Adevarat. Sau nu? :D

Nu e vorba aici de a acuza pe cineva de naivitate (desi cred ca este intr-adevar vorba de naivitate atunci cind oamenii devin masa de manevra in mina celor care folosesc religia ca mijloc de control politic). E vorba de a-ti sustine propriile opinii fara a fi vazut ca un paria al societatii si fara a fi anatemizat...

Nu-mi bat joc de nimeni, fereasca sfintu'. In ceea ce priveste frica de cazan, ai fi uimita sa descoperi citi sint cei asupra carora are efect. Trust me, umblu mult pe la tara and its back in the Middle Ages there... WAY back...

@Windom
Te cred, stiu ca sunt multi naivi, dar nu trebuie, din acest motiv, sa bagi toti crestinii in aceeasi oala (sau cazan:P ).

@corinka: orice spirit de turma mi se pare o insulta la adresa inteligentei... in ce ma priveste, nu 'compar' ortodocsii nici cu musulmanii, nici cu membrii altor religii; compar membrii tuturor religiilor cu... indragostitii (indiferent de cult!): ratiunea este pusa intre paranteze de o emotie (= iubirea), care poate sa ajunga pina la fanatism

nu cunosc (evident!) 'toti' ortodocsii, dar ceea ce am vz la tv cu ocazia diferitelor pelerinaje 'la moashte' mi-a dat un 'eshantion' destul de consistent & - deci - reprezentativ :P ; cum ar reactiona aceasta 'turma' (in sens biblic, fireste!) daca cineva, in mijlocul lor, ar striga: 'dzeu e mort'? ma tem k nu ar recunoaste autorul sentintei (= nietzsche) & l-ar linsa pe loc pe acela...

:-< Mda, din pacate, ei reprezinta corespondentul de azi al turmei fanatice din Agora...

ziarul Lumina e ziarul Patriarhiei.
e un cotidian central.

Acu' sä vezi misto-uri!

da, dar, in schimb, despre parerile cinefile emise de catre Vatican nu prea face nimeni misto, ba, dimpotriva, sunt folosite eficient in marketingul unor filme. :)

Oamenii. Niste fanatici gata sa moara pentru lucrurile in care cred. Dar si mai gata sa omoare pentru acestea. Sau cel putin sa o arate. In agora, cel mai des. Nu toti, desigur. Insa destui. In trecut, acu' si in vecii vecilor. Maimuta a coborat din pom. Nu din stele. Unde vrea sa ajunga. Aleluia.

Ai dreptate. La fel au spus si Homer, Virgiliu, Iisus din Nazareth, Mohamed, Sf. Francisc din Assisi, Voltaire, Rousseau, Shakespeare, Goethe, Balzac, Gogol, Dostoievski, Koestler, Sri Aurobindo, Krishnamurti, Bergson, Malraux - si încä vreo câtiva... ;)

neantul ii sperie. nu perspectiva de a sta o eternitate cu fundul pe carbuni incinsi.s-ar obisnui si cu asta, in cele din urma :D

unele religii sunt simple mituri care variaza in functzie de zona geografica, asia, africa, etc.., crestinismul e o suma a atuturor religiilor, o chintesentza,si e atat de controversat tocmai pentru ca nu se poate demonstra contrariul sau, ca Dumnezeu<<e mort>> si etc. nietzche nu avea de unde sa shtie ce este sau nu este moartea, sau chiar viata, strict spiritual vorbind nu << shtiintzific>>

o ratziune sanatoasa nu poate exista fara emotzie, nu e uman.indragostirea e un foc de paie care arde repede, religiozitatea si dimensiunea spiritual-creshtina e o chestiune strict personala ( deshi , daca nu ma inshel, la jung exista conshtiinta colectiva si omul religios), iar fanatismul a dus la cruciade, razboaie , nazism, exterminare, o propagare a raului-diavolul etautolg, imprumuta forma binelui- a nu se confunda.

tzutzea spunea ca << o baba nespalata pe picioare in biserica>> e mai aproape de infinit decat asha-zishii atei, nu exista atei sau agnostici pt ca ei se raporteaza la ideea de divinitate.

nu totzi ar face asta;)

Hai ca v-ati ambalat si ati dat-o pe Nietzsche, pe moartea lui Gott (ce acuitate mediatica are tema asta astazi - oare de ce?)...


Religia ca sursa a raului in lume - iata o falsa problema de toata frumusetea (si o moda ideologica foarte lucrativa astazi - nu mai zic de potentialul ei represiv -, care ar trebui sa ingretoseze orice spirit care aspira la adevarata libertate de gindire)! Religia vazuta ca supremul rau al lumi nu e in fond altceva decit cea mai recenta forma de indoctrinare (cu prejudecati progresiste )... Tot o forma de masificare, de inregimentare (s-ar parea ca, cu religie sau fara, n-o sa scapam prea curind de meteahna asta, ca sa zic asa)... Ar trebui sa fim mai cu bagare de seama - daca tinem la autonomia gindirii noastre - cind ni se livreaza (la pachet) idei din astea... rasuflate. Parerea mea.


Religiile NU apar pe lume ca o conspiratie a unor minti perverse care vor sa ne timpeasca (evident ca exista si astfel de minti) - asta e varianta (pentru "luminat" turmele) Discovery, National Geographic, Hollywood etc. (vezi si o anumita parte, aia mai debila, a culturii pop). Chiar si in absenta perspectivei filozofico-teologice traditionale, daca ne rezumam strict la savantii contemporani (de virf, nu Dan Brown & tagma lui ;) ) - neurostiinte etc., chiar si cognitivism -, deci strict stiintific (si eventual ateu) religiile sint functii structurale ale constiintei umane (pardon de vorba mare :"> ), modul de functionare - deocamdata inevitabil - al creierului lui Homo sapiens; care secreta in mod natural - biologic natural - credinta. Asadar, nu o fraza de dinsii inventata (era beat si tocmai luase sifilis, deci destul de turmentat, cind a scris-o - nu va mai bazati, degeaba, pe el), ci o fraza de "dinsii" (propriile nostre mecanisme de cognitie) secretata. (Nici eu nu sint prea treaz, si nici prea bine nu ma simt - da' puteti sa ma credeti pe cuvint!) Cita vreme vom avea constitutia actuala va exista si credinta in ceva (se schimba doar forma si calitatea credintei - azi (de fapt, ieri - saracul!) lesin(a)i la Michael Jackson, te inchini la bucile jenniferlopeziste (sau la moastele lui Marilyn, daca esti mai decadent ;) - cind nu faci pelerinaj cu cortul la coada la iPod, la ultimul model Nokia sau la cel mai recent GTA. Ca sa nu mai zic de penitentele in curul gol ale piosilor ZILEI REDUCERII CU 50% :D ). Crestinismul trece, apriorismul neuronal al credintei, ca sa zic asa, ramine... (Apropo, pentru roackeri: nici voi nu stati prea rau la capitolul icoane laice...)

Sa afirmi ca raul lumii sta intr-o institutie - sa spunem, Biserica -, inseamna sa fi lipsit la lectia despre animalul numit om. Caci mai degraba decit din Biserica (si ea, cu pacatele ei), ca institutie, raul vine din om, ca prostitutie, ca sa zic asa... (N-am gasit alta rima O:-). ) Se poate - si s-a putut - ucide bine-mersi (si pentru prima data la scara industriala) perfect laic, perfect "rational(-stiintific)", perfect eliberat de superstitiile religiei etc. S-ar spune ca nu religia naste fanatism, ci fanatismul e o constanta, o "necesitate" omeneasca; una care atunci cind mor religiile nu ezita sa-si faca, din tot soiul de incropeli ideologice, simulacre - degradate, ca sa zic asa - de religie prin care sa-si alimenteze insatiabila sete de singe. Sint unii cu sete de singe, domn'le! Si vor fi. (Vampirii Dracului! Mama lor!! Arde-i-ar pe mate!!!)
O statistica recenta arata ca din cei 5500 de ani de istorie cunoscuta doar 299 au fost de pace. E prea simplist sa aruncam totul in circa crestinismului si-apoi sa ne spalam pe miini (nu ma refer la film, ci la monomaniacii anti-crestinism). Si prea simplist sa pretindem ca religia timpeste. Cred mai curind ca ar trebui sa reflectam mai serios la faptul ca exista in om (si) o... vocatie a timpirii; individuale si colective, inlauntrul ori in afara religiei... In materie de timpire nu sint sigur ca religia - si religia crestina - are, sau a avut, un cuvint atit de greu de spus. Iecsista o autonomie a timpeniei care e a ei si numai a ei si n-o imparte cu nimeni, ca sa zic asa!... (Fara crestinism nu am fi fost cu mult mai destepti si cu mult mai liberi decit sintem now. Doar ca ar fi venit Michael Jackson - pe post de Iisus Cristos - si si Madonna Ciccone - pe post de Madona - mai devreme. )



N-as vrea sa fiu gresit inteles, pe mine nu ma deranjeaza ca dispare crestinismul (sa admitem ca nu ma deranjeaza, desi imi pare rau pentru el - si si pentru noi) - e clar ca o sa dispara -, dar ma deranjeaza ca un ghiveci toxic de (sub-)idei, si care sint cel putin la fel de nocive (deja vedem ca produc un tip de om retard si avid de inregimentare sectara in numele libertatii - sau a altor fantasme) ca cele pe care vor sa le inlocuiasca - premisa fiind ca crestinismul a produs numai nocivitate (ceea ce e mai mult decit discutabil) -, imi este vindut drept model de civilitate, drept suprema emancipare a omului (hiper-)civilizat. Asta, sa am pardon, ma (hiper-ultra-extra-mega-giga-)deranjeaza! Ma chiar exaspereaza, as putea pentru ca sa spun!! Ma irita sufocant de asfixiant sa fiu somat la tot pasul media - de catre activistii progresismului neobosit - sa ma supun la "civilizatie", sa accept adica - cu ochii larg inchisi - doctrina noua dupa care toti dinaintea mea (a hiper-modernitatii) erau niste timpiti, barbari intr-ale sentimentelor, brute in materie de idei, ghioage nespalate (fara a fi visat si ei macar o data la ce este aceea o emotie)... Etc. Si ca am venit noi si am inventat apa calda si sapunul, hirtia igienica si televizorul, pe Michael Jackson si Madonna - nu in ultimul rind, ideologiile ateiste & hedoniste -, si lumea a inceput (in sfirsit!...) sa existe in toata plenitudinea complexitatii desavirsirii sale... intelectuale & afective.




Sorry pentru lungime (si eventual usoara - sau greaua - adiere de pedanterie antipatica. Dar nu m-am putut abtine... Sint surprins de fiecare data cind vad citi oameni, altfel inteligenti, inghit pe nerasuflate galustile ateismului militantist - ala care se viseaza singura religie aducatoare (prin convertirea maselor - mai cu blindete, mai cu viol - la valorile sale) a pacii intre oameni, infratirii intre popoare s.a.m.d. pina la adinci batrineti).



P.S.

Pentru ALS : nu crezi ca (si) ideile astea neo-"iluministe" (in forma, ca in fond sint cit se poate de gregariste), uniform-pleziriste si consumeriste la greu, care ne domina astazi (cu laicismul lor fara masura, complexe & regrete) cultura - ma refer la ce intelege omul-masa, varianta sa cea mai recenta - cea din mintea caruia crestinismul a fost deja evacuat -, prin cultura : recte google+televiziuni+hollywood - au si ele o legatura cu moartea (anuntata) a filmului ca arta? Adica nu cumva (si) ideile astea, fara nici un Dumnezeu, ca sa zic asa, il produc pe banda pe acel Homo emancipatus ultimus pentru care cultura si viata toata sint reductibile la oferta google+televiziuni+hollywood?


Aia cu Marilyn s-a vrut o gluma - sper ca n-ai pus-o prea tare la suflet (daca te incalzeste cu ceva, imi dau doua palme)... (Citeodata, in unele momente mai crepusculare, mi se intimpla sa ma intreb si eu - intr-un glas cu cineva de la inceputul secolului trecut : si daca modernii se inseala, daca n-au pic de valoare?...)

Oare Dulgheru aia a vazut ceva de Pasolini pana acum?

Il vangelo secondo Matteo. Şi iar s-a pus pe scris o epistolă lungă...:D

Mäi danT (Ali Gheri, cumva...? ;) ), sunt nevoit sä te contrazic în vreo 4% din tot ce spui (sau poate chiar 7%, mai stii), dar ce rost ar avea, când nu-s decât chichite? Pari sä fii un real aport pentru patrimoniul neuronal (si cultural) al forumului - unde stätusi chitit pân-acu'?

@manwiththemoviecamera:

1 nu se poate demonstra k 'dzeu e mort' (era, oricum, o simpla butada!), dar nici contrariul
2 emotiile umbresc ratiunea - vezi indragostirile ;)
3 tzutzea batea cimpii (uneori, cu gratie)
4 atunci nu ar fi 'buni' crestini :D

@danT : ma vad nevoit sa repet: ma declar agnostic. asta inseamna k nu am dovezi nici k dzeu exista, nici k el nu exista – tocmai de aceea, atit convingerea teista, cit si cea ateista mi se par la fel de absurde.
spun doar k, in ce ma priveste, ‘ipoteza dzeu’ nu-mi foloseste la nimic, pragmatic vbind. este o decizie luata la rece ; nu iau – niciodata – decizii ‘la cald’...

diferenta fata de ‘icoanele consumului’ (vezi marilyn) este uriasa : marilyn a existat, am vazut-o, deci pot spune k ’imi place’ etc.
de altfel, consumismul nu propune nicio ‘transcendenta’, ceea ce mi se pare de bun-simt. si nici n-a dus la razboaie – asa cum au facut-o religiile si/sau ateismul.

ps cum spuneam : restul comentariilor (pt k nu tin sa comunic cu toata lumea), pe alt forum - unde danT stiu k s-a inregistrat de mult ;)

Why don't you ask her?
In calitate de crestin (si credincios la modul cel mai general), îmi permit sä admir modul superior în care mä provoacä un Pasolini (ba chiar si un Moorcock - apropo: ori de câte ori mi-am afirmat admiratia pentru "Behold the Man", blockheazii care confundä credinta normalä cu "bigotismul" s-au fäcut cä ploo; sau au lipsit la lectia aia, sau îi depäseste situatia - ambele, cel mai probabil). Evidentiazä, doar, prin contrast, trucurile mai mult sau mai putin ieftine ale altora.

Asta mi se pare unul din cele mai nefericite citate ale lui Tutea. Ignoranta e mai importanta decat spiritul de a cerceta, de a pune intrebari si a cauta raspunsuri.

@ALS, agnostic ma consider si eu, insa nu pot sa spun ca e ceva de care ma simt mandru. Agnosticismul mi se pare o lasitate, o comoditate in a-ti asuma un crez, o idee. Am mai mare respect pentru un ateu, un om care isi asuma moralitate, alege sa respecte viata, nu pentru ca ar astepta o recompensa in viata de apoi, sau pentru ca s-ar teme de pedepse divine. Pentru mine, sa fii ateu inseamna fie sa fii teribilist, fie sa fii un om cu tarie de caracter.

Mie imi vine extrem de greu sa cred in ceva. Totul pare atat de random in Univers, stelele se nasc si mor, galaxiile se ciocnesc, si noi parem atat de insignifianti. Daca rasa umana ar disparea, Universul si-ar continua cursul. Si apropo, Universul e limitat in timp si spatiu. Adica pe cat de infinit ne pare noua, el de fapt are o limita, si chiar mai mult, "imbatraneste" si intr-o "zi" s-ar putea sa dispara pur si simplu. Cautati The ultimate fate of the Universe, pe goagal. Daca exista un D-zeu, ar trebui sa fie dincolo de tot ce vedem si cunoastem, adica dincolo de "ceruri", dincolo de bine, dincolo de rau, dincolo de timp, dincolo de spatiu, si poate chiar dincolo de existenta.

:)))

Considera-te si tu spiritual... Asa mai treci peste.

... sau o maxima luciditate.
altfel, ar inseamna k 'a crede' - kiar si cu riscul de a te insela - este preferabil prudentei care cintareste, intelept, toate optiunile...
pina la urma, e (si) o kestiune de temperament.

...Vorba replicii-refren dintr-un foarte bun film românesc (în care nu e vorba despre religie!) al noii generatii:
"Despre asta-i vorba!"
(De altfel, si mesajul lui Lennon se aplicä perfect multor alte contexte - si nu numai...)

1. nu , nu se poate demonstra, pentru ca dumnezeu inseamna misterul, pariul -blaise pascal- ramane la alegerea fiecaruia; ceea ce tzi se pare un simplu ...shantaj sentimental, e de fapt o responsabilizare; nihilismul lui nietzche e f util citit invers; a spune ca o teorie nu poate fi demonstrata matematic e chiar un clisheu, mai ales in cazul de fatza. dar e de apreciat sinceritatea, probabil ca e mult mai apreciata decat fariseismul:) religia si ideea de dumnezeu incearca cel putzin sa explice cumva ideea de suflet, psyche, anima, iar un dumnezeu <<mort>. e nu doar blasfemie,e un nonsens, pt ca religia inceraca sa demonstreze prin mijloace pe cat de simple si modeste , pe atat de profunde, ca dumnezeu e viatza, invierea, spiritualitatea, ca exista un ciclu al vietzii, etc
2.emotziile ajuta ratziunea sa apelam la instinctul de aparare, de conservare,chiar la dragoste de toate felurile;sa n-o dam in janeaustinisme:D indragostirile sau iubirea nu trebuie sa fie percepute ca fiind fanatice, sufocante, degradante, senzatzia de iubire de sine si de mizantropie vine tocmai dintr-o dorintza de a fi iubit neconditzionat
3.gratzie divina
4. creshtinismul ca si buddismul de exemplu propaga iertarea, sacrificiul, iubirea de aproape, deschiderea sufletului, energii pozitive , nu linshaj, daca nebunul ar strica dumnezeu e mort, ar provoca unora mila, altora dispretz, altora compasiune, altora tristetze; unor buni creshtini nu li se poate trezi mania, e un pacat:) pacat in sensul , iar, al responsabilizarii, conshtiintzei.

dupa o inmormantare, din trupul decedatului nu ramane nimic, dar dragostea sa ramane prin altzi oameni care l-au cunoscut, echilibreaza totul; si sa nu confundam bucuria curata cu fericirile lumeshti si trecatoare, exaltarea cu starea extatica mistica, etc. la inmormantre de acee se spune" sa i se ierte greshelile cu voie si cele fara de voie", adica sa nu fi stricat echilibrul , energiile bune, opera lui dumnezeu, binele suprem, frumosul, armonia, si se mai spune "veshnica pomenire", veshnicia nu e aici, pe pamant. ramane de vazut dintre un creshtin autodeclarat ca mine, un ateu si un agnostic care din ei e mai aproape de dumnezeu( pilda, parabola fariseului, a bunului samaritean, etc).:)

Omule, esti ceva de speriat! :|
Uneori mä superi de nu stii ce-i aia X(:-&, alteori le zici de parcä nu-i adevärat! >:D<:x
Poate te hotäri. Sä stii, niciodatä nu întretin conflicte numai asa, din încäpätânare.

Nuuu, n-as indrazni...



Nu prea ma omor cu forumurile/blogurile ("aportul" meu nu va fi cine stie ce - am doar mici pusee, dupa care dispar cu lunile si cu anii), si vazui ca sinteti cam (prea) certareti pentru gustul meu (mie nu-mi prea plac certurile - decit cind sint de idei)...

(Vezi ca daca ma mai flatezi mult o sa ma inrosesc tot - na, ca m-am inrosit deja :"> - si o sa ma fac de ris... X_X )



Curat cimplii! Cite lacuri secate si vai adinci nu se pot umple cu enormitatile sale... :)




I know, i know (ca te citesc prin presa de ceva - multa - vreme). Vorbeam - de ateismul militant (ala "evenghelic", "apostolic", "ecumenic") - pentru acei tineri care citeaza aiurea din Eliade, care cad prea repede - si prea usor (atit de repede si atit de usor incit nici nu mai apuca sa treaca printr-o forma - sau alta - de gindire) -,influentati mai mult de trendul ideologic la moda decit de vreun autentic impuls interior, in apostaziile de tot soiul ale nihilismului contemporan...

Cu agnosticistii chiar n-am nimic! Doar ca ma enerveaza ca fac ce fac si - lipsiti de orice modestie - tot in centru se plaseaza, victemele predilete ale ambelor "sectarisme"... (Adica de ce numai tu si numai tu in centru? Asta ma enerveaza! :D )
(Si acum a mai aparut si marius_em, sa mai fure si el nitica frisca de pe tort! Bai, ce oameni... X( )



Nici nu vom avea prea curind! Dar tocmai asta e pariul credintei. Ce sens ar mai avea daca adevarul ei ar fi de domeniul evidentei? (Ce rost ar mai avea o opera de arta daca esenta ei ar fi integral inteligibila, complet transparenta pentru mintea si simturile noastre?) O cheie a credintei, ca sa zic asa, ar fi ca trebuie asumata in pofida evidentelor... (Si cind a fost vreodata vreun adevar - important, serios, greu de sens, ca sa zic asa - de ordinul evidentei pentru fiintele imperfecte care sintem? :-/ )



Nu stiu, nu sint sigur... (S-ar putea sa aiba dreptate - vorba rabinului - si una, si alta. Si agnosticismul.) :-O




Hmm, nu stiu ce sa zic. Te invidiez ca poti fi atit de cool... :)




Ce sa spun... Asta cu simturile care ne pot insela - si o si fac! - e problema ampla (si veche de cind scolile de intelepciune)... Si curcubeul se vede, desi nu exista, si energia neagra exista, desi nu se vede... ;)



Mie absenta unei "transcendente" mi se pare mai degraba un minus decit un plus - o saracire. (Si oricum, o iluzie. Orice creator adevarat - fie el credincios, ateu ori agnostic - propune, prin insasi prezenta operei sale in lume, o "transcendenta"; care, daca nu e neaparat de ordinul metafizicii traditionale, e macar de ordinul sensului atribuit de el insusi acelei opere - si acelei energii care-l determina sa se puna in lucrare, ca sa zic asa. Altfel nu se poate. Fara raportul de trancendenta nu ar exista decit "fast food" - da' si ala are "trancendenta" lui (care e profitul) .
Si consumismu propune, totusi (si el - inevitabil) o "transcendenta", sau cel putin ceva care sa tina loc de trancendenta: este principiul placerii - zeitatea, ca sa zic asa, cu care-am vrea sa murim de git zilnic... (Si care e, vai!, la fel de capricioasa - fata cu asteptarile noastre de neofiti - ca orice zeitate care a precedat-o. :( ) (Iar daca n-a dus inca la razboaie... a avut grija deja sa-i piarda pre multi... Zic si eu. O:-) )



Pe mine ma interesa - de aia am intrebat cu filmul (care agonizeaza) - cum acelasi principiu face din unii niste rafinati, iar pe altii - cei mai multi - ii timpeste si ii pierde definitiv in subcultura "junk & fast food"... Adica, daca nu principiile sint in sine proaste , ce anume (din ele sau din consecintele lor) le si ne strica? Nu ti se pare o stranie ironie a sortii ca taman principiul caruia ii sacrifici atitea, va sfirsi prin a sacrifica el insusi arta in care ai crezut?

OFFTOPIC
mi s-au shters doua postari pe topicul acesta, in care ii raspundeam ...celui citat mai sus, astfel << nici eu nu intretzin conflicte fara motiv. dar ura si invidia ta pt als pt care eu am tot respectul si consideratzia...................:( :-q poate se mai poate face ceva>> . apoi, mi s-a raspuns<< ca nu vreau sa reinvii vechiul conflict, itzi trimit pm>. la care am raspuns<< thx, but no, thx>>. ash dori ca aceasta postare sa nu se shtearga in virtutea dreptului la replica! nu intretzin conflicte, dar nici nu simulez asha-zise prietenii de coltz de forum.;)

ONTOPIC: nu am reushit sa vad <<agora>> inca, iar tzutzea era mai deshtept cat o mie dant la un loc:D

Eu am ramasa la faza cu baba. Pina la urma de ce era nespalata pe picioare?:-? Apa nu e pe bani, har domnului...

@Omul:
Nu le-am sters; ca orice off-topicuri, sunt aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...87#post1495687
(N-am vrut sä-ti contest dreptul la replicä - dar... care replicä? Eu comentam mesajul täu, tu ai comentat o situatie personalä a mea pe care n-o cunosti...)
Back to topic, please (valabil pentru oricine).

@Windom:
N-o lua neapärat textual. Unii filosofi obisnuiesc sä foloseascä procedee literare puternice, to make a point. A spune cä "apa nu costä", e o remarcä de un prozaism similar cu al acelor americani care, auzind de Miorita, au rämas bujbé: "Päi dacä tot a aflat, de ce nu le-a tras-o el mai întâi?"

Nu am luat-o textual, dar exprimarea mi se pare tare nefericita. Iar mesajul mi se pare cel putin dubios - adică, cu cît eşti mai ignorant, cu atît eşti mai aproape de nirvana? E o alta variaţiune pe tema Crede şi nu cerceta. Şi nu pricep în ruptul capului ce e rău în a cerceta? Cu ce păcătuieşti prin asta? Că pui la îndoială existenţa divinităţii? De ce am fost atunci înzestraţi cu raţiune?:-/
Ştiu că au ajuns întrebări banale, dar întreaga religie e plină de inconsecvenţe de te doare mintea...

Sunt inconsecvente numai la o privire superficialä.
...Apropo, cum definesti nirvana?
(Propun sä continuäm la "Credeti în Dumnezeu?" http://www.cinemagia.ro/forum/showth...10#post1490810 Discutia s-a abätut de mult de la subiectul threadului, concentrându-se asupra problemelor teologice de ordin general.)

* windom, tata:
<< crede si nu ceceta>. sunt aberatziile alea comunist-marxiste. religia in ultimul timp NU mai respinge shtiintza ca in evul mediu. din contra, medicii, teologii, cercetatorii colaboreaza. potzi fi un geniu shtiintzific si un bun creshtin, sa incerci sa intzelegi taina, sa incerci, pt ca nimeni nu intzelege, poate doar sfintzii....asta e.tzutzea se referea la curatzenia sufletului, la umilintza( nu la autodepreciere), la lumina din noi, etc. e alegerea fiecaruia. n-am timp de discutzii.
dar discutziile teo sunt ontopic, pen'ca am ajuns in punctu' in care, dupa 2000 de ani, o femeie ca hypatia- agora film- n-ar mai muri azi in chinuri in numele shtiintzei si religiei-n-am vazut filmu', nu sunt f documentat-

@manwiththemoviecamera:

1 da, (si) pt mine religia = poezie; probl e k e 'explicabila' prin ceva la fel de inefabil = sufletul... e k un cerc vicios: dzeu exista pt k exista suflet; sufletul exista pt k exista dzeu... prea multe imponderabile, totusi :|
(k si cu 'pariul lui pascal': e frumos mai mult k ipoteza matematica (nu degeaba bunul blaise era matematician!), dar - in practica - postuleaza o imposibilitate, pt k el spune k, daca mizezi pe 'asul' dzeu, cistigi 'in the long run'... well, nimeni nu traieste 'in the long run', nu avem parte - aici pe pamint - decit de 'the short run'...)
4 da, asta in teorie; in realitate... :-S

@danT: 'trendul la moda' - surely nu la noi?! :-O la noi, e 'trendy' sa fii misticoid, ortodoxist (preferabil: si legionaroid), 'danpuricist' etc
Re: 'non-evidenta' dumnezeirii (k 'argument' pt credinta) - vezi ce spuneam si mai sus: totul e f frumos, poezie, abur, mister etc etc, daca esti inclinat spre asa ceva! daca nu, nu (:|
eu, personal, vad 'necesitatea' transcendentei k o infirmitate de a te bucura de aici & acum - de simturile tale, de gusturile tale etc... un fel de nevroza facuta sa-ti aminteasca, tot timpul, k hedonismul e 'wrong'... well, some find it good enough! ;)

@windom: ideea cu 'baba' e k nu conteaza curatenia fizica (se stie k taranii nu prea le au cu igiena...), ci aia 'sufleteasca', blabla.
well, i beg to differ: intre cineva 'curat la suflet' si cineva curat pur si simplu, eu prefer a 2-a varianta :))

N-ar strica sä-l vezi (ca spectacol vizual, e drägut). Oricum, sunt foarte curios cum l=-ai comenta în cunostintä de cauzä (si nu numai la nivel de continut, ci si ca formä).
Altfel, v-am urmat si eu la continuarea pe fond a discutiei, în Cafenea > Credeti în Dumnezeu?

Văd că sunt citată (un articol de-al meu şi eu) în mod repetat pe topicul ăsta. Că un text stârneşte reacţii, e foarte bine, de-aia există presă şi bloguri şi forumuri. Nu am de gând să îl apăr în faţa celor ce-l califică cu termeni extremi, fiecare are dreptul la ochelarii săi de lectură. Şi la umorile sale şi la lecturile sale...

Dar văd că tot aici mi se reinventează biografia, în ipoteze cât se poate de elucubrante (#38). [“dar e.d. (care mi-a fost studenta) era notorie, printre colegii ei, pt 'naivitatile' senine care stirneau, invariabil, hohote de ris..”]

Nu e prima dată când A.L. Serban face acest lucru, amestecând 1 dram de realitate (“mi-a fost studenta”) cu N % ficţiune, obţinând, potrivit algebrei sale, 100% obiectivitate!! Ficţiune invariabil ignară, situată la limita calomniei şi invariabil emisă (potrivit regulilor bunului simţ şi ale “deontologiei didactice”, nu-i aşa?) “pe la colţuri” (pe forumuri sau prin obediente găşculitze de breaslă), în absenţa persoanei în cauză. Cu un constant şi maladiv cinism şi cu o maximă poftă de trafic de influenţă, spre denigrarea unei colege care, dpdv “ideologic”, nu-i e pe plac şi căreia, atunci când o întâlneşte (ceea ce se întâmpla destul de des înainte de spectaculoasa-i plecare), refuză să-i răspundă chiar şi la “bună ziua”. Este foarte interesant cum, în aceste condiţii, se prevalează de forumuri în mod repetat de faptul că i-am fost studentă şi de calitatea sa de profesor (cadru didactic asociat, mă rog, aflat în scurtă trecere prin facultate…). Dar e josnic să săpăm în biografiile colegilor de breaslă pentru a căuta aspecte denigratoare, nu-i aşa?!… Şi mai josnic e a le inventa, atunci când ele nu există şi a le pune pe forumuri. Şi nu cadrează nici cu calitatea de student (cu toate că aceştia au tot timpul circumstanţe atentuante), dar şi mai puţin cu cea de profesor (?!) şi cu aceea de om. Ateu, creştin sau agnostic. Doar sentimentul penibilului m-a făcut să amân acest răspuns şi să omit să-i dau replica cu alte ocazii.

Cât despre Eliade, Pasolini, doctorate în religie ş.a., cred că vă descurcaţi şi fără mine. Există destulă literatură şi experienţe de viaţă lămuritoare pentru toţi cei ce caută.

mda; sursa nemultumirii dnei dulgheru se afla in aceasta recenzie

http://www.dilemaveche.ro/old/arhiva...nt=numant1.htm

si inca 4 precizari:
1 a afirma ceva dspr cineva pe un forum nu se poate numi 'pe la colturi', cita vreme forumul este public
2 faptul k stirnea ilaritate in clasa este 'secretul lui polichinelle' printre colegii ei de an; cum dinsa se aseza insa - invariabil - in prima banca, normal k nu putea sa vada care era 'atmosfera' din spate :))
3 trecerea mea prin uatc a fost fix cit mi-am dorit eu sa fie
4 pt a 'raspunde' la 'buna ziua' tbuie mai intii sa-ti fie data 'buna ziua'

Welcome to CineMagia, Elena! :)
Asa cum ti-am spus si miercuri, dupä vizionarea cu "Looking For Eric": sper sä te acomodezi rapid în aceastä comunitate de nebuni frumosi... si mai urâti, si mai blânzi, si mai räi, si mai elevati, si mai trogloditi.

Bună ziua, domnule A.L. Serban! Sau, bună seara!

4. Din câte ne aducem aminte amândoi, de fiecare dată când ne întâlnim vă dau “bună ziua”, chiar dacă exact în acel moment vă vine deodată să treceţi pe celălalt trotuar sau să vă examinaţi vârful pantofilor. Minima politeţe mă face să ignor uzanţele româneşti, prin care se presupune că bărbaţii dau bineţe femeilor… chiar dacă planează între ei certuri.

2. Din câte ne aducem iarăşi amândoi aminte, la cursurile (sau seminariile) dumneavoastră atitudinea mea constantă era aceea de “Caracudă”: nu am intrat nici în discuţii convergente, nici în polemici. De ce? Răspunsul nu v-ar avantaja. Iar informaţiile absorbite de dvs. “pe la colţuri” (tot revenim la acele “colţuri” şi probabil vom mai reveni, căci văd că sunt o sursă de date preferată pt dvs.) sunt la fel de deformate ca în bancul acela cu furtul bicicletei (în care victima este confundată cu hoţul, dar e confundat şi obiectul furtului…). Cu alte cuvinte, nu se ştie cine râdea de cine şi care era motivul ilarităţii (profesorul sau studentul sau femeia de serviciu sau spectacolul de pe geam…), ca să nu mai vorbim că râsul nu e totdeauna semn de IQ, ci şi dimpotrivă. Detalierea acestor rememberuri nu i-ar avantaja nici pe “informatorii” dvs.

0. Vă mai amintiţi de recenzia din “Dilema”?! Şi încă nu vă este jenă de ea? De încercarea ratată de a demola ceva ce nu înţelegeţi?! Nu e incriminatorie neînţelegerea – chiar dacă vă supără acest cuvânt şi nu vreţi să îl acceptaţi - , ci obstinaţia de a comenta cu orice preţ (chiar şi cu acela al descalificării intelectuale) o perspectivă căreia nu îi stăpâneşti regulile. Bine, vă voi aminti răspunsurile, pe care la vremea respectivă “Dilema” a refuzat să le publice, dar pe care le ştiţi şi din care n-aţi învăţat nimic.

Este interesant că în toată această polemică eu am încercat să vă protejez, de dragul bunului simţ şi-al decenţei, abţinându-mă de la răspunsuri abrupte şi demolări futile şi inutile, pe când dvs (fostul profesor), pe mine (fosta studentă) încercaţi, cu tot dinadinsul, să mă demolaţi! Maladivă situaţie. Şi umorală 100%. Iar de moralitate, ce să mai vorbim…

Chestiunea cea mai neplăcută este că dvs transformaţi disputa de idei într-un atac la persoană, refuzând orice dialog deschis şi extrăgându-vă argumentele polemice din rufele “adversarului” (atât cât aveţi acces la ele, eventual inventând sau apelând la ajutoare), tolerând în jurul dvs doar yes-mani şi tratându-i pe cei ce gândesc altminteri decât dvs drept duşmani personali. Umoral 100%! Diktatorial 100%! Fair-play 0%!

Aveţi grijă, dragi cinefili, pe cine vă alegeţi drept guru!

Elena, îti multumim pentru precizärile detaliate (dar, în fond, deloc surprinzätoare) de mai sus. Dar, dupä cum cu sigurantä stii si tu, nu meritä... ;) Si, oricum, administratia Cinemagiei nu agreeazä cultivarea conflictelor de acest gen pe forum; asa-zisul täu interlocutor e tratat cu relativä îngäduintä numai în amintirea unor vremuri de mult apuse, când reusise sä se comporte aproximativ decent. Prin urmare, te asigur cä am luat cu totii notä de replica ta (cäreia aceia dintre noi care sunt mai informati îi recunosc credibilitatea), si propun sä nu generäm o nouä controversä, care iar ar duce la injurii, calomnii, proteste si, mai ales, punerea administratorilor nostri în ingrata pozitie dintre ciocan si nicovalä.
De asemenea, nu lua în seamä rangul de "guru" - e un automatism dependent exclusiv de numärul mesajelor postate.

Ce recenzie? In ce numar apare? Un titlu ne dai?

Probabil ca asta :

http://www.dilemaveche.ro/old/arhiva...15/Alex.Le.htm ;)


(Mie imi place de doamna Dulgheru. O:-) :D Nu neaparat cum scrie, dar cum gindeste...

Mi-am ales deja si guru-ul - e Gorzo! :) Doar ca nu prea mi-s cinefil - adica iubesc filmul, dar nu ma mai duc sa-l vad - ca sint Agora-fob... 8-} )


P.S.

S-au mai mutat/sters postari de pe aici (parca vazusem niste nuante cu Chiril & Nestorie, pe care nu le mai regasesc - au visat-am io azi-noapte? :-?:-/


L.E.


Pai nu-mi mai aduceam aminte articolul originar, ca sa zic asa, si link-ul tau ciuntit (chiar, cine - si de ce - ne-a trimis in balarii?) dadea in februarie 2003, unde doar Caranfil (senior) era "relevant" - si anume prin faptul ca ii cam dadeai in cap cu caramizile alea.:-S M-am gindit - in inocenta mea - ca poate demolarea unui maestru iubit e cauza supararii doamnei Dulgheru (si nu "atacul" direct la "persoana" sa si a celuilalt maestru). O:-) Comisei deci, dintr-o "anamneza" gresita, viceversa la maestri... :( Sorry daca i-am tras si pe altii dupa mine...

Nu am stire despre vreun mesaj on-topic sters de-aici... (Doar de la Cafenea > Credeti în Dumnezeu? s-au trimis vreo trei off-uri la Azil.)
...Cât despre textul linkuit: multumesc - si prefer sä nu zic nimic, ca sä nu-mi aud iar cä eu întretin conflictele pe-aici. (Oricum, vorbeste de la sine - si-mi dovedeste câtä dreptate am avut si avem: si Elena, si eu, si altii.)
Sper ca de-aici încolo sä rämânem cu totii (sau mäcar majoritatea) civilizati si on-topic.

Da, nu era off-topic, ci unul de bun-simt (intelectual). Si n-am retinut nici userul (ma interesa sa vad ce a mai scris). Dar poate totusi am visat - desi nu am dormit...:-S

Am verificat: da, Amantul_taciturn îl postase, si si l-a sters singur (nu stiu de ce).

Marsim, m-am mai linistit un pic (ma gindeam eu ca s-ar fi putut sa si-l stearga singur...) - inseamna ca n-am luat-o razna (inca)...#:-S

@corinka: nu stiu dc s-a postat un link ciuntit (danT a dat link la alta cronica - aceea la dictionarul lui tudor caranfil)... recenzia la cartea elenei dulgheru a aparut in ‘dilema’ in aprilie 2002 (nr. 476). si nu, nu am inclus-o in cartile mele dspr cinema.
iat-o din nou :

"Un artist sovietic

Apărută la începutul anului la Editura Arca Învierii şi salutată ca unul din cele mai eclatante debuturi în literatura de specialitate, cartea Elenei Dulgheru Tarkovski. Filmul ca rugăciune (O poetică a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski) impune în primul rînd prin seriozitate: este nu doar cea mai consistentă contribuţie românească la exegeza tarkovskiană (266 pag.), dar şi o pasionată pledoarie pentru a vedea, în miezul acestei opere, acel sîmbure de religiozitate (ortodoxă) care ar defini, consideră Dulgheru, creaţia marelui artist. Rîvna autoarei nu cunoaşte odihnă, şi ei îi datorăm un foarte informat capitol introductiv (intitulat, cu modestie, "Schiţă a unei biografii artistice") care povesteşte faptele cele mai semnificative ale vieţii şi carierei lui A.T., un capitol-anexă cuprinzînd scrisoarea adresată preşedintelui Goskino (extrem de util pentru a înţelege decizia lui A.T., din 1984, de a se exila), "Cuvîntul despre Apocalipsă" rostit de cineast în biserica Saint-James din Londra, în acelaşi an (care-l situează limpede pe Tarkovski în context creştin) şi cele 6 poeme ale tatălui, Arseni T., "rostite în filmele fiului" (Oglinda, Călăuza şi Nostalghia) şi publicate bilingv, cu versiunea românească asigurată de autoare; acest lung epilog este completat de "Opinii ale spectatorilor", filmografie şi o listă a premiilor... Aşadar, pe lîngă analiza propriu-zisă a filmelor - structurată în trei grupaje principale: "Spaţiul sacrului", "Motivul Timpului" şi "Motivul christic", cuprinzînd şi o riguroasă selecţie iconografică -, există în Filmul ca rugăciune această parte solidă de document, care reuneşte lucrurile cele mai bune din carte: orice încercare monografică viitoare trebuie să treacă prin informaţiile puse la dispoziţie, cu generozitate, de Dulgheru.
În prefaţa volumului, prof. univ. dr. Manuela Cernat - căreia Elena Dulgheru i-a fost studentă (ca şi mie, de altfel) - salută "anvergura europeană" a cărţii (la origine, o teză de licenţă), descriind-o drept "cea mai adecvată, mai profundă şi mai pertinentă" interpretare a operei lui A.T. Recenziile apărute sînt cam în acelaşi ton, trecînd sub tăcere cîteva carenţe ale cărţii - căci ele există; mă văd silit, aşadar, să le amintesc, fără a mai analiza - din motive de spaţiu - calităţile ei (amplu comentate în tot ce s-a scris pînă acum).

O primă obiecţie (nu cea mai importantă!) se leagă de parti-pris-ul declarat al lui Dulgheru - de a pune între paranteze influenţele cinematografice ale cinematografului tarkovskian. Ca să dau doar două exemple: nu cred că un film ca Oglinda - în mod cert, cel mai intim film al lui A.T., ar fi străin de influenţa lui Bergman; Călăuza - în care mulţi se încăpăţînează (Dulgheru inclusiv) să vadă un fel de apoteoză a creaţiei lui Tarkovski - este mult mai puţin "personal" decît pare, aglutinînd "împrumuturi" (cinefile şi literare) variate, de la Orfeu al lui Cocteau ("Zona" apare şi acolo!) la Călătoria în Orient al lui Hesse... A impune imaginea unui Tarkovski "rupt" de orice rădăcini cinematografice riscă să-l transforme într-un soi de cineast "recent"! Dulgheru pune o surdină polemică pe această evidenţă (care ţine de istoria filmului), interesul său - repetat - fiind acela de a-l recupera, religios, pe A.T. Este o tactică-bumerang: pe de o parte, ea îi permite autoarei să avanseze - speculativ, şi cu o bună cunoaştere a domeniului - într-o zonă neexplorată pînă acum, cu toate avantajele pionieratului care decurg din asta; pe de altă parte, acest demers strict circumscris problematicii sacrului riscă să-l "închidă" pe cineast într-un spaţiu de reflecţie căruia îi poate fi asimilat (cartea o dovedeşte, iar mărturisirile lui A.T. o îndreptăţesc), dar care nu mai comunică - decît adiacent - cu practica şi teoria cinematografică... (Vezi, în acest sens, şi opinia unui spectator, citată de E.D.: "Filmele sale ne trimit mai degrabă la biserică decît la cinema"; eu văd în asta un eşec al cinematografului, nicidecum un cîştig.) "Adecvarea" de care vorbeşte M. Cernat e o capcană (o formă de redundanţă: dublare a intenţiilor artistului cu "extensiile" analistei...), cum nici ideea de interpretare "pertinentă" nu mi se pare fertilă: în materie de hermeneutică, abordările "impertinente" sînt, îndeobşte, cele care rămîn.

Carenţa majoră a cărţii este ceea ce aş numi "dublarea ţintei". Pînă la un punct, ea se vrea - şi este, ţinînd cont de calităţile incontestabile de hermeneut al vizualului dovedite de Dulgheru - o introducere simpatetică în opera lui Tarkovski, revelînd relaţia dintre "rimele interioare" şi "planul de ansamblu"; de la un punct încolo însă, ea se vrea - şi este - altceva: un manifest patetic, adesea stîngaci, în favoarea unei înglobări a Artei în Sacru (şi invers)... Capitolul explicit în acest sens este "De la arta icoanei la un cinematograf creştin", în care autoarea pledează pentru "misiunea apostolică a artei în lumea de azi", dar frînturi ale acestei idei străbat întreaga carte - de la vocabularul utilizat ("pogorămîntul jertfelnic" etc.) la "stop-cadre" intempestive ("Toţi eroii tarkovskieni au umerii grei de povara istoriei şi de păcatele lumii", "Nu este timp de şedere în slavă în acest veac, cînd tot sufletul sîngeră" ş.a.m.d.). Asemenea "aparteuri" inabile (nu doar stilistic) grevează asupra demonstraţiei. Mai mult, atunci cînd scrii (Dulgheru are curajul, sau poate naivitatea, s-o facă): "Numai prin Biserică şi Hristos ne cîştigăm mîntuirea; dar, dacă există oameni pentru care ritul a devenit de neînţeles, oare găsirea unui limbaj mai direct, care să vorbească despre Frumos, Bine şi Adevăr - nu stă tocmai în sarcina artistului?" (subl.m.), credincioşii ar avea toate temeiurile să considere afirmaţia o erezie, iar ceilalţi (agnostici, ca mine) să se îndoiască de "pragmatismul" unei astfel de soluţii-ersatz...

O ultimă rezervă, în fine, se leagă de chestiuni de "detaliu". Dulgheru - în largul ei cînd vine vorba de nume ca Berdiaev, Florenski, Uspensky etc. - gafează comic atunci cînd, în sprijinul analizelor sale, citează, pêle-mêle, autori precum Antoine de Baeque, Blaga sau... "psihologul Alexandru Horia"! Ideea istoricului francez (de B. e la origine istoric, şi-abia apoi critic de film), potrivit căreia "copiii tarkovskieni sînt oribili pentru că sînt frumoşi", trebuie pusă în legătură cu poetica baudelaireiană şi cu versul lui Rilke: "Orişice înger este înspăimîntător" (în fond, angelismul - sau sfinţenia - sînt "aberaţii" în ordinea umană, constituind excepţia exemplarităţii!); a o taxa drept necanonică, ba chiar "cutremurătoare", e o ingenuitate... Cît despre părerea autoarei că "Nostalghia este filmul... cel mai nostalgic" al lui Tarkovski, sau că Oul de şarpe ar figura printre "cele mai reuşite" filme ale lui Bergman - aici putem avea, desigur, opinii diferite; în ce mă priveşte, consider Oglinda "cel mai nostalgic" film tarkovskian (Nostalghia e cel mai disperat...), iar Oul de şarpe, un eşec al lui Bergman (care e suficient de lucid s-o recunoască singur!).

Încă o remarcă - legată de A.T., de astă dată. Mă tem că impresia pe care o lasă scrisoarea adresată preşedintelui Goskino este alta decît cea dorită de autoare; departe de imaginea autorului detaşat şi "christic", Tarkovski se dezvăluie ca un contabil tenace al propriilor merite şi al ingratitudinii celorlalţi - un om amar şi obosit, dar care nu încetează, nici în ceasul al doisprezecelea, să invoce ataşamentul faţă de un cinema sovietic (vezi şi citatul din titlu) care nu l-a preţuit cum se cuvenea... "De ce să nu asociem o eventuală victorie la Cannes cu o victorie a cinematografiei sovietice, în general? (...) Aceasta mi se părea logic şi legitim. (...) Întrebare: de ce trebuia trimis la Cannes B. (Bondarciuk, n.m.), a cărui «dragoste» pentru Tarkovski o cunoaştem, şi nu altcineva? (...) În douăzeci de ani de carieră în ţara mea, nu am primit nici o recompensă, nici un premiu, nu am participat la nici un festival sovietic! (...) Cînd am fost spitalizat în urma unui infarct, nimeni nu m-a vizitat. (...) Actualmente, aici, la Roma, primesc numeroase propuneri profesionale (...) Mi-ar face plăcere să lucrez aici, alegînd, bineînţeles, dintre propunerile acceptabile din punct de vedere al conţinutului de idei. (subl.m.) Rămîn fidel patriei mele, atît ca om, cît şi ca artist sovietic, care nu numai că nu are intenţia să o prejudicieze, ci, dimpotrivă, să «ridice cît mai sus importanţa cinematografului sovietic pe scena internaţională»."

P.S. La pag. 258, autoarea îmi mulţumeşte "pentru material video"; din cîte ţin minte, a fost vorba mai curînd de o listă bibliografică (monografia lui de Baeque, cartea lui Schrader despre Ozu, Dreyer, Bresson etc.)... Îi apreciez onestitatea intelectuală de a nu menţiona decît cărţile pe care le-a citit.


@elena dulgheru: ooo, dar inteleg f bine! este omenesc (prea omenesc) sa-ti ‘amintesti’ numai lucrurile convenabile – sau pe cele care, intr-o privire retrospectiva, se preteaza la cosmetizari, reinterpretari, rearanjari (te replasezi in avanscena in loc de fundal, iti atribui o vorba de duh spusa de altcineva etc). o sa marturisesc atunci – din capul locului – ca lucrul care m-a facut sa-ti pun definitiv cruce (ca sa zic asa) a fost acea pagina de ‘multumiri’ din finalul cartii tale dspr tarkovski, in care mi-ai multumit pt... ‘material video’! (!?) jenanta minciuna! convenabila ‘coafare’ a adevarului! stiu f bine ca eu ti-am dat (cu larghetea care ma caracterizeaza) ceva mult mai pretios: o lista de titluri (obligatorii) ale unor carti – fie dspr tarkovski, fie dspr cinema-ul ‘metafizic’. nu le-ai citit, asta e, sau le-ai citit si n-ai inteles mare lucru (vezi cartea lui antoine de baeque dspr tarkovski), nu asta e grav; grav este ca ai mintit in legatura cu sursa listei bibliografice. din acel moment, ‘onestitatea’ ta (intelectuala si nu numai) a luat o lunga pauza... care continua.
sint convins ca aceeasi ‘recadrare’ retrospectiva te face sa afirmi – cu serioasa seninatate – ca, atunci cind ne intilnim, ‘trec pe trotuarul celalalt’ sau ‘imi examinez virful pantofilor’; o data ca, practic, e greu de crezut/vizualizat ca cineva, fix in momentul in care ar trebui ‘sa dea binete’, traverseaza brusc strada (imaginea vrea sa fie revelatoare, dar este ridicola), a doua oara pt ca nu obisnuiesc, dar chiar niciodata!, sa-mi ‘examinez virful pantofilor’ (alta imagine ratata)... evident, adevarul adevarat este cu totul altul: dupa 2 (doua) ocazii in care ti-am dat ‘buna ziua’ si ai privit prin mine ca prin sticla, am renuntat – logic – sa te mai salut, punind nepolitetea ta pe seama recenziei mai-sus postate.
acelasi lucru il constat si in privinta ‘amintirilor’ tale studentesti.
bun, inteleg ca nu erai deloc populara printre colegii tai pt ca iti cultivai, cu sirg, o imagine de ‘geniu neinteles’, care nu ‘socializeaza’ cu oricine, intr-o izolare cvasi-autista... sau poate doar complexata. stateai intotdeauna, in clasa, la distanta de acestia, in prima banca si, cursurile mele fiind absolut informale & incurajind dialogul cu studentii, erai tot timpul cu mina sus pt a intreba una-alta (lucruri pe care colegii tai le vor fi inteles deja – dupa cum vor fi citit in comportamentul tau dorinta de a ‘peria’ tipica tocilarilor...). bun, hai sa zicem ca nu o faceai pt ca nu intelegeai (declansind, cum spuneam – iar tu nu vedeai – ilaritate), ci pt a arata profesorului, intr-un mod strident & stingaci, cit de atenta & de silitoare esti. or daca, ‘inteleg’ acum, nu erai de acord cu ceea ce predam, ce te impiedica sa spui acest lucru in clasa?! toti studentii mei stiu ca incurajez polemicile argumentate si ca n-a existat niciodata distanta intre pozitia mea la catedra si banci... cine vorbea despre ‘yesmen’? (pardon: ‘yeswoman!) sau ar trebui sa vorbim – pe romaneste – pur si simplu despre ipocrizie?...
in acelasi arsenal de trucuri intra, probabil, si faptul ca veneai dupa mine, la finele tuturor orelor, pt a ma mai intreba una-alta (‘pe la colturi’, intr-adevar!); mi-am spus atunci (si i-am confirmat si ‘mentorei’ tale, manuela cernat) ca esti, in mod evident, o fata care vrea sa-si depaseasca conditia, ambitioasa & harnica (lucruri care s-au vazut si in cartea ta dspr tarkovski). ca, acum, iti convine sa te pui intr-o lumina de prima donna in care tu straluceai, iar noi, restul (profesorul si toti ceilalti studenti) eram niste idioti irecuperabili, este – cum spuneam – omenesc, prea omenesc. intr-adevar, e ca in bancul cu masina/bicicleta lui shostakovici. dar in ceea ce te priveste.
in privinta recenziei mele – lucrurile stau fix ca acolo, ma tem... poate ca n-am ‘inteles’ toate arcanele pravoslavniciei in care-l scufunzi pe tarkovski ca-ntr-un al 2-lea botez (si, cu siguranta, nu am inteles/gustat exprimari de genul ‘pogoramintul jertfelnic’ sau ‘nu este timp de sedere in slava in acest veac, cind tot sufletul singera’... cartea este plina de asa ceva!), dar un lucru tot am ‘inteles’: faptul ca incercai sa-l recuperezi (ortodoxist) pe tarkovski. iar demersul tau este atit de strident si de monolitic (sau monomaniac) incit nu mai lasa loc de nimic altceva. sentimentul este ca tarkovski e doar un pion – sau un pretext – pt o vasta operatiune pravoslavnica de un gust f dubios (mi-a amintit metode din epoca de trista amintire...) si da, ‘inteleg’ ca sintem la etaje culturale diferite: tu nu-l intelegi pe antoine de baeque, eu nu inteleg cum e cu ‘pogoramintul jertfelnic’; dar de baeque se ocupa de cinema, ‘pogoramintul’ – din cite stiu -, nu!

in concluzie: este comic ca s-a ajuns la aceasta escaladare out-of-proportions pornind de la un biet, nevinovat detaliu (usor verificabil printre cei care i-au fost martori) – anume, faptul ca intrebarile tale stirneau ilaritate printre colegi... poate ca, intr-adevar, ei nu-ti ‘intelegeau’ geniul – sau erau, mai stii, ‘invidiosi’ pe tine, nefiind (cu totii) atit de plini de calitati crestinesti... dar, de aici, a ajunge la ‘calomnii’, ‘pe la colturi’, ‘nu intelegi nimic din perspectiva mea’, ‘atac la persoana’, insistenta (cred ca l-ai folosit de cel putin 3 ori) pe cuvintul ‘maladiv’ si – mai ales – acest ‘sfat’ ultimativ & neverosimil (in patetismul sau) : ‘Aveţi grijă, dragi cinefili, pe cine vă alegeţi drept guru!’ (!!) este o distanta ca de la cer la pamint.

te las pe tine insati sa stabilesti daca esti mai aproape de cer sau de pamint prin tot ce ai spus.

ps daca as fi vrut sa fiu ‘guru’ nu as fi renuntat la aceasta profesie & nu as fi plecat din tara - cred (sper) ca e destul de logic! nu mi-am dorit niciodata aceasta pozitie (pe care fara voia mea o am, totusi, printre destui) din simplul motiv ca individualismul meu (+ constiinta faptului ca sint unic & irepetabil) nu se pot ‘acomoda’ cu respectiva postura. dimpotriva: am facut, intotdeauna, tot ce mi-a stat in putinta pt a fi un anti-guru!

Cer insistent ca forumul Cinemagia sä nu devinä câmp de luptä pentru räfuielile altora din presä, si nici pentru lobby (direct sau indirect) în favoarea unor site-uri care ne înjurä - altfel, vom fi nevoiti sä recurgem iar la bannäri - si de astä datä, pe termen lung, cum se cuvine.
Elena, te rog, nu-i mai da atentie. Stii bine cä nu meritä.

Case closed.
Orice continuare a acestui conflict extra-forumistic va fi raportatä administratorilor, pentru bannare.
Back to topic - pentru cine are ceva de zis despre film.

cer la fel de insistent sa mi se permita a raspunde 'scrisorii deskise' a elenei dulgheru pe acelasi forum pe care a fost postata!

orice interdictie de a o face este lipsita de fair-play si poate fi considerata un abuz

Ai räspuns.
Gata.

Topic închis temporar.
Userul Alex Leo Serban nu se astâmpärä, pläteste polite, se încäpätâneazä sä continue conflictele desi i-am atras atentia sä se cuminteascä. Cer bannarea pe termen de câteva luni.

L.E.
O.K. L-am redeschis, la sugestia lui Cori.
Avertizez, însä, cä orice mesaj off-topic, si mai ales provocator, poate fi moderat färä crutare - iar ale userului Serban cu o severitate sporitä, întrucât deja a recidivat repetat si insistent, inculsiv dupä consumarea dreptului la replicä, si e pasibil de bannarea pe termen lung.
Pe Elena o rog sä se abtinä - oricum nu ne spune nici o noutate, stim la ce ne putem astepta din partea acelui personaj; comportamentul lui de aici, de pe forum (si nu numai), e elocvent.
Pentru litigii, aveti Condica de sugestii si reclamatii > Reprosuri pentru moderatori.

Back to topic - pe bune!