:?
te referi la ce i-am spus mai sus lui Proletar?
ca, da, consider cronica lui Pitbull mult prea apreciativa fata de valoarea filmului?

e drept ca uneori o mai iau si io pe aratura nediferentiind exact ce sustin si ce nu in afirmatiile cuiva. se prea poate sa fi fost cazul si aci: pina sa scriu cronica, sa ma tin contra filmului pentru a pastra un echilibru in opinii. pina la urma, pe cinemagia ma mai si distrez...
oricum, ma minunez in continuare de valul asta de simpatie pentru film, de valul de reactii ultrapozitive.
sper sa revad si eu filmul cit mai curind. la cita lume lauda elevator, o sa cred azi-miine ca io is dereglat :lol:

Hai sä torn si eu putin gaz peste foc ;)
Joi, la gala EuroFilm, väzându-l a doua oarä, mi-a pläcut si mai mult!
In primul rând, faptul cä stiam deja ce se va întâmpla (si cum se va întâmpla) a ridicat cu atât mai sus nivelul stärii - paranoia, teroarea, claustrarea, tensiunea în general.
In al doilea rând, asa cum se întâmplä întotdeauna, a doua oarä am fost obligatoriu mult mai atent si sensibil la detalii, nuante, etc. - iar rezultatele au fost eminamente pozitive.
Totodatä, mereu am fost foarte constient de analiza lui Gionloc, si am privit filmul si din aceastä perspectivä. Cred cä acum pot da un räspuns ferm, desi de fapt nu aduce nimic nou fatä de opinia mea anterioarä, confirmând-o doar.
Scumpe - toate observatiile tale sunt corecte; nepotrivirea nu vine din fondul lor, ci dintr-o extrem de finä adecvare la realitate - în sensul cä dezideratele pe care ti le bazezi (de exemplu: nu s-a speculat îndeajuns starea cutare, ar fi fost necesar sä dezvolte mai intens ideea de cutare, nu s-a fructificat pânä la capät cutare sansä) nu sunt peste tot obligatorii, sau unice ca variante. Simplu spus: "tu asa ai fi fäcut" - si ar fi fost bine, da! Dar si varianta Pintilei/Dorobantu e la fel de valabilä. Adicä, acea problemä a orizontului de asteptare pe care am enuntat-o încä de data trecutä
Apoi, dacä tinem neapärat sä facem si o raportare conjuncturalä (lucru legitim, în fond, de vreme ce filmul existä nu în vid, ci într-un întreg sistem de comparatii cu altele), cea relevantä nu mi se pare deloc raportarea de ordinul productiei ("e excelent, când stai sä te gândesti cu ce economie de bani si mijloace l-au fäcut!"), ci cea de ordin artistic - si anume: "e excelent, când îl compari cu toate celelalte filme românesti actuale" (inclusiv de la casele cele mai mari!). Chiar si la Porumboiu, Puiu, Caranfil, Muntean, Mungiu, Jude, Höfer, gäsesti în destule locuri erori relative de factura celor atât de minutios analizate de tine. Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în "E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.
Deci, eu cred cä integrarea justä a analizei tale ar fi cam asa: sä nu fie privitä ca o viziune atotcuprinzätoare asupra filmului, ci doar ca una aplecatä programatic si foarte meticulos asupra neîmplinirilor lui - ceea ce, în fond, e absolut necesar!

is de acord cu tot ce ai zis (si de aia is si io curios sa revad filmul), am lasat doar portiunea asta pentru a intari o idee de-a mea.

filmul asta sta in gesturile alea sau in starea aialalta. fara ele e zero. daca le rateaza in numite clipe (evident ca nu e zero), insa credibilitatea lui ca proiect artistic scade. cind realizezi un complex cinematografic (stari, portrete, destine), credibilitatea asta tine de o suma de factori incare unul sau doi nu pot anula o imagine de ansamblu si, uneori, nu pot subrezi un proiect, mai ales daca afectiv el iti vorbeste direct (atunci nu mai esti chiar obiectiv, dar sa nu mai complicam povestea aci).
cind filmul are doua-trei elemente pe care isi construieste o argumentatie, daca unu dintre ele nu e solid, deja se clatina tot edificiul. dincolo de asta, da, adevarat, raportarea la aceste elemente probabil ca tine de felul in care te asezi in relatie cu nuditatea esentializata a povestii, dupa exprimarea ta.
ma uitam la film, la tiff, si imi sareau in ochi elementele pe care le prezentam in cronica. filmul ma cistiga, 5 - 10 minute imi crestea pulsul , apoi scapa o galusca (gesturi, replici, atitudine) si iarasi trebuia sa o iau de la capat cu crescendo-ul... pina la final, cind m-a fermecat.
acum, ca nu mai astept nimic de la film, poate m-as bucura mai mult de istoria sa. sper sa soseasca prin cluj, sau sa il prind pe undeva cind oi ajunge eu in bucuresti.

In zilele de vineri 17, sâmbätä 18, duminicä 19 octombrie a.c., orele 20:00
Se reia la EuroCinema (Podul Izvor, blocul "Tinerimea românä", vis-�*-vis de Teatrul L.S. Bulandra; intrarea pe poarta principalä, Str. Schitu Mägureanu - chiar în perimetrul dintre teatru si pod).

Daca e vreo/un forumist/a care nu l-a vazut si vrea sa-l vada, organizam o iesire la EuroCinema. Duminica.

Horror in error!

Am vazut “Elevator” la Tinerimea Romana. Parerea mea este sa mergeti sa-l vedeti. Macar stim pe ce discutam.
S-a spus aici ca nu trebuie judecat acest film prin prisma modului in care a fost facut, no-budget, actori neprofesionisti, conditii tehnice precare. Asa sa fie, atunci, sa-l judecam pe el in sine, ca film.

Intai de toate ca nu ma omor dupa filmele in care unul sau mai multe personaje sunt puse intr-o situatie limita de genul asteia, ca niste cobai sub clopotul de sticla, iar toata povestea consta in a-i studia atent ce fac, cum se descurca, cum se sting incet incet de frig, foame, sete, lipsa de oxigen si alte fiziologice neajunsuri. Mi se pare ca solicita o curiozitate pur stiintifica si da nastere unor trairi pur viscerale. Apeleaza la sentimente precum mila si senzatii precum groaza, lovesc “sub centura” asa cum o fac cersetorii care vor sa te emotioneze cu cioatele de maini sau picioare sau cu nu stiu ce rani purulente. Creeaza o situatie limita extrema, care te loveste la baza sentimentelor – piatra sa fii si sa nu reactionezi la asa o drama, s-ar zice. Si tocmai de aia le opun rezistenta.

Deci in privinta asta, genul filmelor cu personaje “trapped” in lift, in gropi-capcana, in desert, in padure (Blair Witch Project) in mijlocul oceanului (Open Water) ingropate de vii sau ramase in copac nu ma castiga, din start. Chiar si finalul la Iacob, cu el prins in cupa funicularului, mi s-a parut o gaselnita facila. Daca vrei sa starnesti mila, nu te astepta sa obtii si alte sentimente de la mine – mila vrei, mila gasesti, si atat. Imi faci stomacul ghem de groaza si de disperare, ma prinzi si pe mine in capcana in care sunt prinse victimele, traiesc alaturi de ele situatia extrema in care se afla, dar nu ma inalti nici un milimetru deasupra solului. Jos ai lovit, jos reactionez – si nu ma refer neaparat la lovituri sub centura ci la nivelul la care ataca astfel de filme – minimul necesitatilor fiziologice pentru ca omul sa existe. Desi, faptul ca vrei sa starnesti mila si groaza in mine ca spectator mi se pare o lovitura sub centura.

Partea problematica este ca astfel de filme vor sa faca saltul spre alte nivele, metafizice, existentialiste, spre profunzimi filozofice nebanuite. Nu, mersi. Tine-te de nas si nu respira 3 minute si ai sa obtii aceleasi senzatii ca in astfel de filme, atata tot. Faci “bau-bau!” la mine, ma sperii, nu ma emotionez, imi dau lacrimile de groaza, nu de duiosie.

Bun. De aici plecand, pe acest fond (sau cu acest minus al meu, mai stii?) am vazut Elevator. I-am vazut pe cei doi prinsi sub globul de sticla, invartindu-se in cerc ca niste soareci speriati. Mi-am reamintit ca omul trebuie sa manance, sa respire, sa bea apa, sa se pise, sa se cace, sa se spele, sa mai iasa afara, mi-am amintit ca omul are necesitati fiziologice. Si am inteles ca trebuie sa ma emotionez ca unor tineri in jur de 18, cu toata viata inainte, li se inchide incet-incet orizontul, ca Marele Final li se apropie cu o certitudine din ce in ce mai mare, ca sunt prinsi in capcana si nu vor scapa. Actorii s-au straduit sa-mi spuna toate astea, mi-au aratat cat sunt de speriati, distrusi, terminati, mi-au explicat foarte bine si pe larg in ce situatie groaznica se afla, dar zau, parca eram la o reconstituire a unui fapt real intamplat candva. Nu erau de acolo. Nu intrasera in personaje. Isi dadeau silinta ca sa ne convinga, dar li se vedea silinta asta pe fata. Dintre cei doi, baiatul poate ca a mai avut si cateva momente de adevar. Fata insa…

Am mai fost cu cineva care vazuse piesa jucata la vremea ei si care mi-a spus ca nu se compara, filmul e mult sub. N-am vazut, nu stiu, dar am incredere in parerea ei. Amandoi am stat pe scaune si-am urmarit cuminti tot filmul, cu bunavointa si credit in alb acordat “manifestarii artistice” din fata noastra. Eu pentru ca citisem encomioane grandioase despre film, ea fiindca vazuse piesa. Si nimic. Din cand in cand poate cate o senzatie de gol in stomac, dar care putea fi obtinuta si daca imi dadea cineva cu pumnul. “Nu se poate ca la o drama atat de ingrozitoare sa nu simti nimic, sa stai sa asisti rece si sa astepti mai repede finalul” mi-a zis ea dupa proiectie. Ii dau dreptate. Cu toate miscarile inedite de camera, unghiulatiile bine alese, montajul periculos si sunetul bine lucrat, filmul nu ma atinge la coarda sensibila. Lasand la o parte ne-predispozitia mea la astfel de gen, situatia de acolo trebuia sa imi creeze macar senzatii viscerale, dar nimic. Sa ma fi impietrit eu intr-atat?

Poate o fi de vina structura: ia sa vedem. Filmul incepe “sus” cu ei batand disperati in tabla ascensorului. Cand incepi de sus, se stie, mai greu urci si mai sus. Prin urmare filmul coboara si-i putem vedea pe cei doi vorbind in tihna despre cum (nu) se inteleg ei cu parintii, cum a fost cu Wanda de nu i-a tras-o, cum ar vrea el sa plece in Spania la munca. Si din nou accese de disperare, din nou batai in usi, pereti, tavan. Dar asta a mai fost, nu? Da, dar a mai trecut un timp, s-a mai dus o liniuta la telefonul mobil, ce nu intelegi? Situatia e tot mai groasa. O fi, dar s-o simtim si noi!

Poate o fi vina machiajului, ia sa vedem: trec zilele in goana, dar ei tot proaspeti si bine mersi arata, nici un cearcan, nici o paloare a fetei, nici o fata trasa, famelica. Ba transpira, ba nu, buzele nu-s albite de sete, uscate si cu spume la colturi, parul tot bine sade pe cap. Care va sa zica, timpul n-are putere asupra lor – atunci de ce as crede ca se apropie de sfarsit?

Poate lipsa de credibilitate vine de la alti factori, sa zicem logistici. Pai sa vedem. Liftul e blocat, dar nu stim de ce. Nu e o pana de curent, pentru ca au tot timpul becul aprins in lift. Ei incearca sa deschida usile cu sculele de manicura, dar nu-si folosesc curelele cu catarame groase care se vad la brau. Baiatul vrea la un moment dat sa provoace un scurt circuit la panoul de comanda, dar renunta, nu se stie de ce – desi e clar ca ar putea scoate afara placa cu butoane. Desface la scurgerea din podea niste suruburi mult prea noi si neruginite pentru un lift al unei fabrici parasite. Fata nu are la ea mobilul, desi tot ea ne spune undeva cat de ingrozitoare e senzatia cand te trezesti fara telefonul tau mobil, comparabila aproape cu moartea. Rucsacul si punga de plastic nu sunt rasturnate imediat pe podea pentru un inventar al tuturor obiectelor care i-ar putea ajuta (tare-mi doream sa aflu tot ce au in rucsac) asa ca fata descopera abia peste doua zile hamburgerul ramas neterminat. Telefonul mobil aruncat prin gura de scurgere (si care da direct afara!) nu e invelit in ceva pentru protectie, se incearca intai crearea unui pat moale din patura pe care eventual o sa aterizeze telefonul sau nu – si o sa se faca bucati. Isi permiteau asemenea riscuri? Nu mai zic ca puteau face o sfoara din patura rupta fasii, sa lase telefonul mai jos. Cand situatia era atat de disperata, ei nu reactioneaza cu disperare. In 6 zile cat au ramas inchisi acolo ar fi taiat tabla liftului cu unghiera, ca puscariasii, ar fi devastat podeaua sa vada ce se afla dedesubt, ar fi incercat mai multe.

Cat despre ei: s-ar fi urat, s-ar fi acuzat unul pe altul mai abitir decat o fac, s-ar fi batut, s-ar fi mancat unul pe altul. Ar fi baut transpiratie, lacrimi, pisat, sange (desi nu-s convins ca as fi vrut sa vad toate astea).
Si as putea continua cu toate cele ce nu m-au convins. Ma opresc.

Prin urmare, mai bine judecam filmul asta raportat la conditiile la care a fost facut. Pentru ca asa, da, e o mare realizare. E de admirat ca l-au facut, e bine ca s-au mobilizat pentru un proiect independent, e foarte bine ce le-a iesit. E un experiment reusit, un lucru demn de luat in seama. Dar nu e “evenimentul cinematografic romanesc al anului”, totusi!
Si pentru ca Boogie nu v-a placut, anul asta ramane fara evenimente.

No dude.. nu este evenimentul cinematografic al anului.. este ..eveniment cinematografic in sine, dat fiindca e un proiect independent reusit. Dar... iubitorii de film il pot plasa ca fiind evenimentul cinematografic al anului pentru ca nu este doar un film independent reusit, este un film care se ridica mult deasupra multor non-valori care inca primesc fiinantare de la cnc si scot tot rahaturi. Este un film care se ridica, cred eu... langa multe din filmele noului val, reusind cu succes sa ramana langa ele.
Daca nu-ti plac genul asta de filme, din punctul meu de vedere, n-ar fi trebuit sa fi scris atat de mult, nu mai zic ca n-ar fi trebuit sa scrii nimic despre film :P

Cu asta sunt de acord, am mentionat-o si în analiza mea - desi nu la fel de pitoresc ca tine. Desi, la discutiile despre film, Pintilei respingea categoric o asemenea criticä, pur si simplu nu are dreptate. E într-adevär o scäpare incontestabilä. Toate celelalte observatii sunt mult mai relative, dar se pierd atât de mult în detalii nesemnificative, discutabile atât individual, cât si în context, încât m-ar chema mai degrabä spre o discutie prin viu grai, ca sä le luäm la märuntit, decât prin scris.

Pot sa dau edit si sa sterg tot ce am scris daca te deranjeaza. Asta n-o sa faca filmul mai bun.

Well.. nu e vroba de tacut.. pentru ca aº vrea ca filmul sa para excelent in ochii celorlalti. Insa, influentat de faptul ca nu iti plac genul asta de filme poti sa devi subiectuv fara sa vrei. Fara sa vrei, ceea ce e f bun la film, de tine poate sa fie foarte usor aruncat la gunoi. Ce este probabil gresala in film, la tine gresala asta poate deveni groteasca, de neacceptat si etc. Daca scrii sau.. nu, e treaba ta in final. Aia a fost doar parerea mea pentru ca... poti foarte usor sa cazi spre genul de afirmatii false si care tin de estetica artistica a filmului pe care doar un critic de film poate sa le cantareasca in mod adecvat.

Imi pare rau, orice scapare de la adevarul povestii ma indeparteaza de film. Chiar si cel mai mic detaliu. Poate o functiona in teatru, unde se merge pe conventii, dar nu in film. Pentru mine, simplu fapt ca tipa gaseste hamburgerul abia dupa 2 zile de rabdat de foame deja m-a pierdut. Cand nu ai tigari in casa, rascolesti peste tot in speranta ca mai e pe undeva vreuna uitata. Daramite cand rabzi o zi de foame, devastezi tot. Detaliile sunt cele mai importante cand vrei sa creezi o realitate credibila. Nu conteaza genul filmului.

mie mi-au placut observatiile lui Led-Ze-Pencil.
Sunt exact genul de lucruri care ca si cinefil, iti spui ca nu conteaza pentru "actul artistic". Si intr-adevar cand camasa lui James Bond ramane alba si calcata desi el face 7000 de chestii intre timp, nu se plange nimeni de "facatura".
Dar cand ai doar doua personaje intr-un lift, atunci e normal sa analizezi orice mic detaliu.
Diferenta din "Open Water 1" si "Open Water 2" sta exact in chestiile de care spune Led-Ze-Pencil. Nu ajungi sa crezi personajele. Nu ajungi sa crezi ca fac tot ce trebuie ca sa se salveze. Si la un astfel de film conteaza foarte mult.
Regizorul nu e numai omul caqre ia premii si face niste actori sa isi spuna niste replici credibil. Cand a facut Titanic, James Cameron chiar a pus-o pe Kate Winslet sa se duca sa-l salveze pe Jack, inotand prin apa rece. Acum presupun ca nu saracea daca ar fi incalzit apa aia, dar nu-i mai trenumra Kate Winslet cum trebuie in fata camerei.
Nu zic acum ca actorii chiar ar fi trebuit inchisi in lift vreo cateva zile, dar cred ca s-a simtit totusi ca ei stiau ca pot iesi de fapt din lift cand vor. Poate niste actori cu mai multa experienta ar fi jucat mai bine scenele, dar e totusi datoria regizorului sa gaseasca modul cel mai bun ca sa obtina exact efectul pe care-l urmareste.

Da..asa cum pui tu problema ..e oka!
Dar sa afirmi ca nu-ti plac genul asta de filme si sa scrii cate-n luna si-n stele, acum pe bune..cine ar mai crede in ceea ce scrii? Nimeni!
Well.. asta e primul si a iesit in lume. Fara UNATC. Urmatorul o sa arate perfect! 8)

Pai stai asa.
Nici filme de genul Die Hard nu-mi plac, dar trebuie sa recunosc ca Die Hard 1 ma prinde, ma tine, e bine facut, are tensiune, rasturnari spectaculoase, pot zice ca e un BUN film de gen.
N-am zis ca nu-mi place si atat. Peste asta, am adus argumente de ce filmul nu mi se pare BUN. Dupa ce am ponegrit genul, am prihanit si filmul, dar cu justificari, nu din prejudecata. Ori - asta nu se mai pune?

Daca nu crezi tu ce am scris, ok. Dar nu generaliza. Exact situatia inversa: daca nu-ti plac textele de genul celor pe care le-am scris acolo, nu spune ca sunt inutile.

Faza cu argumentele e cu dus si-ntors. De exemplu.. argumentul e o forma de manipulare. A manipula o masa de oameni in general. A-i face sa creada ce crezi si tu. Ori tu, influentat de faptul ca nu-ti place genul, e clar ca ai adus argumente foarte solide ca lucrurile sa mearga in directia dorita de u, adica sa ne faci sa credem ce crezi si tu. Insa, repet, tu ai scris influentat de acel lucru si anume faptul ca nu-ti place genul, si deci argumentele vin sa sustina afirmatiile construite pe sentimentul de repulsie fata de gen.
Exemplu foarte clar:
1+1=2
Si daca pui un student la mate-info/ fizica sa-ti demonstreze de ce 1+1=2, apoi sa vezi ce-ti vine cu ..foi multe, cu teoreme, cu formule cu idei care sa sustina propozitia. Insa el de ce recurge la atat de multe doar ca sa demonstreze un simplu fapt pe care-l stie al de gradinita? Pentru ca el insusi crede in propozitia 1+1=2. Asa cum si tu crezi ce crezi despre genul acesta de filme...

Nu, nu sunt de acord cu tine.
Daca-mi demonstrezi argumentat ca n-am dreptate in cele ce zic, ok, o sa recunosc. Daca iei in calcul doar pozitia mea fata de gen, nu.

Dar ti-am demonstrat omule, mai sus, imediat dupa u. Iti mai zic odata: pentru simplul fapt ca tu nu adori genul, e suficient pentru me ca unele-ti afirmatii/ argumente sa nu le iau in calcul[punct]
daca ai pus acolo "argumentat" ca sa ma arunci in capacana.. well.. e cam pus degeaba. Nu intodeauna .. cand argumentezi.. inseamna ca vrei sa manipulezi. Dar... cam asta se intampla in mai toate conversatiile in ziua de azi, din pacate.
Daca ai un om siret, caruia ii merge mintea brici, un 7-orice man. Pai omul asta o sa-ti vina cu n argumente pe minut ca sa-ti demonstreze ca.. ai fi idiot. In realitate.. nici el nu prea crede in ceea ce zice.. dar el ii da acolo cu argumente si-i da. Ajunge sa spuna aberatii cat el de mari.. dar nu-i nimic. Totul e bine si perfect. Si-i da..si da.. Dar.. daca ai pune acelasi om.. la o treaba, ce se bazeaza pe calitatile mintii lui( calitati asocitate mintii lui ascutite) n-ar fi in stare de nimic... :hmm:
Din pacate...

Ok. Daca asa stau lucrurile, OK!

dar sunt sigur ca stii ca in fraza citez "argumente pe minut ca sa-ti demonstreze ca.. ai fii idiot" exista ceva aici se scrie cu un singur "i".

Ce oka ? :-" Ce inseamna "oka" la u ? :P

Da..scuze, mi-a scapat un "i" :P mi se mai intampla.. asta e nimic pe langa ce scoate tastatura mea :)) Prietenii stiu :P :lol:

Daca ce vrei tu e sa spun ca Elevator e genial, ok, spun. Dar e genial nu ca film. Ca fenomen, da: faptul ca s-a putut intampla asa ceva, ca o echipa restransa sa faca asta, e minunat. Cat au putut sa faca ei, iarasi e mirific!
Dar... judecat ca film - asta e. Nu tine. Poti sa arunci toate blestemele zeilor, nu ma convingi. El este ceea ce este. Punct.
Nothing more. Nevermore.

Dar dude..ce-ti veni. Eu nu voiesc nici sa ma impusti sa te fac sa zici ..ca filmul e genial.
E PAREREA TA! NU ARE VOIE NIMENI SA ATENTEZE LA EA
Nu stiu de unde ... iti veni o asemenea idee. Zãu :lol:
CREZI CE VREI DESPRE FILM dar..
exista si un dar
nu-mi veni cu critica daca tie nu-ti place genul.
Poate tu crezi ca eu am fost influentat sau ca toti am fost influentati de faptul ca .. iubim filmul romanesc minimalist. Nu nu-i asta. Uita-te la JOI, nimi(c)malist si o porcarie.
Noua ne place filmul pentru ca are simt cinematografic si pentru ca si pentru ca... etc.
Intradevar.. problemele de care zici tu exista. Insa din punctul meu de vedere, pot fi trecute cu vederea tocmai pentru ca filmul in sine a resuit ce n-au reusit filmele acelor zisi regizori si care au si unatc in spate. Eu pot sa justific lipsa mustatii/ barbii printr-o simpla comparatie cu filmele americane.. unde adolescentii de 18-19 ani inca au puf pe fata. Hainele, transpiratia... sunt detalii importante dar..ce dracu.. filmul[Elevator] e arta in sine. Sa ma ierte Dumnezeu.. sunt foarte multe filme in care totul e controlat milimetric. Dar din punct de vedere artistic nu se pot compara cu filmul asta nici daca ..nu stiu.. ai vrea sa fie mai bune.
Inteleg ca nu poti sa faci compromisuri... si poate crezi ca pup echipa in fund. Nu..eu doar admir ce n-am reusit sa fac eu in 3 ani. Poate o sa reusesc in 10. Amin. Dar..devin subiectiv. Si nu e asta. Nu de aceea imi place filmul. Imi place ca se sustine pe sine. Atata tot!

Daca tot ai bagat faza cu 1+1=2, hai sa dau si eu o ecuatie:


plus, mai devreme:


inmultit cu:


totul supra:


ar putea sa ma duca la rezultatul ca esti totusi putin subiectiv, chiar daca n-o recunosti. Si atunci pot zice si eu ca tine:

continuarea cu italice imi apartine.

Bravo!
Frumos!
Ai demonstrat intr-un mod impecabil faptul ca (eu) am pierdut vremea.
Respect!

Nu.
Concluzia era ca ai o problema cu unatc-ul, cnc-ul, regizorii de azi (si e normal, cine n-ar avea?) si ai hotarat obligat fortat sa faci film independent. De unde si subiectivitatea apropo de Elevator.
Dar bine, nu-ti mai pierde vremea. We agree to disagree.

Si acum ai inceput sa bati si campii. :P
Nu am nimic cu unatc-ul. Am dat examenul de admitere. M-au respins. Poate la anu. Sau fac o pauza de 2..3 ani, incerc iar apoi. O sa vad. Dar n-am nimic cu UNATC-UL.
CNC-ul ...bun sau rau cum e el, finanteaza proiectele. Ca nu e corect, asta e. Dar..exista, ai unde sa te duci cu un proiect. Nu cred ca Romania se confrunta cu aceleasi probleme cu care ne confruntem noi si tine de CNC. Asa ca smile, maine poate fi mai rau.
Regizorii de azi :shock: . Asta a fost ca o bomba. in locul tau... nu scriam nimic.
N-am hotarat nimic dom'le. Cand o sa hotaresc ceva te anunt. Eu fac film din placere, din dragoste pentru cinema, dragoste de a spune povestea. Din spirit aventurier. Spune-i cum vrei... insa e clar; imi place sa spun povesti. Filmul pentru me este ca alcoolul pentru betivi. Ca tigarea pentru fumatori...
Si simti nevoia sa te imbeti, sa uiti de tot ceea ce te inconjuara, sa te cufunzi in marea ta fara sa mai auzi de nimic. Nimic mai normal. Iei o foaie si incepi sa scrii. Asta e "hotararea" mea.
Deci..ca sa fie clar: n-am nimic cu nimeni!!!

Bine. Elevator e un film fara greseala. Tu nu ai nici o problema cu unatc-ul. Vezi foarte bine cand cineva bate campii.
Si stii ce m-a convins?

"Si daca pui un student la mate-info/ fizica sa-ti demonstreze de ce 1+1=2, apoi sa vezi ce-ti vine cu ..foi multe, cu teoreme, cu formule cu idei care sa sustina propozitia. Insa el de ce recurge la atat de multe doar ca sa demonstreze un simplu fapt pe care-l stie al de gradinita? Pentru ca el insusi crede in propozitia 1+1=2. "

Flawless!

nu..aia .. iti spunea altceva.. dar ma rog. Daca pe tine te-a convins asta..
:P parese ca ori te-ai suparat..ori, aicam renuntat sa argumentezi a ta "cronica" :huh:
Una din ele sigur e.

Nici, nici. M-am lamurit.

Eu m-am lamurit demult...
Iaca doi oameni lamuriti. :happy:

mie nu mi-a venit sa cred de la inceput, parea imposibil.
Iata ca totusi totul e posibil.

Well.. acest "totul e posibil" suna a dezamagire.
Mda... :hmm: :sleep:

Hmm... parca asta cu "iei o foaie si incepi sa scrii", nu prea se pupa cu definitia filmului :P

Dar asta?


Si mai sunt, mai sunt...

Dar sa te duci in locul unde tre sa filmezi si sa incepi sa filmezi la nimereala.. crezi ca se pupa cu definitia filmului? :-"
Cat despre.. faza cu alcoolul, e doar o figura de stil, chiar daca e mai dark asa ca nu va speriati.
Aici.. scrii, incerci idea si daca nu-ti place, o arunci la gunoi. E altceva cand vine vorba de filmare. Lucrurile devin de n ori mai serioase :P

Dar haideti sa punem punct ca suntem off topic mult de tot. Daca vreti sa discutam despre ideile mele si conceptul meu about movies, putem sa deschidem un topic special despre subiect.. ori daca nu.. eu am pus punct.

Hai sa reinvii topicul asta, ca a trecut pe pagina 2 si e pacat.

Zic asa: in conditii extreme obtii reactii extreme.
Daca esti fugarit de o haita de lupi, sari un gard de 3 metri pe care in conditii normale nici vorba sa-l fi putut sari.
Acum, cine este cel adevarat: cel care poate sari gardul sau cel care nu?

Ca tot ziceam de Die Hard 1: si acolo sunt conditii extreme, in care un personaj-erou din nastere se descurca de minune si astfel le face fata teroristilor. Dar cine e el cu adevarat n-o sa aflam niciodata, de aia scenaristii au incercat sa mai bage si cate ceva din viata personala: nevasta-sa e acolo ostatica, ceva conflicte in familie, sunt amintiti copiii lui pe care ii iubeste asa mult. Dar tot nu capata un profil adevarat Omul bruce willis. Ramane doar un erou-supererou.

Asta reprosez genului asta: se cam trage din senzationalismul hollywoodiano-protevistic. Si e facil.

Mi-e mult mai greu sa inteleg de ce se hotaraste Andrei Rubliov sa taca si sa nu mai picteze decat de ce plange o fata blocata in lift. E normal sa planga.

P.S. Btw, inca un detaliu pe langa multele pe care le-am pomenit: mesajul ala de la sfarsit: "Message not sent. Try again later" nu exista. Exista doar "Message not sent" iar telefonul va tot incerca de la sine sa-l trimita chiar si cateva zile la rand. "Try again later" auzi in telefon cand nu poti contacta pe careva.
Micile detalii care fac intregul sa se clatine.

proiectii in Bucuresti
 

"Elevator" ruleaza in ULTIMELE PROIECTII...

...pe 2008.

In Bucuresti, la Eurocinema - Tinerimea Romana (e tot acolo, linga podul Izvor, vizavi de Teatrul Bulandra).
Simbata (adica miine, 13 decembrie), de la 18:00 si de la 20:00.

Merita sa veniti, sa reveniti, sa va trimiteti prietenii sau dusmanii.
O sa merite, ca dupa proiectii o sa fie prezenta si echipa, pentru niscaiva intrebari din public... iar daca n-o sa va placa, promitem sa nu ne ferim de obiectele aruncate.

Veniti, macar sa aveti ce-i contra-argumenta ulterior lui Cristian Tudor Popescu, care va indeamna:
"Duceti-va si vedeti Elevator si pe urma stam de vorba."

Il vazui azi la 18:00.

It's ok.
M-a deranjat sunetul un pic, dar stiind cum a fost facut putem trece peste.

L-am vazut si mi-a placut. Nu stiu insa daca mi-ar fi placut daca acelasi film ar fi fost produs pe banii CNC sau daca n-ar fi fost un debut.
L-am vazut impreuna cu niste prieteni si la toti am simtit o simpatie neconditionata pentru film si autor pe motiv ca este o productie cu adevarat independenta.

Bravo lui, este de departe cel mai reusit debut din ultima perioada.

proiectii "Alexandra" + "Elevator"
 

Lungmetrajul independent "Elevator" debuteaza la cinema...

...pe 2009. Si fara a pune la socoteala excelentul cinematograf Studio, unde a avut doua proiectii weekend-ul trecut, inseamna...

...la Eurocinema - Tinerimea Romana (linga podul Izvor, vizavi de Teatrul Bulandra),
duminica, 1 februarie, de la 18:00 si de la 20:00.

Ambele proiectii vor fi precedate de scurtmetrajul "Alexandra" al lui Radu Jude,
si incheiate de cite o sesiune de intrebari si obiecte din public
aruncate spre echipa Elevator-ului, prezenta in sala.

Nu avem de ce sa aruncam cu obiecte in ei. :P
Pe langa film, sunt misto si discutiile cu ei... :D

Elevator la Tinerimea Romana
 

.

Un zvic de doua proiectii, la Tinerimea Romana (la podul Izvor, vizavi de teatrul Bulandra):

simbata de la 8 & duminica de la 6.

.

Alice, sä ne mai anunti când mai sunt - si, când considerati cä e cazul sä go public, asteptäm vesti si de la proiectul de-acum.