mda, nimic nou p frontu d buftea...

'california...'poate fi vazut (si) k un 'concentrat d romania', k atare 'clisheele' stiute isi gasesc perfect locul. cum ar fi fost k nemescu & voican sa NU includa multe din lucrurile p kre l vdm cu okiu liber? sa 'decupeze' din realitate tot ceea c nu evok 'zgomotul & furia' (& mizeria & duioshia & ridicolul & umorul absurd, grotesc & enorm) kre n definesc - via caragiale & cioran??
pai e simplu: ar fi fost o 'imagine' falsificata! (asta apropo si d acei 2 neuroni singuratici kre au scris in 'rom libera' d cj cea mai idioata 'cronik' la '432' - cf careia filmu ar fi 'dspr' o 'partida d sex in 3' iar mungiu s-ar face 'vinovat' d perpetuarea 'clisheelor' dspr ro lui ceausescu pt k arata... cozi!!)
cre k filmul lui nemescu trebuie asezat NU doar in siajul lui hanno h si al sau (tot mai invocat!) 'ajutoare umanitare' sau 'senatorul melcilor' (astea ar fi referintele la indemina), ci mai ales al 'balantei' lui pintilie - mai precis, al replicii antologice a lui rebengiuc d acolo: 'al mai prost om din lume e americanu!', hahaha!! din ac pdv, finalul lui nemescu (deci nu epilogul!) este exemplar, pt k el precipita - tragic & in toate sensurile vbului 'a precipita'- toate directiile povestii: dupa c au fost 'arestati' in 'gara noastra mik' d ambitzul unui shef local, americanii pleak neintelegind - d fapt - nimik din 'realitatea romaneask' (decit faptu k sintem ospitalieri, iubaretzi & cu mega-orgoliu national + clisheele aferente), iar urgia lasata in urma e luata drept... foc d artificii sarbatoresc! in orice caz, intensitatea acelei explozii din final mi-a adus aminte si d ac moment din 'balanta' in kre nela & mitik sint prinshi la mijloc d manevrele cazone in timp c tocmai s induioshau d inocentza unor vitzei...

reproduc mai jos txtu scris pt 'european alternatives' - o revista f prestigioasa kre s va lansa la londra p 27 iunie; voi fi prezent acolo pt a vbi dspr (noul) cinema ro
n-am stiut unde sa pun ac contributie si mi s-a parut excesiv sa fac un topic special dspr asta, asha k o postez aici; as aprecia k moderatorii sa cenzureze orice invectiva a numitului carmine, kre ar deturna discutia inspre vesnice rafuieli personale...


Stuff & Dough
Alex. Leo Serban

When talking about Romanian Cinema, one should bear in mind a few things:
1. There is no “Romanian School of Cinema”, just some film school;
2. There are no “waves” (old or new), just individuals;
3. There are not many big prizes, just a few (but the situation is changing);
4. There is no money (except for – generally - inept films…)

The “History of Romanian Cinema” would never make a feature – a short, rather. OK, film dictionaries say it all started in 1911 and on a grand scale (the film was called “The War of Independence”, no less), but who are we fooling?!... Only the day before yesterday (that is two years ago, when Cristi Puiu won the “Un certain regard” in Cannes with “The Death of Mr Lazarescu”), we were not even “on the map” – as Peter Greenaway so gracefully put it when invited by the “Anonimul” Independent Film Festival in the Danube Delta: “Romanian cinema does not exist”, he solemnly stated. Well, thank you, Mr Greenaway, but here is some news for you: now it does! It is even a red, pulsating dot on the map of world cinema.
It happened so fast most Romanians are still bewildered. So, here is a short summing up: in 2006, Corneliu Porumboiu won the Golden Camera with his irresistible “12.08 East of Bucharest” in 2006. This year, it was a double win: Cristian Mungiu with “4 Months, 3 Weeks and 2 Days” (Palme d’Or) and late Cristian Nemescu with “California Dreamin’ (endless)” (the “Un certain regard” main prize). Apart from these, we have to go back as early as 1957 (yes, that’s 50 years ago!) to mention another Palme d’Or (in the shorts competition): Ion Popescu Gopo’s animation “Short History”. In 1965, Liviu Ciulei won the Best Director’s Prize in Cannes with his adaptation of Liviu Rebreanu’s classic novel “The Forest of the Hanged”. And in 2004, Catalin Mitulescu also won the Palme d’Or for his short “Trafic”. These successes are even more surprising since the Romanian participation in Cannes (Venice or Berlin…) was scarce: Lucian Pintilie – the most influential Romanian filmmaker, to whom most young directors owe a huge debt – was present (unfortunately) out of competition with his energy-filled “The Oak” (back in 1991) and in competition with his two subsequent efforts (“An Unforgettable Summer” and “Too Late”) – which didn’t win the favours of the jury… What proved to be “too late” for the unofficially recognized “dean” of Romanian cinema was too early for aspiring directors: the late 90s were more or less lost for them.
But then, immediately after, tiny lights seemed to blink at the end of the tunnel. Films made on a shoe-string or very limited budget (Cristi Puiu’s “Stuff & Dough” in 2001 and Cristian Mungiu’s “Occident” in 2002) were shown in the “Director’s Fortnight” in Cannes and received critical acolades. The former – constantly derailed during its production and very badly distributed locally – was never let to become a hit, whereas the latter opened in Romania to wide public success. These two titles mirror – as in a fable – the two facets of current Romanian cinema. It is torn, symbolically and effectively, between the need for commercial success and the necessity of finding a specific, hopefully personal, way of telling stories. As many of those who work in this business know, this can never be easy.

Puiu (now 40) and Mungiu (39) are highly illustrative for a possible definition of young Romanian cinema, not only because of their – by now – high-profiled authority, but because they represent two stimulative models of serious dedication to the art of filmmaking.
Significantly enough, both come from artistic and intellectual areas which were not cinematic per se from the start: Puiu studied fine arts before taking up film courses (in Switzerland) and Mungiu was a student in British and American literatures before going to film school (in Romania). Both took some time (four years in Puiu’s case and five in Mungiu’s) before directing their second feature. And both share the same patient, unwavering and uncompromising attitude to filmmaking. But there are differences too: Puiu’s scripts were written in collaboration with writer Razvan Radulescu; Mungiu’s are all his own. Puiu’s style is easily recognizable in both “Stuff & Dough” and “The Death of Mr Lazarescu”, whereas Mungiu makes a clear break between “Occident” and “4 Months, 3 Weeks and 2 Days”. Quite frankly, someone who saw his grim, almost clinical dissection of “solidarity” in Communist times (in what is now commonly referred to as “432”) would never suspect he is also the author of lighthearted, albeit dramatic, 3-part post-Communist fable in comedic mode that is “Occident”… It is not only his style which changed (needless to say, for the better!); it is his whole conception of cinema.
His debut still bore the marks of Nae Caranfil’s highly entertaining and seminal first feature “E pericoloso sporgersi” (one of the few box-office hits from the early 90s): the same 3-part structure – in which one story is perceived from three points of view -, the same light tone and the same soft look at “grand issues” (from politics to economic to social and family issues) which seems to be shared by many Romanian directors of the same generation (Nae Caranfil is 46 now). Mungiu’s treatment of story – which moved from the late-Communist time of Caranfil’s film to the early years of Capitalist Romania – made justice to the popular call for good comedies: his dialogues sparkled with wit and instant quotes, some visual jokes were quite clever and his twisting & turning of material proved pretty deft. But the acting, although above average, was not even and seemed to rely too heavily - at times – on some actors’ charisma or star-power. The highlights of that, first, feature were the script and the soundtrack (the leitmotif of the highly popular pioneer song “Noi in anul 2000/Cind nu vom mai fi copii…”/”In the year 2000,/When we won’t be kids anymore…” was a hoot among that generation!); but he’s come a long way since then…

Cristi Puiu seems to be responsible for this change, just like Nae Caranfil seemed to “inspire” Mungiu for his first feature. (Interesting trivia: Alexandru Papadopol – who played the main part in Puiu’s “Stuff & Dough” – was the star of “Occident”; but Papadopol (who was good enough in “Occident”) didn’t make his comeback in “432”, his “image” – apparently – hopelessly associated with his many turns in too-many soaps on TV… But then again, who could he have played?!) Puiu – with his ferocious, yet humane eye for the sordid details of post-Communist life in Bucharest – stands tall in all possible discussions about the re-invention of Romanian cinema after 2000.
This re-invention sparkled the imagination of numerous film critics, most of them referring to it as “the New Wave”. It seemed handy enough to coin a term which has already earned its coat of arms c/o French cinema; but apart from that, and the relative value of labelling the “Nouvelle Vague” to young Romanian cinema, it doesn’t mean much.
First, because there was no manifesto, no programme and no theoretical background. The Romanian “New Wave” is not the work of film critics or theoreticians exasperated with the state of Romanian filmmaking, who set out to make a revolution by seizing cameras, dollys etc. and taking to the streets to capture “life”… (I’m not saying this exasperation does not exist; I’m just saying it didn’t go that far - fortunately!) The critics, for the most part, were quick enough to salute this radical change in subject-matter and style – but then again, it would be inaccurate to point out to (only) one trend in young Romanian cinema: if Puiu definitely put his mark on this cinema with his vibrant mix of handheld, cine-verite “slice of life” drama with Cassavetes flavour, there are few similitudes between this harrowing minimalism and Radu Muntean’s more detached, less congestive brand of same (in his haunting, truth-perfect “The Paper Will Be Blue”, a chilling re-enactment of individual drama during the revolution) or Mungiu’s own brand in “432” – emotionally precise, flat-out suspenseful and “classically” controlled. True, the oft-invoked “minimalism” is pretty much in-your-face, but is it really only an aesthetic choice, or (just as much) the “natural” result of working on a low budget? (“432” started out on a tight 590.000 euros! Would his film have looked different if he benefitted from a higher budget? – I asked Mungiu during his first press conference in Bucharest after the award. “No”, he replied dryly; it is just that more money would have gone to the people who worked on the film – and who were underpaid…)
Not everybody is “in the minimalist mode”, though: in June, at the “Transilvania” International Film Festival, Nae Caranfil premiered his ambitious, sprawling period-piece “The Rest is Silence” – a project long in the making (some 10 years) and which already boasts the legend of being “the most expensive Romanian film ever made”! It is so atypical – and atopical: the story of the making of that first Romanian film, 1911’s “The War of Independence” – that many were taken aback… Is Caranfil really “twisting the neck of rhetoric” – the rhetoric of current Romanian cinema – or is he deluding himself? Will crafting a 2 hours-long film, that is programmatically “old fashioned”, pay off? For now, the strategy didn’t pay: the film was rejected at Cannes. It may be that only time will tell, “the rest is silence”…
But neither is Cristian Nemescu’s first – and, unfortunately, last: the director was killed in a taxi crash in August, age 27, together with his sound designer Andrei Toncu – feature, “California Dreamin’ (endless)”, in tune with the said minimalism: unique among his peers for his fresh and playful combination of comedy, drama and teenage fantasies, Nemescu left a body of some 5 shorts and one – this - unfinished feature; he may have found his style in this unprecedented (for Romanian cinema) brand of solid script, good acting, cine-verite and childlike daydreaming – a sort of “magical neorealism”; sadly, time will not tell how he would have evolved…
Close – to a certain extent – to Nemescu’s vision (pruder about the sex, though!) is Catalin Mitulescu’s coproduction (with France) “How I Spent the End of the World”, which premiered at the “Un certain regard” last year. Meant to earn him a bit prize in Cannes – in view of its comparatively big budget and over-ambitious scope: a depiction of the last year of Ceausescu’s reign as seen by a young boy, in a “Good-bye, Lenin” meets Kusturica style -, it only won a prize for lead actress Dorotheea Petre; the “challenger” – who went on to get all the main prizes at every festival in was screened at! – was none other than newcomer Corneliu Porumboiu with his “goofy” dramedy “12.08 East of Bucharest”. Weary of waiting for money from the always-unreliable CNC (National Centre for Cinema), Porumboiu produced the film himself. It proved to be a hit anywhere else – except Romania!

So, what is really the matter with the Romanian public? Why are all the good films produced now – they are not many! – lost on them?
The answer is manyfold. It has to do with money, yes (people prefer to stay at home and watch TV, because it’s cheaper; most films can now be downloaded “freely” from the Internet; and the state of most cinemas is dismal…), but is has a lot to do – also – with the fact that this particular brand of realism (minimalist or otherwise) is keeping them off… Hopelessly formatted by years of American blockbusters, this public would – perhaps – make it to the nearest cinema (if any…), but what it hopes to find there is the same kind of “escapist” production (such as (romantic) comedies, (SF/historical) adventure movies, thrillers etc.) that he or she would enjoy at home. They don’t seem to be interested in cinema as such, but rather by what French critic Serge Daney used to call “objective mythologies”: those planetary stories which capture the “Zeitgeist” and keep everybody tuned up in the comfort of collective wavelength… Yes, I’m talking about movies such as “The Da Vinci Code”; but even that one only managed to attract some 150.000 viewers (Porumboiu’s film made 15.000 entries, which is a proud 10%!)…

As I use to say (half jokingly), Romanian cinema doesn’t need to be lobbied abroad anymore: it needs to be lobbied inside Romania! Maybe Mungiu’s Palme d’Or - which made many Romanians proud to be Romanians – will change that, but for the wrong reasons: it spells out “success story”. The fact that is cinema rather than football or fashion is secondary.
[/i]

kiar asa, pe cine vrei sa pacalesti?

1. Filmul se numeste "Independenta Romaniei" si nu "Razboiul de Independenta"
2. a fost realizat in 1912, nu in 1911
3. orice dictionar specifica titlul altui PRIM film de fictiune, mai bine ar fi sa te conformezi si tu...

peanuts...

din motive retorice am "comprimat" primul film ro ('amor fatal' din 1911, TOT al lui gr brezeanu!) cu 'independenta ro' (kre este acreditat k 'primul lungmetraj ro'), al carui titlu a trebuit 'explicitat' pt straini: aveam d ales intre 'romania's independence' (kre nu e prea clar, in sensu k nu s stie dspr c 'independence' ar fi vba), 'romania's war of independence' (kre e prea lung) si asta - la kre m-am oprit.

dar ma intereseaza mai putin remarci tipice d soarece d bibliotek si mai mult opinia cuiva kre e-n stare sa get the bigger picture... ;)

mi-a placut textul, un fel de scurta istorie a cinema-ului recent in RO. desi imi imaginez ca pentru un strain (fie el si cinefil de meserie) toate datele si titlurile ar fi probabil prea mult... mi-a placut insa mai ales ultimul paragraf despre paradoxul lipsei de succes in Ro a filmelor premiate afara. mi-ar fi placut sa citesc mai multe speculatii despre despre chestia asta, plus si niste premonitii despre viitor... :)

thx europe, yr appreciation really means a lot to me! :love:
'dspr kestia asta' (i. e. insuccesul d public al filmelor 'noului val') m-am tot pronuntat cu diverse prilejuri (in mass-media), asha k mi-a fost tirsha sa ma repet... plus k nu vroiam k txtu sa fie too money-oriented, publicatia fiind mai curind intelectuala.
in privinta 'premonitiilor' c sa zic... ma feresc d ele k dracu d tamiie! tinind cont d c (nu) se-ntimpla in zona cine-administratiei ro (cnc & such), cre k orice predictie e nu un 'walking', ci de-a dreptu un 'running on thin ice!! sincer kiar nu stiu...
adik nici makr nu stiu cum va merge 'restu e tacere' al lui nae c :) cva imi spune k va merge mai prost k 'filantropik' si k - desi m-as bucura enorm sa fie nominalizat la oscarurile straine - povestea propriu-zisa mi s pare prea complicata pt americani... ;) in plus (asta apropo d publicu autohton) nu e kiar ceea c am crezut - adik un film k o shampanie, bubbling with entertainment -, ci un film f trist, sumbru, aproape funebru (2 inmormintari si o ardere d vie in meniu!); cre k - dk va fi apreciat d masse - filmu lui nae va fi apreciat for the wrong reasons...

ps rog moderatorii, dk considera k ac subiect nu-si are locu aici, sa-i gaseask locu in alta parte; msi

si mie mi-a placut textul. in plus e bine scris.
cred ca e un discurs necesar, ca trebuie explicat lumii situatia cinematografiei de la noi. cred ca si scrisul e o modaliate de a aduce in prim planul preocuparilor culturale europene filmul romanesc. si poate cu ocazia acestor premii sa iasa la rampa si crictica, cercetarea si istoria filmului nostru. am remarcat ca de la Lazarescu incoace, multi dintre prietenii mei francezi imi cer filme romanesti. nu conteaza ce, romanesti sa fie. :D , iar altii vor sa stie cat mai multe despre trecutul productiei de la noi, ba chiar ma roaga sa subtitrez filmele care sunt in versiune originala. sper sa nu deraieze in zona creepy. o sa incerc sa evit promovarea Comisarilor :x
ps: ar trebui sa fim mutati de aici cu subiectul

aa! si mai voiam sa spun ca dupa mine, inceputul acestui fals val e marcat de scurt metrajele alea difuzate acum ..??. ani la Dakino. (adica eu le-am vazut acolo). cred ca unele aparusera inaintea lui "marfa si banii". se simtea de atunci un alt fel de a face cinema.

isi are si nu-si are locul aici, dar eu unul nu vreau sa fac topic despre Restul e tacere, pentru ca NU mi-a placut filmul :((

california dreamin-balanta :ce asociere neasteptata!? recunosc ca nu vedeam deloc apropierea intre cele 2. dar nici daca ma gandesc mai mult nu o vad. nu cred ca replica lui rebengiuc spune ceva despre americani, de fapt nu are nici o legatura cu americanii. iar daca americanii nu au inteles mare lucru din realitatile romanesti, cred ca asta spune mai mult despre noi decat despre ei. sau poate nu am inteles eu in ce sens merge apropierea

textul e bun!
are un bun echilibru intre partea informativa si cea de opinie (critica), e fluid, fara ''valuri'', astfel ca e facila sorbirea lui. de unde si placerea :P

eu nu is de acord cu als in ceea ce priveste 'restu e tacere'. filmul nu e deloc trist, sumbru.. are note tragice, vezi iesirea Aristitei in fata aparatului de filmat - insa rostul lor e de a scoate spectatorul din cursul comic al povestii, findca, pina la urma, comicul primeaza.
iar scenele tragice au magia inscrisa in gena. :)

e un comic aparent ieftin pentru contemporaneitate, uneori gagurile se apropie mult de cele din Stan si Bran ca factura - filmarile cu multi figuranti la Independenta Romaniei, de ex., alteori dialogurile pot parea un pic fortate - pina la urma inmormintarile sint doar prilej de birfa, scene din care pot reiesi caracterizari de situatie ale personajelor implicate in istoria de pe ecran... alteori, insa, scenele is pure farime a la Caragiale - generalii veniti sa conduca trupele in reconstituirea luptei, iar acolo ramine doar bucuria de a urmari ecranul.

scena arderii nu face decit sa inchege o realitate determinista, unde totul isi are o ras-plata... poate fi o moralizare subreda, insa, pentru mine, ea este motivata: 'Restul e tacere' e un film facut in zilele noastre, cu mijloacele actuale (de unde si somptuozitatea imaginii! ;)), insa alcatuirea, scenele aparent frinte, ne-legate, sint specifice unui cinema contemporan epocii despre care filmul vorbeste...

nu imi imaginez ca va prinde cu discursul despre cinema, dar poate ca va cistiga cu verva comica. insa, fiind un proiect realizat la granita dintre teatru (dialoguri, prestatii) si film (punerea in imagini), trebuie ca spectatorul sa intre rapid in conventiile povestii, altfel va pierde tot farmecul!

atunci eu ar trebui sa spun ca nu mai intru pe cinemagia pina cind nu o sa fie un topic despre Restul e tacere, fiindca mie mi-a placut? :P

eu zic sa fie rupt articolul in mai multe bucati, fiecare sa fie plasata in cate un topic (a propos, trebuie deschis unul pentru restul e tacere, ca se inmultesc postarile si vreau si eu sa aflu mai multe), iar ce ramane sa mearga la "caut filme regizate de dan pita" :w00t:

se face :)

tot despre california d. http://agenda.liternet.ro/articol/47...nesfarsit.html
ce tot au unii cu oscarul asta bai frate?? e simbolul reusitei sau ce?? n-a fost destul de convingator Cannes-ul? critica nu i-a convins suficient de valoarea filmului? care-i treaba? e filmul mai valoros daca ia oscarul? (eu as prefera sa nu il ia daca-i vorba de valoare) am mai zis-o si cand madam I.M Nistor s-a ambalat cu niste preziceri referitoare la 432.
california nu e de oscar, e prea atipic. nici 432 nu e. Si e mai bine asa.

remember moartea d-lui puiu??
radu preda dupa cum ne-a obisnuit: prost de da in gropi!

un prost gust rar! :sick:


prost. :sick: :sick:

Dear, nu o vedeai pentru ca nu exista. Singurul lucru pe care cele doo filme le au in comun e ca joaca Vasilescu. Pe mine Doiaru, sef de gara zelos, m-a lasat rece. In schimb m-a enervat Assante, scos de la naftalina care apare pe toate posturile de tv. strigand sus si tare ce tara minunata e romanica. :sick:

Bäi, stii, se întâmplä o chestie care mä intrigä, da' mä si incitä...
La vizionare, filmul mi-a pläcut la nebunie, aproape cä m-am îndrägostit de el - cum a reiesit si din comentariile imediate, cu Airlight si altii, si din cronica de pe pagina dinainte... Practic singurele neajunsuri pe care i le identificam se asociau STRICT cu statutul de "nesfârsit", în sensul cä nimeni n-a vrut sä-si aroge rolul de factor de decizie majorä privind finalizarea structurii, dupä decesul lui Cristi, producätorul si echipa alegând o formulä imperfectä, dar respectuoasä la adresa artistului defunct, în locul uneia mult mai bunä (în sens obiectiv), dar care risca sä însträineze optiunea finalä fatä de ceea ce ar fi fäcut Cristi (desi Boncea mi-a confirmat faptul cä, la montaj, Cristi ar fi comprimat mult lungimile din ultima parte, creând un produs final mult mai compact si ordonat).
Acum, însä, citind comentariile de mai sus (ale lui Carmine, în primul rând, dar nu numai), si dupä ce am discutat si cu altii care au väzut filmul, încep sä remarc cä, într-adevär, e sub nivelul primei mele impresii subiective, "la cald". Observatiile sunt în mare parte justificate. Dar, pe de altä parte, multe dintre ele au valente relative - în sensul cä elementele respective rämân foarte bune în sine, justificându-si reprosurile doar în raport cu factorul de pastisare (de la Hanno Hoffer) sau auto-pastisare (sosia lui Elvis, electricitatea dintre personaje, etc.). Pentru cine n-a väzut "Ajutoare umanitare" sau scurt-metrajele lui Cristi, aceste secvente stau totusi în picioare.
Si, în fond, consider cä ESTE un merit al filmului acela cä m-a cucerit atât de intens cu calitätile, încât pe moment nu i-am mai constientizat defectele.

A, si încä o fazä: Carmine, stim amândoi cä tu-l adori pe Pintilie, pe când eu îl contest - dar, trecând peste subiectivismele astea, pe Cristi îl plasez totusi net deasupra lui. Mult mai echilibrat, mai rotund în sistemul de justificäri, mai de bun-simt - culmea, MAI MATUR! Or fi existând în "California..." stufozitäti dramaturgice, reiteräri de clisee sau doar motive, dorinta tipicä de a spune mult, cât mai mult, cel mai mult... Dar nicäieri, pe tot parcursul filmului, n-am väzut TERIBILISME ca-n "...Miticä", "Balanta", "Prea târziu", "Nicky Ardelean...", etc. Pânä si izbucnirea violentä din final, desi are unele neîmpliniri, stângäcii si poncife, se distinge prin mai multä organicitate si mai mult stil decât cabotinäria ostentativä a lui Pintilie.
(Nu e nevoie sä-mi räspunzi, stiu cä nu esti de acord, si-ti respect pärerea. :) Comentariul de mai sus e, asa, pentru... restu' lumii.)

@carmine: vorbesti despre personaje sau despre persoanele reale? Personajele sunt perfecte, persoanele reale... nu stiu. din aparitile la tv intr-adevar Assante mi-a creat impresia de ignorant si pe deasupra fudul, dar nici vasilescu nu mi s-a parut mai rasarit. a facut declaratii vagi, fara rost, parea plictisit.
dar ambii au interpretat genial niste personaje care li s-au potrivit ca o manusa.
@pitbull: sunt de acord cu tine in ce spui despre pintilie. Nici eu nu sunt fan.

stiam k numitul carmine este un partener d discutii pt musiu pitbull - cu kre imparte niscai complicitati - dar nu ma asteptam k altcinva sa-i raspunda... :shock:
cre k trebuie pur si simplu ignorat cu desavirsire - ceea c ar fi o forma d 'banare' mai subtila decit aceaa propriu-zisa (p kre o merita d mult, cu virf si indesat si p kre constat cu tristete k cinemagia intirzie sa i-o acorde...)

deci - pt klein:

remark lui rebe din 'balanta' reflecta o anumita idee (f curenta) dspr americani; 'california' reflecta - la rindul sau - ac idee in sensu in kre 'americanu' (nu k ar fi mai prost, dar) este total perplex fatza cu realitatile romanesti. pina la urma s prinde kre e treaba cu romanashii si face c trebuie - dar are nevoie d un rastimp d gindire & adaptare la 'shmekerie'; ASTA e sensu in kre personaju lui rebe zice dspr americani k sint 'prosti'!

cit dspr leg cu 'balanta' (kre ramine unu din cele 5 cele mai bune filme dupa 90), ele mi s par destul d transparente: este vba dspr (aceeasi) 'romanie clocotitoare', tragi-comik, grotesc-lucida & vesel-cinik - o ro in kre tre sa t 'descurci' pt a supravietui. frenezia intimplarilor, k si amestecu genurilor, apropie, d asemenea, 'california' d 'balanta'.
si-n fond doiaru, opunindu-se 'sistemului', nu este oare un mitik - pers jucat d ac vasilescu - kre a 'tras p dreapta', in 'gara noastra mik', dar are un (ultim) zvicnet d impotrivire in preajma pensiei?? mie cele 2 pers mi s par din ac 'familie' - doar k mitik era mai 'nebun', fiind mai tinar...

Deci, mai întâi, sä fim drägälasi... :love:
1) Te rog foarte important! Monseur scriim, monseur zîshim! :x
2) Care, unde, cum, ce fel? "Complicitäti" sunt pe ascunselea, pidosnic, pi supt mânä... Noi nu.
E, iacätä cäci Klein, cu care avui un consult la "Cafeneaua Actorilor" acu' doi ani fix, e o persoanä cu mult... simt de räspundere! :D
Eccelentä idee! :happy: Gata, s-a rezolvat! ORICINE doreste bannarea lui Carmine, ASA sä i-o facä, subtil - închinarrrea cui l-a fäcut!
Pânä mai an, da. Numa' vez' cä...
"E pericoloso sporgersi"
"Moartea domnului Läzärescu"
"A fost sau n-a fost"
"California dreaming (nesfârsit)"
"Hârtia va fi albasträ"
Plus, presupun (cä încä nu l-am väzut):
"432"
Plus, discutabil (adicä pe gustul meu, nu vi-l bag pe gât):
"Filantropica"
Deci, nu mai.

* * *

Si acum, on topic:

Hmm... Interesantä ipotezä dar, dacä stau sä mä gândesc, finalmente cam fortatä. Sä nu uitäm un factor de esentä a personajului: Miticä Irod e un personaj curat sufleteste; Doiaru e un cäcänar. Miticä se opune sistemului cu toatä fiinta; Doiaru coopereazä perfect cu sistemul (jefuindu-l, în primä instantä - cu acordul tacit al sistemului, care la rândul lui e hotesc - si, în a doua instantä, päcälindu-l cu propriile lui arme, cele birocratice - deci, un fel de cooperare pe invers).
A, si o observatie personalä: pentru mine, mult mai rotund, mai profund, mai convingätor si mai tusant rämâne anteriorul Miticä Irod - cel compus de Mircea Diaconu si Tatos, în "Mere rosii".

hai nu fi suparat, stii bine ca pe tine te iubesc :P
NU ca nu as fi de acord ca americanii ar fi prosti,ba dimpotriva, dar cred ca ideea curenta la noi e cea inversa.tataie-miu zicea ca "americanu e om destept si parshiv", iar despre cum sunt ei vazuti de majoritatea romanilor nu mai vorbesc. oscarul american e culmea calitatii, ala care ajunge-n america e cel mai destept om si oricum e mai bine vazut un american decat un occidental european.
e drept ca in film, americanul ramane perplex in fata realitatilor romanesti si e drept ca se dumereste greu. dar cine nu ar face-o. parca europenii din Ajutoare umanitare pricep ceva.
daca e asa, california se apropie si de altele.multe din filmele de dupa revolutie incearca sa surprinda absurdul romanesc. parca si daneliuc are niste filme in acest sens. diferenta e ca Nemescu a reusit, ceilalti s-au scaldat in prea mult grotesc si isterie. adaug un bemol pentru balanta, care mi se pare totusi mai echilibrat, mai inteligent.
da, familiaritea exista, dar doar la niveul demontratiei si a luptei de argumente. ceea ce face diferenta intre cei doi vasilescu este etica. restul e matematica

hm... eu il prefer pe cel al lui pintilie. cel al lui tatos e mai plat. dar nu cred ca ar fi putut sa il faca altfel tinand cont de conditiile politice de atunci. de altfel Tatos insusi isi face uneori autocritica (vezi jurnalul lui)

pt klein

si eu il prefer - d departe! - p pintilie lui tatos... nici nu prea am l'embarras du choix k sa fiu sincer (kit k maik-mea mergea in tineretile ei la ceaiuri la fam tatos :lol: )
in privinta lui doiaru = mitik (asta e si pt pitbull) - i dunno; doiaru mi s pare un mitik kre a renuntat la etik pt etik afacerilor :P nu credeti k un om s skimba in timp? that's the way of the world i'm afraid...

re: 'balanta' - e totusi peste 'california'...!

ps am folosit cuv 'complicitate' asha cum ai spune 'complice la crima'; dar probl ramine: eu, sincer, nu ma simt DELOC confortabil sa fiu p ac forum cu un individ k nume (sub orikre 'nume' ar aparea!)... este - cum am spus si rasspus - o kestiune d igiena: worlds collide. e k si cum as merge la o nunta d manelishti :sick:

E de gândit... Cred totusi cä cei doi tipi (cä lui Räzvan nu-i place termenul "personaj") sunt diferiti la un nivel structural de esentä, care nu se pupä cu coerenta schimbärilor în timp ale unui individ... Stau acum, si fac un exercitiu de imaginatie: dacä Miticä s-ar "schimba" în timp pe asemenea coordonate... Renuntând la etica generalä în favoarea unei etici a afacerilor (discutabile, pentru cä Doiaru, totusi, nu e un businessman cinstit, e un hot - ca-n propaganda anticapitalistä de pe vremea comunismului), Miticä ar fi devenit, cred, ALTFEL, nu ca Doiaru... Altfel si-ar fi compus si manifestat riposta, fronda, cinismul... pe alte coordonate si cu alte nuante... Dar presupun cä toatä discutia asta a pornit de la faptul cä Räzvan i-a jucat pe amândoi, si de la faptul cä sunt cele mai de impact roluri ale carierei lui. Probabil cä dacä Miticul din "Balanta" ar fi rämas Diaconu (sau l-ar fi jucat oricare alt actor), sau dacä pe Doiaru l-ar fi jucat oricare alt actor (de pildä, Dinicä - un emploi credibil, poate doar cu o ajustare de câtiva ani), nimeni nu s-ar mai fi gândit la o comparatie între Miticä si Doiaru (chiar dacä unele apropieri "Balanta" / "California ..." sunt inevitabile).

pai nu s-a rezolvat inca problema carmiminune?
n-a fost banat, impuscat?...
ce-i cu ezitarea aceasta?

Ba s-a rezolvat, a avut A.L.S. o idee admirabilä, cu care si eu sunt întru totul de acord - voil�* de vezi:
Deci, cu asta am mântuit-o, putem reveni on topic - ba chiar vä rog! Da' vä rog!
Deci, zi, Herbie, tu ce pärere ai? Ar fi credibil modelul de evolutie Miticä -> Doiaru discutat de noi mai sus? Comentati, comentati, comentati.

haha; exista totusi un clenci: dk individu face cel mai mic comentariu nashpa apropo d cei kre-l ignora TREBUIE BANAT NUMAIDECIT!

in caz contrar, cei kre au luat decizia ignorarii lui isi rezerva dreptul d a ignora forumul - iesind din el in corpore (sano ;) ) ...

DA, DA, DA!!! Si nu-l vom ierta - NICIDECUM!!! I-arätäm noi lui, praf îl facem, îl distrugem, nimicim, anihiläm, aneantizäm, spulberäm, dezintegräm, etceterizäm! Sä nu care cumva sä se-astepte la pedepse blânde, la circumstante atenuante, la reduceri si comutäri - NOOOOO, da' unde ne trezim aicea??? PEDEPASA PE MASURA FAPTEI! De la bannäri de un minut, dacä zice "A.L.S. nu are dreptate", sau "Herbert a gresit", bannäri de douä minute, pentru "A.L.S. nu are deloc dreptate", sau "Herbert a gresit grav", bannäri de trei minute, pentru "A.L.S. nu are chiar deloc dreptate", sau "Herbert a gresit foarte grav", si asa mai departe, färä sä iertäm NICI CEL MAI MIC GRAD DE AGRAVARE A DELICTULUI, prelungind nemilos si necrutätor bannärile, din minut în minut, din orä-n orä, din zi în zi, PANA LA PEDEAPSA CAPITALA: BANNAREA TOTALA, DEFINITIVA, PERMANENTA, IREVOCABILA, VESNIC-ETERNA SI FARA DREPT DE APEL, dacä foloseste la adresa respectivilor afirmatii ATAT DE INJURIOASE, încât sä vedem cum se înroseste backgroundul forumului de rusine, revoltä, rebeliune, räscoalä, räzmeritä, revolutie!
Gatttaaaaa, Carmine, te-ai nenorocit! Nu ne mai scapi! HA! :x


Am zis "ha!" :x

* * *

Bun, deci:
Ce ziceam de Miticä si Doiaru?

daca pana si Mitica s-a schimbat inseamna ca nu mai e nici o speranta :(.

of, da' mult v-a mai casunat pe Mitica si Doiaru. Sunt doi indivizi DIFERITI, din filme DIFERITE, facute la o gramada de timp distanta. Imi aduceti aminte de un coleg din generala care zicea ca in Sandy Bell si Lidia si floarea de 7 culori joaca aceeasi actrita! :w00t:

:w00t: ai fost coleg cu bunica

sometimes i feel like it, eh... :P

Et-tteee, loulou! Actrita din Sandy Bell avea pärul cu firul drept si legat în ponytails, iar cea din Lydie îl avea ondulat si läsat liber!
In plus, pe cânele lui Sandy Bell îl chema Tambour, iar pe cânele si mâtza lui Lydie îi chema Kador si Kati. Cum o sä fie aceeasi actritä?
Iar Miticä era brunet, si Doiaru, cärunt! HA!


Iar am zis "ha!"...!

de hair-stylist-i n-ai auzit? :P
iar animalele le poti schimba ca pe ciorapi! Ce m-ati mai innebunit cu topicul ala de la Cafenea... :)

Trecand peste Sandy Bell si revenind la California, eu abia astept sa revad filmul . Are parti atat de misto incat mi se pune un nod in gad cand incerc sa le diger

Viata e pustiu, complexa si plina de compromisuri rusinoase. Cine le face are o motivatie palpabila.
Asa e.
Sa fim seriosi dragule, pe langa filmele lui Pintilie acest California Dreamin' e un exercitiu de an ATF.

p.s.
Trebuie sa fii idiot sa compari filmele maestrului Pintilie cu acest debut stangaci. Din pacate autorul nu a mai avut timp sa-si formeze mana, ar fi iesit cu siguranta un regizor bun.

Nu cred ca are rost sa-i comparati, sunt in registre diferite - Pintilie apartine unui cinematograf al incrancenatilor pe cand Cristi tindea spre un film mai detasat / ironic . Daca e sa ma gandesc la genul de film pe care il prizez regulat atunci ma regasesc in gradina lui Cristi . I'am zis si lui si am spus'o sincer - ma asteptam sa devina o culme (acu' nu vorbesc de filmul romanesc). But :x

tipic pt pitbull sa scrie mult, MULT (efectul 'bulgare d zapada') si sa duk totul in derizoriu... dumnealui e tipul insusi al romanului impaciuitorist, kre crede k totul s rezolva cu-n zimbet, o gluma si la o bere cu baietii.
ar trebui totusi sa inteleaga k NU totul s rezolva asha; la drept vbind, unele lucruri nici nu s 'rezolva': exista suparari veki kre s potenteaza ;)

cit dspr ps-ul d mai sus ('p.s. Trebuie sa fii idiot sa compari filmele maestrului Pintilie cu acest debut stangaci.'): dk s refera la pitbull, acesta o sa tak si-o sa inghita (c nu face romanul rupt in cur pt un amic cu bani?? :hmm: ); dk s refera la mine, cer banarea lui carmine g!

ps in curind o sa va trimit (mai putin unuia :sick: ) salutari din taormina 8)
ia sa vdm cultura voastra cinematografik: c film celebru s sfirseste la taormina??

Aventura?

am vazut California Dreamin. nu mi-a placut. nu e ceea ce astept de la un film BUN romanesc. imi pare rau pentru memoria lui Nemescu, dar n-a reusit nici el sa depaseasca cercul ingust, mediocru, crispat, amatoristic, saracit - o saracie emblematica - al cinemaului romanesc...
poate ca e nevoie de o revolutie in CR, nu doar de niste iluzorii valuri, care reusesc sa spele doar picioarele cadavrului...

Total de acord. :shock: Ma asteptam sa-ti placa si nu mai spun aici de ce pentru ca toata lumea stie. Ok, poate ca am fost cam dur cu acest film, California e mult peste ceea ce ne-au obisnuit fosilele din vechea garda a cinematografiei romanesti (cu exceptia lui Pintilie :love: ), dar filmu' e mediocru, antiromanesc, profund pro american etc ... Cu toate astea are pasaje unde e bine regizat, chiar foarte bine. Povestea strica.
Merita un mic plus pentru melodia bine aleasa de la sfarsit, pe care o stiam de mult dar am redescoperit-o.

OMG!!! :shock:
de ce te repezi, mai "exegetule", cu asemenea calificative!

Ce sa faci, nu e toata lumea perfecta.

On topic
Pe realitatea sefu' de gara real, dupa a carui poveste s-a facut filmul. Distanta dintre acel incident minor si ceea ce e prezentat in CD e de la cer la pamant, dupa spusele lucratorului CFR, un tip modest si fara fata de contrabandist.

ma intreb ce s-ar fi intamplat cu filmul daca in locul americanilor ar fi fost un tren cu echipamente si trupe poloneze(sau daneze,sau olandeze etc) in tranzit spre irak?
(vezi si suprainterpretarea deliranta a celor 20-30 de secunde ale intalnirii cioroianu-rice :D )

Bingo! :love: ;) 8)

cine, pixul meu, a sters frumusetea de dezbatere de pe acest topic? :shock:
vreau un raspuns clar, asumat, argumentat, ca sa stiu cum procedez...
momentan mi-e doar scarba. daca trec la represalii, zburati naibii toti!
ascult!

EU, Herbie!
Cu precizarea cä am sters urâtenia, iar frumusetea dezbaterii v-am läsat-o - adicä, partea on-topic, în care toti discutati despre film, uneori fiind de acord între voi (desi vä dusmäniti la nivel personal), alteori contrazicându-vä (cum e si firesc). Am consumat zeci de minute ca sä perii toate atacurile la persoanä, din toate pärtile (care în genere nu sunt dorite - dar într-un asemenea topic chiar nu au ce cäuta, mäcar din respect pentru defunct), cu grijä sä vä las intacte luärile de pozitie legitime si firul logic al discutiei. Si stii de ce? Pentru cä vä respect pe toti trei. Asa cä, te rog: mai usor cu "scârba" si cu "represaliile". Multumesc.

ei bine, eu NU il respect p stitivoicine - k atare nu sint dispus sa tolerez toate aberatiile p kre l basheshte din creier, ok?
in plus, m-am saturat k nenea pitbull sa n puna p TOTI in ac oala cind vine vba d sanctiuni/stergeri d topic samd doar pt k are nu's c datorii la nenicu d buftea...

e o kestiune d principiu elementar: nu poti avea o discutie 'on topic' cu cinva kre nu intelege un film - nici makr ideile principale! -, sa nu poti sa-i spui cit d varza este pt k, vezi doamne, faci 'atac la persoana' (cum ii spui unui idiot k e idiot fara a-l atak 'la persoana'!?) - k atare BASTA (k tot sint in sicilia!), imi iau catrafusele (incl orare) si plec dracu d p forumu asta dk nu sinteti capabili sa-l curatati d neaveniti :sick:

mala, europe, egon, herbert, keepwalking - si toti cei intregi la minte & cu bun-simt: FOLLOW ME!

10. ADMINISTRATORII ISI REZERVA DREPTUL SA BANNEZE UN USER CARE [...] PRIN MESAJE SI POSTURI, PROVOACA NEINTELEGERI SI DISENSIUNI PE FORUM

Conform prevederii 10 din regulamentul de functionare a forumului, Carmine va fi bannat, incepand de astazi, pe o perioada ce o voi preciza ulterior; dap;

Cam naºpa ...
 

Mã bag ºi eu în seamã cã tot vãzui filmul ºi cu riscul sã comit o cremenalã impietate ... :oops: ... am sã pornesc de la cele scrise de un ... ante-forumizator :


Acesta mi se pare - în mare - cel mai valid ºi pãtrunzãtor punct de vedere critic referitor la acest film ( deºi de la el, retrospectiv am început sã fiu mai critic ºi faþã de alte secvenþe ). :)

E cam acelaºi sentiment care l-am avut la finalul de la "Reconstituirea" - dar nu am mai avut timp acolo, la subiectul dedicat, sã detaliez de ce nu-mi place filmul acela.

Mai în clar ( deºi ora e târzie ºi probabil am sã fiu cam confuz ) - faþã de genul acesta în crescendo de grotesc al acþiunii/personajelor ºi a acumulãrii - cam forþate din pãcate ºi scãpate un pic de sub control ... sau cel puþin eu aºa am resimþit-o privind filmul :sick: - unor tensiuni de "sat de provincie uitat de lume" ceea ce numesc eu "soluþia Caragiale" din "Telegrame" ( sper sã nu-mi joce memoria feste acuma ... ) cu "Pupat toþi Piaþa Endependenþei" mi se pare de departe cea mai normalã, româneascã dar în fond ºi general umanã rezolvare.

În cazul filmului de faþã - ca sã mã aberez un pic - ceva de genul trenul cu americani pleacã, fata dezamãgitã e îmbrãþiºatã de fiul primarului, iar tatãl sãu ºi primarul se bat pe umeri zicând ceva de genul "Îi vãzurãm ºi pe americani aici - acuma hai sã ne vedem ºi de ale noastre cu fabrica aia ...". Cã tot zicea cineva de paralela cu Irakul : suprarealismul românesc maxim ar fi fãcut ca a doua zi dupã debarcarea lui Saddam din Irak ºiiþi ºi suniþii sã se batã pe burtã nãscocind idei cum sã care alcool de contrabandã în Iran pe banii SUA ... :P

Rezolvarea asta violentã ... explozivã din film ( ca ºi moartea tânãrului din finalul din "Reconstituirea" ) mie unul, poate greºesc - asta e, oricum exprim o pãrere de diletantã pur personalã - mi se pare complet artificialã ºi la nelalocul ei, ruptã din alt film, ºi nu din acesta în care bãlãceala în mici ciupeli, bâlbe ale birocraþiei, sindicaliºti ºi autoritãþi locale care parcã le vine greu sã se ia ei siguri în serios etc, creeazã spre final o atmosferã în care mai un pic ºi îþi vine sã crezi cã ºi disciplinaþii soldaþi americani ( din debutul filmului ) îºi vor biºniþa încãrcãtoarele de la M-16 sau chipiul pentru "una micã" ... ºi în nici un caz o atmosferã propice unei rezolvãri violente/tragice. :oops:

Pãrerea mea strict personalã - nu daþi cu pietre. ;)