nu atrage atenția asupra sa (ceea ce este chintesența ideii de clasic cinema).

2. Nici vorbă. De ce ții morțiș să răstălmăcești ceea ce spun? Am zis că nu trebuie să dăm în cap unui film doar pentru că X îl etichetează ca fiind de consum. Atât. Contrariul nu este valabil. Adică nu orice film de consum e bun, ca să lămurim și problema asta.

3. Filmele trebuie judecate în contextul istoric, tehnologic sau artistic în care apar. La acea dată femeia fatală nu era un stereotip de personaj - a devenit ulterior din cauza sutelor de producții de mâna a doua care au tot copiat noir-ul anilor '40-'50.

Oh, deci chintesenta ideii de clasic cinema e ca toate filmele genului sa fie identice ca stil? Citind ce ai spus: "trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului". vad ca totul e standard si nimic deosebit fata de alte filme de genul lui.
Hotaraste-te, Out Of The Past e sau nu e un film de consum?
Exact la acea data, femeia fatala era foarte departe de a fi o idee originala, ba chiar poate un cliseu a genului. De exemplu vedem pe IMDB o gramada de filme noir anterioare lui Out Of The Past care contineau tema asta: http://www.imdb.com/list/RIZDJGo09Cc/

Si in esenta e pur si simplu absurd cum filmul sustine ca toti barbatii ramaneau trazniti de fulger cand o vedeau pe Kathie, fara nici un motiv veridic.

Repet, cinemaul clasic are niște reguli stricte care țin de menținerea coerenței logice a acțiunii. Deci se bazează pe principiul editării continue, așa numitul continuity editing. Asta înseamnă că, în mare, filmele noir folosesc aceleași tehnici vizuale. Nu se permit, de exemplu, montaje (cut to an idea), care încalcă atât continuitatea spațială, cât și pe cea temporală.

Însă, în pofida acestor asemănări clare de stil vizual, nu toate filmele seamănă între ele. Sigur că există și deosebiri, fiecare film vine cu semnificațiile lui, cu mesajele lui dacă vrei. Out of the Past ne vorbește despre trecutul întunecat care vine să te muște de fund când ți-e lumea mai dragă. Nu face greșeala de a considera că filmele au ceva de spus doar la un nivel de aspect. Pentru că, din câte știu eu, nu ăsta e spiritul clasic.

Nici nu are importanță dacă e sau nu e film de consum, pentru că cuvântul "de consum" nu spune nimic despre calitatea unui film. Nici că e bun, nici că nu e bun. Spune doar că se adresează unui număr mai mare de oameni. Majoritatea filmelor clasice sunt de consum, asta pentru că fac parte din așa-zisa artă populară, cea pe care o poate înțelege aproape toată lumea. Sigur, asta nu înseamnă că putem pune un semn egalitate între Casablanca și Twilight, doar pentru că ambele ar fi filme de consum. Se cuvine să luăm în calcul mai multe elemente atunci când asemănăm două filme.

Adevărat, însă eu privesc Out of the Past ca un membru al familiei noir, iar orice curent are și el anumite elemente definitorii. Femeia fatală este unul dintre personajele care au făcut cinste genului - așa că, în mod evident, ocupă un loc important.

Acum ceva timp, ai propus în turneu El Metodo. Și țin minte că filmul nu a dus lipsă de scene absurde (a.k.a toilett sex scene). Vorbim acolo tot de un soi de femme fatale, să știi. Chiar dacă e versiunea bussiness.

Te rog spune-mi alt film care are o scena similara cu cea din El Metodo.

Later edit: E o diferenta intre a a avea o scena de 2 minute care e neveridica, dar relativ distractiva si originala si a avea o tema care suna fals.

Even later edit: Motivul pentru care nu am votat thumbs down e ca il consider un film bun in genul sau, dar care nu ma atrage si e invechit. Apreciez filmele dupa ele insele nu dupa curentul artistic si genul din care faceau parte. Mai exact judec un film din anii '40 aproximativ la fel ca unul din 2012, ma intereseaza ce transmite la nivel uman.

il sustin pe Twinsen , in anii `40 era in cinematografia americana un curent pro-feminitate resimtit in multe filme , iar in Out of the Past , Kathie , interpretata de tanti Greer chiar nu are calitatile necesare pentru a se incadra in tipologia femeii fatale .
Deasemenea nu inteleg nici de ce in film toti barbatii erau "lesinati" dupa personajul interpretat de ea avand in vedere ca nu era nici o femeie foarte frumoasa , nici senzuala . Avea genul ala de frumuseste fada ..nimic special la ea.Nici macar talentata nu era , dar asta-i doar opinia mea. Un minus al filmului alegerea ei in acest rol.

"Out of the Past" este, daca se poate spune asa, un noir prin excelenta. abunda in cliseele specifice acestui gen de film: intriga incalcita, o intamplare intuncata din trecutul unui fost detectiv, care, se reia, odata cu inceperea actiunii propriu-zise din film, trunghi de personaje clasice ale noirului :o femeie frumoasa,fosta amanta a unui om periculos, detectivul particular angajat s-o caute si evident, amantul care-l angajeaza pe detectiv, miza ascunsa fiind banii.
am vazut sute de astfel de filme in copilaria mea si tin minte ca m-au fascinat intotdeauna personajele feminine, deci, nu intamplator am scris mesajul acela despre importanta femeii fatale in noir si faptul ca prezenta ei este definitorie pentru el, ingredientul fara de care, efectiv, acest gen de film, n-ar fi putut exista. "Out of the past" nu are nimic deosebit in afara de statura impunatoare si sarmul lui Robert Mitchum, aflat, se pare, in plin avant al carierei sale de actor, consacrat prin noir si devenit legenda dupa roluri care i-au solicitat mai mult decat aici, calitatile interpretative, ma refer la "Promontoriul groazei".deci, revenind la filmul in cauza: exista un Jeff Bailey reprofilat, atragator in trench-coatul specific macho-manului din noir, rapus de farmecele, greu definibile, ale blondinei Jane Greere,care seduce doar cu aparitia sa. cliseul nelipsit din orice noir, nu putea lipsi nici aici, nu? intr-adevar, totul este nerealist, dar, asta este un element definitoriu si logic al femeii fatale, caci altfel, n-ar fi fost numita asa. fatalitatea ei consta in acest amestec de sexualitate, senzualitate, eleganta, rafinament (latura pozitiva) si interesul ei material, pentru care este in stare sa ucida, manipuleaza si cucereste barbatii din jur (latura negativa). filmul noir nu prezinta fapte si personaje care au legatura cu realitatea, lucru valabil si pentru "Out of the past", fiindca perioada cand el era pe val, realismul nu prea avea ce sa caute in filme. noirul este un film clar de consum. marile studiouri americane lucrau la foc continuu, fiindca marea masa a proletariatului american avea nevoie de distractii ieftine, iar cinematograful era unul dintre ele.
totusi, am observat faptul ca, "Out of the past", la nivel de imagine nu exagereaza in cadrul ambiental al noptii, asa cum face noirul, de regula. am fost placut surprinsa de o imbinare a momentelor cand actiunea purta personajele alternativ, la lumina zilei si la umbra noptii, fie ca era vorba de un decor natural (plaja si muntii Mexicului), fie ca era vorba de barurile unde, toata lumea fuma si bea alcool, simbol al uzantelor sociale ale vremii.
mi-a facut deasemenea placere sa-l revad pe Kirk Douglas, chiar daca, rolul sau, n-a fost unul de anvergura. chipul lui Jane Greere nu-mi spune nici mie nimic. frumoasa, perfect fardata, cu un corp frumos,o femeie ca sute altele care se inghesuiau sa devina actrite.

Thumbs Down.
in afara de figura Robert Mitchum, nu prea impresioneaza nimic in filmul asta.

Fiecare cu părerea lui până la urmă. Nu o să scriu acum zeci de rânduri de forum pentru a apăra un gen de film - și anume film noir-ul. Cui îi place foarte bine, cui nu îi place la fel de bine, din punctul meu de vedere. Există filme pentru toată lumea.

Există o vorbă care zice că "frumusețea este în ochiul privitorului". Înseamnă că fiecare vede frumusețea în mod diferit. Pentru mine, Kathie este arhetipul femeii fatale: frumoasă, seducătoare și perfidă. Dar alții pot să vadă lucrurile în mod diferit.

am observat spunandu-se ca la femme fatale este un cliseu. trebuie tinut cont ca noir-ul este un gen si ca toate genurile au conventiile lor proprii. femeia fatala este o coventie a noir-ului, asa cum cowboy-ul este o conventie a filmului western. nu suna bine sa spui ca un cowboy intr-un film western e un cliseu. un film de gen, de la bun inceput, apeleaza la conventiile genului respectiv cu scopul de a se incadra in categoria lui, pentru a capata denumirea lui, in ideea de a raspunde asteptarilor spectatorului. mai bine spus asteptarilor fanilor genului. exista, deci, o idee comerciala aici.
in noir avem ca si conventii principale stilul vizual, cu imagine low-key, personajele specifice, in primul rand femeia fatala, care apare aproape mereu, detectivul loser, gangsterul, etc. nu cred ca e corect sa se afirme ca, din cauza conventiilor, genul e lipsit de creativitate. exista creativitate si in filmele noir, dar ea este redusa la cateva elemente. in primul rand la poveste: intrigile ajung cateodata sa fie imbarligate, trebuie sa le urmaresti cu atentie, dar si fascinante in acelasi timp. iar in al doilea rand la jocul actoricesc: filmele noir se bazeaza pe staruri de obicei. in cazul de fata avem de a face cu un noir bine realizat, cu o poveste bine inchegata si o interpretare fara excese, moderata. asta da un anume realism. realism la care contribuie si mizanscena. majoritatea filmelor noir au putine locatii in care se filmeaza: un apartament, un bar, cateva filmari pe strada noaptea sau in masina. ori in Out of the past avem mult mai mult decat atat: scene, filmate in detaliu, in orasel, in San-Francisco, la Alcapulco, la exterior, la interior, in padure, in vila de la marginea lacului, pe plaja oceanului, etc. aceasta diversitate devine interesanta si da o nota de exotism filmului.


tumbs up

imi place si mie filmul noir. nu este vorba de a apara ceva, ci, de a privi putin in urma. este laudabil ca, unii dintre voi, cum esti tu si White, va intereseaza si apreciati acest produs al cinematografiei de consum, intrat demult in desuetitudine. revederea unor astfel de filme este un prilej de a ne reaminti chipurile unor actori din epoca de aur a Hollywoodului si de a ne reintoarce un pic in istorie. dar, ca sa fim realisti, valoarea acestor filme la momentul acesta, este una simbolica, sentimentala, istorica, drept pentru care,astazi,nu le mai putem numi "de consum". asta nu inseamna ca sunt ieftine, din contra. numai ca, rolul lor initial a fost cu totul deteriorat. la fel si valoarea de piata. e o realitate, iar "out of the past" nu este o exceptie, atata vreme cat nu a avut nimic original sau inovativ pentru vremea lui.

@Mercutio

Sută la sută de acord cu tine la remarca cu femeia fatală. O componentă a unui gen NU poate fi numită un clișeu. Un trademark nu e niciodată un clișeu, e un element definitoriu.

De acord și cu observația ta vis-a-vis de acest low-key la nivel de filmare. Asta am spus și eu, cinemaul clasic mizează pe un tip de filmare care nu atrage atenția asupra lui, ci pune excelent în valoare epicul, povestea. Cu alte cuvinte, tăieturile trec oarecum neobservate, dacă nu te concentrezi exclusiv asupra lor. Editarea este smooth cum s-ar zice, nu-ți ia ochii. Acest lucru te ajută pe tine ca privitor să intri mai ușor în atmosfera filmului.

Legat de realismul filmului, eu cred că ce se câștigă pe o parte (filmarea on location - nu numai on set -, cum bine ai zis tu), se pierde pe cealaltă parte. Eu mă refer la stilul în care vorbesc personajele noir și care nu e deloc realistic, din moment ce aproape toate replicile sunt de efect. Tocmai acest dialog după mine separă acțiunea filmului noir de zona realismului. Pur și simplu oamenii nu vorbesc așa în realitate.

cred ca e important sa se stie putina istorie. istoria care te face sa intelegi mai bine prezentul. ma refer la cinefili. noir-ul e un gen simplu ca structura si conventii: o poveste criminala, cateva personaje tipice, atmosfera specifica. dar te face sa intelegi bine de unde se inspira multe din filmele actuale (exista azi un gen sau subgen denumit neo-noir), iti da niste repere de comparatie. in plus, au un caracter de noutate pentru noi, adica descoperi o alta epoca: cum gandeau, cum traiau, cum se imbracau oamenii, pe atunci. este altceva, este incomparabil mai autentic, din acest punct de vedere, decat daca urmaresti un film actual despre epoca respectiva.

sunt intru totul de acord. imi pare bine ca ai completat ceea ce trebuia sa scriu eu, de fapt, cand am spus ca valoarea unor astfel de filme, este acum, una istorica.

@robert, actorii din vremurile acelea nu aveau alta sursa de inspiratie decat Broadwayul. multi incepeau ca actori de teatru. la fel si ceilalti: scenaristi, regizori. este normal ca efectul de "nerealistic" sa fie atat de pregnant, fiindca, in teatru nu se vorbeste cum o fac oamenii in realitate, nu?
sa stii ca tocmai intonatia si dialogul din aceste filme contrubuie la farmecul lor aparte.cel putin, asa cred eu...

Chiar nu am spus-o ca un reproș. Am dat 10 filmului, tocmai pentru că nu mă deranjează deloc aceste dialoguri nerealistice. Din contră, le savurez.

asta inseamna intelegere pentru spiritul filmului noir, ceea ce este destul de rar pentru o persoana de varsta ta.

si mai voiam sa adaug ceva, legat tot de perioada cand filmul noir era rege.
anii 40 au fost anii cand marile staruri feminie ale Hollywoodului straluceau. Mercutio a spus un lucru mai sus si anume ca succesul la public al filmului noir se datora prezentei starurilor vremii. corect, lucru valabil si astazi cu blockbusterele.
actrite ca Ingrid Bergman, Katharine Hepburn, Bette Davis, Rita Hayworth, Veronica Lake, capatasera atata notorietate, incat, prezenta lor pe afisul filmului, insemna succes de casa garantat. este epoca "actritelor". cred ca am scris mai demult despre George Cukor. el a fost supranumit "regizorul actritelor", fiindca, a regizat filme in care au jucat toate aceste nume care astazi, sunt legende, fac parte din patrimoniul cultural hollywoodian. rolurile erau scrise special pentru ele, iar unele, cu o frumusete aparte, au facut ca filmele sa ramana de neuitat. "Lumina de gaz" e unul dintre ele, de exemplu. cu ocazia asta mi-am adus aminte de el.

E firesc sa ai conventii intr-un gen de film , dar cand acestea se repeta si nu aduc mai nimic nou nu e ok. Trademark-ul da , dar cand nu mai aduci nimic nou respectivul gen se stinge. Asa cum s-a si intamplat in western , film-noir.
Mie-mi pare ca sa creea un fel de iluzie in "noir" , toate personajele feminine erau frumoase , destepte , senzuale , puternice si reuseau sa se descurce singure , de cele mai multe ori ele fiind vaduve.
Apoi apare un moment in care ele se intalnesc cu un detectiv sau cu un barbat atragator , puternic , foarte calm si care stia cum sa cucereasca orice fel de femeie.
Nu e cam mereu aceeasi poveste? Mie-mi place noir-ul doar pentru ca au un parfum anume , au ceva misterios pe undeva , dar toate povestile incep si se termina la fel ( ma refer la filmele americane ).
Eu am dat thumbs up pentru ca mi-a placut desfasurarea actiunii si misterul filmului , pentru ca ma asteptam datorita perioadei sa nu aibe o idee care sa fie considerata originala in prezent.
Cateodata ma gandesc , aproape tot ce putea fii facut in materie de film a fost facut...O sa existe un moment in care nu o sa mai apara nimic original?

povestea nu e aceiasi. am putea spune ca povestile sunt foarte asemanatoare. in general avem de-a face cu un tip, detectiv sau nu, implicat intr-o afacere in care o femeie fatala, de obicei, incearca sa-l traga pe sfoara. dar afacerea difera, desi este mereu implicat ceva de natura materiala, o suma de bani, un obiect de valoare, etc., pentru care femeia tradeaza pe oricine.
am putea spune ca universul in care se desfasoara povestea e acelasi, de asemenea structura narativa. dar structura narativa e cam aceiasi in toate filmele narative, indiferent ca sunt noir sau altceva. aceaisi si in romane si alte povestiri scrise, de pe vremea lui Aristotel, cel putin asa sustin unii.
cat despre originalitate. eu zic ca exista o multitudine de mijloace de expresie, de teme, de subiecte, care pot produce multiple combinatii originale, asa cum ii spuneam si lui Twinsen. unii resuscita vechi genuri, ziceam mai inainte de neo-noir. se filmeaza si astazi westernuri, putin diferite, evident. am vazut o varianta asiatica la Cel bun, cel rau si cel urat, de-a dreptul extravaganta, bizara, fantastica aproape. totusi interesanta. unii combina genuri, vezi filmul acela aparut recent cu extraterestri si cowboy, insa nu mereu cu rezultate de apreciat.
eu as zice ca va exista tot timpul ceva nou de scos la iveala si de pus in filme, doar ca pentru noi, astia mai batrani, filmele respective nu vor mai avea originalitatea aceea pura, pe care o regasim doar in filmele vechi.

asa e, exista o emfaza, mai ales in genul noir si criminal de pe vremea aia, pusa pe replici. replici citabile, cum se spune, replici tari, specifice mediului gangsteresc. totusi, am vazut filme (am o colectie destul de mare de noir), in care aceste dialogurile, replicile, erau mult mai exagerate in privinta asta. in Out of the past am remarcat o anume moderatie, nu textuala, ci mai degraba in ton si in atitudinea interpretarii. de aceea mi s-a parut mai realist decat altele.

Final de vot

Thumbs up: 4
Thumbs down: 1

Mi s-a parut overrated filmul, nu neaparat aici, cit pe imdb. Cel mai bun rol si cel mai interesant personaj e cel interpretat de Douglas. Mitchum nu mi-a placut niciodata si in rolul asta e la fel de previzibil si plat ca tot ce am vazut eu cu el de-a lungul anilor, e adevarat, cu foarte multi ani in urma. Nu vreau sa spun ca nu mi-a placut filmul, dar mi-a placut tocmai pentru ceea ce-l deosebeste de noir-urile clasice, adica locurile de filmare, nu atit de multe interioare, strazi neluminate din orase, cit filmari in plina zi, chiar punctele culminante ale actiunii desfasurindu-se tot in plina zi. In contrast, filmarile de noapte sint strins legate de implicarea emotionala a celor 2 si doar sporadic intervine un element de suspans , gen usa care se deschide trintita de vint dupa ce tocmai asistasem la o scena romantica, in care el ii usuca parul. O scena ca asta e cireasa de pe tort, dupa ce te-ai relaxat crezind ca esti intr-un all time romance, te readuce violent pe firul care te tine in priza. Dar altfel, scenariul mi s-a parut fortat, introducind la fiecare noua aparitie a femeii fatale o noua schema care o facea mai diabolica. Da-o incolo, cit de machiavelica era femeia aia? :)) mai ales ca interpretarea ei nu tine scenariul in picioare. Iar finalul e destul de penibil. In general noir-urile se termina violent, dar superioritatea unora in fata altora e data de emotiile celor implicati in scena finala, ori scena din masina parca a fost facuta de amatori. Se poate discuta ca scena e fara emotie pentru ca ea il omoara cu singe rece, dar in acelasi timp scena e teatrala, ceea ce, din punctul meu de vedere, ii scade valoarea, in loc s-o ridice.