Uite, mai încerc cu una. :)
Mie chiar îmi plac exerciţiile astea. :D

Din păcate nu îmi amintesc exact câţi ani aveam, dar ştiu că undeva între 4-6 ani [cred că mai degrabă şase]. Într-o dimineaţă de vară, ne-am strâns toţi copiii de prin împrejurimi să mergem la bălăcit în Dunăre [atunci locuiam în Cernavodă]. După ce ne-am luat toate cele de trebuinţă [mâncare, apă, prosoape şi ale jucărele] ne-am pornit la drum. Am ajuns acolo şi hop în apă! Nu ştiam să înot de niciun fel, dar un vecin mă învăţa "să înot" cu ochii deschişi sub apă. La un moment dat, cum eram eu pe prosop şi mă uscam la soare, două dintre fetele ce erau în grupul nostru au strigat că se îneacă [nimeriseră într-o groapă]. Nu au păţit nimic pentru că imediat au fost aduse la mal. Ne-am mai bălăcit o perioadă, apoi ne-am întors acasă cu gândul să nu spunem părinţilor ce am făcut. Într-un sfârşit am ajuns acasă, unde ne-am băgat la somn. Când m-am trezit părinţii deja ştiau unde am fost şi ce am făcut [se pare că unul din grup s-a dat de gol şi efetul domino a fost pus în funcţiune]. Nu am fost pedepsiţi, lucru ce m-a mirat... cum de altfel m-a surprins şi faptul că părinţii râdeau de isprava noastră şi de ochii mei roşii.
Momentul cel mai intens a fost când mă bălăceam, iar sentimentul unul de libertate, încântare sau bucurie.
Dar ca să fiu corectă nu mai ştiu dacă aşa m-am simţit atunci sau aşa asociez acum amintirea respectivă. :)

Asa se intampla cu mezinii, nu prea sunt pedepsiti :) si de aia isi permit tot felul de liberati. Sunt neinhibati si pot deci, deveni creativi, daca au potentialul.

De data asta ai livrat o amintire pe sarcina sociala si ea este una placuta. Nu vad nici o problema aici, totul e ok, cu mentiunea ca esti in cautarea unui soi de libertate. Posibil sa ai sentimentul in perioada asta ca nu prea ai libertate. daca e sa corelez cu amintirile de dinainte, as deduce ca munca iti cam taie din libertate. Sau ai un sef care nu iti da libertate. Sau nu mai ai timp sa fii foarte libera.ai licentze de dat, examene etc? Sunt parintii tai in control cu tine? In rest esti bine, sanatoasa :)

Sa nu va mirati ca nu va spun chestii spectaculoase, ideea e ca amintirile timpurii ajuta la evaluarea oamenilorcare vin in terapie si devreme ce vin, inseamna ca au niste probleme. Nu e cazul vostru asa ca ce va spun e destul de in limite normale.

Nu am loc de muncă, masterul de cele mai multe ori mă epuizează, iar "libertatea" o voi regusta săptămâna viitoare când voi pleca în Finlanda pentru două săptămâni. Cât despre controlul părinţilor, nu s-a mai întâmplat asta de câţiva ani buni.

I hope so! :))

Deci munca ta e reprezentata de studii si asta te stoarce. Si gandul iti e la "sentimentul de libertate" din vacanta ce urmeaza :)
Intotdeauna o amintire timpurie este legata strict de momentul prezent.

Well,

Momentul cel mai intens a fost acela in care i-am oferit stiloul. A fost prima mea dovada de a explica afectiunea fata de cineva. Sentimentele au fost bineinteles contrare: Curaj si timiditate, teama iar dupa refuz tristete,

La tine Hellsteed primeaza relatia semnificativa de iubire, acum. N=ar fi multe de zis decat ca perioada asta e ceva prioritar, adica ocupa un loc important in gandurile/intentiile tale. Vrei si tu sa iubesti si sa te iubeasca cineva :P Sau exista deja o persoana cu care nu reusesti sa cooperezi, sa te conjugi. Mai da si tu o amintire ca ma simt prost zicand prea putine

Mie imi placea sa chinui copii mai mici decit mine, aia din carucior. Ma lasau mamele cu ei, ca aveam o mutra ce inspira incredere, iar cind ramineam singuri, ii stringeam de degete pina se apucau de plins...:-? Mi se parea o chestie fascinanta...

Nu-ti analizez amintirea, ca ai vbit urat despre terapeuti :P Decat daca pui o amintire care respecta cerintele. Amintirea ta e a unei activitati repetitive - ma puneau parintii sa am grija de copii, deci s-a intamplat de mai multe ori.

Pt un raspuns bun, va rugam rectiti conditiile si regulile de utilizare ale acestui serviciu, in capatul topicului :-*

Cat de hanekian :)) AM avut si eu sentimente de genu: cu sufocatu cu perna. Incercam sa imping lucrurile pana la o limita rezonabila :) . Victima era fratele meu.

Fratele tau mai mic :D
Care te-a detronat, nu?
p.s. esti primul nascut?

De ce primeaza acum ? Ca doar ti-am oferit aleator o poveste din copilarie. Daca ti-as fi povestit altceva mi-ai fi spus aceleasi lucruri luand in considerare alt aspect ?

Uite ti-am dat una mai sadica :) . Sentimentul era de : Forta si Superioritate. Cel mai intens moment era cel in care se ajungea la punctul in care fratele incepea sa planga .

Eu sunt primul

Oricum nu te las sa cotrobaiesti prin cotloanele intunecate ale subconstientului meu, ca s-ar putea sa vrei sa te lasi de meserie dup-aia...:-*:P

E in regula, exercitiul se adreseaza doar celor care sunt dispusi sa il faca. :-*

Amintirea cu fratele nu e buna. E o amintire timpurie dar e una repetitiva. Presupun ca ai facut de mai multe ori treaba aia cufrate-tu :)
Amintirea trebuie sa fie a unui eveniment/intamplare unica :)
si daca tot suntem in aceasta conventie, ma astept sa-mi confirmati sau infirmati atunci cand va analizez amintirile, ca sa stiu si eu cum stau.

p.s. ''aleator'' crezi tu ca e modul in care ai selectat amintirea, dar nu e

Cand eram la gradinita, in fiecare dimineata incepeam ziua jucandu-ne, avand la dispozitie diverse jucarii. Intr-o zi, eram prin grupa mijlocie, deci aveam vreo 5 ani, am avut o disputa pe o jucarie cu un baiat. Tin minte ca il chema Marcel si era genul de copil antisocial, agresiv, care batea copiii, toti ii stiau de frica. Pe mine nu ma batuse niciodata, nu avusesem tangente cu el. Se cam batea cu baietii.
Nu mai tin minte ce jucarie sau ce joc era, nu mai stiu nici cine l-a luat primul – eu sau el – tin minte doar ca am inceput amandoi sa tragem de respectivul obiect. Imi amintesc ca la un moment dat l-am impins si a cazut. Nu am rationat deloc, in mod normal m-as fi temut de el, dar cred ca am fost prea nervoasa ca sa mai rationez.
Acesta este momentul pe care il consider cel mai important in amintire, batausul grupei trantit jos, cazut pe burta, iar eu peste el, cocotata pe spatele lui.
Sentimentul a fost oarecum de satisfactie, dar nu atat pentru ca l-am invins, ci mai degraba pentru ca il umilisem, l-am demascat si i-am distrus imaginea de tip dur, am distrus un mit, parca nici mie nu imi venea sa cred ce se intamplase, nu ma crezusem in stare de asa ceva.

Ma mai gandesc la vreo doua intamplari, probabil ca una singura nu este suficient de relevanta.

Sper sa-mi ierti off-ul - da' nu m-am putut abtine: stiam io ca e ceva in neregula cu tine!...>:)


P.S.

Martor la o faza ca a corinkai (doar ca pe invers): batausa era o ea, care prin ironia sortii ramine intepenita sub un gras pe care-l tot teroriza. Pe strasse trece unu' la fro 60 de ani si, cind il vede pe asta deasupra ei, zice: "Scoala-te ma nesimtitule de pe ea!". La care grasu': "Nu pot, nene, ca daca ma ridic ma omoara!!!":)

Am crescut intr-o familie dezaxata. Taica-meu o batea pe maica-mea. Intr-o zi n-am mai suportat, am luat un cutit, si i l-am bagat in spate lui taica-meu. Maica-mea a facut puscarie in locul meu. M-am simtit bine, cand l-am ucis. Am simtit ca sunt puternic, ca pot sa schimb lucrurile in bine daca vreau.

...Si cind te-ai sculat era joi, a?:))


P.S.

Mare timpenie regresia asta, daca intra pe mina lui "Gigi".:D Practic, a compromis psihanaliza - ca stiinta, vreau sa spun - in America, cind a inceput sa scoata false abuzuri sexuale pe banda (de unu' din trei parinti isi violentase odrasla!).:-O (N-ai garantia ca ajungi la adevar si nu la Constanta-n Cazinou!:) )

Cu totii avem proverbialul schelet in dulap.>:) Acum sa lasam reveriile si sa revenim on topic...

Girafel
Ma cunosti. Eu cum sunt cand imi amintesc de o fetita aratandu-ne cuculetu'?
Eram la 4 ani inregimentati la gradinita armatei. Vrei mai mult?

Nu cred ca mergeam inca la scoala, eram inca pe la gradinita si ma jucam intr-o zi in curte. Ma jucam cu o bucata de lemn, desprinsa dintr-un podet pe care il aveam in curte. Intre noi si curtea vecinilor era un gard, care era destul de inalt, iar tata ne construise un podet (de fapt, o mica platforma) ca sa ne urcam pe el pentru a ne putea juca la gard cu fetita vecinilor.
Tin minte ca ma tot duceam spre casa, deschideam usa si aruncam latul in hol, spre enervarea buncii mele, care il arunca inapoi in curte. Dupa ce intra inapoi in casa, repetam operatiunea si fugeam iar, razand, in curte.
Amintirea cea mai intensa: bunica mea stand in pragul usii, certandu-ma nervoasa, nervii ei.
Sentimentul: eram tare amuzata de situatie, motiv pentru care repetam gestul.
Evident, acum realizez ce idioata eram sa o enervez pe buni, dar atata ma ducea mintea pe vremea aceea!


Eram in prima zi de scoala, iar invatatoarea era imbracata intr-un halat negru. Directorul a chemat-o in fata si a inceput sa strige lista cu elevii din clasa ei. Prima strigata a fost prietena mea din gradinita, al doilea era un tiganus ramas repetent din anul anterior (ulterior am aflat ca era repetent), iar eu am fost a treia.
Amintirea principala: imaginea invatatoarei imbracata in halat negru
Sentimentul: indiferenta (nu am avut nicio traire deosebita, ulterior am placut-o pe invatatoare, dar atunci nu mi se parea nici blanda, nici rea, nici nu ma speria deloc culoarea neagra a halatului ei, chiar ii venea bine, iar eu eram multumita ca sunt in clasa cu prietena din gradinita, dar cu privire la prima zi de scoala nu imi amintesc sa fi trait vreo emotie deosebita, desi asteptasem cu nerabdare sa merg la scoala).


@Pitbull
Oare o fi vreo legatura intre faptul ca matusa ta a carei imagine ti-a ramas in amintire a jucat rolul Magda intr-un film, iar personajul feminin din filmul tau se numea tot Magda, iar unul dintre atuurile actritei erau tocmai ochii frumosi?:-?

@Windom
Eu nu chinuiam bebelusi, dar, impreuna cu niste prietene, mai capaceam din cand in cand o fetita mai mica decat noi.:(

Eu omoram pui de gaina de dragi ce-mi erau :)). Asta cand am avut ocazia, ca dp aia ii ascundea matushi-mea de mine :D

LE: gata, nush de unde am scos-o p illo

Vezi ca ai citat gresit, eu o capaceam pe aia mica.

Cu puii de gaina n-aveam nimic, dar aveam alt obicei cretin: calcam furnici.

Eu le degustam. Acrisoare...:D

Sunt singura "sensibilă" de aici? :-?
Îmi amintesc când mă tot învârteam* în jurul unei furnici. Un amic m-a împins dinadins şi am călcat-o... instantaneu am început să plâng. Cred că aveam vreo trei ani.
Şi ca să fie exerciţiul complet: momentul cel mai intens a fost când am omorât-o, iar sentimentul a fost unul de furie şi supărare.

____________
* adică mă roteam în jurul zonei în care căra ceva

Legenda spunea ca daca omori o furnica va ploua... Asadar, la ceas de seceta, mai puneam de cite un holocaust.

Mi-ai amintit de un banc [cam off-topic :P ]:

- De ce le reuşeşte indienilor Dansul Ploii?
- ?!
- Pentru că nu se opresc din dansat până nu plouă.

Eu le borbandam cu "picurele" de plastic incandescent...>:) Ce oameni...

Confirm gustul. La un moment dat chiar deveneai dependent in lipsa de altceva :D

Eu cu fratele meu ii dadeam la varul meu mai mic, bomboane de ciocolata, frumos impachetate, care erau de fapt ....cacareze de oaie :P

Been there, done that. :D

:)) :)) :))
Clar... şi o lipeam seara de tăblia patului. Şi acum cred că mai am acasă câteva ce nu am reuşit să le îndepărtez ulterior.

Bai, Girafel, pishoterapeutizeaza-ma, ce dreq! >:)

eu stiu una si mai tare....unii copii mai saraci mestecau aceeasi guma o saptamana dar stiti ce faceau? o mestecau cu varful unui creion de colorat, ca sa-i schimbe culoarea =))

painu mi-ai dat amintirea completa, povesteste cum trebuie si da-mi doua amintiri, si cand am timp va analizez tuturor, cred ca mai pe seara. Sunteti tu si cu Cornka la rand.

Jucam fotbal la Dinamo. Antrenor, Dumnezeu sa-l odihneasca, Piti Varga. Era cam cand te nasteai tu. Dau un gol cu un sut la vinclu. Vine Florenin Petre: ba, Judexe, da si mie din guma ta! Cum pula mea? intreb. Din gura. Sentimentul e scarba. I-am dat. E un baiat ok.

eu mi-aduc aminte ce veselie era pe noi cand am dat de guma neagra :D era sub forma de mingie de fotbal cu alb si negru ..de atunci imi placea mie negru:-? sa nu mai zic ca mai am si acum undeva pierduta in casa colectia de masini de la turbo :))

CE falci faceam de la guma Turbo pe care o cumparam cu gramada de dragul completarii seriei ... Am avut vreo 1000 :D . Ce n-as da sa gasesc vreo colectie pe undeva

:)) Si eu la fel! Cand incepea o noua serie numai de aia ma ocupam. Dadeam cate 10-15 abtipilde care le aveam dubluri pe unul nou.

Cred ca le mai am prin orasul copilariei ascunse bine in vreun dulap. Cred ca e si prima serie acolo, aia de la 51 la 120. :x Cu Lamborghini ala din anii '80.
Cat imi dai pe ea?

well, imi amintesc cum a dat un tramvai peste un batran pe strada cuza voda, in iasi.
maica-mea mi-a zis imediat sa ma uit in alta parte.
si am inceput sa privesc intr-o vitrina, cat timp am trecut pe langa locul accidentului.
imi amintesc doar ca batranul intepenise pe jumatate bagat sub tramvai, cu o sacosa in mana.
aveam vreo 10-12 ani, cam asa.

Mi-am amintit de cowboy si indienii cu care ma jucam cu fratele meu, eu eram cu indienii si pierdeam deseori :P Ne faceam cate o cetate din nisip, puneam figurinele deasupra si apoi dadeam cu o piatra unul in cetatea celuilalt. :)
Sau odata stiu ca eram la bunica si era un rau mai mic, noi am facut un baraj la deal, apoi mai la vale am construit castele si case din nisip, puneam soldati sau cowboy si indieni, ce aveam, pe ele si la urma rupeam baraju si priveam apa cum venea si matura totul in cale :D

ca tot e vorba de amintiri timpurii .. pe mine ma mira cea mai veche amintire a mea pentru ca eram foarte mica (1 an cred) : aveam obiceiul sa ma joc incontinuu cu lantisorul mamei mele care avea o cruciulita frumos stilizata atunci cand ma tinea in brate :) si-mi aduc clar aminte cum faceam asta.

illo, te deranjez si eu cu o amintire.

Aveam 5-6 ani - n-am inteles niciodata de ce imi amintesc asta, dar de fiecare data cind cineva pomeneste de amintiri din copilarie aproape invariabil asta e una din primele care-mi vin in cap. Eram in casa, in apartament. Apartamentul avea un hol lung, era aproape vara si holul era neluminat. Am vazut o giza pe jos si am gindit: "o albinuta moarta" si eram plina de compasiune pentru albinuta, asa ca m-am aplecat s-o ridic, am pus-o grijulie, ca si cum ar fi fost un ritual sacru in palma si ma indreptam prin sufragerie, spre balcon, unde vroiam sa arunc albinuta in fata blocului, sa-i redau locul in natura. Chiar in momentul in care am pasit pragul usii de la balcon, unde era mult mai multa lumina decit pe hol, m-am uitat ce tin in palma si am constatat ca era un gindac mort, din ala de bucatarie si am avut cea mai mare oroare, oripilare si scirba din viata mea de pina atunci, pentru ca am pus mina pe ceva atit de murdaritor si injositor. Punctul culminant e cel in care am descoperit gindacul din mina mea. Sentimentul de acum, la aducerea aminte e neutru; scirba nu-mi mai e, nu retraiesc momentele de atunci. Oricum pina in momentul asta n-am povestit nimanui intimplarea asta, daca pot s-o numesc intimplare si curiozitatea mea e de ce o am inca in minte.

Ce fel de copil eram pe atunci? Ca sa te ajut in identificare, pot sa-ti spun ca daca mi se murdareau rochitele cu cele mai invizibile pete imediat veneam in casa sa ma schimb. Mama saraca era disperata pentru ca veneam citeodata de 2-3 ori in jumata de ora. :)) Mi-am mai revenit mai tirziu ;)

E organizationala, mai draga (tu nu citesti din urma?;) ) - nu t(r)aumaturgica!...:P

Cand aveam in jur de 8 ani,baietii mai mari din cartier mi-au dat sa trag un fum de tigare(de atunci nu am mai pus gura pe tigara),iar dupa ce am tras acestia m-au amenintat ca or sa ma spuna mamei,si eram speriat de moarte sa nu iau o bataie zdravana sau altceva.Iar zi de zi ma santajau sa aduc mingea(eram singuru copil din cartier cu minge) sa jucam fotbal,ma trimiteau sa le iau tigari,sa le aduc apa si ma simteam foarte neajutorat.Intr-o zi,mi-au spus ca au fost la mine acasa si i-au spus mamei mele ca am fumat,eram total panicat.Am fugit imediat acasa,si cand am ajuns mama nu aflase nimic,eram usurat dar si nervos.Si mi-am luat inima in dinti,si i-am spus mamei exact tot ce s-a intamplat.Aceasta m-a iertat,si i-a certat foarte rau pe baietii ei.Punctul culminant a fost dupa ce am spus adevarul am avut o stare de usurare,si ma bucuram ca nu am fost certat sau pedepsit.Ma simsteam ca mi-am reluat viata inainte de primul fum de tigara.

Imi fac scoala de terapie acum si intr-un an jumate-doi sunt psihoterapeut, da....acum invatz foarte mult.

@all, ma scuzati ca nu v-am mai zis nimic, ma ocup azi.

Erai un copil usor nevrotic :D in carti zice ca nervoticii care se spala des, compulsiv si cei care isi schimba hainele procedeaza astfel pt ca asta e modalitatea in care simt ei ca detin controlul si totodata prin care se simt superiori (ei sunt cei mai curatzi, restul suntem murdari, periculosi) . E mult spus ca ti se poate aplica tie in copilarie, insa cu inca alte cateva amintirimi-as putea da seama. Totusi tind sa cred ca ceva din obsesia pt spalat a mai ramas la tine, pt ca amintirea e foarte vie. Tu sa-mi spui daca e asa sau nu.

Legat de amintire. In primul rand ai invatat scarba de gandaci de bucatarie in casa, de la ai tai. De ce tii inca minte? Pt ca atunci ai pierdut ingrozitor de mult controlul si inconstient fiinta ta atat de pasionata de curatenie s-a simtit amenintata.
Am dificultati cu amintirea ta pt ca nu interactionezi cu nimeni, asa ca mai astept ceva.

@Corinka, cu cele 3 amintiri.

Este interesant ca in toate cele 3 amintiri interactiunea cu "societatea" (colegii de gradinita, bunica, scoala) tinde sa fie una de opozitie spre agresivitate: pe copilul de la gradinita te bucuri ca l-ai umilit si esti "deasupra lui", ca l-ai invins, pe bunica ai o satisfactie teribila ca o chinui iar fata de invatatoare esti indiferenta. Singura persoana cu care ai un atasament e prietena ta din copilarie, cu care ai fost si colega in clasa intai, insa ea nu ocupa deloc un rol in vreuna din amintiri. S-ar zice ca tendinta e de a intra in competitie sau chiar conflict cu oamenii din jur iar in cazul in care acestia iti plac, sa nu te aproprii preamult ci sa pastrezi distanta(de invatatoare practic ti-a placut, iti placea cum ii statea in negru insa ti-ai propus sa nu iti placa prea tare de la inceput si ti-ai indus o indiferenta - erau oamenii o amenintare pt tine atunci?)

In continuare cred ca in prezent ai acelasi tip de interactiuni cu oamenii, inclusiv la serviciu.ti place jobul tau, in principiu dar tind sa cred ca reusesti sa creezi sau sa mentii anumite tensiuni (create de alti) si ca in general nu iti faci prea usor prieteni.

Din nou, pt a mia oara, amintirile unor fatpe/intamplari repetitive (ai zis ca aveai obiceiul sa te joci cu lantisorul) nu sunt luate in considerare la analiza. Relevante sunt amintirile unor intamplari unice, care s-au intamplat o singura data :)

pai nu asteptam sa-mi faci vreo descriere psihologica :) la asta ma descurc foarte bine singura ;)