Asta cu originalitatea nu cred ca mai preocupa acum pe cineva .Pai nu inseamna postmodernismul o reciclare a vechilor teme .Este si ecologic sa utilizezi ceea ce a mai fost folosit de catre altii. :)) .Si pe urma nimeni nu este original 100 %.Toti vampirizeaza mai mult sau mai putin viata sau opera altcuiva. Filmul ''fura'' de la literatura ,muzica ;literatura fura si ea de pe unde apuca.

1) Da, o ecranizare nu ramane complet sub aripa cartii... nu se reduce numai la story, cum spunea si Cinemania... dar, ia spune, cam cat cantareste scheletul epic al noii opere? 70% , 80 %... hai, negociem?
2) Stiu ca am spus ca a facut treaba buna Scorsese cu romanul "Shutter Island" pe topicul respectiv dar, apoi mi-am amintit ca pe cate de tare m-a impresionat mizanscena viselor in film, spunandu-mi "Oau, ce tare e Marty, asta inseamna regie de clasa. " , pe atat de mare mi-a fost dezamagirea cand, citind cartea, am observat ca reprezentarea literara era aproape identica, si imi tot suna in cap intrebarea "Pai atunci ala ce gatu' mamii lui a facut? Nici macar scenariul n-a fost in stare sa-si-l faca singur. "
3) In "A Clockwork Orange" (cartea) Burgess ne prezinta o serie de ultra-violente cu care isi omorau timpul baietii; Kubrick le reia constiincios in film cu exceptia celei in care e agresat intelectualul cu cartile la brat (care iesea din biblioteca, parca, nu-mi amintesc clar) . In ce a constat adaptarea acestui acestui calup literar? In intr-un reductio de-a dreptul ofensator la adresa scriiotrului? Cum ar veni,"Mda, pai de scena asta nu era nevoie mai Tony... si cu ea si fara ea... " Din punctul meu de vedere adaptarea la spatiu se face - daca se face! - prin prelucrare, nu prin eliminare.
4) De ce nici macar una dintre capodoperele general acceptate, deci opera de sine statatoare,"The Godfather", nu mai lasa loc unei lecturari firesti, ca in cazul oricarei alte carti,a romanului pe care s-a bazat?
5) Bremen, vorbim de furat - in sensul de inspiratie- daca acesta se multumeste cu o idee sau un manuchi de idei, cu un pasaj, un capitol si atat. Numai ca acum nu se mai numeste ecranizare. Eu nu cred ca scriitorii fura in halul in care o face filmul, ei raman in sfera inspiratiei.

1. as negocia la un procent cat mai maricel pentru bagajul care vine pe langa epic:) dar asta depinde de talent si de cat de mult sunt interesati sa o faca. eu spun ca ar putea cantari foarte mult si daca te chinui bine poate ajungi sa scoti si dintr-un roman prost un film bun. deci e bine sa analizam ecranizarea in sine nu sa generalizam si sa spunem ca ecranizarile = bullshit automat ci ecranizarile >/= bullshit ;)

Acele păreri se referă mai cu seamă la întreprinderile cinematografice în genul seriei Harry Potter, dar până și în acele cazuri ecranizarea are farmecul ei.

Există numeroase filme care și-au depășit pretextul literar. Exemplul care-mi vine acum repede în minte, deși nu cel mai potrivit:
http://www.youtube.com/watch?v=EeHQ7HapFTU&hd=1

Eu cred ca o ecranizare nu poate decat sa "imbogateasca" savoarea lecturii,in cele mai multe cazuri, mai ales daca se respecta firul epic si viziunea regizorala este fidela in cele mai mici amanunte, atmosferei existente in carte.
Aspectul cel mai important este cel cu momentul vizionarii.
Mi s-a intamplat si mie o chestie asemanatoare.Aveam vreo doi'spe ani si-mi picase in miini,din intamplare,"Tess d'Urberville".Evident ca nu era momentul pentru ea,atunci.Am abandonat dupa cateva pagini.Dupa cativa ani, am vazut filmul facut de Polanski, mi-am reamintit de carte si am vrut s-o citesc.Pur si simplu, n-am avut rabdare pana la capat.
Filmul n-a putut fi detronat de carte,atat mi s-a parut de reusit.
Acelasi lucru se poate intampla si invers.Poti fi cucerit definiv de carte si filmul ti se pare inutil sau ma degraba o incercare nereusita de a reda senzatii pe care numai lectura cartii ti le poate oferi.
Depinde in mare masura de propriul film,acela pe care-l vedem cu ochii mintii, atunci cand citim.

Nu crezi. ca isi propune cam putin o opera ce se vrea a fi originala si independenta?

Ha-ha, exactly my point, numai ca privesti pe dos lucrurile. O opera de sine statatoare nu ar fi avut efectul asta, daca nu ar supt pe fata seva, cum zice Windom, si n-ar mai prazita o lectura fireasca.
Grid Modorcea spunea in "Istoria gandirii estetice romanesti de film" ca asta se intampla pt ca perceptia umana se indragosteste de prima forma in care i se infatiseaza o tema artistica... si, cum spunea si als, in arta un sentiment neputand fi aratat in mai multe moduri, experientele ulterioare par goale. Mai zicea ca doar in cazul unui discernamant de fier, sustinut de experineta si profesionalism e posibil sa fie evitata capcana asta a prejudecatii.

ecranizarea este opera de sine statatoare si originala, chiar daca este "copie fidela" a cartii.
De fapt are ceva in plus, fata de carte: animatie. Personajele prind viata, decorurile parca le atingi cu mana, e o altfel de perceptie,in primul rand vizuala.
Originalitatea consta de fapt, in forma pe care i-o da autorul filmului,proprie si personala.