Too much Call of Duty, eh?

'first person point of view' nu are legatura cu incadrarea ci cu directia din care se filmeaza, sau daca vrei, dinspre cine se filmeaza. nu justifica faptul ca lui portman i se vad doar urechile cand danseaza. argumentul e irelevant.

Quake3

Placut mult, am fost chiar sedus pe parcurs si parasit in fascinatie. :D

cronica
 

Într-adevăr, delirul Ninei este împins la extrem şi apoi mai departe: vede un alter ego al ei, sexuală şi misterioasă, imagini sinistre în oglindă, halucinaţii, crimă, auto-mutilare, desene care prind viaţă ş.a.m.d. Într-adevăr, e kitsch, dar puţini regizori cred că l-au mai folosit atât de sugestiv şi eficient. Vedeniile Ninei aduc aminte destul de frapant de cele ale lui Betty / Diane din Mulholland Drive, dar şi de delirul grotesc din Le locataire, cu deosebirea că Aronofsky le conferă o anvergură şi un panaş vizual şi mai mari.

http://filmreporter.ro/cronica-de-fi...nta-black-swan

impresii
 

- imi aminteste de "Crouching tiger, hidden dragon" al lui Ang Lee ;
- imagine si editare perfecte, de manual; =D>
- muzica furata din desene animate :P ;
- Portman intra foarte bine in pielea Ninei, Nina impresionant de bine in pene; [-(
- va rezista o scurta perioada in topul all time personal (in special pentru editare).

Inca nu l - am vazut dar vreau si sunt curios:chiar isi merita ratingul de I.M - 18?

Cît chin si durere pentru balerinele astea .Mi-am amintit de Michel Foucault :''corpurile docile dresate pentru a plăcea ''

Lebădătura neagră.
La începutul acestui început de început de secol, se poartă negru până la capăt.

Ce vreţi de la un film care nici măcar nu a fost în stare să găsească un titlu original? Atmosfera de consum vine fără lunecări pe gheaţă. Interesant sfatul învăţătorului: in order to get to yourself, you have to touch yourself. Să fi vorbit producătorii din propria experienţă? Rezultatul se vede.
A(b)uci!

pentru mine a fost ok, ma asteptam la mai mult. poate putin dezamagit... dar Natalie si Mila au jucat foarte bine ;)

Deci, e savuros sa vezi cum se incaiera unii (chiar si numai in replici) oriunde pe net.
Dar sa revenim. Ma bag si eu in seama, dar ce scriu sunt impresii de boboc, habar nu am cu ce se mananca filmele astea artsy...
Am vazut Black Swan din cauza lui Natalie. Mi se pare o perfectiune de chip, care culmea, in ciuda frumusetii, ca Charlize, e capabila sa transmita atatea stari, emotii si turbulente sufletesti (desi frumosii sunt frumosi... si atat).
Am vazut doar The Fountain de Aronofsky si mi s-a parut overrated, un soi de "daca nu-mi intelegi filmul, esti prost". De acord, sunt, nu neg. Numai ca aici mi s-a parut un pic obsedat de un senzationalism a la Lynch si Mulholland, cand ma gandesc eu, la obtuza-mi minte, ca the lesbi-sequences puteau fi vizualizate altfel, nu asa... Sau ce stiu eu?
Cassel e nesuferit-atragator. O fi avand un lipici, ma rog, imi scapa.
Mila Kunis - impertinenta, usor vulgara, voce sexy - super in rol (pacat ca un pic cam micut).
Barbara Hershey, Winona - nu m-asteptam sa le revad.

Concluzia? Cam indigest, cred, pentru marele public, placut (cu o usoara senzatie de disconfort) pentru ceilalti. Nu face, insa, parte din filmele pe care mi-ar face placere sa le mai revad.

Just my two cents.

Charlize, Natalie....mmm.

De altfel, nu cred ca The Fountain e un film considerat deosebit de bun de majoritate. Pe de alta parte, se dovedeste ca Black Swan este pentru marele public, la fel cum si Requiem a fost, in sensul ca au fost apreciate universal, chiar daca sunt mai greu de digerat.

Vazut, placut... mult, dar nu a produs asupra mea o impresie la fel de puternica precum alte filme. Probabil lipsa de rafinament in ale cinematografiei ma impiedica sa-l apreciez la adevarata valoare? Cred ca mi-a placut mai mult "The Fountain"... probabil pentru ca am tendinta sa apreciez mai mult ideea decat executia si filmul in sine.

Am tot stat sa citesc comentariile de pe thread si mi se pare un pic trist ca cele mai multe polemici se termina cu atacuri la persoana, si nu la idei :)

Sa nimicim ideile, nu persoanele. :D

Altfel, m-am mai dus o data azi la film, sa-l admir in linistea unei sali aproape goale la ora pranzului, si mi-a placut la fel de mult ca prima oara.

M-am uitat la film si nu am inteles mai nimic din el. Poate un user mult mai rafinat ca mine, eu fiind un grobian si jumatate, sa ma lumineze atat pe mine cat si pe restul, sa imi explice ce mesaj transmite filmul prin nu stiu ce subtilitati.

Nina mi s-a parut virgina si cam vroia sa scape de problema asta, iar personajul, pe care il interpreteaza, i-a oferit pretextul.

E speriata, timida si frigida, momma's girl. Naspa, ea trebuie sa joace rolul unei femei care seduce. Intructorul ala, prost pentru ca a facut alegerea care a facut-o, ii spune fetii: "Du-te si tu, mai agata vreun baiat. Pari asa cam stresata, ia vezi cum faci sa te mai calmezi"

E o mare problema cu transformarea asta, nu are loc. Adica nu se vede pe chipul ei, nu se vede cand e pe scena si imbracata in negru. E aceeasi persoana. Degeaba imi arati tu mie lupta intre personalitatile ei, daca mimica si gestica ramane aceeasi. Nu cred ca sedus pe nimeni.

Cand iese cu Lily in oras, se observa o schimbare in comportament, multumita drogurilor. Ieeee! Dar na, cum efectul etnobotanicelor are durata limitata, a doua zi revine inapoi la zana virgina, numai ca acum e un pic nervoasa.

Da, inteleg, avem o tulburare a personalitatii, Nina se duce o lupta interioara concluzionata cu metamorfozarea ei in Lebada Neagra. Si culmea! Pe scene, acolo unde trebuia sa fie arata in detaliu transformarea ei, nu exista acesta trasnformare. E aceeasi persoana, acelasi rol ca la inceput. Pe toata durata spectacolului a fost aceeasi.

Vincent Cassel a facut un rol foarte prost, dar sunt dispus sa ii iert orice pentru ca a jucat extraordinar in vreo 3 filme foarte bune.

Mila Kunis. Ieeeee! Girls Gone Wild. Atat.

Afronoski, ala, nu stie sa filmeze si el din alte unghiuri? Tot filmul a tinut camera aia in miscare, putin peste umarul personajelor. Ce-i drept, ocazional erau cadre cu miscarea gleznelor.

Cica e thriller, deci e cu suspans. Imi baga acolo o imagine de 2 sec, neclara, neconcludenta in vreun fel, pe fundal era muzica alarmanta. Nu am inteles nimic, pentru ca a durat cadrul 2 sec. Fazele de la metrou, intamplate in drumul spre metrou.

Vorba aceea, si The Godfather e un film despre un gagiu care nu vrea sa devina ca ta'su si pana la urma devine ca ta'su. :D

Un film foarte frumos in care Natalie Portman joaca impecabil . Isi merita Oscarul pentru acest rol

Lame, lame. Portman se vaita frumos si cam atit. La un moment dat am crezut ca o ia pe Mulholland Drive but I was deadly wrong. Inca unul care s-a prostit. Not good.

E un film bun .. merita Oscarul .. se vede cat de mult s-a chinuit Natalie ..

Cheers !

Iete o balerina alb- neagra :P :

http://www.youtube.com/watch?v=bTcvd...eature=related

Aronovsky isi pierde din originalitate cu fiecare film pe care il face. Requiem for a Dream, The Wrestler si Black Swan au aceeasi premisa: oameni obsedati o idee fixa si viata pe care si-o distrug in prealabil, in tentativa de a-si vedea visul indeplinit. E cam perimat din punct de vedere al ideilor, dar il salveaza executia, unde chiar impresioneaza.

Si Pi are aceeasi idee la baza. Oarecum la fel si The Fountain, insa in ciuda punctelor comune foarte vizibile filmele difera mult intre ele. Mie asta mi se pare ca-i da o anume consistenta, e ceva caracteristic lui.

Sigur, o poti privi si asa, dar pe mine ma lasa nesatisfacut deoarece are destul talent pentru a aborda si alte aspecte ale vietii.

Tinand cont ca fiecare are dreptul la o parere, am sa incerc sa imi zic si eu parerea: acest film mi-a placut! un film slab, dar rolul lui Natalie Portman face tot filmul. L-am vazut la Studio , si era sala plina.

m-am uitat si eu la el, dar nu pot sa spun ca m-a marcat... intradevar Natalie a jucat foarte bine, insa, daca stam sa ne gandim, nu e numai meritul ei... si nu stiu de ce, chiar daca ma tinea oarecum in suspans filmul, era previzibil... si nu in sensul ca ghiceam dinainte ce se va intampla, ci in sensul ca nu ma mai mira nimic. a fost prea ciudat de la inceput pana la sfarsit... si din cauza asta, m-am obisnuit cu intensitatea filmului de la bun inceput, asa ca nu ma mai socam pe parcurs. e prea liniar in ciudatenia lui...

oricum, daca stau sa fac o comparatie cu ce am vazut in ultima vreme... filmul chiar merita vazut.

chiar acum vreo doua zile, discutam cu cineva la o cafea... ii spuneam ceva de genu ca sunt o perfectionista si daca nu imi iasa lucrurile cum vreau, devin stresata... la care el, mi-a facut comparatia cu Black Swan... ei, da... daca e sa gandesc atat de departe, daca te uiti adanc in filmul asta, parca parca transmite ceva... dar trebuie sa fi foarte atent... in comparatie cu requiem care ne dadea mura in gura, practic...

anyway, cum zicea si Miercuri... fiecare film e diferit in modul sau (si asta e original)...

mie mi s-a parut evident ca prima parte a filmului are un ritm si a doua alt ritm: intai, poti sa ai impresia ca e un film despre balet si incercarile sportului, iar pe parcurs devine ceva mult mai intunecat si mai intens. din cate am vazut intr-un interviu cu Aronofsky, aceasta a si fost intentia lui, cu o asemenea tranzitie.

cat despre requiem, doar ca o mentionare, filmul mi-a vorbit despre mai mult decat depedenta de droguri, ceea ce este proverbiala mura care-si gaseste drumul in gura, si recunosc ca imi face mare placere sa intru in atmosfera unui film dramatic, cu un crescendo in stilul acestor doua filme aduse in discutie. dar banuiesc ca trebuie sa-ti si doresti sa te lasi cuprins de o asemenea stare, adica sa nu te gandesti mereu ca trebuie sa prevezi ce se va intampla.

am vazut Black Swan fara sa ma fi uitat inainte la vreun trailer, deci si eu am raspuns "un film despre balet" cand m-a intrebat cineva ce ma duc sa vad cand a fost la cinema. in consecinta, am fost lua complet prin surprindere de cum s-a dezvoltat actiunea si m-a captivat neasteptat de mult. am cam si decis ca trebuie s-o las mai moale cu trailere, ca prea multe preconceptii strica.

nici eu nu m-am uitat la trailer si am incercat pe cat posibil sa nu citesc nimic despre film... intradevar, imi imaginam ca va fi altfel, si intradevar nu ma asteptam la sfarsitul care a fost... dar totusi, sa fim seriosi... se vede de la o posta, inca de la inceput ca tipa e ciudata aaa... pardon, diferita...:))

Cu o asemenea mama posesiva cred si eu.

true, true... that is indeed so true... :)

Se vede de la inceput ca tipa e ciudata/diferita cum mai exact? Si in ce fel implica asta psihoza ei pe parcursul filmului? Si ce relevanta are faptul ca ea ar fi diferita la inceput intr-un anume fel si apoi diferita la sfarsit intr-un alt fel? Intreb pentru ca altfel ramane o parere de genul: "Sa fim seriosi <insereaza argument irelevant, fara legatura cu ceva anume>". Pai suntem seriosi, dar legat de ce?

La cite comentarii si pareri am citit inainte de vizionare, eu am ramas perplex cind am vazut cit de simplista e in realitate povestea. Tradari, gelozii, telenovela pentru liceene... Si filmul asta vine tocmai dupa The Wrestler, mi s-a parut incredibil, parca nu e acelasi regizor. Se vorbeste de complexitatea personajelor, a povestii. E o poveste la fel de complexa ca un giallo de-al lui Argento. And not a very good one either. Da, am visat si eu la niscaiva complexitate, ma gindeam la ceva in genul lui Mulholland Drive, dupa cum spuneam, sau Fight Club. Dar nimic. Doar kitsch si un Vincent Cassel mai insuportabil ca niciodata. The gay Casanova.

acuma vrei sa iti povestesc filmul? :-/

Cred ca poti da niste raspunsuri scurte si la obiect. Pana la urma tu ai tinut sa-ti exprimi parerea, eu doar vreau sa stiu in ce consta ea mai exact, ca pana acum ai scris doar un rezumat din care nu se intelege mare lucru. Ma refer doar la ideea din mesajul la care am raspuns putin mai inainte.

Cred ca asta a fost si intentia lui Aronofsky. Intregul concept e Swan Lake in varianta giallo, pe mine ma multumeste pe deplin. Mi se pare ca atinge toate punctele esentiale in ordinea care trebuie si reuseste sa fie inca o variatiune stilistica a povestii pe care ne-o spune Aronofsky in fiecare film.
Probabil tot hype-ul te-a facut sa te astepti la altceva.

ok, daca insisti, am sa iti raspund:

se vede de la inceput ca tipa e ciudata tocmai din cauza vietii pe care o duce... cu mama ei are o relatie cat se poate de exploziva, are tulburari psihice, etc. plus, ca dorinta ei de perfectiune absoluta se vede inca din scenele in care ea e acceptata si fuge in baie si plange... sau, cand e acasa si isi coase papuceii aia (nu stiu cum se numesc)... e o scena semnificativa... sau cand isi rupe unghia... dar asta nu o opreste... sau cand se milogeste ca mai vrea sa incerce inca o data dansul lebedei negre...
nu stiu daca am spus vreodata ca e diferita in vreun fel la inceput si in altul la sfarsit... tocmai, ca eu am spus ca mi se pare foarte liniara... adica she is crazy de la inceput pana la sfarsit... cat despre psihoza ei, nu stiu daca mai are relevanta sa iti raspund... eu cred ca e cat se poate de evidenta pe parcursul filmului...

desigur, faptul ca are curajul sa plece de acasa si sa isi infrunte mama... ca are curajul sa mearga in club, sau faze de genul, implica o anumita evolutie a personajului... insa, sa nu uitam, cam 60% din ce se intampla in seara aia... si tind sa cred, in tot filmul, se petrece in imaginatia ei... ok... sper ca nu am exagerat cu procentajul... dar eu cam asta cred.

Pai ce tulburari psihice pot fi observate la inceput? De asta si ziceam de diferenta intre ciudatenia ei la inceput si la sfarsit. Stiu ca tu nu ai zis nimic de asta, dar mi se pare foarte clar ca personajul din inceput e mult diferit fata de cel din sfarsit. La inceput parea o persoana normala, foarte muncitoare, care dorea sa urce in cariera, cu o mama obsedata de viitorul fiicei sale, dar care nu o facea in vreun fel nebuna pe ea; era doar o fiica ascultatatoare, care isi asculta, eventual tolera, mama. Unde e nebunia? Unde e ciudatenia? De ce ar fi ciudat sau nebunesc sa te duci in baie si sa plangi dupa ce ai obtinut un lucru foarte important? Toate lucrurile enumerate de tine le-as caracteriza prin perseverenta, vointa, dorinta de perfectiune, dar de aici pana la nebunie/ciudatenie e un drum extrem de lung. Momentan n-are sens sa intru in lucrurile care o caracterizeaza la sfarstiul filmului pentru simplul fapt ca vedem diferit lucrurile din inceput, care diferenta de viziune, daca n-ar exista, ar permite o observare clara a evolutiei personajului pe parcursul filmului.

Liviu... totul tine de conceptia pe care o avem asupra lumii... nu pot sa spun ca gresesti, insa, mie mi-au transmis ceva scenele respective... tocmai prin prisma faptului ca mama este exagerat de exigenta, e normal ca si copilul sa fie un pic dus de acasa... trust me, i know the feeling

Niste spoilers aici.

Poate e doar parerea mea, dar nu e nimic cu adevarat neobisnuit si nebunesc in film in prima jumatate de ora si chiar dupa nitel. Cam tot ce se intampla pana cand incepe explorarea de sine e in limitele unei persoane relativ normale, dar poate prea introvertita. Nu cred ca poti spune ca disciplina si pasiunea ei pentru perfectiune definesc in mod neaparat o persoana cu probleme. Chiar si cearta cu mama in faza tortului nu spune ca ea are o problema mare, ci ca mama are.

Cand elementele disfunctionalitatii ei apar pentru prima oara, nu sari la concluzia ca are o disfunctionalitate. Aceasta se confirma doar prin repetivitatea elementelor.

Odata ce obsesia controlului se dilueaza si face tranzitia in "lebeda neagra", lumea ei chibzuit construita incepe sa se sfarme si realitatea devine difuza. Tot felul de efecte mai mult sau mai putin evidente indica la evolutia unei transformari, dar am impresia ca majoritatea lucrurilor care se petrec sunt reale, mai putin trei scene in seara cu pricina si seara premergatoare.

Am surprins o imagine care am convingerea ca nu e intamplatoare, cand Nina si Lily se intorc dupa petrecere, deci o scena imaginara, prin care se confirma, sa-i zicem, transfuzia ce-a avut si are loc: http://postimage.org/image/wybdrksk/ (Nina stanga, Lily dreapta, cele doua jumatati)

Pana la urma filmul prevesteste de la inceput ce se va intampla, din scena visului, dar maniera in care se desfasoara evenimentele din film si ritmul calculat care se intensifica ideal pentru un final, vorba vine, apoteotic m-au surprins si marcat in aceeasi masura.

hmmm... uite ca nu am privit lucrurile din perspectiva asta... si totusi... s-ar putea sa ai dreptate... :)

Hmm, l-am vazut azi. Impresii la cald: un film de vazut, desi exista imagini in film de se putea si fara ele, dar am priceput: tineau de psihoza personajului principal. Un film cam freudian, cu un personaj schizoid care incearca sa se contopeasca cu rolul interpretat intr-atat incat devine si paranoic. Clinic avem de-a face cu o urgenta. O lupta intre bine si rau de fapt nu exista, caci odata ce binele se baga in lupta cu raul isi pierde atributul. Asistam de fapt la o demascare a frustrarilor inhibate, la o defulare sub acoperamantul artei concretizate in real. Nu-mi place inducerea ideii de nebunie = perfectiune nici chiar in arta. Portman joaca bine desi se cam vede de la o posta ca in secventele de balet e ajutata la greu. Nici ideea de jertfa nu e clar conturata, avem de fapt de-a face cu un suicid, deh perfectiunea actului artistic tre sa se plieze perfect pe scenariu, nu?!. Faptul ca ceilalti nu realizeaza nebunia si o confunda cu genialitatea tine de nivelul cultural atins de societatea in care traim. Daca in Lacul Lebedelor printesa vrea sa iasa din starea de lebada la libertate prin iubire, in film balerina vrea sa intre in starea de lebada prin desinhibare de orice regula morala pe care o percep ca pe o decadere la animalic, la instinctual, lucru subliniat si de faptul ca nu vrea sa intre in starea de lebada alba ci in starea de lebada neagra!
Hai ca deja o iau pe aratura.
Pe scurt: povestea unei bolnave care crede ca atinge perfectiunea in arta sinucigandu-se. Am un sentiment de mila profunda.

Si totusi sunt oameni care ating culmile simturilor reusind sa traiasca intr-un moment intens poate mai mult decat traiesc altii in vieti intregi :) Inca nu stiu exact pentru care ar trebui sau nu sa simt mila, poate fiecare gaseste fericirea in propriul stil.

Nu se stie daca a fost o sinucidere .
In film nu arata ca eroina principala moare,deci finalul l-am perceput ca fiind deschis în care spectatorul poate decide
ceea ce s-a intamplat .

Sau mai e posibil ca ceea ce s-a petrecut in final ,sa fi fost doar in mintea Ninei.:-?

:O tu vezi ce ai scris...? Cum sa nu arate ca moare eroina...? Cand filmul practic se termina cu ultima ei suflare ? :|

Nici Dl. Lazarescu nu moare. :D

Nimic nu piere, totul se transforma. Scena mortii lebedei e apogeul kitsch-ului. N-am vazut ceva mai penibil de la coborirea lui Leo in adincuri.

Deci moartea ei nu-i chiar un kitsch, pentru ca se pare ca nu are loc :P

Pai daca n-are loc, kitsch-ul e si mai mare. S-a chinuit omul sa puna in scena o moarte a la Bollywood, care moarte nici macar nu mai e moarte acum?:( E un fel de mintuire sau ce satanic e?:-? S-a lepadat fata de Satan k sa parasim noi sala impacati.(:| Lasa, mai bine sa moara, sa-si mai pastreze domnul un dram de respectabilitate, acolo...

Pai e treaba lui Natalie Portman cum interpreteaza ea scena, treaba lui Aronofsky cum a gandit-o el si, in final, treaba noastra cum este de fapt. :D