Eram decis sä nu mai intervin (aia cu toaca si babele surde), dar existä anumite culmi de impertinentä a minciunii care cer sä fie puse la punct.
Personajul doctorului Ardelean (Florin Zamfirescu), este unul dintre cele mai reprezentative pentru o mare parte a comunitätii medicale din zilele noastre. E format în spiritul "doctorului paternalist" insuflat de mentalitatea comunistä târzie, care le stie pe toate, nu admite sä fie contrazis de nimeni, si trateazä bolnavul cu acadeaua într-o mânä si nuiaua în cealaltä (spre deosebire de "doctorul colaborator", de inspiratie occidentalä, care coopereazä cu pacientul si-l stimuleazä). Instantaneu, m-a dus cu gândul la Mircea Cintezä (care s-a obräznicit cu mine inadmisibil, crezându-mä pacient - de fapt, îl abordasem pe culoarul spitalului ca sä-l întreb ceva într-o cu totul altä calitate, în timp ce el conversa lejer cu doi vizitatori personali), de l-am si întrebat pe Cristi: "Bäi, nu cumva Cintezä era modelul inspirator...?" Nu, nu el era, ci multi alti medici de aceeasi facturä întâlniti de Cristi de-a lungul anilor; (cum eu sunt cu câtiva ani mai vârstnic decât el, la viata mea m-am confruntat cu si mai multi). Este unul dintre cele mai izbutite personaje din tot filmul, atât prin compozitia lui Zamfu, cât si prin valentele sale simptomatice extrem de substantiale si elocvente - e reprezentativ în profunzime, prin consistenta interioarä a acestui tip de personaj, precum si la nivel de suprafatä, prin aria extrem de largä pe care era - si, din päcate, încä mai este - räspândit. Pe scurt, Doctorul Ardelean creat de Cristi si Zamfu e un portret robot al medicului român actual de o facturä foarte amplu räspânditä, realizat nu numai cu mare acuratete, ci si cu înaltä creativitate artisticä.
Dacä printre viitoarele faceri din alb negru si viceversa ale proaspätului nostru jongleur cu realitätile vor mai exista si altele la fel de nerusinate, s-ar putea sä revin spre a le corecta - pentru cine mai trece pe-aici si mai citeste - desi n-am nici un chef.

Nu am vazut filmul in intregime si nici de curand deci nu imi aduc aminte de doctorul din film.Dar ca o persoana care a stat destul timp internat prin spitale (in oras la mine si la spitalul de urgenta bucuresti) pot sa confirm ca asemenea specimene de doctori exista.Chiar stiu ca eram odata in salon cu un betiv care il legasera si nu il baga nimeni in seama.Dar alta chestie care mi`a ramas intiparita in minte e cand au adus pe un copil de vro 8 ani care efectiv murea acolo langa patul meu .. si erau stransi vro 5 medici si se certau ce sa faca ... unde sa il trimita ca ei nu vor sa moara cineva pe tura lor .. sau chestii de genu` asta.Deci ... exista medici d`astia straluciti cu duiumul.

pt pitbull

eu cre k e platit d colegiu medicilor sa n intoxice... un fel d razbunare: v-a placut filmu?? jap, ia o postare! ziceti k medicii aia sint reali? na, luati-o si p-a doua... si tot asha :lol:

Tuske posiblî.
Se vede clar cä el doar mimeazä dialogul, prin räspunsuri aparent punctuale - dar la nivel interior nu comunicä. Il contrazici, iar el nu riposeazä la modul: "Nu, nu sunt de acord cu tine, pentru cä..." - ci repetä aceleasi false platitudini, ca si cum tu nici n-ai fi vorbit (ca de pildä asta cu "caricaturile", la fel de deplasatä ca si cum l-ai acuza pe Gogol cä-l plagiazä pe Beaumarchais, pe Leni Riefenstahl de leninism [de la "Lenin", nu de la "Leni"!], iar pe Stephen King, de päshunism ardelenesc).

creca discutia trebuia sa se opreasca de mult, dupa mesajul acesta:

Dar alta chestie care mi`a ramas intiparita in minte e cand au adus pe un copil de vro 8 ani care efectiv murea acolo langa patul meu .. si erau stransi vro 5 medici si se certau ce sa faca ... unde sa il trimita ca ei nu vor sa moara cineva pe tura lor .. sau chestii de genu` asta.Deci ... exista medici d`astia straluciti cu duiumul.
------------------------------------------------
ei, ce discutie interesanta despre moralitatea doctorilor! ce repede s-au aprins spiritele. pana la urma 'mdl' ESTE un film despre sistem, nu-i asa? vad ca s-a ales praful de marea metafora mortuara, si am ajuns exact la ce trebuie inteles din acest film: rasplata pentru frustrarile suferite prin spitale, filmul care da cu pusca prin medici. da, e adevarat, tusele lui cristi puiu sunt reale (o stiu pe propria-mi piele) dar am vrut sa va aduc pana in punctul in care sa demonstrati singuri ca 'mdl' este in primul rand un film despre sistem, un film inflorit din frustrarile lui cristi puiu si din frustrarile noastre comune. cam asta numesc eu sistem. cancer generalizat. un om este ucis de un sistem monstruos, grotesc. amintiti-va ca dupa film insusi minstrul sanatatii i-a folosit titlul de cateva ori, in cateva situatii reale. haideti sa lasam mai lejer povestea cu 'drumul catre moarte'. daca lazarescu ar fi murit singur in apartamentul sau, dupa ce asistenta i-ar fi facut o simpla injectie contra racelii (stiu un caz concret) filmul capata o cu totul alta semificatie. dar regizorul nu l-a lasat sa moara acasa, ci l-a plimbat prin sistem. aici intervine si un pic de science-fiction: ambulantele nu sosesc asa de repede, iar asistentele iti dau de multe ori o bulina sau o mica injectie la popou si te lasa cu cel de sus. daca lazarescu ar fi murit acasa puteam vorbi clar de o metafora a mortii, de lupta unei fiinte umane cu destinul. insa lazarescu e ucis de sistem, de medici.

rezulta ca 'mdl' este un film despre sistem, cum tot despre sistem e si 432. da, exista povesti care justifica zdravan, dar filmele raman tot despre sistem. si e posibil ca publicul romanesc sa se fi saturat de filme despre sistem. noul val e un val angajat.

nu :P

imi poti da o definitie corecta?

'definitie' la c??
e limpede k, in 'mdl', povestea cu 'sistemu' (dk exista), e secundara - exact k in sintaxa: fraza = propozitie principala + 1,2,... propozitii secundare :)
dk tu vezi principal c e secundar e clar k e o probl d perceptie
film 'dspr sistem' ar fi fost dk era documentar...

Era pur si simplu un raspuns la ce ziceai tu ca nu exista medici de genu` ala in realitate.Nu avea legatura cu filmul ce am zis eu.

Da pan' la urma v-ati prins vreunu de ce atata minimalism??

Da.

Pai hai.

Unde?

In emisfera ta stanga.

De ce?

pen'ca acolo sper ca ne-asteapta raspunsul tau -- mandru, frumos si neminimalist -- la intrebarea mea.

L-ai localizat? :)

...doamna stanga e cu scrisu.

Bine.

daca n-ai chef sa raspunzi, de ce mai participi?

deci chiar ma intereseaza de ce sunt minimaliste filmele astea.

S-a spus de jdemii de ori pe forum - în topicuri usor de identificat dupä titluri, si mai existä si functia Search.. Dar, ok, hai s-o mai zicem încä o datä.

Un principiu fundamental al profesiunii de regisor este: dacä esti bun, te descurci cu ce ai si gäsesti solutii sä faci cinema bun în orice conditii! Desi trâmbitat demagogic si aplicat abuziv, de-a lungul anilor, preceptul este, totusi, valabil în fond.
Ultimii ani l-au pus la încercare la nivel practic: cinematografia româneascä stätea dezastruos cu mijloacele si finantele - dar asta, evident, n-a împiedicat aparitia unor regisori tineri de mare valoare: Puiu, Porumboiu, Mungiu, Muntean, Jude, etc. Animati de dorinta irezistibilä de a face film (asta înseamnä a fi artist: sä nu poti sä träiesti färä a crea), s-au adaptat conditiilor si, cu ajutorul propriului lor talent, au gäsit solutii de a face filme de continut cu mijloace minime; aceste solutii, partial (si încä foarte insuficient, la nivel de grup), s-au coagulat în niste directii estetice comune care definesc "minimalismul".
De-aia avem minimalism.

Pai asta-i chestia, ca raspunsul asta mie nu mi se pare indeajuns.
(de-aia l-am ignorat, indiferent ca s-a zis de jdemii de ori sau doar la inceputul acestui thread.)

Da, sunt de acord -- conditiile de productie afecteaza rezultatul, in general nru de locatii si de personaje. Dar nu cred ca il determina in intregime. Sunt sigur ca daca ar avea mai multi bani, Puiu si Mungiu tot filme minimaliste vor face.

Eu cred ca este altceva -- ceva mult mai important, desi nu am reusit inca sa formulez o explicatie. Cu Puiu mai ales, filmul lui ma face sa-mi reamintesc k realitatea este simpla; moralitatea, moartea la fel. Si faptul ca le prezinta in mod linear, cursiv, aproape ne-postmodernist, mai ales intr-un context social care doar simplu nu este - nebunia spitalelor, dar si a vietii din Romania in general... pentru mine este un indiciu ca acest minimalism nu este doar o simpla coincidenta in cinematografia romaneasca acum, legata de contextul economic si social doar prin limite de buget, dar are origini si implicatii mai importante.

Si nu uita ca limitele de buget in general inseamna si mana libera la creativitate; spre deosebire de filmele cu buget mare unde e mai mare presiune sa aibe succes si se iau mult mai putine riscuri.

Ei, acum, cä ne-am dezghetat amândoi, väd cä într-adevär pui problema în moduri foarte interesante. Mä bucur.
Ce-i drept, eu am räspuns strict la nivelul primarului "de ce". Tu, deja abordezi aspecte din categoria "bun, si acum...?" Voi medita la ele.
Il invit pe Mihai Fulger sä contribuie la discutie - cartea lui de interviuri despre "Noul Val" (pe care eu continuu sä-l numesc, deocadatä, "generatia actualä", în asteptarea momentului când va deveni, sper, si "val") a prilejuit o excelentä sistematizare a conceptiilor estetice si tiparelor de simtire artisticä ce vor defini evolutiile creatoare la care te referi.
Si nädäjduiesc sä se mai implice si alti comentatori. Tema e ofertantä si importantä. Sigur, voi reveni si eu.

pai imi pare bine ca ti-ai retras coltii. at least for the moment ;)

m-am uitat ieri la blogul lui Mihai Fulger si tot nu-mi dadeam seama de unde ii stiu numele. Aveam cartea! De altfel, singura despre 'noul val' care merita cumparata. Stii cumva daca mai sunt si altele? ...in afara de cea a lui Grid Modorcea, care nu ma tenteaza.

am putea sa deschidem alt thread, ce zici?
desi titlul asteia chiar se potriveste. doar fara :)-ul de la sfarsit.

Acum, cä topicul a devenit serios, i-am ajustat si titlul. Putem continua aici.
Nu stiu de alte cärti recomandabile, deocamdatä. Da, într-adevär, într-a lui Grid n-am nici eu încredere; om fi noi buni amici, dar face niste jocuri. Bunioarä, anul trecut cam pe vremea asta, într-un articol intitulat "Ucinicii", ataca violent filmele minimaliste, tipând cä Premiul UCIN pentru 2006 ar fi trebuit sä-l ia "o operä de exceptie: «Si totul era nimic»"! - adicä super-hiper-ultra-über-lol. :lol:
Hai, sä vedem ce zice Mihai - el viazä cu drag p-aici pe forum.

posibil sa nu ma fi exprimat bine. exista in filmele romanesti postrevolutionare un personaj secundar sau principal (cum vrei sa-l numesti) care are o prezenta greoaie. anume sistemul. aceasta prezenta leaga sau - mai corect spus - ineaca toata povestea. nu am intalnit nici un alt film care sa aiba o asemenea 'amprenta' greoaie. incerc cateva exemple (calitatea unora e indoielnica, dar sunt doar exemple):

persona - relatie pacient-medic, vampirism, lipsa comunicarii etc. nici o vorba despre sistem, despre eventuale disfunctionalitati ale sistemului, despre aparate care nu functioneaza, despre medici obsedati de bani etc.

evadatul - firma de medicamente falsifica sutdiile despre un anumit medicment, afacere din care ies ceva bani spitalului si medicului care conduce studiul. a la michael moore sa zicem. aici putem vorbi de ce spui tu, si anume de o actiune secundara, insa story-ul filmului e acaparat de personajul principal, de politist, de ucigas etc. ok, un film comercial, calitate indoielnica, dar un exemplu de film care trece la index disfunctionalitatile sistemului.

dr. house - in cateva episoade apare afaceristul veros, care concediaza medici dupa bunul plac. totusi serialul reuseste sa nu transforme sistemul in solist principal.

poate ca MDL-ul nu e o analiza documentata a sistemului, dar ramane un film in care sistemul invaluie pelicula cu greutatea unei tragedii antice. ori tocmai aici apare problema, ruptura intre noul val si public. publicul s-a saturat sa mai dea vina pe sistem, fie el medical, politic, religios sau cum o mai fi. nimeni nu mai gusta revolutionarul impuscat in gat (interpretat de marius stanescu). nimeni nu se mai intreaba ce a fost cu revolutia, care e adevarul din spatele mineriadelor, ce s-a intamplat in piata universitatii. nimeni nu mai e pasionat de vanatoarea de securisti sau turnatori. oamenii lucreaza in companii multinationale, isi fac cumparaturile la mall, cred ca nu mai avem mentalitatea aia din anii '90. pur si simplu asemenea subiecte nu mai sunt de actualitate.

BODIES: între viaþã ºi moarte (BODIES-Marea Britanie, 2004)

Nu stiu daca urmariti sau nu acest serial pe TVR2.
Pai acolo sa vezi demascarea sistemului. Si baietii nu vorbesc despre sistemul sanitar al UK din 1944!

MDL este ca o savarina.
Ce-i drept, una borsita in buzunarul de la piept al medicilor romani.
Dar tot savarina ramine!
:)
Celor ce ma acuza ca-l denigrez pe Cristi Puiu sau ca am ceva cu Mungiu, fam Solomon sau Tudor Giurgiu.
Sau cititi tot ce am postat sau va abtineti. Eu nu le contest calitatea de regizori. Ma revolta insa cadenta cu care capata finantari la CNC pentru firmele lor. In baza unor regulamente pe care tot ei le negociaza cu Ministerul Culturii si CNC.

nu cred ca vorbim aici de demascarea sistemului, televiziunea face chestia asta de ani de zile. chiar azi am vazut un show despre malpraxis. problema e daca filmul ar trebui sa urmeze pasii televiziunii, si daca intereseaza pe cineva sa vada pe marele ecran ceea ce oricum vede pe micul ecran.

mister movie
cred ca gresesti. despre ce sistem vb exact? cel medical? sa nu uitam ca 20% din film se petrece in apartamentul lui mr.l. apoi nu prea i se pot reprosa multe sistemului medical. dotari destul de bunicele peste tot, doctorii nu iau spaga...si unde e vointa se misca destul de binisor. lazarescu o mierleste din cauza oamenilor, a ignorantei...toti il ajuta dar formal, doar pana la un anumit nivel. indiferent de statut, profesie ... toti il neglijeaza. pe salvare ii e sete si cere apa. asistenta nici nu il ia in serios apoi la 20s bea ea insasi apa la capul lui-asta nu are nici o legatura cu sistemul. e pura lipsa de empatie si compasiune. indiferent de profesia personajelor mecanismul lipsei de iubire fata de aproape e acelasi. despre asta e filmul si cred ca foarte clar. puiu o spune si altfel, foarte explicit in interviuri.

un anumit tip de sistem e prezent in foarte multe filme. diferenta majora e urmatoarea: publicul romanesc habar nu are cum functioneaza o sectie de politie in america. so, in orice film politist american sistemul e aproape invizibil. dar in mdl sau 432 detaliile si mai ales disfunctionalitatile find arhicunoscute (pana la paranoia) sistemul e mult mai usor de detectat. peste toate astea boala romanului de a da vina pe sistem...si reversul ei.

despre gusturile publicului romanesc-no comment. filemele (cele bune) facute dupa 2000 sunt destul de simple si directe dar romanul daca nu e sensibilizat vazand un amarat cum moare plimbat prin spitale (socant e ca multi se si sparg de ras) da vina pe sistem si pe subiectele "tragice". iar cand mai apare cate o comedie o shmangleste de pe net si se plange ca nu fac si romanii filme"cu batai".
chestia cu multinationalele si molurile...hm...snobism si superficialitate big time, nu mai e loc de compasiune. tot sistemul e de vina?

Deci ce legatura au toate astea cu minimalismul?


Daca vreti sa discutati reprezentarea sistemului (economic, social, politic) in filmele romanesti ale noului val, cred ca merita sa deschideti alt thread.

Foarte adevärat.
Minimalismul este un sistem estetic, iar denigratorii lui, în majoritate, nu au pregätirea si capacitatea unor dezbateri aplicate, ceea ce-i face sä-l atace din perspective adiacente - în spetä, componentele politice si sociale ale curentului. De aici aceste deraieri ale discutiilor.

daca minimalismul este un sistem estetic, atunci subiectul abordat poate fi divers, ba chiar poate lipsi cu desavarsire (sa zicem film experimental). daca subiectul e separat de sistemul estetic, atunci putem vorbi foarte bine si de o diversitate de genuri. si o comedie poate fi tratata minimalist. de fapt nu minimalismul ar trebui pus in discutie, ci stereotipia in care a inceput sa se scalde cinematografia romaneasca, sacul cu subiecte inspirate din telejurnalul de la ora 5. mdl e o stire a jurnalului de la ora 5. minimalism inseamna pentru multi un bloc crapat, un perete plin de jeg, un cersetor la colt de strada etc. a face un film minimalist inseamna a-l insurba social si a devora toate jurnalele tv. categoric vom vorbi fie de o tragedie pur sange, fie de una tratata in cheie comica, dar in final cu acelasi nod in gat si cu aceeasi senzatie apasatoare in cosul pieptului. toate astea nu tin de minimalism. minimalismul nu obliga la nimic. minimalismul nu dicteaza subiectul. pot face minimalism si cu un zid proasapat zugravit, o sculptura si o vaza cu flori. pot face minimalism cu orice. arta video da numeroase exemple de minimalism. mergi la dalles, nu stiu daca mai e expozitia de arta video, si vei avea destule exemple.

pitbull, nu sunt un denigrator al minimalismului. sunt doar impotriva subiectelor standard, al subiectelor 'grele', care iti introduc o gheara in piept, care practica un fel de santaj emotional, gen 'romania, o vale a plangerii'. nu sunt un adept al stilului holliwoodian, al scenariilor construite cu sublerul, dar nu cumva noul val tinde sa mestece aceleasi subiecte, sa se afunde in aceeasi atmosfera? nu te deranjeaza previzibilul? cand aud de un film al noului val stiu din start ca are o implicare sociala, ca personajul principal e plin de boli, e pensionar, studenta care vrea sa avorteze, prostituata, copil al strazii, revolutionar etc. asta n-are nici o legatura cu minimalismul.

f corect spus: minimalismul este o modalitate & el nu dicteaza 'subiectul'....
DAR - in loc sa n cramponam d termenu 'minimalism' -, c ar fi dk l-am inlocui cu neorealism?? sau (pt k tot faci (r)apel la artele vizuale) cu 'arte povera'? hm, cum mai stau lucrurile in ac cazuri? nu cumva subiectul dicteaza si tratarea?
inteleg ct deranjeaza p tine: subiectele stereotipe. dar realitatea, din pakte, este stereotipa: d unde blocuri k la new york, dk ale noastre sint crapate & pline d jeg? d unde 'joie de vivre', dk lumea e sarak, amarita & plictisita? si cum ar arata o poveste poverista spusa k la h'wood - sau, & mai rau, cu glantz d superproductie??? :w00t:
p lga k mi s-ar parea d prost gust, ar fi de-a dreptu skizofrenic...

cre k neorealismu, in AC MOMENT, este o datorie etik a tinerilor cineasti ro - asa cum a fost pt italieni!

'ars povera' se refera la mijloace de expresie, nu la subiect. din cate stiu - e drept ca stiu foarte putin - aici intra si interventiile in natura, copacii impachetati in folii de plastic, sublinierea unui drum cu hartie sau alt element etc. in arta stilul nu impune subiectul.

in ce priveste acel 'joie de vivre' si blocurile cenusii pun pariu ca apartamentul in care locuiesti e un spatiu obisnuit. nu-ti pica igrasia in cap, nu-ti asezi oala de noapte sub pat, n-ai rapire din serai pe perete. poti turna o pelicula minmalista/hiperrealista avand ca subiect apartamentul tau, fara nici o preparatie speciala? sigur, e usor sa alegi un apartament cu igrasie, cu gandaci striviti, pentru ca un asemenea subiect e un santaj emotional excelent. plangi cu muci numai cand vezi igrasia, nici nu-ti mai trebuie subiect. numai cand il vezi pe lazarescu ai senzatia de rau visceral. ok, e si asta o felie de realitate, insa - cred eu - e partea cea mai gustoasa din tort, cea mai previzibila, cea mai ofertanta. nu inteleg de ce vezi lucrurile in alb si negru, de ce absenta igrasiei ar trebui sa insemne automat baloane colorate si confetii. nu sunt cineast, dar daca ar fi sa obtin emotie artistica, n-ar fi o provocare mai mare sa o obtin fara cliseul apartamentului igrasios, al studentei care urmeaza sa avorteze ori al revolutionarului torturat de fantasmele adevarului? de ce e nevoie de subiecte suculente ca sa capeti eticheta de arta? sunt sigur ca exista scurt metraje la fel de bune cu subicte care la prima vedere n-au atatea implicatii angajate social. chiar am vazut cateva la dalles, la expozitia de arta video.

deci:
1 este arte povera (in italiana)! asta e denumirea cunoscuta - in latina n-are niciun sens...
2 am mai spus, da senzatia mea e k vbim la pereti: este vba dspr faptu k aceste subiecte = realitatea din teren. dl lazarescu locuieste intr-un biet apartament d bloc - unde ai vrea sa locuiask, la vila?? (k mine... :oops: )
pot intelege faptu k unii s-au plictisit d ac subiecte; mie, personal, mi s pare k ink nu s-a epuizat filonu - &, asa cum am mai spus, cum publicu ro nu este interesat d film, makr sa producem pt afara lucruri d calitate.
3 stilu - d multe ori - atrage subiectu! vezi picasso: el a ajuns la stilu lui, dupa kre era normal sa picteze 'domnisoarele din avignon' & 'guernica'...

1. nu, dar am intalnit-o si suna mai bine. :)
2. un pensionar n-are cum sa locuiasca la vila. insa de ce trebuie ales ca subiect un pensionar? de ce sa nu alegem un critic de film. tu, gorzo, habar n-am. hai, chiar un parlit de agent de vanzari ca mine. nu sunt bogat, dar nici sarac. noi n-avem drame? sau dramele nostre nu sunt atat de importante pentru societate? de ce trebuie sa alegem intotdeauna un subiect suculent?
3. n-am inteles exact ce vrei sa spui cu picasso dar... exemplul e bun. picasso n-a ajuns niciodata la stilul lui. picasso e cel mai prost exemplu pentru cubism. cel mai bun exemplu e braque. braque a fost - da-mi voie sa te sicanez - un artist de 'bun simt'. braque a considerat cubismul salvarea artei, implicare sociala, bla-bla-bla. un artist angajat. era 'de datoria lui' (din nou te sicanez). braque a ramas credincios cubismului pana la ultima suflare. picasso a naparlit de nenumarate ori. sigur, putem identifica o amprenta, dar picasso a fugit intotdeauna de picasso. a fost 'contra'. din principiu. braque a fost 'pro'. ca baietii din noul val: revolutie, comunism si pensionari la greu. ne simtim bine, ca e drumul batatorit si subiectele grase.

@mista movie

jeez man! te exprimi de parca s-au facut 100 de filme cu pensionari. observa fenomenul in general ca nu e foarte stufos. de fapt dupa 2000 s-au facut o mana de filme si singurele trasaturi comune ar fi realismul si bugetul subtire. lasa-i pe pintilie si daneliuc la o parte si urmareste-i doar pe cei tineri. cele cateva filme sunt totusi foarte variate ca subiect/genere.

filmul lui porumboiu e comedie si, funny enough, e mai funny decat restul e tacere. locatiile sunt mizerabile dar ce voiai sa vopseasca porumboiu tot orasul? asa e romania. mizerabila.

432 e thriler si se petrece nainte de 89. romania la fel de mizerabila. vezi the life of the others-aceiasi abordare.

sfarsitul lumii e mokumentary si are un final destul de bright.

legaturi bolnavicioase e colorat si saturat iar subiectul e "tineresc".

mdl e primul film care exploreaza cu f multa sensibilitate viata/moartea unui pensionar. e un scenariu care nu prea incape in nici un genre dar de dragul dicutiei il putem numi drama. mecanismele filmului nu prea au de-a face cu igrasia care de fapt nici nu exista iar puiu nu speculeaza deloc suculentul de jurnal de ora 5. oricum lazarescu e un pensionar peste medie. daca voia cineva spectacular si boceala aveau de unde alege un personaj mult mai amarat. mdl e pura explorare in ignoranta. s.a.m.d.

puiu/radulescu aveau un proiect de 6 filme. poate in unul din ele o sa vedem si un agent de vanzari si un apartament cu lavabila roz.

mi se pare mie sau estetic se confunda cu pasunism?- ma refer la artcolul de pe liternet cu romania mea are poveste, film-film, imagini-arta si alte bazaconii.

Pittbull- da, din pacate.

MM - minimalismul poate fi discutat separat, dar mai interesant ar fi sa-l discutam in relatie cu subiectul. Dar sa nu deviem doar in subiect. - atunci deschide alt thread.

ALS - sunt complet de acord. filonu... we barely scratched the surface. si ar fi misto ca asta sa devina intr-adevar (neo)-realismul romanesc. macar pt. cei de-afara, daca acas nu-i apreciat :)

De fapt, din cate am citit pe-aici cu putina rabdare, cred ca mai bine separati discutiile dupa preferinte. O discutie despre MDL doar intre cei carora le-a placut ar fi mult mai productiva.

Eu n-am indejunsa rabdare sa conving pe cineva, in scris, ca MDL reprezinta o realitate pe care ei nu vor sa o accepte, uitand ca cinematografia este si arta, si realism, ca si film Hollywood de vineri seara. Si pierdem timpul cramponandu-ne in discutii contradictorii interminabile. Efectiv.

pt mm

re: picasso - picasso a avut geniu, braque a fost doar un cubist, cu asta sint d acord; picasso a avut mai mult stil decit braque - in sensu in kre il recunosti in ciuda multiplelor sale metamorfoze! in perioada cubista, braque semana cu picasso; dupa perioada cubista, picasso n-a mai semanat decit cu el insusi 8)

dar nu vad leg cu minimalistii nostri...

hmmm... as zice mai mult 'amprenta', stilul e un automatism. in fine, discutia poate evolua, si nu cred ca ma pot descurca foarte bine cu termenii, dar ideea de baza e ca braque a ramas credincios unui program si unor formule, in timp ce picasso nu s-a multumit cu ce obtinuse din fiecare etapa. dar nu spun ca braque n-are valoare, dupa cum nu spun ca nici regizorii noului val n-au valoare. braque e un pictor in adevaratul sens al cuvantului, are culoare, are stiinta compozitiei, e ok din multe puncte de vedere, insa nu e un fenomen, nu e un deschizator de drumuri. a fost la inceput, cand cubismul a avut impact, dar eu l-as incadra printre academistii cubismului. ca si mungiu. mungiu e prizonierul propriilor formule. problema e daca va ramane un braque sau va deveni un picasso? as vrea sa vad un mungiu radical schimbat, chiar daca pentru asta e nevoie sa renunte la minimalism. ca la stereotipuri trebuie clar sa renunte.

1. da-ne te rog vreo doua exemple de stereotipuri si de formule in care e prizonier mungiu...
2. apoi mungiu e total schimbat deja. e foarte mare diferenta intre occident si 432.

faci o generalizare kre are la baza o opera inkeiata (= a lui braque), in timp c a lui mungiu e in plina desfasurare - si nu avem d unde sti c surprize n mai asteapta... rabdare!
si-apoi, cum ti-a explikt si vlad, mungiu dja s-a skimbat (radical) fata d primul film... 8)

ps pt mine, stil = amprenta; d aia s si zice 'amprenta stilistik', nu? si, da, e un 'automatism', d kre sint capabili doar cei (precum picasso) kre si-au 'gasit stilu' & ii recunosti si dupa o simpla skitza...

alex, ai sugerat la un moment dat ca poate "subiectul dicteaza si tratarea".

atunci de ce au ales sa reprezinte realitatea in mod minimalist?

si de fapt, de ce au ales sa reprezinte realitatea din Romania, in mod minimalist?

nu-s convins ca nu poate fi reprezentata, in mod realistic, si in alte feluri. mai ales ca haosul cultural si economic din Romania a produs o realitate care numai simpla si minimalista nu este. ...poate ca si de-aia, de fapt, mi-au placut filmele.

d fapt, eu am spus exact invers: k tratarea (= stilu) dicteaza subiectu... ;)
ma rog, recunosc k am fortat un paradox - nu stiu dk asha stau lucrurile cu minimalistii nostri; stiu k asha au stat cu unii mari artisti, kre ajung la un stil, dupa kre universu lor tematic este fctie a acelui stil...
re: regizorii nostri - ei, fireste, nu pot reflecta decit realitatea din ro, k p aia o cunosc & aia ii pasioneaza. si mai cre k, in cazu nostru, ideea cu stilu precede subiectu poate fi valabila - paradoxal - in cazu... epigonilor 'stilului puiu': adik, la puiu - e clar - primeaza apetitu cine-verist & gustu pt subiectele din ac zona (faptu k si-a gasit stilu lui sa l spuna e cu atit mai fericit!), dar ma tem k, in cazu altora (mai putin inspirati), 'imprumutarea' unui stil (strain) conduce automat la alegerea acelor subiecte cu kre acel stil este identifikt...

braque a pictat toata viata naturi statice&peisaje cubiste. la el a contat mult culoarea, compozitia, stilul. sau preocuparea de a-si inchega un stil. la picasso totul e radical: prelucrari de masti africane, sculpturi ciudate, crochiuri cu linie aproape continua, animale fabuloase, schite in pensula care parca n-au nici o legatura cu picasso. cred ca in putine lucrari il recunosti pe picasso.

mungiu si-o fi schimbat stilul, dar nu si repertoriul. am inteles ca are in plan un fel de fresca a comunismului. super! ii urez ca pana la 80 de ani sa tot faca filme despre comunism&capitalism bananier, sa ne fericeasca cu multi don bebe cinici si veseli, politisti grasi, tineri lipsiti de orizont etc. e usor sa fabrici un asemenea personaj: ii bagi oleaca de tinerete, o leafa mizera, il invaluiesti in taceri graitoare, vorbe cu miez, nostalgia revolutiei, revolta fata de comunism etc. asta ar fi personajul bun. tiparul martirului. personajul rau e cinic, abrutizat, mistocar, dracos, bogat, stupid etc. e ca in filmele cu indieni: buni si rai, alb si negru. daca personajul e sarac, obligatoriu e curat la suflet si sacrificat, daca e bogat sau descurcaret e obligatoriu grobian. retete, retete... noul val are bucatari priceputi.

1 haha: braque n-are decit stilu 'cubist', ala kre e, p cind p picasso il recunosti dintr-o mie/un milion...! dar m-am obisnuit sa nu accepti niciun argument valabil, so why shd i care? :lol:
2 imi pare rau k tre sa-ti spun, da tenacitatea cu kre continui sa t iei d mungiu - cva k o picatura kinezeask - ma face sa banuiesc k ai facut o fixatie... si nu t mai obosi sa negi: t tradeaza indirjirea & repetitivitatea 'argumentelor' ;)

mista movie, nu te supara, dar nu spui nimic. argumenteaza, explica mai clar ce intelegi prin "retete", da-ne si vreo doua exemple precise ca eu unu, ma jur ca nu inteleg ce vrei...iar paralela braque/picasso...come on, nu are nici o treaba cu mungiu.

@als: braque e adeptul cubismului analitic, pe care il va explora toata viata, picasso descopera cubismul sintetic, pe care il paraseste insa foarte repede.

bebe din 432, personajul negativ si antipatic, medicul rau din lazarescu, chiar lazarescu, transformat dintr-un 'mos ulceros' (expresia nu-mi apartine) in martir. alb si negru, rai si buni.

medic = rau, cinic, spagos
pensionar = bun, sarac, bolnav

aruncam cateva proptele de ochii lumii (marele accident, argumentul salariului mic, lipsa aparatelor pentru investigatia medicala) si ungem oleaca schema, sa nu scartaie.


hai ca nu e greu de ghicit, ce naiba!

gresit: nu toti medicii din 'mdl' sint 'asha' cum ii reduci tu, k sa-ti iasa skema - iti pot da kiar exemplu doctoritei d la final, sau al cuplului d medici el/ea (kre sint f ok) sau kiar p cel al tomografistului - sau cum s-o numi...
DECI: skema ta e caricaturala!
(iar pensionarii o duc, intr-adevar, cel mai greu in tara asta, plus k, din cauza virstei, sint mai predispusi la boli... dar nu rezulta d nicaieri k dl lazarescu ar fi 'bun'! asta e proiectia ta = gresita)

re: braque - kiar n-are importanta k s-a tinut, k prostu, d o formula, in timp c altii mai talentati au explorat forme & formule diverse; c e important e k braque e mai mult un 'footnote' in ist picturii (d gasit la raftu cu 'isme' - cubism etc), in timp c picasso e un pictor genial - unu dintre primii 3 ai sec. xx si unu dintre primii 10 dintotdeauna!

care's ceilaltzi 2?