Cä BINE zici, pui!
(Pot pentru ca sä îndräznesc a spera ca aceastä revenire ricutzianä sä nu fi fost doar meteoricä?)

http://agenda.liternet.ro/articol/56...si-2-zile.html

Admirabil!!! :love: :love: :love:

"A fost practic prima oarã cînd l-am vãzut integral cu un public romînesc - ºi prima oarã cînd am auzit rîsete. Nervoase, chinuite, scrîºnite. Nu mai e, sper, un secret pentru nimeni dibãcia domnului Mungiu, care a ºtiut sã-ºi construiascã filmul în aºa fel încît el sã poatã fi receptat cum se cuvine ºi de noi ºi de strãini - rîsetele de care vorbeam mai sus îmi confirmã faptul cã, dincolo de Palme d'Or, de festivaluri sau de viitoarele Oscaruri, nimeni nu poate simþi 432 aºa cum îl simt cei care au trãit vremurile redate pe ecran. Oamenii au rîs la premierã pentru cã voiau sã rîdã, simþeau nevoia sã rîdã, probabil pentru a-ºi alunga, fie ºi momentan, tensiunea ºi lacrimile. Aici cred cã se aflã cheia succesului acestui demers filmic (era sã scriu neegalat - cine sã-l egaleze ºi cînd?) deopotrivã simplu ºi monumental, spre care cinematograful romînesc, atît cît este, tindea de cîþiva ani încoace."
Daca filmul m-a ajutat sa inteleg mai bine comunismul, cronica mi-a fost de folos in a-mi creiona o imagine cat de cat clara despre felul in care filmul poate fi interiorizat de un om care aproape ca-l transforma in
experienta. Citatul l-am scos doar pt. a-mi justifica unele opinii mai vechi menite sa-mi apere orgoliul(justificat sau nu il am, n-am ce-i face) de cinefil care vrea sa se desprinda putin de simplii "privitori de imagini in miscare". Ajunsesem sa ma cred incapabil de a reactiona ca unul care intelege. Exact astfel era si rasul meu; un ras pudic care sa disimuleze tipatul de durere cauzat de "toata enormitatea acelor vremuri cenusii". Enormitate apasatoare, enormitate care aproape ca ma strivea.

Citind (dupa vizionare) atat de multe si minutioase interpretari nu-ti raman decat impresiile proprii si impactul imediat asupra propriei persoane.
Eu am iesit din sala avand senzatia ca regizorul a lucrat maiastru o suma de momente ce trebuiau sa pregateasca momentul culminant al filmului, moment transformat intr-un "happy end" cam fasait.
Indiferent de multimea de premii cred totusi ca, ca strain, de Romania si de comunism in special, e mai greu sa simti cu adevarat dramatismul situatiei, insa jocul actorilor si realismul sunt cu adevarat remarcabile. Realism remarcabil si trist in acelasi timp si in ceea ce priveste "decorul" ce nu s-a schimbat aproape deloc in toti acesti 17 ani.
Mi s-a parut un pic agasanta si tendinta regizorala de a inghesui in cele cateva minute dintre scenele esentiale toate simbolurile acelei perioade, dar pana la urma astia eram...

Dramatismul situatiei s-a facut destul de clar inteles lumii fara sa fie nevoie sa le fie familiara situatia de atunci. Nu neg ca a fi trait acolo si atunci, sau a fi trecut prin asa ceva intr-un context oarecare, ar da o putere mai mare filmului, dar mi se pare total nepotrivit modul in care, la absolut orice film care se refera la Romania, apare cineva care sa se intrebe daca nu cumva occidentalii, necunoscand cu adevarat contextul, or sa intampine dificultati in a-l recepta, desi realitatea obiectiva e ca occidentalii n-au prea avut dificultati in a pricepe filmele romanesti bune. Pana acum n-am vazut vreo cronica straina a lui 432 care sa vadeasca o asemenea incapacitate de a empatiza cu situatia (excluzand bineinteles luarea de pozitie a Vaticanului care pare sa fi vazut cu totul alt film), asa cum nici Kurosawa n-a intampinat asemenea dificultati in lume, desi cei ce au vazut filmele lui erau straini de realitatea istorica a Japoniei medievale, asa cum nici Milos Forman n-a avut probleme cu receptarea desi a facut o multime de filme despre indivizi luptandu-se cu diverse forme de opresiune, iar publicul era american si nu cunoscuse vreodata opresiunea.
Un film bun reuseste sa te faca sa intelegi absolut orice context si sa aiba un impact asupra ta. Un film prost poate sa iti vorbeasca si despre propria ta viata dar sa nu atinga vreodata vreo coarda sensibila.

Intru totul adevärat.
As mai face o precizare.
Happy end fâsâit are "Dupä ea". Finalul din "432" e sfâsietor de trist, si de un dramatism exploziv. In timp ce stäteau fetele la masä si de aläturi se auzea Daminescu cu "Siii m-am îndrägostit de tiiineeeee... De tiiineeeee... de tiiineeeee... de tiiineeeee...!" tremuram tot, mai aveam putin si-mi venea sä urlu. Iar privirea aia a Otiliei spre stânga pune punctul final cu fierul rosu. Nu se mai sterge în veci. E unul dntre cele mai bine construite finaluri pe care le-am väzut vreodatä (practic, desävârseste formula aplicatä de Cristi Puiu în "M.D.L.", pe care doar douä-trei secunde o despärteau de perfectiune).
Pentru o excelentä analizä inclusiv a cadrului final, recomand din nou cronica lui Cretulescu, deja linkuitä cu trei mesaje mai sus. Uite, murä-n gurä:
http://agenda.liternet.ro/articol/56...si-2-zile.html

Exact la asta ma refeream. La contextul special si dramatismul trait prin prisma timpurilor acelea obscure.


Partial de acord, in sensul ca "occidentalul" mai degraba a apreciat realismul filmului, jocul actorilor, regia impecabila (ca si in cazul Forman si Kurosawa) decat a empatizat cu situatia.
Ca sa ma folosesc si de un exemplu amintit, nu cred ca un strain a perceput asemeni noua nunta aia sinistra cu slagarul si ospatarul ala gretos cu "...maduvioare, vrabioare etc.."

@pitbull...m-am referit la final per ansamblu, nu strict la secventa finala. Tensiunea atat de bine construita pe parcursul filmului (la faza cu Bebe si fetele, si la cea cu aniversarea in familie aveam dureri de cap si stomac la propriu :? ) ma purta spre un final ce-l credeam socant. Astfel am fost putin dezamagit ca, in plina panica, totul se desumfla usor...

PS faza cu "avortonul" pe podea nu a avut cine stie ce impact asupra mea. Poate si pentru faptul ca am vazut si eu unul intr-un tomberon, undeva prin 1986...

eseul lui Cretulescu e bine condus, spune tot ce era important despre 432 in stilul sau simplu (ca expriare, fara zorzoane) si patrunzator.

plus ca are un farmec aparte dat de alcatuire: mie mi-a amintit de Alexandru Lapusneanu al lui Negruzzi ;)

penrtu mine tocmai in asta a stat socul, daca vrei. ca filmul a fost atit de curat, cursiv.
sa fii in tensiune tot timpul, si, cum frumos spunea Pitbull in analiza sa, totul sa se rezolve necontenit dela sine.
asta e unul dintre punctele de prima mina ale filmului. ca nu se chinuie, nu trage de personaje si secvente incit sa rezolve situatiile, ci totul vine natural, degajat (ca realizare).
cred ca e o 'desumflare' fireasca, binevenita. daca vrei, desi nu prea e cazul, intrebarea ar fi asta: de ce sa nu le fi reusit aventura asta? din ea iesisera (probabil) alte persoane.

Acum (eu) gandind la rece gasesc adevar in ceea ce ai spus. Insa-mi aduc aminte de prima impresie, si parca mi-as fi dorit un alt final...
Probabil ca sunt iar influentat de o poveste auzita la inceputul anilor 90, cu o adolescenta ce a murit in urma unei septicemii provocate de un avort empiric.

Da - deoarece jocul actorilor ºi tehnica suspansurilor mãrunte presãrate pe parcurs l-au întreþinut la un nivel extrem de bun ºi mãiestrit realizat artistic. ªi - poate cel mai important - foarte natural ! :)

Însã strict la redarea aspectelor legate de comunism sau de avortul în epoca respectivã ... filmul stã cam slãbuþ. O.K. - e chiar bine cã nu insistã pe asta, dar dupã pãrerea mea, peste vreo 5-10 ani generaþia care-l va privi la "Cinematecã" nu cred cã va avea cum sã realizeze prea bine din film adevãratele dimensiuni ºi orori generate de "decretelor comuniste" pe tema asta. :?

ªi ºi mie unul filmul mi s-a pãrut teribil de sfâºietor - Gãbiþa e practic la finalul ei un om care a încasat lovituri din toate pãrþile, a conºtientizat ºi unele trecute în plus ºi, ca punct final poate, e ºi obligatã sã mintã pentru a nu pica prost ( tot ea ! ) în faþa prietenei ei pentru singura cerinþã pe care nu i-a îndeplinit-o. :sick:

Dar asta e aºa, la un nivel ceva mai subtil ºi mai "atemporal" dupã pãrerea mea, pe când am impresia cã replicile celor care spun/pretind cã a fost vorba de un "happy-end" trãdeazã aºa ... un fel de dorinþã de intervenþie a sistemului sau a hazardului nefericit în aplificarea unui tragism provocat "din exterior". Care probabil ar fi accentuat/dat filmului cu adevãrat o notã explicit anti- ... ce o fi fost ... :oops:

Probabl ca nu, fiindca Mungiu nici nu incearca sa redea ororile respective. Daca vroia sa te convinga cat de rau era in comunism sau cat de periculoase puteau fi avorturile in acele conditii, avea ce sa supraliciteze, era foarte facil sa bage securisti, justitie kafkiana, septicemii si scene sfasietoare la modul cel mai conventional. E meritul lui ca nu face asta (cu exceptia inca discutabila a imaginii cu avortonul) si ca alege sa fie mai subtil.

ªi eventual a prezentãrii în detaliu a "tehnologiei aplicate" în cazul unui avort în condiþii improvizate ... :oops:


Categoric - ºi mie unul mi-a plãcut asta la maxim. :)

Dragi tovarasi si pretini,
Cetateni ai Republicii Capitaliste Romania,
Ma adresez, in aceasta zi intregului popor al patriei noastre capitaliste in legatura cu super premiatul film al tovarasului Cristian Mungiu: 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Dupa cum bine cunoasteti acest film trateaza din punct de vedere ideologic si nu numai, problema avortului in mult iubita Epoca de Aur.
Tin sa mentionez tovarasi ca acest film nu este despre avort, ci despre dezumanizare, solidaritate dar mai ales despre vulnerabilitatea femeilor si egoismul barbatilor. Pentru ca acel comunism in care unii dintre noi am trait a controlat trupul inainte de a controla mintea oamenilor. Actiunea filmului se deruleaza pe durata unei singure zile de lucru, in care studenta Otilia (Anamaria Marinca), in loc sa se preocupe de studiu in vederea absolvirii examenelor isi dovedeste prietenia ajutand-o pe colega ei de camera, Gabita (Laura Vasiliu) cea care placandu-i placerea neprotejata doreste sa avorteze cu complicitatea ilegala a maleficului domn Bebe (Vlad Ivanov). Personajele acestui film (excelent insufletite de jocul perfect al actorilor) traiesc intr-un comunism claustrofob fara cer, printre blocuri gri, fara muzica, fiecare camera de camin studentesc, de apartament sau de hotel seamana cu o celula de inchisoare.
Tovarasul responsabil cu imaginea acestui film, Oleg Mutu reuseste cu ajutorul camerei de filmat sa ne faca sa simtim ceea ce simte tovarasa Gabita, asa cum putem intelege dezgustul Otiliei fata de tot ce o inconjoara. Comunismul ne-a facut individualisti, brutali, inoculand o imorala lipsa de responsabilitate. Dar sa nu mai vorbim niciodata despre asta tovarasi, ci doar sa asteptam continuarea "Amintirilor din Epoca de Aur" ale domnului Cristian Mungiu.

E si despre egoismul femeilor si manipularea exercitata de ele, lipsa de comunicare, tot tacimul - numai ca din pacate a avut parte ( si ) de cronici care l-au prezentat si drept ceea ce nu prea e. :)

Oricum - aplaudam cu caldura mesajul de salut al oamenilor muncii din Republica Capitalista Romania si ne luam angajamentul de onoare in fata partidului sa depasim planul la vizionarea peliculelor cu pricina ! ;)


Poate a fost doar perceptia mea personala - dar nu mi-a lasat deloc impresia asta. :?
Da - actiunea se petrece mai ales in spatii inchise, pe o vreme mohorita, dar de aici pina la "celule de inchisoare" mi se pare cale luuuuunga. :oops:

Dar in fine - aici e clar vorba de perceptiile/experientele anterioare eventual ale fiecaruia din noi.

Mungiu este favorit in cursa pentru Oscar

Castigatorul Palme d'Or in 2007, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" de Cristian Mungiu, s-a vandut deja in 60 de teritorii din lume si, desi nu ruleaza inca in cinematografele din SUA, este vazut de multi ca favorit in cursa pentru Oscarul pentru film strain, informeaza NewsIn.

Valoarea comerciala a Palme d'Or-ului, cel mai important premiu de la festivalul de la Cannes, variaza in fiecare an, scriepublicatia "Hollywood Reporter" in editia online de astazi. In ultimii cinci ani, au existat castigatori care s-au bucurat de succes mondial, ca "Pianistul" din 2002 si "Fahrenheit 9/11" din 2004, dar si filme care de-abia au reusit sa iasa de pe piata de film specializat.

Laureatul din acest an, filmul lui Mungiu, va testa piata americana din ianuarie, cand va avea premiera in cinematografe. Dar premiul pare sa-si fi facut deja efectul asupra peliculei tulburatoare despre doua prietene, dintre care una o ajuta pe cealalta sa faca un avort ilegal in Romania comunista din 1987.

Reactia entuziasta a criticilor l-a ridicat pe Mungiu la rangul de regizor de prima mana pe plan international. Luna trecuta, de exemplu, a fost membru in juriul festivalului de la Pusan. Regizorul spune ca triumful de la Cannes i-a adus distributie in 60 de teritorii din intreaga lume pentru "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". In Franta, filmul romanesc a adunat deja peste 300.000 de spectatori.

Pelicula, care este si propunerea Romaniei in cursa pentru Oscarul pentru Cel mai bun film strain, este vazuta de multi ca favorita. Totusi, Mungiu nu si-a propus sa creeze senzatie cu filmul sau, scrie "Hollywood Reporter".

Regizorul-scenarist, nascut in 1968, a fost martorul Revolutiei din 1989. Din multe conversatii cu oameni din aceeasi generatie spune ca a inteles ca acestia voiau sa se vada pe ei insisi in film. Cand o femeie i-a povestit propria drama legata de un avort, regizorul a fost imediat impresionat de "potentialul emotional" al povestii.

Filmul are radacini adanci in contextul istoric, desi regizorul si directorul de imagine Oleg Mutu pastreaza camera atintita riguros pe cele doua protagoniste, jucate de Anamaria Marinca si Laura Vasiliu. Dar detaliile vietii din regimul comunist se infiltreaza in film, chiar daca Mungiu spune ca nu apare nicaieri numele lui Ceausescu, pentru ca nu a vrut sa dea substanta background-ului si sa-si transforme filmul intr-unul nostalgic, cum se intampla in prea multe filme despre comunism.

Dupa ce l-a prezentat publicului din intreaga lume, regizorul spune ca a observat ca oamenii nu plaseaza filmul sau neaparat intr-un context istoric, ci au tendinta sa vada povestea ca pe ceva universal si relevant in ziua de azi.

"Hollywood Reporter" mentioneaza si decoratia pe care a primit-o Mungiu de la presedintele Basescu, dar si caravana care a calatorit timp de o luna in orasele ramase fara sali de cinema.

De asemenea, publicatia americana scrie ca Mungiu se foloseste de succesul filmului "4 luni..." pentru a-si termina trilogia despre comunism, "Povesti din Epoca de Aur".

Mungiu produce doua noi filme, fiecare format din trei segmente distincte, la care vrea sa lucreze cu alti regizori romani tineri, informeaza NewsIn.




Sursa: 9AM, astazi

Bravo lui si poate reuseste si performanta asta ! :)

Mai ales ca in State, datorita contextului ... politic sa zicem ( cu pasaricile anti-avort ale unor inalti oficiali americani ), filmul chiar are sanse sa prinda ca fiind actual si adecvat !

Biiine Mungiule! Fa-i praf pa totzi! 8)
De va lua Oscarul mi s-ar confirma o razbunare pe cei ce criticau The Academy Awards in detrimentul Cannes-ului. :happy:

Simplu si concret: Atat Cannes-ul cat si Oscarul sunt f greu de castigat dar Cannes-ul imi suna mai bland (francezii ne cam iubesc, sa recunoastem) iar Oscarul de un egoism occidental exacerbat mult mai subiectiv (vis-a-vis de romani). Iata de ce Oscarul (pt Romania!) ar fi o realizare mai mare: e mai greu de luat (pana mai alaltaieri, credeam ca imposibil...).

Ce pacat ca nu poate lua Mungiu si Nobelul pentru medicina cu filmul lui, ca mai scapau romanii de un complex.
De parca romanii produc anual cite un film de Oscar, dar, vai, nu-i baga nimeni in seama.
Mi se rupe plenar daca Mungiu ia sau nu Oscarul.

mic poporul, mari complexele.

As zice cä I'm missing the point, da' teamä mie cä e fapt you are missing it, tavarish Lenin!
(Apropo de complexe: äla care guverneazä mistocäreala ieftinä la adresa unor reusite ca "432" e unul dintre cele mai sordide. Imi aduce aminte de un fost user de pe-aici, acum stârpit, care dupä Palme d'or îsi rodea unghiile de furie. Culmea, nici mäcar din invidie. Efectiv, faptul cä se întâmplase un lucru bun îl fäcea sä turbeze.)

Domnu' pitbull, m-am bucurat enorm pentru Mungiu cind a luat Palme d'or. Si m-am contrat cu cite unii care ziceau ca ce e Palme d'or pe linga Oscar, nimic....Ca un cinefil ce ma aflu, consider un premiu la Cannes mai important decit un Oscar.
Dar e adevarat, nu patriotismul ma caracterizeaza. Asa ca spun din nou: mi se rupe daca Mungiu ia un Oscar. Nu are nimic de demonstrat nimanui. Ar fi un premiu mai important pentru orgoliul unui popor complexat, c'est tout.

Cä Palme d'or-ul e un premiu indiscutabil mai prestigios decât Oscar-ul, care-n multe privinte e un moft, se stie.
In schimb, chestia cu "orgoliile unui popor complexat" e foarte discutabilä - si ar cere o discutie mult prea amplä pentru cât justificä subiectul de fatä.
Personal, privesc cu compasiune orice formä a lipsei de patriotism (inclusiv a unui rus, olandez, marocan sau papuas), considerând-o o incapacitate de apartenentä si integrare la nivel fundamental, o infirmitate psihosocialä, un handicap major.
Drept pentru care, conchid cä speranta unor oameni normali ca "432" sä ia Oscar-ul e simplä si legitimä, färä a avea nici o tangentä cu eventualele probleme abordate mai sus - si, ca atare, ironizarea ei ar impune un nivel de umor cu adevärat inteligent si sclipitor; altfel, iese un efect de bumerang de toatä frumusetea (pentru cine se uitä de pe margine).

discutabil, of course. Nu vad de ce sint obligat sa iubesc un loc in care am ajuns fara sa-l fi ales.

dar pornind de la asta, asta este nula si neavenita. Monthy Python sa vina si nu ai fi amused, deci nu e problema noastra, e a ta.

* A "voasträ"? Adicä, a cui?

* Ba m-as amuza - pentru cä umorul lui Monty ESTE inteligent!

* Ba ai ajuns în acel (acest) loc TOCMAI pentru cä l-ai ales. (Dar, nu-i asa, internationalismul proletar, globalismul new-world-orwellian... ups, orderian, ateismul "stiintific", materialismul dialectic si istoric, si negarea nationalismului si a patriotismului fac parte, vezi bine, din acelasi sistem ideologic - mereu în câte-o nouä prezentare.)

aseara, la cine lumiere din londra - protectie speciala 432 in prezenta lu mungiu, a aneimaria m si a lui vlad i.
PACKED house!! (& no, i am not surprised...)
maestru d ceremonii al cinema-ului m-a prezentat p mine, kre am urkt p scena sa spun citeva cuvinte (in kre-am facut misto d greenaway ;) ), apoi l-a kemat p special guest star-ul stephen frears - kre l-a prezentat p mungiu (frears a fost pres juriului la cannes)
apoi a-nceput filmu & noi am mers la un restaurant nearby, cu nea frears cu tot - apoi ne-am intors (eu si 432-istii) la cinema pt q&a... cre k a ramas 90% din sala! intrebari mult & inteligente 8)
dupa kre am fost dusi (mungiu & wife izabela si cu mine) la hotel & we called it a day
diseara: porumboiu (filmu a rulat dja aici, asha k n-a mai venit nimeni) + california dreamin (cu maria dinulescu :love: & cristutiu...)

pt. Alex Leo Serban... poate o duci tu mai departe
 

am incercat sa initiez un nou topic pe tema ... cristi mungiu-un regizor antisistem?

ingerul pazitor al lui mungiu de pe acest forum nu l-a postat considerind ca-i face astfel un serviciu.
:)

discutia isi are rostul pentru ca se incearca transformarea lui Mungiu intr-un personaj care fie a invins sistemul cinematografiei romanesti, fie a invins birocratia din Romania etc.
statuia asta din ciunga nu are cum sa-i foloseasca lui Mungiu.

pentru un regizor care a facut 3 scurt metraje si 2 lung metraje pe banii CNCului este prea mult sa incerci transformarea lui intr-un erou contestatar. bun poate doar pentru benzi desenate.

Re: pt. Alex Leo Serban... poate o duci tu mai departe
 

Stranii remarce... :? Cum ar putea un topic initiat de un user sä aibä nevoie de a fi postat de vreun "înger päzitor"...? :huh: Sistemul de moderare a forumului nu se bazeazä pe "aprobäri" (ca la bloguri, grupurile MSN si alte tipuri de message board-uri): cine vrea sä initieze postând, posteazä initiind, si viceversa! :hmm:
Noroc cä între timp, cum-necum, lucrurile au revenit la normal. Topicul cu pricina e ästa, si vom continua discutia acolo:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=14687

Am descoperit de cativa ani Cinemagia si am avut de multe ori tendinta sa intervin, dar m-am intrebat de fiecare data, la ce bun ?
Despre Filmul lui Mungiu s-a scris si inca se mai scrie, si tot mai e ceva de adaugat. O spectatoare era foarte nemultumita ca regizorul nu a respectat realitatea. Ii reprosa ca nu asa se pune sonda, ca nu se face un avort in doua ore, ca femeia nu se poate ridica imediat dupa avort. Spectatoarea are foarte multa dreptate, numai ca nu a retinut ca Mungiu a facut un „film de arta”. Arta nu e pentru fistecine. Dupa cum a declarat, Mungiu a lucrat la scenariu 2 luni si i-au trebuit 2 ani ca sa se hotarasca ce sa comunice spectatorului. Pana la urma a dat drumul la film, lasandu-l pe specator sa hotarasca el. Asa se face ca noi, cei care nu am absolvit Facultatea de vazut filme, suntem contrariati de ce fata face avortul la hotel si nu la o babuta unde prietena ei statea cu chirie, de ce trebuie sa arunce avortonul pe tobogan s.a.m.d. Mai de mirare este ca Pitbull zice ca a fost magistrala prezentarea avortonului „cateva secunde”, care de fapt parca a durat cateva minute, iar Cristian Tudor Popescu spune ca a fost cea mai mare greseala a filmului. De fapt, niciunul nu are dreptate. Avortonul nu trebuia prezentat decat 6 secunde.
Se putea realiza acest film si daca s-ar fi respectat intocmai realitatea, dar artistul ar fi trebuit sa se coboare la nivelul spectatorului...
Ce vreau eu sa adaug este ca filmul lui Cristian Mungiu nu este asa cum a fost prezentat de autor, critici, paracritici, sau Vatican. Nu este un film despre solidaritate, un film care sa ne faca mai buni, nu este un film despre avort, nu este un film extrem de dur si nu vad de ce ar fi educativ. Nu este , insa, nici „o opera sordida”, cum spune Vaticanul, pentru ca nu autorul trateaza fatul ca pe un obiect, ci unele dintre personaje. Din punctul meu de vedere, ca simplu spectator, este un film despre o tanara inconstienta, atat de inconstienta incat nu stie nici cand a ramas insarcinata, nici cu cine, nici de ce. Nu stie nici cum se face un avort, si nu stie nici macar ce risca. Nu e o victima, cum o vrea Mungiu, si in nici un caz a comunismului. In acest film este un personaj negativ in cel mai adevarat sens al cuvantului. Cel putin asa rezulta din comportament si fapte, puse in carca de catre scenarist. Profita de prietena ei, care o ajuta constienta ca i se putea intampla si ei acelasi lucru. Gabita, insa, dupa ce-si vede sacii in caruta, coboara la restaurantul hotelului, pentru ca i se facuse foame. Nu se gandeste nicio clipa ca prietena ei ar fi putut face apoplexie negasind-o in camera. Daca Pitbull ar fi privit din acest unchi, nu i s-ar mai fi parut finalul magistral.
Dar toate acestea nu inseamna „amintiri din epoca de aur”, cum zice Mungiu. Ne impresioneaza pentru ca ne aduce aminte prin ce am trecut, sau ne face sa ne gandim prin ce am fi putut trece. Astfel, ficare spectator isi face filmul lui.
Vizitez rar Cinemagia, de aceea ma descurc greu in hatisul ei. As vrea, insa, sa-i raspund si eu, ca simplu spectator, unui tanar, parca student, care voia sa ajunga scenarist profesionist. Stiu ca i-a raspuns Pitbull, dar un sfat in plus nu cred ca i-ar strica, daca mi-e permis.
Ma scuzati ca n-am avut timp sa scriu mai putin

Desi în multe privinte pärerile noastre nu coincid, te felicit pentru modul competent, inteligent si responsabil în care abordezi filmul. Sper cä acum, o datä ce ai spart gheata, vei fi cât mai activ (...ä?) pe forum, si sunt convins cä, în timp, vom gäsi si multe concluzii comune. Midways, cel mai probabil.

nu cred ca mungiu a dorit ca gabita sa fie perceputa ca victima a sistemului, ar fi fost prea banal. drama e in alta parte: otilia este cea care, printr-un transfer bizar si subtil, resimte consecintele teribile ale unui act ce nu-i apartine.

Da chiar ...

nici eu nu cred ca a fost una dintre intentiile lui Mungiu, ca Gabita sa fie perceputa ca o victima a sistemului. pe de alta parte, insa, cred ca orice sistem isi transforma supusii (caci de parteneri de viata nu cred ca poate fi vorba in totalitarism) in victime cind (le) ascunde informatiile si mijloacele prin care anumite lucruri pot fi evitate, sau mai bine reparate.

dincolo de asta, ai dreptate in cea ce o priveste pe Otilia. si pina la urma prin asta e tulburator filmul in ceea ce-l priveste pe spectator: intreprinderile Otiliei sint cele cu care privitorul da nas in nas. devin problemele lui de constiinta in timpul vizionarii.

Nu intamplator mi-am ales avatar-ul. Pitbull era la panda, dupa colt, la ora 3 din noapte. Ii multumesc pentru incurajare. Puteti sa mi va adresati la... masculin. In niciun caz nu am vrut sa spun ca filmul lui Mungiu nu este bun. Ar ramane sa definim ce este un „film bun”. Nu acum, desigur. Cert este ca despre un film prost nici macar nu se poate discuta. Problema cu „la ce bun”, chiar ma apasa, desi sesizez o ironie indreptata spre mine din partea lui... Guru Carmine Galante.
Cat priveste victimizarea Gabitei nu este doar o impresie a mea. Nu numai ca asa a declarat Mungiu si asa au apreciat multi critici de film, dar asa am vazut eu pe ecran. Scenaristul Mungiu a atribuit un diminutiv unui diminutiv. Cu ce scop ? Nu pentru ca-i este un personaj drag? Faptul ca aceasta Gabita o lasa pe prietena ei sa se dea de ceasul mortii si ea coboara la restaurant sa manance, nu poate fi decat o bila neagra pentru Mungiu. Eu, ca simplu spectator, nu vad dincolo de ecran, cum vad criticii, atunci cand vor sa vada. Eu vad doar ce e pe ecran si, eventual, inaintea lui. Chiar as vrea sa pun problema „cine-i critica pe critici”. Dar, deocamdata, nu vreau sa supar pe nimeni.
Daca vreti sa ma mai vedeti, spuneti-mi cine si unde dorea sfaturi pentru a deveni scenarist profesionist.
Dar mai e ceva: de ce nu scrie nimeni cu diacritice ? E o problema tehnica, sau ce? Mi-e foarte greu sa scriu fara diacritice...

Unde sa te vedem?
E o sectiune - "Atelierul de scenaristica", e plina de wannabe's.

Doare la oki.

Apropo de diacritice. Unicode, sau orice alt sistem pentru asimilarea alor nostre, încä nu rezolvä toate problemele de tastare într-un mod pe gustul tuturor. Eu, personal, nu-l folosesc la scrisul curent, fiindcä m-am obisnuit cu diacriticele pe alte taste - asa cä la mesajele de forum, prefer cum vezi... Altii, fiecare cu problemele lor. Dar dacä tie ti-e comod sä folosesti un sistem de diacritice compatibil cu forumul, te rog, nu te codi! (Si Leonard le foloseste, si alti câtiva - dar putini, din päcate).

On-topic:
Pärerea mea despre Gäbita e mai complexä. Imediat ce väzusem filmul, când am scris cronica, simteam mai multä compasiune fatä de ea. Apoi, treptat, am ajuns s-o plasez într-o perspectivä mai justä. Totusi, nu o "înfierez", n-o consider atât de "odioasä" ca manipulatoare cum se comenteazä uneori. E drept cä i se pot reprosa multe, ca persoanä, dar consider cä tocmai aici e unul dintre meritele lui Mungiu: nici n-o victimizeazä, nici n-o diabolizeazä - o trateazä cu aceeasi detasare obiectivä care-i este caracteristicä la nivel general.
In aceeasi luminä interpretez si chestia cu restaurantul. Pe de o parte, o femeie care tocmai a pierdut o sarcinä poate avea, într-adevär, un apetit vorace, si mai ales de cärnuri; organismul ei trebuie sä se refacä. Iar Gäbita nu e o fatä eminamente corticalä sau moralä, ci thalamicä si flusturaticä. Desigur, nu e deloc scuzabil cä i se fâlfâie de problemele pe care le cauzeazä celor din jur - dar nici de condamnat nu e. Câte fete, câti oameni, nu sunt ca ea? Nu la un nivel dezastruos, destructiv, criminal - ci exact asa cum vedem aici: mediu, tolerabil, strict uman...

Gãbiþa este, într-adevãr, prin comportament, un personaj „normal”, adicã uman. Numele, însã, nu ea ºi l-a ales. Aici îl suspectez pe Mungiu de implicare pãrtinitoare. În „Moartea domnului Lãzãrescu”, Cristi Puiu a fost, într-adevãr, echidistant cu toate personajele.
Meritul lui Cristian Mungiu este cã a oferit spectatorului aproape „un film interactiv”. Nu oricine poate face acest lucru. În primul rând, din motive de orgoliu. Nu se lasã pânã nu spune „el” tot. Scenariul lui Mungiu, nu cã este simplu, cum apreciazã Pitbull, dar este „invers”. Adicã încalcã (toate) regulile. Trebuie curaj pentru aºa ceva. N-ar fi avut curaj dacã n-ar fi cunoscut regulile. Cred cã acest curaj a apreciat critica de specialitate la filmul lui Cristian Mungiu.
Iatã cã se poate ºi cu diacritice! Înþeapã la oki?

Sunt CONVINS cä diminutivul numelui are o dozä clarä de ironie din partea lui Mungiu. De fapt, este tipic pentru o "gagicutä räsfätatä" ca ea. Un fel de "Joitica" dacä vreti.
Aici ai spus un lucru ESENTIAL. De 'j-de mii de ori am insistat, în ultimii 23 de ani, asupra acestei legi fundamentale: învatä sä respecti regulile la perfectie, ca sä le poti apoi încälca genial. Este ceea ce nu-s în stare sä înteleagä atâtia veleitari si diletanti, care-si camufleazä incompetenta sub scuza "libertätii de creatie" si a falselor "nonconformisme".
In diverse mäsuri, aceastä metodä a încälcärii constiente si controlate a regulilor e caracteristicä pentru generatia actualä. Il consider "eroul" ei - apropo de curajul urias la care te referi - pe Porumboiu (pentru mine, "A.F.S.N.A.F." rämâne the top post-1990). Dar o regäsim si la Puiu, si la Muntean.
Ete, Lulu, înteapä! Bine-ar fi sä se generalizeze cât mai repede.

Pe 1 decembrie, cand lumea se inghesuia ca vitele la brad, la Berlin filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost desemnat cel mai bun film european al anului si Cristian Mungiu a castigat premiul pentru cel mai bun regizor din partea Acdemiei Europene de Film.
Acest premiu a fost castigat si de Pedro Almodovar („Totul despre mama mea“, 1999, si „Vorbeste cu ea“, 2002), Roberto Benigni („Viata e frumoasa“, 1998), Peter Cattaneo („Gol pusca“, 1997), Lars von Trier („Dansind cu noaptea“, 2000), Jean-Pierre Jeunet („Amelie“, 2001), Wolfgang Becker („Good-bye, Lenin!“, 2003), Fatih Akin („Cu capul inainte“, 2004), Michael Haneke („Ascuns“, 2005) si Florian Henckel von Donnersmarck („Viata celorlalti“, 2006).
Nu-mi ramane sa spun decat "Mungiu esti cel mai bun. Tine-o tot asa."

Legatura fiind?

Pe 1 decembrie, cand lumea se inghesuia ca vitele la brad, nea Vasile din Cojasca a omorat-o pe Niculina cu 34 de lovituri de shuriu.

am rasfoit topicul si am constatat - uluit - ca nu am acordat nicio nota filmului lui Mungiu. si eu care credeam ca de atata e bine primit si multiplu premiat, pentru ca mi-a placut mie. ei bine, "432" primeste 8,5 - cea mai mare nota pe care o dau unui film romanesc.
mi-a placut... aproape ca nu-mi vine sa cred ca din desertul cinematografic romanesc a putut sa iasa asa ceva. un an de gratie, o borna acest 2007, anuntat, e drept, de cateva semne bune...

e o discutie interesanta. comunismul este vizat in banalitatea gestului cotidian, detaliul anodin & reflexul primar de supravietuire sunt mult mai expresive decit forta bruta a represiunii. "sistemul" opereaza implacabil dar indirect, prin mijlocirea si cu complicitatea indivizilor care-l compun ["frica" nu ofera o explicatie suficienta a malformatiilor caracteriale si comportamentale pe care le recunoastem in film]

natura umana e perversa, a ajuns la o solutie de coabitare cu politicul. nu trebuie decit sa respecti niste reguli, atit de clare ca nici macar nu le mai simti. codul situatiei ii cerea otiliei sa fie precauta si indiferenta, ea alege calea altruismului si implicarii. e o auto-victimizare, aproape o sinucidere

f bine spus.
e si diferenta d estetik, fundamentala, intre cinema-ul anti-comunist emfatic-declarativ (d la noi), kre e f prost, si cel implicit, 'intimist' (sau minimalist) si subtil al lui mungiu... ideea fiind k, orice ai fi filmat - intr-o poveste plasata in comunism -, obiectele/gesturile/s.cl erau, oricum, impregnate d asta.
cinema-ul - spunea pasolini - este prin excelenta metonimic... (si i-as ruga p moderatori sa interzik orice postare stupida in ac. kestiune!)

Extraordinar. Lumea cinematografiei e uimita, herbert de pe cinemagia acorda un onorant 8,5 unui film romanesc.

nominalizat la globuri :love:

next stop: oscar ;)

Doamne-ajutä.

Mai ia mah filmu' asta multe premii??? :shock:
Ia sa insire careva tot ce a castigat ca eu nu mai tin randul: 8) 8) 8)
- ....
- ....
- ....
- ....
- ....
samd

eu cred ca are sanse la globuri, dar nu la Oscar. Oscarul cred ca il va lua Persepolis

http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=6999 :shock:

ma tem k ai dreptate... :(

Mungiu: "Avem sanse la Oscar"15 Decembrie 2007

Florentina Ciuverca

Dupa nominalizarea la Globul de Aur, regizorul spera sa obtina si o statueta la Los Angeles.

Filmul romanesc cu cea mai spectaculoasa cariera, “4 luni, 3 saptamini si 2 zile” al lui Cristian Mungiu, este la un pas de “visul american”.
Cu o nominalizare la presigioasele premii Globul de Aur, la categoria Cel mai bun film strain, „432” isi netezeste drumul catre Oscar. Cineastul nu-si cunoaste competitorii la Glob, pentru ca n-a vazut nici unul dintre celelalte patru filme nominalizate: „Persepolis”, „Scafandrul si fluturele”, „The Kite Runner” si „Lust, Caution”. Gala Globurilor de Aur va fi transmisa in direct pe HBO, in noaptea de 13 spre 14 ianuarie, la 03.00 dimineata. Cateva zile mai tarziu, pe 22 ianuarie, vor fi anuntati nominalizatii la Oscar.

Pana acum, doar doua filme straine s-au ales cu distinctia suprema atat la Cannes, cat si la Globurile de Aur: “Pelle Cuceritorul” (1988), in regia lui Bille August si “Adio, concubina mea” (1994) al lui Chen Kaige. Intr-un interviu acordat EVZ, Cristian Mungiu recunoaste ca are sanse la statueta, insa cere „sa nu ne lasam sedusi de premii”.

EVZ: E prima nominalizare la Globurile de Aur pentru un film autohton. „Ai spart gheata” pentru cinematografia romaneasca peste Ocean…
Cristian Mungiu: E o premiera care inseamna consumarea unor complexe ale cinematografiei romanesti. Pentru ca ne uitam mereu la premiile americane ca la ceva care se da la televizor, si uite ca a venit si ziua cand avem acces la ele din interior. Suntem actori si nu simpli comentatori.

Cat de dificil iti va fi sa te mentii pe aceeasi linie, cu urmatoarele filme?
Imi dau seama ca, pe masura ce se acumuleaza aceasta gramajoara de premii, cu atat mai complicat imi va fi la urmatorul film. Dar cum sa nu ma bucur ca se intampla chestia asta? Fiecare premiu sau nominalizare inseamna ca filmul va ajunge la din ce in ce mai multi oameni.

Globul de Aur este tot un premiu de presa, care are marele avantaj de a fi foarte popular in Statele Unite, unde conteaza mult lobby-ul. Daca se aude si se scrie de tine, lumea va merge la film.

Distribuitorii americani vor reprograma premiera „432” la cinema pentru a face lobby la Oscar?
Cred ca filmul e pregatit acum sa ruleze o saptamana in Los Angeles, saptamana de calificare, cum i se spune. Tehnic vorbind, asta ii permite filmului sa participe la Oscaruri, la toate categoriile, cu exceptia Celui mai bun film. In cinematografe va avea premiera cum s-a stabilit de la inceput, pe 25 ianuarie, la trei zile dupa ce se anunta nominalizarile la Oscar.

Speri la un Oscar?
Am sperante ca vom obtine o nominalizare. Cred ca avem sanse reale sau, daca vrei, cele mai mari sanse pe care le-a avut vreodata un film romanesc. Si chiar Globurile de Aur anunta lucrurile astea intr-un fel.

Ai vazut vreunul dintre filmele concurente la Glob?
Nu am apucat sa vad nici un film. Si e foarte greu sa faci comentarii. Mai bine le citesti pe ale altora. Si mai e chestia cu numerologia.…. Unii sunt convinsi ca avem sanse la Oscar, pentru ca la Cannes am castigat la editia a 60-a, la Premiile Academiei Europene la a 20-a, iar la Oscar ar fi a 80-a... Dar stii cum e, asta e pronosticul de la fabrica de impachetat fum.

Pentru tipul de cinema pe care il practici tu ce e mai valoros, un Palme d’Or sau un Oscar?
Valoric nu pot sa le diferentiez, nu suntem la fotbal sa impartim campionatul mondial si campionatul european. Toate ierarhizarile legate de premii trebuie relativizate foarte tare. Nu ma raportez la recunoasterea pe care a primit-o filmul la nivel de premii.

Si nu fac comparatie intre un mar si o para: uite, am primit la Cannes un mar si la Oscar o para, care-i mai gustos? Au rosturi foarte diferite: Palme d’Or e un trofeu de recunoastere profesionala si e cel mai important pentru un cineast care practica un asemenea tip de cinema ca mine, iar Oscarul e un premiu foarte popular, care iti aduce public.

As vrea foarte mult sa nu ne lasam sedusi de premii, pentru ca vom fi foarte dezamagiti, nu numai de persoana mea, dar de toti ceilalti. Pentru ca vor fi multe filme foarte bine facute, care merita vazute, si pe care probabil nu le vor certifica atatea premii.

Cum prinde filmul la public? Incasarile iti pot asigura si urmatoarele proiecte?
La nivel de public stiu ca merge foarte bine in teritorii mici, in Olanda, Belgia, Austria si altele, dar la nivel de incasari nu-mi pot da seama acum. Se strange o suma bruta, care se imparte la distribuitori, la promovare etc. si abia anul viitor vom sti daca suntem in stare, din incasarile filmului, sa dam inapoi creditul luat de la CNC. Ceea ce ar fi o alta premiera. Pana una alta, e primul film care are o sansa sa plateasca acest credit la stat.

Cand crezi ca te poti apuca de urmatorul film?
Pana in februarie e exclus. In momentul acesta, sunt atatea obligatii sociale de indeplinit, ca nu ma pot gandi la nimic altceva. Seria „Amintiri din Epoca de Aur” n-o s-o mai continui ca regizor, ci ca producator si scenarist. Vor fi sase episoade a cate 30-40 de minute, iar pe primele le vom termina de filmat, sper, pana la sfarsitul anului. La asta lucrez acum. Regizori sunt Hanno Hofer, Constantin Popescu si altii. Si inca sunt in cautare de regizori.

PAREREA CRITICILOR

Palme d’Or, cel mai important

Cristina Corciovescu: „Facand o comparatie intre Cannes si premiile americane, sigur ca, in mintea mai tuturor, Oscarul este distinctia suprema. Dar nu trebuie sa comparam mere cu pere”.

Mihai Chirilov: „Pronostic: va fi si prima oara cand un film romanesc va primi Globul de Aur. Premiul de la Cannes este cel mai important. Oscarul ramane insa cel mai „sonor”„.

Aura Puran: „Se uita ca Oscarul este totusi un premiu strict national, care are o sectiune pentru film strain, pe cand Cannes este un festival international, in care te masori cu cineasti din toata lumea”. (Doinel Tronaru)