Apropo, articolul de mai sus a apärut azi si pe site, onorând ziua de nastere a lui Nae:
http://www.cinemagia.ro/stiri/nae-ca...oasteti-13356/
Cei care vor sä-i facä urärile cuvenite, sunt invitati la fata locului!

Sâmbätä, la ora 22, Procinema difuzeazä, la emisiunea lui CTP, "E pericoloso sporgersi" urmând ca timp de cinci säptämâni la rând sä se dea toate filmele lui Nae.
Care nu le-ati väzut, si nici de pe net nu stiti sä le luati, acum e momentul!
Si cu ocazia asta, mai comentati si voi - comentati, comentati, comentati!

Ioi, in seara aia si la ora aia e foarte probabil sa beau niste beri cu Girafel de ziua noastra. :D

Eu cred ca Restul e tacere e cea mai buna contributie a sa la cinema-ul romanesc. Despre comunism, post-decembrist, sunt filme cu duzina. Restul e tacere e special pentru ca e despre o epoca speciala. Mi-a adus aminte de filmele cu Grigore Vasiliu Birlic, pe care le adoram in copilarie. La calitate, nu le pot ierarhiza, mie mi se par toate la fel de bune, si vad stilul Caranfil in toate in aceeasi masura.

E pericoloso... e cel mai proaspat, Restul... e cel mai fermecator. Dupa mine sunt cele mai adevarate filme romanesti de dupa '90. :)

Sunt curios cum le-ar ierarhiza Nae Caranfil.

Tocmai am vazut interviul lui Caranfil pe Pro Cinema. Impresia mea a fost ca "Restul e tacere" e copilul lui de suflet, e un proiect pornit inca din tinerete, un scenariu scris fara sa tina cont de limite de cost, un film in care strazile sunt inundate, un film care-ti incanta si ochiul, nu doar mintea. Caranfil e un anti-minimalist, si, cum spunea CTP, filmele sale sunt o continuare fireasca a cinematografiei romanesti daca era comunista nu s-ar fi intamplat.
EPS a fost ceea ce l-a adus in prim plan, un manifest impotriva a ce era atunci cinema-ul nostru, dar si o reasezare a felului incrancenat de a nega, de a diaboliza o intreaga perioada, care pentru unii, printre care si Caranfil, a insemnat si frumusetea tineretii, chiar si intr-un regim autoritar. Prima bere, chiar daca era apa de ploaie, a fost cea mai buna, prima tigara Carpati, ramane cea mai buna tigara. Ramane cel mai important film al sau ca impact in ce-a urmat, dar eu tot cred ca Restul e tacere e cel mai apropiat de cinema-ul catre care aspira Caranfil, acel "cinema de autor popular chaplinian".

nu stiu unde sa pun anunturile de mai jos, sunt de interes mai mult pentru cinefilii ieseni.

Nae Caranfil: proiecţie gratuită de film şi discuţii cu regizorul

Cunoscutul regizor Nae Caranfil va veni la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” pentru proiecţia filmului “E pericoloso Sporgersi”. Vizionarea gratuită a filmului va avea loc vineri, 12 martie, ora 17.00, în Aula Magna “Mihai Eminescu”. Cineastul va fi prezent în sala de proiecţie şi va raspunde întrebărilor admiratorilor, dar şi criticilor săi.
În perioada 12-14 martie, Nae Caranfil se va întâlni cu spectatorii ieşeni în diferite locaţii, după următorul program:

12 martie,ora 17.00 – E PERICOLOSO SPORGERSI – Aula Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”

13 martie, ora 16.00 – FRUMOS E IN SEPTEMBRIE LA VENETIA si DOLCE FAR NIENTE– Sala Studio a “Universitatii de Arte George Enescu”, ora: 19.30 – RESTUL E TACERE – City Cinema Iulius Mall

14 martie, ora 16.00 – FILANTROPICA – Ateneu Tătăraşi, ora 18.00 – ASFALT TANGO – Ateneu Tatarasi

Evenimentul este organizat cu sprijinul Centrului Naional al Cinematografiei, Hotel Bellaria şi Fundatia Timpul.

Cristian Tudor Popescu: Conferinţă despre filmul românesc

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu conferenţiază marţi, 16 martie 2010, în Aula Magna “Mihai Eminescu” a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Moderatorul conferinţei cu titlul ,,Despre propagandă şi manipulare în filmul românesc" va fi publicistul Emil Hurezeanu.
Conferinţa va cuprinde o discuţie despre volumul Cuvinte Rare al lui Cristian Tudor Popescu, lansat în 2009 la editura Polirom. Evenimentul va avea loc marţi, 16 martie 2010, începând cu ora 14:00.

un interviu dupa proiectiile de la Iasi:

Adevărul de Seară (Alexandra Butnaru): Cum v-aţi simţit la proiecţia „E pericoloso sporgersi“ de la Universitate?

Nae Caranfil: Nu mă aşteptam ca filmul să aibă impactul pe care l-a avut la început, acum 16 ani. Mulţi nu-l văzuseră. Am fost martorul unei proiecţii energizante la scenă deschisă, publicul a aplaudat spontan în timpul filmului, iar apoi am fost provocat să răspund la întrebări foarte interesante.

De ce este atât de restrâns publicul care a reuşit să vadă acest film?

Este adevărat că filmul are probleme de vizibilitate. Asta din cauza statutului neclar pe care firma care l-a produs îl are acum în Franţa, a dat faliment.

Scenariul peliculei este, de fapt, lucrarea dumneavoastră de diplomă. Aţi abandonat-o câţiva ani, apoi aţi folosit-o. Mai aveţi scenarii de care aţi „uitat“?

Unele scenarii au destine fericite, altele nu. Am proiecte pe care le-am abandonat. Este vorba despre două comedii care tratează condiţia emigrantului est-european în bazarul occidental. Personajul central este Nelu Muscă, un emigrant.

Ce vă motivează să scrieţi un scenariu?

Până să încep să scriu, trec printr-o perioadă îndelungată, uneori chinuitoare de căutări. Găsesc subiecte bune şi proaste, personale sau impersonale. Atunci când sunt posesorul unei idei bune îmi trebuie un comandant, am nevoie de termene limită pentru a mă disciplina. În rest, îmi las imaginaţia să lucreze liber.

Care este scenariul la care aţi lucrat cel mai mult timp?

Cel de la următorul meu film, „Alice în Ţara Tovarăşilor“. Lucrez la el din 2003.

Multe persoane ar fi oricând dispuse să revadă „Filantropica“. Ce îi trebuie unui film pentru a trece testul timpului?

Există un lucru care mă deranjează şi anume că, pentru a rămâne în memoria publicului, filmul trebuie să obţină un succes imediat. Are nevoie de expunere, trebuie să devină popular pentru a beneficia de amintirea celor care l-au văzut.

Aţi mai vizitat capitala Moldovei fără să aibă legătură cu proiecţia unui film?

N-am reuşit niciodată să văd Iaşiul, n-am avut timp. În ’84 am venit la convocare. Am stat două săptămâni. I-am rămas în minte comandantului pentru că am „dezertat“ cu o invitaţie absurdă, scrisă de Mircea Radu Iacoban. Era premiera la „Glissando“, pe care voiam neapărat să o văd, aşa că el i-a scris că adusesem „o contribuţie artistică“ producţiei, deci era necesar să fiu prezent.

Vă deranjează să fiţi oprit pe stradă de admiratori?

Dacă situaţia păstrează o anumită decenţă, dacă e firească, nu. Mi s-a întâmplat la New York, când o doamnă m-a oprit şi, jenată, m-a întrebat în ce moment al filmului poate merge la toaletă pentru a nu pierde o scenă importantă. Mi s-a părut un compliment sincer. I-am zis că după genericul final.

Aveţi în plan şi un premiu Oscar pentru „Alice în Ţara Tovarăşilor“?

Când eram student, am pariat că voi lua Oscarul până în 2000. Am depăşit termenul limită, aşa că nu mai contează. Nu fac genul de filme care să adune foarte multe premii. Pentru a fi apreciat la festivaluri trebuie să mergi pe soluţii estetice populare, radicale pentru a forţa interesul unor spectatori „alteraţi“.

si o completare din Evenimentul:

Cât despre următorul său proiect cinematografic, „Alice în ţara tovarăşilor”, Nae Caranfil susţine că „nu vinde pielea ursului din pădure”: ”Nici nu ştiu deocamdată dacă acest film va a avea finanţare".

Am votat Filantropica pentru ca este foarte aproape de realitate si este un film cu o poveste frumoasa, cu liceu, cu gagici, cu caini, cu Romania, cu “caramizile” de altadata, cu restaurante, lautari, Florin Calinescu si Pro TV, mahari si cu cel mai tare la bataie...

Va sa zica dumneata te ocupi de umbre miscatoare.
Se cheama cinema!
http://www.youtube.com/watch?v=Yt1nPTFZDSg
Muzica!!!

Greu de decis intre Filantropica si Restul e tacere.

Restul e tacere este cel mai frumos film al lui nea Nae!








____________________________
Detoxifiant

Filantropica.