Stai, mä, cä nu mai înteleg nimic... :((
Sunt douä filme diferite. :oops: si :sick:
Care, cum, ce-i cu ele...? :shock: :huh: :?

sunt doua filme diferite

marilena s-a dat la tiff anu' trecut si este despre marilena (Barbora), o tipa care-si inseala sotul cu Smantanica, seful ei, dar si cu cel mai bun prieten al co-semnatarului certificatului de casatorie, unu' interpretat de Nicodim ungureanu. Drama e ca sotul e expulzat din Canada si nu care cumva sa afle ca Marilena i-a facut o fetita cu altu' ;)

tanti e cu un francez, pedofilie, Pasarinca trangand prafuri pe nas, sex pe malu' marii si chestii de-astea. Cecilia Barbora tot o marilena intepreteaza, de unde confuzia ;)

Asa e, stiam toate astea - dar în lumina acestor märete realizäri, ce valente concrete dobândeste remarca ta de mai sus (vezi mai jos)?

pai da: intai am discutat despre marilena, apoi de tanti, apoi iar de marilena :)

Aha, ok! Gata, am solutia!

a, am uitat sa-ti zic: vine acushica filmul (si probabil si conferinta) :D
pe 27 martie e premiera

OMFG! :alien:
Abia astept...!!!

L-am väzut.
Acus vine si relatarea.
(Nu "analizä", cä nu se poate. Analizezi un film, un scenariu, o carte, o substantä, un sânge, o urinä, o fecalä... da' nu si "Oroarilena"! :w00t: :sick: :oops: :((

da' unde l-ai savurat?

Fix când începea "Slumdog..."-u', primesc un telefon: "Azi la 11:30, "Oroarilena" la C.N.C.!"
Fix douä secunde am stat în cumpänä, apoi am zis: "Viu!" (sau mort!)
Si la 11:15, când taman ajunseserä la Taj Mahal - zvârrr!!! Dus fui!
("Slumdog..."-u' mi-l completez la gala cu carte, sau de pe DVD, cä-l am.)

si zi ca nu ti-a placut :D
e un purgativ suprem, te simti alt om dupa ce-l vezi :)

Nu mi-a pläcut.
(Ziceam si singur.)

Nu e purgativul, e efectul purgativului. O cäcare-pisare simultanä, da' plenarä (a partidului).

Apropo, la C.N.C. era circul de pe lume. Comisia fäcea un misto copios, eu numäram metodic instantele de cäcare-pisare, iar ei mä corectau ("Nu nu, e a opta!"), sau mä întrebau, preocupati: "Asta a câta e, a zecea sau a unspea...?" :? Pe la a treispea, ne-am läsat pägubasi.

Da' n-o sä credeti - fazä! :shock:
Deci, începe chestia. Apare pe ecran o tulburealä gri unsharff, cu un gogoloi negru-n mijloc. Muzicä... ambiantä sonorä... Pe ecran, aceeasi amoebä, palpitând, mai schimbând culorile oaresicum... Membrii comisiei, încep: "Da' ce vrea el cu chestia asta...?" :huh: O tipä: "Cred cä va intra în focus si vom vedea cä-i gaura de la veceu!" (Soundtradck-ul trecuse la dialoguri... Se aude susurul unui jet în budä, apoi vocea lui Cici Bîrborä spunând cä a fäcut pipi...) Tipa din comisie: "V-am spus eu! O sä tragä apa, si apare titlul: MARILENA!" Gaura neagrä tot oscila pe ecran, acum fondul devenise mai cäcäniu... Un tip: "Cristina, tu l-ai väzut la TIFF, zi, asa începe...?" Corcioveasca: "Posibil, nu mai tin minte...!" Eu: "Dom'le, e GASTRULA! Copilul din burta lu' Marilena, fäcut cu Sebi sau cu Smântânicä..!" In fine, dupä vreo zece minute, un tip se duce la proiectionist, si revine: "Gata, s-a rezolvat. Uitase sä punä obiectivu'!"

"Oroarilena" - O insanitate abjectă
Trivia, trivialităţi, nedumeriri


Trivia

În sală, comisia de rating a C.N.C.
Pe uşă, scris: h. 11:30, "Marilena".
Pe ecran, o chestie.
O tulbureală gri unsharff, cu un gogoloi negru-n mijloc. Muzică... ambianţă sonoră... Noi, în sală, răbdători... Pe ecran, aceeaşi amboebă, mai palpitând niţel, mai schimbând culorile oareşicum... Membrii comisiei, încep:
"Da' ce vrea el cu chestia asta...?"
O voce:
"Cred că va intra în focus şi vom vedea că-i gaura de la veceu!"
(Între timp, soundtrack-ul a trecut la dialoguri şi post-sincron de zgomote: se aude susurul unui jet în budă, apoi vocea lui Cici Bârboră anunţând naţiunea că a făcut pipi...) Membra comisiei:
"V-am spus eu! Acum o să tragă apa, şi apare titlul: MARILENA!"
Nimic - gaura neagră continuă să oscileze pe ecran, fondul a devenit mai căcăniu... Un membru al comisiei:
"Cristina, tu eşti hârtia noastră de turnesol, că l-ai văzut la T.I.F.F., zi, aşa începe...?"
Cristina Corciovescu:
"Posibil, nu mai ţin minte...!"
Eu:
"Dom'le, e GASTRULA! Copilul din burta Marilenei, făcut cu Sebi sau Smântânică...!"
(Că citisem synopsisul.) În fine, cineva se duce la proiecţionist, şi revine:
"Gata, s-a rezolvat. Uitase să pună obiectivul!"


Trivialităţile

Au acoperit următoarele aproape două ore şi trei minute.
Noroc că noi ne găseam salvarea în hazul de necaz. Eu număram metodic instanţele când personajele se cacă, se pişă sau măcar pun problema, iar membrii comisiei mă corectau: "Nu nu, e a şaptea! Ba a opta!", sau mi-o luau înainte, sincer preocupaţi: "Asta a câta e, a zecea sau a unşpea?" Pe la a treişpea, ne-am lăsat păgubaşi. La ultima, când proiecţia se încheie cu imaginea apoteotică a aceleiaşi Cici şezând pe budă şi jelindu-se că vrea să-i dea şi ei cineva atenţie, din comisie mai rămăseseră doar vreo doi, şi nu mai aveam putere nici măcar să râdem sau să plângem.
La fiecare dintre insanităţile post-duliste ale lui Danieluc te uiţi şi zici: "Mai rău de-atât nu se poate!" până vine următoarea, cu optimistul răspuns: "Ba se poate!" Vălmăşagul de întâmplări fără cap şi fără coadă de-aici începe cam aşa: o individă cu bărbatul plecat în Canada la produs calcă-n străchini cu prietenul lui cel mai bun (şi naşte), şi cu şeful ei de la serviciu (şi nu naşte). Bărbatul e expulzat înapoi spre patria-mumă, aşa că femeia-şi lasă bebeluşul în grija şefului.
Ca premisă de posibil "scenariu", în ideea că vreun profesionist ar fi acceptat să dezvolte însăilătura asta, e oricum subţire - ar mai fi fost mult de lucrat, pentru a articula un germene dramaturgic solid. Ceea ce urmează, însă, nu mai e nici subţire şi nici gros, nici solid dar nici schilod - e doar un haos repetitiv şi incoerent, axat abulic cam pe următoarele direcţii:
- Radu, soţul reîntors, se tot câcâie cu nişte escrocherii confuze din care nimeni nu înţelege nimic (marfa în cauză e numită misterios "lână", şi apar nişte pungi cu dolari), pregătindu-se să plece iar în Canada, cu un ocol prin Africa de Sud.
- Smântânică tot sună noaptea că copilul plânge; Marilena simulează tot felul de chestii ca să nu se prindă Radu; uneori, mai merge pe la Smântânică să vadă de copil. Atunci, Smântânică o fute, iar ea se văicăreşte: "De ce-mi faci asta? De ce mă necăjeşti?"
- Sebi, cum o prinde, cum o fute şi el, iar ea se văicăreşte: "De ce-mi faci asta? De ce mă necăjeşti?"
- Radu, o tot fute şi el la rându-i, iar ea se văicăreşte: "De ce-mi faci asta? De ce mă necăjeşti?"
- Sebi, o dată la două secvenţe când apare, ba se cacă, ba-l taie căcarea, ba tocmai s-a căcat, ba anunţă c-o să se cace, ba se plânge că-l doare burta de când nu s-a mai căcat, ba dă de veste că are diaree.
- Marilena începe să aibă o problemă cu pişarea: în ce constă şi în ce scop, nu ştim, dar tot vedem c-o taie şi nu poate, aşa că se ţine de burtă cu picioarele îndoite-n X şi chirăie. Asta pare să fie zona supratemei personajului.
- Diverse alte personaje, când trec şi ele prin cadru, profită şi sau se cacă, sau se pişă (prin tufe sau pe marginea drumului).
- De câteva ori, maşinile unora au accidente uşoare - dintr-un singur motiv: ca să vedem şoferi care zbiară: "Du-te-n pula mea!" Atât.
...Până la urmă, nu se mai înţelege nimic - da' ştiţi ce-i aia, "nimic"? Nimic, adică NIMIC! Nici ce se-ntâmplă, nici ce credea Danieliuc că vrea el cu abjecţia asta, nici ce-o fi avut în cap Puiu Marinescu când s-a băgat producător, nici ce-au păţit ăia din juriu când i-au dat finanţare. La fel ca-n "Legiunea străină de orice logică" şi "Sistemul urinar", spre sfârşit toţi oamenii de pe ecran o iau razna de-a binelea, într-o fracturare a proceselor psiho-motorii de zici că, pe lângă ce-i aici, la "Dincolo de America", "Şi totul era nimic" şi "Azucena" parcă l-ar fi avut consultant pe Stanislavski. Apar ca de obicei nişte poliţişti de panaramă, caricaturizaţi la nivel de "Vacanţa mare" plus "Cântarea României" (că aşa crede Danleiuc că se face "satiră socială" - consultant de la interne nu şi-a luat, drept pentru care nici nu se mai pune problema corectitudinii procedurilor: toţi se poartă ca-n jocurile de-a hoţii şi vardiştii ale copiilor de grădiniţă). Un fel de urmărire cu maşini, neveridică dar ilogică şi fâsâită, terminată printr-un caft cu bâte şi pistoale, mai ridicol chiar şi decât în "Supravieţuitorul" (nu la nivel de "film de acţiune", că oricum nu s-ar fi pus problema; la nivelul celui mai elementar realism). Un flagrant delict, la fel de penibil. Şi cam atât.
E de la sine înţeles că fantoşele umblătoare din context n-au nici cea mai mică tangenţă cu conceptul de "personaje". Despre individa titulară se poate spune doar că-i o tută buimacă, fără dram de umanitate, de care nici din greşeală nu i-ar putea păsa vreunui spectator - iar sărmana Cici, de când i s-a dus karma prin porumb, abia dacă mai aminteşte de actriţa nuanţată şi profundă pe care-o zămislise Olga Tudorache acum douăzeci de ani... Radu e un bişniţar clişeatic pân-la Dumnezeu, plin de aurării groase şi tatuaje ostentative (inclusiv un Che Guevara pe umăr, ca să ştim noi că Daleniuc critică osârdios comunismul) - Serghei Mizil, în rol, măcar arată pitoresc cu fizionomia pe care şi-a adus-o de la mama lui, şi recită acceptabil textul. La fel de credibil arată şi se comportă şi Cornel Palade, în Smântânică, precum şi Nicodim Ungureanu, ca Sebi, sau Anca Sigartău, în Aurica. Evident, în toate aceste cazuri, fărâmele de merit le revin actorilor, cu datele lor native, care umplu vag nişte contururi schematice, fără profunzime, fără evoluţie, fără dezvoltare în timp, încremenite în stanţe caricaturale grosiere - cu atât mai iritante şi din cauza replicilor de un fals realism, căutat cu orice preţ, care se chinuiesc să maimuţărească un fel de umor negru scrâşnit, reuşind doar să zgârie auzul.
Aceeaşi discrepanţă se regăseşte în decorurile debutantei Mădălina Marinescu, în marea lor majoritate voit sordide - nu neapărat din vina scenografei, oricum complet lipsită de experienţă, ci mai ales prin faptul că nu au altă justificare decât obsesia lui Danelciuc că "să arătăm că-i naşpa". Nu lipsesc nici eternele maldăre de gunoi patriotic - aici, în ipostaza unui cimitir de maşini, pe care Ion Marinescu îl filmează chiar foarte interesant (ce-i drept, e drept; când uită de veleităţile producătoriceşti şi-şi aduce aminte că de fapt e operator, Puiu chiar poate să scoată din el nişte imagini splendide; merită să precizăm şi că, spre deosebire de "Legiunea străină de cinema", unde Dalenciuc batjocorise deliberat fotografia lui Gabi Kosuth, crezând că dacă arată fals e mai adevărat, de data asta nu i-a mai mers: aici avem de-a face cu o imagine curată, sharff, etalonată îngrjit şi cu lumina pusă bine.) La fel de corect e şi montajul Corinei Stavilă, care reuşeşte performanţa de a asambla coerent nişte secvenţe fără cap, fără coadă şi fără ritm.


Nedumeririle

Le-am mai punctat anterior, dar întrucât ating probleme majore, se impune să le subliniem cât se poate de clar.
De ce?
Au băgat în el sume enorme - ca-n orice producţie de lung-metraj. Nişte cetăţeni adunaţi într-un juriu, deşi vedeau clar că textul era o bălmăjeală de copil tâmpit, nici măcar interesant ca eventuală bizarerie retardată, i-au alocat o căruţă de bani. Ştiau bine al cui e - evident, toată lumea cunoaşte secretul lui Polichinelle de la C.N.C.: aşa-zisa "secretizare" a scenariilor e o gogoaşă care insultă orice inteligenţă cotată peste 79. De-a lungul lunilor de jurizare, membrii comisiei vorbesc cu concurenţii la telefon sau faţă-n faţă, află fără pic de dubiu fiecare scenariu al cui e (după titlu, după poveste, după personaje, după te miri ce), şi dacă vor să-l noteze pe pile, o fac fără nici o jenă - cine să-i oprească? În plus, cum bine spunea Andrei Gorzo recent, textele lui Dalenciuc se recunosc de la prima pagină - şi oricine ştie ce-i poate pielea.
Deci, atât producătorul Ion Marinescu, cât şi membrii comisiei C.N.C., ştiau că "Oroarilena" era din start o afacere falimentară, al cărei buget avea să se piardă într-o gaură neagră adevărată, nu ca aia de pe ecran, când a uitat proiecţionistul să închidă obiectivul.
Mai ştiau şi că proiectul e un avorton şi la nivel estetic şi de conţinut: departe de a avea cea mai mică şansă de acces printre filmele "bune, dar nu de public", nu putea decât să suscite câteva comentarii critice extrem de virulente, în mijlocul unui val de tăcere penibilă şi bârfe jenate pe la colţuri.
Şi atunci, de ce???
Spun gurile rele că aceste mizerii n-ar fi altceva decât nişte vehicule ale şpăgii, delapidării şi deturnării de fonduri. Că o mare parte din subvenţia C.N.C. se împarte între onorarii legale - dar complet nelegitime: al "scenaristului", al "regisorului" (aici, uniţi doi într-unul ca siamezii cu un singur organ cerebral), al producătorului, al nevestei regisorului, al fiicei producătorului, etc. - şi şpăgi pentru juraţi. Din ce rămâne, se încropeşte o peliculă neruşinată, ca acoperire. Şi toată lumea e mulţumită - halal!
Refuz să cred o asemenea calomnie antinaţională, şi antiromânească! Doar suntem cea mai cinstită naţie de pe glob, patria mumă şi poporul mum n-ar îngădui aşa ceva! Ar veni el, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei!
Aşa că, dragi membri ai comisiei, şi dragă Puiule, vă rog din suflet să răspundeţi - nu mie; colegilor, criticilor, publicului, lumii în general:
DE CE ???

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
11 martie, 2009, h. 21:30-23:09
Bucureşti, România

absolut criminalã descrierea obsesiilor uro-scato ale personajelor :lol: :lol: :lol:

Excelent, Pitbull! 8)

Am citit o treime si mi-a fost de ajuns - nu pot acum pt ca stau incomod - o citesc mai tarziu cand am sa ma asez mai comod, iar maine mi-o printez si o mai citesc de cateva ori (cel putin de 2 ori cu popcorn/ciocolata/cola). O lectura atat de bine-nimerita-la-tinta merita si o atentie pe masura! Howgh!

Nu, cä versi! :sick:

:lol: Bine, fara lichide, cinstit, cu aer rece.

Citit. Foarte adevarat! Am si eu aceeasi intrebare - reprezentativa pt filmul mediocru - WHY?

Care film mediocru...? :?

Nu m-am referit la Marilena prin film mediocru, acesta ar da clasa categoriei de "filme" ca Oroarilena. Ex: 300, Supravietuitorul, Orient Expres, Dragoste pierduta, etc. Ideea ar fi ca eu unul detest pana si turnarea acestor filme, mediocre; chiar pe plan international, o utopie, desigur, dar daca ar investi bugetul in scenarii bune ce zac in sertare ??...

ca admirator al trecutelor filme, de la cursa la iacob, nu pot sa zic decat:
of of of!

oare lui ii place ce face?
oare ii mai place sa faca film in general?
oare se intampla ceva ca in cazul lui Eminescu?
oare el acum se razbuna pe FILM in general pentru cate necazuri i-a adus in viata?

e vreun psiholog prin sala?

din cate am citit (nu stiu daca ma risc sa vad un astfel de film, poate daca ma plateste cineva) cred ca singurul lucru curat din filmul asta sunt banii spalati care au fost investiti in el...

daca Pitbull se intreba DE CE? se fac astfel de filme, eu intreb DE CE comisiile alea ale CNC si toti membrii aia dau credit unor scenarii (sau scrieri) care sunt la mintea cocosului esecuri din start?

daca Daneliuc vrea sa faca filme, sa faca (la el acasa), dar nu pe banii statului pentru ca oricum filmele romanesti nu vor atrage spectatorii romani in salile de cinema oricat de bune sau proaste vor fi ele. cred ca nici un film porno romanesc nu ar strange spectatori mai multi decat cel mai prost blockbuster american.

Yoi, p-asta am uitat-o! :((
Deci, ATENTIE! Ca sä întelegeti ce si cum: în cronica mea, acolo unde le însir p-alea pe puncte cu ce se-ntâmplä, mai adäugati:

- într-o zi se duc la un meci de la tarä si-n jurul stadionului unii-n alb pulverizeazä ceva alb care se confundä cu fumul alb de la mici

A devenit de mult - practic, de la "Tusea si junghiul" (1989-1991); acolo i s-a rupt (nu în paispe; nu stiu-n câte, da' fatal). Pe parcursul urmätoarelor douä orori ("A unsprezecea poruncä" si "Patul conjugal"), unele mici sclipiri, urme ale artistului talentat dinainte, încä au mai indus în eroare - lumea îsi spunea cä omul "cautä", "evolueazä", are unele "incertitudini creatoare"... Dar, de la "Aceastä lehamite", naufragiul a devenit total si continuu. Nici chiar splendidul rol al Rodicäi Tapalagä, din "Sistemul nervos", n-a mai contat (päcat de ea, o mare actritä, readusä la rampä în conditii atât de compromitätoare...)
Intocmai! E efectiv indecent, rusinos, degradant - si, evident, cu aspecte penale din ce în ce mai clare. Se relevä tot mai evident cä în jurul lui functioneazä un sistem de sifonare a fondurilor, pe calea acestor productii insalubre.

Maffy, tu chiar crezi asta...??? :?
Adicä, chiar crezi c-o mai are-n el? :huh: ...Notiunea realitätii, simtul ei? :shock: Cä mai e trezibil la ea? :((
Omu-i dus deprte, de mult... :(

Rezultat: va reactiona violent, si se va încopistra si mai abitir în infatuarea lui propie si personelä: noi suntem genial, toti e prosti.

cine ar accepta un asemenea sfat?
vezi pe cineva sa se faca mic intr-un colt si sa plece cu coada intre picioare?
nimeni nu-si accepta ratarea.

dar unii se sinucid

Nu pare genul. E nebun furios, nu depresiv.

Oameni buni si dragi, eu chiar vorbeam serios.
hai sa gasim un psiholog sa-l analizeze de la distanta, eu doar mi-am dat cu parerea aici, nu stiu exact ce se intampla acolo la el, dar e grav. Si ma doare sa vad o minte aleasa cum se destrama aici, vorba Ofeliei. E ca si cum ti-ai vedea un frate prapadindu-se. Sa-l injuram e simplu, hai sa-l ajutam!

Dream on...
Cämasa de fortä.

Da, sunt destul de asemänätori - dar Daneliuc câstigä în materie de räutate si violentä.

Cu sigurantä!
Un rol-mänusä. Ce-i drept, Daneliuc e un actor excelent. Vezi-l si-n "Al patrulea stol", de Timi Ursu.

acum, pe otv, mare hahaiala.
in studio, cecilia barbora, serghei mizil si alti papagali si circopiteci: prigoana, giovanni becali si madalin voicu.
diaconescu: domnul mizil a debutat in film, intr-un mare film, facut de catre cel mai mare regizor roman, mircea daneliuc!

Daneliuc e definitia optimismului - conform principiului:

Care e deosebirea dintre un pesimist si un optimist?
Pesimistul zice: "Mai räu de-atâta nu se poate!" :(
Da' optimistul: "Ba se poate!" :D

deci..........................
Bai fratilor, am citit Ora Lanti.

Hai, bagati la "Atelier" cum putem face un film psihopat despre un psihopat.

Jesus!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Wanna wanna wanna!!! :w00t:
Cum facem...?

Apropo:
http://www.mirceadaneliuc.ro/index.html

Hai bre.........................
Hai sa-l luam

Asta e efectul pe marele ecran al stirilor de la ora 5 de pe micul ecran . Cum era numit inainte de 89 Daneliuc in cinematografia romana ? Regizor al filmului de actualitate . Ar fi aratat el mai multe din actualitatea de atunci dar n-a putut trece de cenzori . Acum , cand nimeni nu-i mai pune piedici (nici chiar CNC ...) omul are momente de inspiratiune creatoare si refuleaza in scenarii si pe ecran toate mizeriile societatii in care traim .
Interesant ar fi sa iasa acum intr-o conferinta de presa Presedintele Basescu si sa tina un discurs asemanator lui Ceausescu din 1983 , care sa sune cam asa :
- De ce sa prezentam pe ecrane asemenea subiecte , care nu fac cinste cinematografiei romane , de ce sa prezentam ce este mai rau in societatea noastra ... samd

Basescu e mai destept decat Ceausescu. Si asta e grav!

Cat despre Daneliuc, nu subiectul e problema la el, ci felul in care face film pe bani publici. S-a dilit total!

TOTUL e probema la el: si subiecul, si dileala!

Stirile de la ora 5 facute naspa!!!
Daca se poate asa ceva... =))

...Si uite cä se poate... :((

Da, e ca-n exemplul pe care-l dadeai cu pesimistul si optimistul...:mad:

Florentina Ciuverca
Luni, 30 Martie 2009

Cel mai recent film al lui Mircea Daneliuc, „Marilena”, - care rulează din acest weekend la cinema - e un portret deloc flatant al femeii românce, purtată fără voie prin istorie şi prin vieţile groteşti ale unor bărbaţi. Este capitolul al doilea dintr-o trilogie care a început cu „Sistemul nervos” (2005) şi se va sfârşi cu „Tanti”, a lui Şerban Marinescu, toate inspirate de romanul lui Daneliuc despre eternul feminin, „Marilene”.

cine vrea tot articolul, http://www.evz.ro/articole/detalii-a...femeii-eroine/

Fata asta sau nu stie sä vadä un film, sau scrie pe nevé.
Dac-am s-o cunosc, o voi mustrului.

Serghei Niculescu-Mizil, iubitul „femeii-eroine”

Fiul fostului demnitar comunist debutează în cinema în rolul unui infractor, în filmul „Marilena”, regizat de Mircea Daneliuc. Scenariul a fost scris pentru soţia cineastului, actriţa Cecilia Bârbora, care apare alături de Nicodim Ungureanu, Cornel Palade, Anca Sigartău şi un debutant în cinema, Serghei Niculescu- Mizil, fiul fostului demnitar comunist Paul Niculescu-Mizil. Pe Serghei, Daneliuc l-a zărit într-o emisiune TV şi profilul lui i s-a părut că se suprapune perfect pe cel al personajului Radu, un infractor emigrat în Canada. Primul sfat al regizorului către actorul-debutant: „Fii tu însuţi!”.

Scene groteşti de amor

„Nu am avut emoţii, pentru că Mircea Daneliuc este un regizor cu o forţă extraordinară, care ştie exact ce vrea. Mi-a spus tot timpul: «Nu încerca să fii actor! Fii natural, ca în viaţa de toate zilele!». Domnia Sa a înţeles cum sunt eu în realitate şi avea nevoie de mine aşa. Mulţi m-au speriat când au auzit că voi face film cu Mircea Daneliuc. Dar totul a mers foarte firesc”, spune Niculescu-Mizil, care se joacă pe el însuşi suficient de credibil. Lumea lui Mircea Daneliuc e stridentă, dezolantă şi infestată de toţi paraziţii tranziţiei (de la emigraţie şi manele la trafic). În acest univers haotic, Marilena e abuzată şi sabotată de toţi şi de toate: de soartă, de societate, de bărbaţi, de condiţia ei de mamă, de boli. Pe Marilena o vor toţi bărbaţii care ajung măcar câteva minute în preajma ei: „libidinosul Smântânică, şeful ei din fabrică” - Cornel Palade, Sebi (Nicodim Ungureanu), bărbat însurat şi cel mai bun prieten al iubitului său şi nu în ultimul rând Radu al ei, infractor întors în cătuşe din Canada. Cum, în lumea „Marilenei”, femeile posedă o voinţă cât a unei frunze, şi cum sexul e o formă de tortură cotidiană, ea nu reuşeşte decât să îngâime “Nu, staţi! De ce vreţi să-mi faceţi asta?!”, înainte de a fi posedată de orice doritor.

Pe lângă toate problemele lumeşti imaginabile, Marilena are şi un copil de două luni de care Radu nu ştie şi pe care îl ascunde la inginerul Smântânică, beţiv şi afemeiat (Cornel Palade, pus la grea încercare de acest rol de debut în film). Dacă eroina se ţine pe picioare după tot acest tir de situaţii penibile sau imposibile şi scene groteşti de amor, e pentru că Cecilia Bârbora o duce până la capăt cu un devotament desăvârşit. Actriţa îi dă o formă perfect umană acestei obsesii a lui Daneliuc despre „universul psihologic feminin atât de tentant” şi ţine pe umerii ei filmul, pus adeseori în pericolul de a se afunda o dată cu haosul din jurul Marilenei. Filmul este produs de Atlantis Film, muzica fiind semnată de Marius Mihalache.

Pitbull, mustruluitorul de tinere talente :)
ce-i faci, o tragi de urechi?

Nu, îi atrag atentia, ferm-amical, cä articolul ei e incompetent si nociv, contribuind la acreditarea imposturii, si o invit sä urmeze cursurile mele de la Lumière - oferindu-i cinstea de a o recunoaste oficial ca determinantä a cursului de T.C.F.*, modulul P.F.C.**, inaugurat de la toamnä
____________________________________________
* - Teoria si Critica Filmului (n.Pb)
** - Pentru Florentine Ciuverci (n.Pb.)

cu alte cuvinte, faci paguba-n ciuverci. :)

Pencilul Halebardului adevär gräieste!