As spune ca acesta e un trademark Hitch, el niciodata nu a acceptat sa fie in pas cu inovatiile tehnologice. Si-a pastrat acelasi stil de la inceputuri, inclusiv acele decoruri de carton si mucava, chiar cu riscul de a fi considerat anacronic. Cred ca, intr-o anumita masura, se temea de alterarea intr-o forma sau alta a acestui stil prin implementarea unor asemenea inovatii.
Intr-adevar, ultimele sale filme apar ca desuete, intr-o anumita masura, asta tocmai datorita faptului ca Hollywood-ul se schimba in jurul sau dar Hitch raminea acelasi. "Si-a iesit din mina", au inceput sa spuna circotasii... Trecind peste aceste anacronisme insa, eu cel putin nu pot sa spun ca am vazut vreun film de Hitch prost. Desigur, Topaz sau Torn Curtain nu sint Vertigo ori Psycho. Hitch ramine insa Hitch iar oricare dintre filmele sale bate la poponetz o groaza de asa-numite mistery-thrillers, contemporane ori ba...

cred ca cel mai tare m-a deranjat faptul ca elementul de suspans n-are legatura cu actiunea, prin cauzalitate asa cum ar trebui. adica in orice film suspansul intervine pt ca "personajele au facut ceva" care a provocat lucrul asta. or, in acest film personajele n-au facut nimic in sensul asta. asa cum pasarile intra in povestea fetei puse pe agatat californieni in provincie asa povestea pasarilor putea fi inserata intr-o poveste despre un crescator de porci. era acelasi lucru, si tot n-avea legatura. :)

Este o abatere DELIBERATA de la regulä - si unul dintre lucrurile care-mi plac CEL MAI MULT la "The Birds". Altfel, dacä se lipsea de aceastä licentä, ar fi coborât mult spre nivelul mediu al oricärui thriller corect si banal.

...Si încä o explicatie:
Acea clasicä si legitimä legäturä cauzalä e obligatorie în filme pentru a transmite ideea - scop normal al operelor artistice normale. Dar "Päsärile" nu e un film "normal" (în sensul de, mai bine zis, "normativ"), scopul säu NU este acela de a comunica o idee, ci de a SPERIA. Nu e ideatic, ci visceral - este un thriller de suspense 100%. Ca atare, lipsa cauzalitätii nu e doar scuzabilä, ci chiar foarte creativä: oamenii äia n-au gresit nimic, sunt complet nevinovati, si totusi nenorocirea vine (efectiv) din cer! Astfel, teroarea creste exponential, la niveluri de-a dreptul paranoice.
L-am väzut prima oarä pe la vreo 14 ani, si mi-a pläcut asa, modic... Il receptam ca un adolescent al anului 1974 (deci, la 11 ani distantä - timp care, în acea epocä, se simtea...)
De-atunci, l-am mai reväzut de multe ori. Si, de fiecare datä, îl savurez cu si mai mult deliciu decât înainte. E o bijuterie! :x Sau, mä rog, o präjiturä paradoxalä - îi creste prospetimea de la deceniu la deceniu! :P

Si, din nou:
Sä nu uitäm cä aceastä fracturä între povesti, aceastä lipsä de cauzalitate directä, e un trademark al lui Hitchcock. A mai folosit-o, într-o formulä aproape identicä, în "Psycho", si doar tangential, dar semnificativ (la nivelul premisei), în "North by North-West" si "The Wrong Man" (povesti despre câte un om nevinovat care se pomeneste prins arbitrar în povestea altora). In cel de-al doilea, are chiar si un cadru care o expliciteazä vizual: chipul lui Henry Fonda, "fracturat" pe cräpätura oglinzii sparte. Sau în "Rear Window" - din nou o coliziune de povesti complet separate: a lui Jeff si a lui Thorwald. ...Totusi, în "The Birds", trucul atinge un nivel de-a dreptul magistral! Este o lectie de "încälcat regulile": ASA DA!

Oricum, n-o-ncercati acasä...!
Tre' sä fii Hitch ca sä-ti iasä! ;)

Chucky ...ca tot am vazut cum se agita lumea la thread-ul pt el . Mi se pare comedie numai cand vad ideea principala si moaca papusii :)) si mi-aduc aminte ce nebunie a fost pe atunci cand il vazusem cu frate-miu, sor-mea, verii mei ... :))

Pentru mine Hitchcock e cel mai supraevaluat regizor de pe planeta si nicio cantitate de cafea consumata in prealabil nu reuseste sa tina piept plictiselii provocate care se soldeaza cu somn de voie de fiecare data cand dau ochii cu un film de-al sau... dar campionul absaolut in materie ramane "Der Blaue Engel" - la asta pur si simplu imi doream sa nu ma fi nascut.

Am vazut Psycho...acolo totul mi se pare bine inchegat la nivel cauzal...nu am simtit nici o fractura. Iar suspansul intr-adevar e greu...te sperie...la Pasarile, nu m-am speriat dimpotriva, atacurile pasarilor mi se pareau relativ comice, mai ales din cauza mimicilor "de groaza" destul de false ale actritei principale...

nici nu mi-am pus problema ca fractura cauzala nu ar fi fost deliberata. am spus ca nu prea e inghitzibila, cel putin pt mine. nu mi-a placut, si gata.

ca un comment separat, filmul mai are si alte lucruri care nu sunt cauzale. e clar ca regizorul a urmarit sa sperie fara sa puna pret pe altceva. de aici si o gluma din timpul filmarilor (citita pe trivia la imdb) dupa cum stiti, chiar si pct culminant al filmului apare "out of the blue". tipesa se duce la mansarda fara un scop logic ci doar ca sa vedem noi cum o ciugulesc vietatile inebunite. la filmarea scenei, actrita principala il intreaba pe regizor "Why would I do that?" adica de ce sa urce scarile sa o ciuguleasca alea....la care regizorul raspunde : "Because I tell you to."

Eu am probleme mari cu 2001: A space odissey. La prima vizionare am rezistat vreo 20 de minute, plictisindu-ma crunt. A doua nu a avut loc, dar mi-am propus sa incerc din nou (candva). In schimb, m-a impresionat mai mult "concurenta", adica Solaris.

nu gust sub nici o forma umorul tip Woody Allen. nu percuteaza. nu merge. nu...nimic! n-am putut urmari nici un film de-al lui cap coada. e drept ca nici nu m-am stresat. o fi bun...da mie nu imi place!

Si la ce categorie intra Woody Allen? Plicticos, prafuit, neinteresant sau ...?
Mi se pare cel putin bizar sa nu-ti placa WA si am crezut pana de curand ca cei care zic asta sunt de fapt niste mici teribilisti pana am descoperit ca prietenului meu, cu care am incercat sa ma uit la Stardust Memories (preferatul meu) ii displace total.....atunci ceea ce credeam ca e doar o pretentie de hipster a devenit ceva real, cotidian, palpabil si in masura sa-mi afecteze viata :P

Una dintre rezistente tine de faptul ca WA se pupa prea mult in cur singur :))

Iar in ultima vreme se recicleaza. Ideea e urmatoarea: ai vazut un film de WA, le-ai vazut aproape pe toate. Din nou si din nou aceeasi introspectie (mai mult sau mai putin) narcisista. Isi pune intrebari, la fel ca Bergman, insa, spre deosebire de acesta si din pacate, Allen vine si cu niste raspunsuri convenabile. Pentru ca in urmatorul film sa o ia de la capat. Andrei Gorzo parca a spus asta si e cum nu se poate mai adevarat...

Mie imi place neconditionat. Si daca ar face un film prost, tot mi-ar placea. Pot asculta o gluma buna sau un banc bun de mai multe ori, nu ma satur niciodata. Oricum, categoria de filme de tipul Vicky Sristina Barcelona nu are nimic a face cu filmele introspective si isterice de tipul Stardust Memories. O oarecare variatie exista, si nu pe aceeasi tema.

Nu cred ca vor ajunge devreme la nivelul de clasice daca se exploateaza inca reteta. Ma refer la filmele de comedie din ultimii 30 de ani marca Hollywood. Atat de putine idei repetate la nesfarsit... Bride Wars, The Proposal, 27 dresses. Imi promit sa nu ma mai uit la chick flicks ca sa nu ma mai abat de la topic. :D

la categoria antipatic...de ce? nu stiu. stiu ca ma uit la 2-3 minute de film si ma intreb: just...what is this? uhh ! si schimb canalul

North by NorthWest. M-a plictisit rau de tot.

detest filmele pervers bolnave traumato-psiho-sexuale ale lui Almoldovar; sunt in stare sa le detectez dupa auz, si atunci fug sau inchid televizorul. sau schimb canalul inainte sa ma uit pe ecran. :-&

de regula poti recunoaste sonorul unui film facut de acest tip dupa urmatoarele semnalmente:

- cuvinte tipate, cel mai ades de catre o lolita/travestita furioasa sau de un cetatzean de tip banderas (more or less) isteric, in spaniola, cu unele vulgaritati, si de regula referitoare la diverse obsesii mai mult sau mai putin sexuale.

Nici eu nu suport tzatzele isterice ale lui Almodovar. Multe dintre filmele sale sint greu de inghitit, intr-adevar, exceptie La Mala Education si inca vreo doua...

piesa neterminata pt pianina mecanica....cu mari eforturi am ajuns pe la minutul 30. niciodata mai departe....

Nu e cazul să fi așa drastică. Ce-i drept se fac foarte puține bune, dat tot mai există câteva 1-2 pe an.
Uite un link http://www.pastemagazine.com/blogs/l...is-decade.html cu câteva foarte bune. Mai adaugă și (500) Days of Summer și sunt 18 chick flicks bune numai deceniul ăsta.
Se poate să nu-ți placă toate, dar eu zic că majoritatea n-au cum să nu-ți placă (probabil ai și văzut multe dintre ele)

Ce desuet si penibil e Les prapluies de Cherbourg .... =))
Cum canta el muncitorul in service-ul de masini in timp ce repara o bujie si cum se sterge el de ulei =)) =)) =)) INCREDIBIL DE PENIBIL!

Iar ai patit ceva. Pun pariu ca nu-ti place nici muzica. :D

Ce sa-mi placa??????????????
=)) =)) =))

Limba franceza cantata. :P

chansonetele au un farmec inconfundabil pt mine. versurile, exprimarea, tonurile muzicale, sentimentele induse, au o cu totul alta culoare fata de cele de inspiratie anglo saxona care in foarte multe cazuri nu trec de " l love you baby, you left me baby!"