Cinemagia Forum - Încerc?ri in proz?

safenik - apropo, de unde ti-a venit ideea cu nick-ul asta? si ce inseamna? nu e prea feminin? Ai mai fost tu prin atelier si uitasem de forumistul, safenik, suna atat de banal si nesemnificativ, te atentionez ca succesul pe forum va fi tot timpul pus sub o umbra...adica, daca vei intalni vrteun scriitor p-aci, sa fii sigur ca daca nu faceti schimb de adrese de e-mail o sa uite de existenta ta in maxim 48 de ore!..

Okay, sa trecem la lucrurile serioase si la ce te doare pe tine.

Nu-ti voi spune ceea ce-mi doream initial. La prima vedere textul tau PAREA destept, si asta pt ca era incalcit, dezorganizat, fara cap si fara coada..Sper sa nu cazi si tu in spiritul triplodoctismului - arta de a te comporta intelectual doar de dragul de a impresiona prin forma lasand fondul undeva in urma.
Recunosc ca am fost indus in eroare de avalgamurile de cuvinte asezate ca la carte ce promiteau, promiteau si tot promiteau...dar fara a REZOLVA acele promisiune. Cu alte cuvinte fragmentul tau pare (si aici am un stil de critica marca Pitbull :D ) o compilatie de reproduceri asamblate sub forma de idei, trairi, descrieri, propozitii, din mai multe romane, carti, povestiri, citite de tine. Vasazica un mix. Diferite expresii kitch cum ar fi "maieul dadea sa crape/plesneasca", "tragea cu sete dintr-o tigara". POATE intr-un scenariu ce n-are astfel de pretentii estetic-stilistice, merg chestiile pe care le stim deja, combinate in alt mod dau o inovatie literara; dar aici...pretentiile sunt mult mai mari, ASTEPTARILE CITITORULUI sunt groaznice, greu de potolit!

DAR. Partea buna e ca textul nu e rau ca text vazut de cineva care a mai citit, nu f mult, dar a mai citit. Adica nu te faci de cacao si nu pari incult. Deci nu te poti compara cu baietasii de cartier care nu citeste ca cica innebuneste si cetitul e doar pt gay...cu aia nu! Nu stiu cat de mult te incalzeste asta, pe mine nu m-ar incalzi prea tare...
Din anumite unghiuri, oarecum, ai vana de scriitor. ;)

Acum sa reproduc scurte fraze cu mici comentarii:

Armand, o namilã de bãrbat cu faþa urâta ºi nebãrbieritã, se privea în oglinda crãpata care atârna strâmb pe unul dintre pereþi.
Nu p[oti sa spui pe fata "cu fata urata si..", da senzatia ca TU CA SCRIITOR nu il placi pe Armand, nu dai sa se inteleaga DE LA SINE prin anumite procedee scriitoricesti - nu intru in detalii caci nu stapanesc prea bine - ca Armand e un barbat urat. Iar "oglinda crapata si atarnata stramb" e doar un sunet de acompaniament strident, sugerezi tu, ca nu il place nici oglinda, poate e bine, sa zicem... Totusi, aceste efecte insalubre sunt cam depasite - a zis si Pitbull in petitia online catre CNC... - , daca tii mult la chestii de genu', insista mai mult, exagereaza-le astfel incat sa iese mai mult in evidenta, a.i. sa devina metafore. Fragmentul tau - ala mare - se plimba la granita dintre macabru/hidos si frumos/superb.

Armand avea pe el niºte pantaloni Nu poti sa spui "avea pe el" dk vrei sa fii un scriitor bun. Mai departe te prinzi tu.

Ajuns în stradã, Armand incepu sã zâmbeascã cu gura pânã la urechi. /
ªi normal sã zâmbeºti într-o asemenea zi! Nu stiu de ce ce ai spus tu aici ma amuza atat de mult ca imi vine si mie sa zambesc ca un Joker... :D Am boldit esentialul gafei.

Un soare superb de-þi lua ochii strãlucea pe cerul albastru ca oceanul. Tot ce era viu ºi miºca, pãrea fascinat de aceastã zi superbã de varã.
E inadmisibil sa folosesti acelasi cuvant in doua propozitii consecutive!

Era ceva comic în felul în care pãsea. Mergea cumva strâmb cu burta scoasã. Se clãtina când intr-o parte când in alta ºi vazându-l, te puteai aºtepta in orice moment sã se rupã in douã. Tinerii mai obraznici râdeau de fiecare datã de el. ªi chiar dacã-l mai enervau, Armand ºtia ca are probleme cu inima si cã nu-i face deloc bine sã se enerveze. Ba chiar de multe ori, vazându-ºi reflexia în vitrina vreunui magazin, il bufnea si pe el râsul.
- Iarasi, frazele astea ma fac sa zambesc. Eu le-as da dreptate acelor tineri obraznici, cred ca radeau pe bune. Daca vrei sa-l compatimim pe Armand, nu recurgi la aruncari dintr-astea in diagrame brutal-comportamentale. Bine ca nu ai zis ca un orb a dat cu nasul intr-un stalp de telegraf!...Got it?! Trebuie sa fii mai subtil, sa faci SA-L INTELEGEM pe Armand. Eu il vad ce face dar nu il inteleg, nu cred ca e in halul ala doar pt ca asa spui tu. Nu trebuie s aspui, trebuie sa ARATI, chiar si in romane, recurgi la orice altceva - iarasi ma depaseste - sa ma faci pe mine sa-l "plang" pe Armand. Okay? Trebuie mai multa credibilitate. Actiunea sa decurga din ceva apasator. Nu te apuci sa scrii o drama si-ti bati joc cateva capitole de un personaj ca apoi in alt capitol sa spui ca el saracu', avea probleme mintale sau orice alte probleme.

“Dintotdeauna mi-am dorit sã vãd ºi io Parisu!” îºi spunea Armand, amintindu-ºi de un prieten bun din copilãrie, care obiºnuia sã-i vorbeascã foarte frumos despre Paris. “De ce dracului sã nu o fac?” se întarâta Armand în sinea lui. “Sã-i ia dracului de bani! Nici nu costã mult. 230 de euro pentru trei zile. Nu mi se pare deloc mult! Ce p**** mãsii? Merit si eu macar atata dupa o viata plina de muncã ºi de probleme.”
Asta sa inteleg ca vrea s afie un fel de intriga a acestui fragment. Revin la ce spusesem initial, nu stiu despre ce e vorba in povestea ta, unde incepe, care sunt LIPSURILE protagonistilor. E rupta dintr-un context dar n-as baga mana in foc ca Inceputul e concludent. Si...destul de infantila gandirea lui Armand. Pare-mi-se ca e barbat in toata firea, asa, la 40 de ani, prea se vad sinapsele unui pusti de 20 de ani. Iti trebuie maturitate in scris. Dar stai fara grija, asta vine cu experienta si rodajul.
Dupa O VIATA INTREAGA PLINA DE PROBLEME DOAR O AMARATA DE EXCURSIE LA PARIS?!? Nu pare un catalizator prea potent, nu ma duce cu gandul sa visez la o actiune a romanului interesanta, imi vine sa inchei cartea si sa incep alta. Iti trebuie o intriga strasnica, de obicei ea apare cam la 25% din roman, daca are 300 de pagini o sa vezi ceva ciudat pe la paginile 70-80..poti verifica asta.

“Trebuie sã-mi cumpãr ºi niºte haine mai de doamne ajutã! Nu pot sã mã duc aºa jerpelit. Oare ce or sã zicã ãºtia la lucru când o sã le spun?” se gândea Armand râzând.
- Iarasi se reflecta mai mult gandurile scriitorului, nu povestea lui Armand.

parc natural cu copaci si boschete de liliac.
Parc natural? Are si copaci??? Iar liliacul nu e un arbust? :?

Pe omu’ ãsta cu ochii bulbucaþi ca un broscoi si cu capul neobisnuit de mare, Armand il vedea ca pe un fel de ratat.
Again, repet: arati doar ca TU nu il placi pe acel personaj. Imia duci aminte de mine la o povestioara ce doarme pe aci pe forum:

Prietena mea era femeia de afaceri in devenire, gospodina perfecta si tarfa discreta din pat, practica si-atat. N-avea pic de romantism, pic de senzualitate, pic de gust, totul era prafuit la ea, cariera ei era pe primul loc, cat despre chipul sau comun de bruneta vopsita roscat...niciodata n-am avut parte de o frumusete angelica sau de un caracter pe masura mea, poate pentru ca timidul din mine a fost purtat de colo-colo intre femei intelepte, slute, dornice sa ma devoreze. Nu m-am impotrivit niciodata, eram vazut bine intre amicii mei, in firma si, ele, reusisera sa-mi inoculeze ideea realista ca fata angelica cu moralul ala ideatic n-ar exista.
Eu, denigrand-o astfel pe "prietena mea" nu faceam decat sa produc iritatii la nivel perceptiv ale unor eventuale cititoare care, poate, in realitate, erau exact ca "prietena mea", de unde si antipatia la adresa acestei povesti care nu a primit niciun premiu si absolut niciun comentariu referitor la "drama" protagonistului. Protagonistul era un fitos care reflecta mai mult nazurile unui baiat arogant si misogin: eu, "scriitorul", la acea vreme (martie 2008).

Prezenþa acestui om plãpând si tãcut ajungea sã-l scoatã de fiecare datã din sãrite. Nici el nu ºtia de ce, da vedea in el un parºiv ºi un ticãlos fãrã pereche.
- asta suna mai mult a subtext/ ciorna / insemnari ale scriitorului vis-a-vis de ce va scrie ulterior.

urmãrind dezgustat cum Schuler muºca din sandwiº.
Nu pot sa fiu dezgustat daca citesc in tren si mi-e o foame de lup. Un sandwich e intotdeauna binevenit. Poate un hamburger cleios cu parca prea multa maioneza care mai si pica pe jos, imi produce greata...

.”Cât de scârbos poa’ sã fie dobitocu ãsta? Jur! cã dacã nu-ºi ºterge botu’ãla în cateva secunde, îl pocnesc în gura aia spurcatã!
Asta e bine. Prea multa adrenalina pt un "expirat" dar suna fain. Nu stiu de ce nu il si poceste, ar fi fost ceva...

Aruncaþi-aº dupã mãta cu bucãþi de pulã sculatã!..
Si cand cea mai tare replica dintr-un dialog e chestia asta, iarasi ma apuca deprimarea.
In general, dialogul, e banal, nu scoate mistere din gurile personajelor, nu incita. E si infantil dar imi place totusi ca suna din un anumit punct de vedere, credibil. Dar daca asa auci tu pe strada niste oameni in toata firea vorbind, asta nu inseamna ca trebuie sa apara intr-o carte daca nu zic pe-acolo nimic interesting.

Sinapsa cu Meinhard suna bine, promite! De altfel, ultimul tau paragraf se apropie de ceea ce ar trebui sa ramana intr-un roman. Cam pe acolo sa te plimbi, sa te legi numai de prufunzimile alea, drama, adancimea, fondul, continutul, durerea, drama.

Ca sa ajungi un scriitor bun, Stephen King spunea, "trebuie sa citesti mult si sa scrii mult, altfel nu vad cum". Mai multe, iti recomand o carte: "Misterul regelui. Despre scris." S.K. Sunt mai multe pe acolo explicate foarte bine.
http://www.nemirabooks.ro/stephen-king-despre-scris

Incearca sa renunti - o perioada - la a mai scrie proza lunga si baga-te la aia scurta, sa te axezi mai mult pe povesti care au cap-mijloc-si-coada dar care s anu depaseasca o pagina, apoi treci la 2-3 pagini, 5-10, samd. Cand stapanesti textele scurte, treci la romane, spun expertii si le dau dreptate.
Intra pe site-ul asta si vezi ce au scris altii:
http://www.poezie.ro/
http://www.poezie.ro/index.php/texts/prose/Proza

De asemenea, cauta cartea lui Mario Vargas Llosa - "Scrisori catre un tanar romancier". Eu inca nu am facut rost de ea. Mi-a zis silver_boy in 2006...Are un sinospsi aici:
http://atelier.liternet.ro/articol/6...romancier.html
Si inca un link neplictisitor si (poate) util si gata:
http://www.dilemaveche.ro/index.php?...rticol&id=9139

+ www.liternet.ro care nu trebuie sa-ti lipseasca.

Nu te costa nimic! Merci de "glasurile clujencelor" pe care mi le-ai trimis! E cam ce aveam eu nevoie.