nu tre sa fi yoghin, normal, insa ei au un anume apetit pentru genul asta de povesti, unii dintre ei, cel putin. le vine ca o manusa, semnifica puternic in anumite zone puternic irigate in cursurile parcurse. mai ales fiindca in fintina is atit de amestecate simbolurile, cred ca le este un material perfect! (pe mine ma distreaza ast apetit al lor, pentru ca eu nu prea gust nostalgiile paradisului imbraacte in straie buddhiste, shivainiste, or de care or fi.. la fel cum nu prea gust idealizarile amoroase in sferele religiosului...)

si nu gust aceste fierturi filmice care care mizeaza pe ele. iar fintina mi se pare un fel de cazan in care Aronofsky a pus la fiert toate ingredientele lumii cautind a face o garnitura culturala magico-religioasa orient-occident pentru un hamburger american (eterna si fascinanta it's all about love - ea e haburgeru) : pe farfurie arata bine - ca imagine, e hipnotic, dar atitea condimente iti anesteziaza papilele (pe mine ma durea si stomacu dela filmul asta, am o constitutie mai sensibila :P, relationez doar cu scriitura ce se transforma in imagine in 2046, WKW)... iar daca nu ar fi condimentele alea... filmul nu ar avea niciun gust, caci junk foodul e... no, din cauza condimentelor unii vor spune ca.. mama, ce maiastru a inglobat tot universul intr-o poveste de dragoste. cum le-a mai legat DA si le-a dat sens.. ce bucurie si simfonie in imagini a inchinat iubirii...foarte bine, ferica de ei.. dar pentru mine inseamna doar ca au un stmoac mai puternic si ca suporta mult mai mult nimic decit irupe din fintina... cind montezi o poveste pe un calapod ce tine de intregul univers, eu suspectez ca nu prea ai nimic de spus, in fapt, si prin largirea nimicului la intreaga creatie cauti sa ii dai vreun sens - pina la urma omu' tot va gasi ceva sa-i placa...

daca e sa ramin in subiectu filmului si la o relatie a lui cu realitatea vazuta de mine, cel putin: prezinta o situatie de criza - lupta si durerea incercarilor Jackmaniene de a-si salva sotia, nereusita, durerea nereusitei... ok.. deci tipu e tot timpul in criza! or' din toate crizele pe care le-am vazut sau trait intr-o oarecare realitate.. niciodata nu am simtit ca lumea, universul s-a oprit vreun moment pentru a lacrima in drama observata! insa, ceea ce e interesant, e intelepciunea, sau tandra indiferenta care te cuprinde imediat dupa criza. aia e intr-adevar savuroasa... prin ea totul e simplu (adica nu are aerul prefabricarii, artificialului) si interesant in relatare... aia-i folosita in scrierea sa de Tony Leung in 2046...

despre criza amoroasa ii vorba si in Chungking Express, de ex... da' acolo disperarea e privita cu ironie fina... e de-a risu' plinsu', ca in viata. aci e ca in viata dela Hollywood! probleme serioase, gogule!.. se moare... si noi vrem sa fim nemuritori ca iubim.. ca ne iubim sotiile.... nu nu, Aronofsky vrea sa fie nemuritor, ca se crede el desteptu' pamintului!

amice, esti ridicol. do yourself a favor si nu-ti mai da cu parerea despre lucruri mari, pentru care esti prea mic in existenta ta pubera sa le intelegi.

I cut my finger and it's a tragedy, you fall into an open sewer and die that's a comedy. That guy cares about someone, who cares about you?

esti nostim!
la fel de nostim ca Aronofsky! e bine ca vezi viata in pene de paun imbracata! dupa filme ca asta eu prefer sa trimit iubirea la abator!

intotdeauna cind vorbesti despre lucruri mari poti fi ridicol. in povestea citata de tine voiam sa sublinieze diferenta (la nivelul simtului comun) intre stilul wkw (simplu, elegant) si aronofsky (bombastic, contrafacut, afectat) de abordare a povestilor amoroase. in rest, e perfect ca preferi bulele lui aronofsky! ferica de tine!

dar d c trebuie, draga gionloc, sa-ti plak unu impotriva celuilalt?!
sint stiluri diferite d a vbi dspr iubire
personal, si eu il prefer p wkw (pt k mi s pare mai rafinat si mai inteligent), dar asta nu ma face sa dau d pamint cu aronofsky! nu o fac pt k eu cred k, dincolo d idiosincrazii, exista (sau ar trebui sa existe) o recunoastere calma & cumpanita a unor incercari d a iesi din tipar (din 'sirop', cum am zis eu in cronik) si k ac incercari pot lua multiple forme... a lui darren a e doar una dintre ele; ea nu este 'greshita' per se: totu e o kestiune d dozaj - si filmu trebuie luat in fctie d ceea c si-a propus (i.e. un love story 'metafizic')... ah, k nu n place nici love story-ul, nici metafizik in filme - is beside the point!

altfel, c facem - decretam k doar o formula e aia buna si l excludem p toate kre nu s conformeaza modelului?? aronofsky e - sa nu uitam! - american, normal sa fie mai 'siropos' poate... dar faptu k vrea sa fak film altfel e d admirat!
si apoi, cum adik 'e prea bombastic'?? cinva karuia i-a placut '300' n-ar trebui sa strimbe din nas ;) d c n-ar fi si iubirea - traita la intensitate maxima - un sentiment 'bombastic'?
think about that por favor!

nu, nu imi place unul impotriva celuilalt. wkw imi place! astalalt nu! felul in care priveste wkw: el iubeste si personajele sale si cinematografia, iar asta se vede perfect in in the mood si in 2046, unde se intoarce si asupra iubirii si asupra creatiei sale, face o punte cu dobw, cu viata, cu lumea. felul sau de a privi este uman, e deasupra tuturor crizelor posibile, oricarei suferinte paranoice a.k.a. metafizice. mie nu imi place incercare lui aronofsky fiindca metafizica, in genere, nu e decit o religie laica (filosofica)... si, no, eu cred ca iubirea si tot ceea ce tine de ideea filosofica de bine sau frumos (sa zicem) poate gasi valoarea manifestarii si fara sa aiba motivatii extralumesti (metafizice)... de ce? fiindca filtrele astea meta-fizice muta de fapt taria si accentul pus asupra unei persoane, unei atitudini - dinspre asta lume si cel pentru care face nustiuce, spre o zona care nu are legatura cu ceea-ce-faci. in loc sa potentezi persoana pentru care intreprinzi ceva, potentezi lumea si ideile (metafizice) prin intermediul carora vezi sau in numele carora actionezi. astfel ca ceea ce faci nu faci pentru altcineva, ci pentru tine si ceea ce crezi tu ca e valoros - iar valorile alea nu prea apartin sferelor cotidiene!

pur si simplu omul ar fi cel pentru care valorile tre sa existe... si asta imi place sa o vad intr-o tratare mundana, intr-o estetica fara legaturi cu religia si sferele supralumesti... exemplul wkw mi-e cel mai drag. .altfel... mi-au placut foarte mult broken flowers, lost in translation, eyes wide shut, sau chiar unfaithfull. asadar, pentru mine nu exista o reteta acceptabila (wkw, sa zicem), in rest nimic. insa exista una pe care nu prea o o gust, ceea ce am vazut in Aronofsky.

[daca e sa-i dau un raspuns lui bellhop, asa e, te tai la un deget si e o tragedie - pentru tine, si daca ne-o prezinti ca atare, poate participam la tragedia ta, insa daca vrei sa credem ca tot universul o sa-ti impartasasca durerea, nu pot decit sa iti zimbesc intelegator! it may be a problem there! a crede ca imediat ce vorbesti despre lucruri mari esti si valoros... la fel.. it may be a problem there! iar daca tie iti vorbeste filmul despre frumusetea si forta iubirii, daca tu astfel vezi durerea, daca astfel simti.. foarte bine! tre sa iti inghit ''universalitatea''? nu, multumesc! prefer ca moartea mea sa fie o buna comedie, decit o paranoica pledoarie ''atotcuprinzatoare'', pentru un sine afectat.]

bine, pe linga asta, filmul in sine mi se pare o varza. daca despoi varza de foi-simboluri (pe care eu nu le accept ca fiind temelii ale existentei), nu mai ramine decit siropu'... de aceea eu nu il vad iesind din nimic... si proiectul lui m-a surprins teribil, evindet, surpriza neplacuta.. nimic din ceea ce facuse pina acum nu anunta inundatia asta :).

300 si fintina trateaza teme diferite in format diferit. mi-e dificil a le apropia! pomeneai ieri de new-age.. legat de 300 am facut io o legatura - intregul proiect imi pare o intrare a artei filmice in new-age, pe cind in fintina doar iubirea celor doi e construita pe un calapod new-age. e o diferenta considerabila!

gionloc,esti filosof,nu?stii ce spune kant,ca ptr. a vorbi despre generalitati trebuie sa fii ori foarte destept(categorie in care se includea pe sine)ori...vitavercea.ai tu ce ai cu sentimentalismul si superficialitatea lui aronofsky dar,fara ofensa,tu cum ai fi fost pregatit sa intampini o noua odisee spatiala?cu un text bleg,apos si dez-ordonat ca asta pe care l-ai scris azi-noapte?

p.s:nici mie nu mie nu mi-a placut prea tare filmul,insa l-am luat ca pe o poveste,for god's sake!(nu asteptam o ecranizare dupa die wissenschaft der logik,asa cum vad ca fac unii pe aici..)

a, nu, nu cu ala de az-noapte am intimpinat filmul (faza cu odiseea spatiala tre sa fie o gluma :P)... textu ala e o diluare nocturna a ceea ce spuneam o pagina mai in spate sau aci.

ok. am inteles (in fine!): d fapt nu ti-a placut filmu lu aronofsky pt k

1 ai cva impotriva 'filozofiei' (sau mai degraba: filozofarii) in filme: ti s pare k nu e mediu cel mai 'adecvat'... (dar godard? dar tarkovski? dar antonioni? - cre k pt fiekre dintre acestia am putea gasi un filozof 'corespunzator': deleuze pt jlg; berdiaev pt tarkovski; merleau-ponty pt antonioni...)
2 nu-ti place 'siropu' - dar nu pari sa observi k (tocmai!) aronofsky inceark sa-l 'dreaga', sa gaseask motivatii mai inalte intr-o 'banala' melodrama, sa s amageask - poate - k 'e mai mult de-atit'; nemultumit d proza cotidiana, el inceark o 'transmutare' in poezie durabila... si asta e f frumos, pt k e in consonanta cu insasi drama d acolo: a nu accepta ireparabilul, a crede k - poate - exista un 'plan mai inalt' unde ceea c s-a intimplat 'aici jos' capata sens...
3 asteptai altcva d la el (dupa 'pi' & 'requiem'): scuza-ma, dar un autor nu e obligat sa satisfak asteptarile fanilor, pt k atunci devine un simplu prestator d servicii! el poate (kiar trebuie, uneori!) sa riste, sa s caute, sa s plieze p preocuparile d moment - kre nu sint neaparat ale spectatorilor.

in toate ac trei situatii, filmu nu ti-a placut din motive preexistente!
e un fel de-a spune k perceptia corecta (adik 'pura', sau makr candida) ti-a fost bruiata d propriile prejudecati; cronik ta e a case in point: este umorala, vagamente isterik, dar c ma deranjeaza cel mai mult este k faci - si tu! - ceea c facea (uneori) gorzo: ii atribui autorului propriile ginduri - mai mult: iti imaginezi k a facut cutare & cutare lucru k sa fak ac film!
wtf is that!? d unde stii tu k asta a gindit aronofsky, k asta a facut?? d unde stii tu kre i-au fost intentiile?!
asta e un mod d a 'proiecta' defecte pt a l combate ulterior si, k procedeu, este incalificabil iar k 'efect artistic' este dezolant...

tarkovski nu imi place.. godard imi place - dar el cind filosofeaza o face pentru acel act in sine! nu aduce misticisme si religiozitati (caci aronofsky asta face, nu filosofie propriu-zisa - nu conceptualizeaza, nu dezbate idei, nu critica, ci infatiseaza o poveste facind apel la elementele amintite! asta nu e deranjant pentru mine decit prin aceea ca muta punctul de greutate dinspre destinatarul unei actiuni, inspre emitatorul povestii!)

punctu 2. ceea ce spui e ok. accept asta ca punct de vedere, insa eu nu cred in el si nu il sustin. poezie face wkw... aronofsky, daca e poet, e un fel de paunescu. sau de osho :P sau de Bitman :P. in cazul fintinii!

3. evident. nu tre sa faca nimic din ceea ce as vrea eu sa realizeze. dar in masura in care pot discuta ceva, o fac asa cum am chef :P

cronica - is de acord cu remarcile tale, doar ca tre sa spun un lucru: a porni de la si a ramine in intentiile autorului, a le cauta si reliefa, a 'lucra' pe ele... a proslavi autorul total.. inseamna a ramine intr-o critica specifica anilor 50-60... sensul cred ca se formeazala intilnirea intentiilro autorului cu proiectiile spectatorului. bagajul meu informational (ca sa nu spun cultural) proiectat asupra ecranului ela fel de viabil ca metoda ca si imaginea de pe ecran intrind in mine.

ideea e ca nu pot fi sigur nici ca aronofsky stie ce a vrut sa faca ;)
dupa ce filmul m-a cam aburit, trebuia sa ma distrez scriind cronica! :P pe mine m-a distrat scrierea... pentru mine filmul a fost dezolant! :P

da, hmm, mie nu imi place de gorzo :?

Hahaha.

As fi tentat sa scriu doar atat.
Cum spuneam, filmul e flawed, dar e imposibil sa nu-i recunosti calitatile.
I mean, wtf, nu e The Holiday, sau alt love story beshit. Adica daca nu opservati corespondenta unor simboluri vizuale, etc, si frumusetea unor cadre, n-are rost sa discutam.
After all, nici Requiem for a dream nu are cine stie ce scenariu, si nici Pi nu exceleaza prin realism (si acolo e a lot of mumbo-jumbo, daca e sa fim exigenti).
But Darren is still on track, din punctul meu de vedere. Faptul ca e pe inca 2 proiecte soon arata asta.

I am looking forward to Black Swan.

uitasem ceva:
nu prezenta filosofiei in film o gasesc deranjanta! ci prezenta ei ostentativa, sublinierea ei, tusarea ei...
godard o foloseste intr-un mod funny, e o joaca... atunci cind spune, in MascFem, ca sintem copiii lui marx si ai Cocai Cola, jlg nu se apuca sa analizeze sociologic compozitia societatii contemporane si nici nu discuta marxismul si nici nu deseneaza o teorie a consumismului sau mai stiu eu ce legat de Coca cola. cind militeaza impotriva razboiului din vietnam, in acelasi film, o face printr-un gag, nu printr-o detaliere academica a neajunsurilor oricarui razboi... godard construieste in asa fel incit filosofarea apare ca o placere postfilmica, a spectatorului!

pe cind la aronofsky simbolurile sint prezente manifeste. el da si ideea, da si o demonstratie universala (exhaustiv pare a dori sa fie) incit sa fie clar ca are dreptate si, mai ales, ca el stie ca are dreptate. atunci noi ce mai facem? aplaudam cunostiintele lui? eu unul nu o fac! din acelasi motiv nu mi-a placut deloc The Thin Red Line: pur si simplu vedeai actiunea.. iti trezea anumite sentimente, apoi auzeazi gindurile tale pe ecran, monologate interior de personaje! pai daca in film e si actiunea si gindul tau despre actiune... de ce sa mai vad filmul? aronofsky, in fintina, la fel ca si mallik in the thin red line, imi par lipsiti de o anumita decenta: aceea de a da credit spectatorului ca e capabil sa faca el insusi, in analiza sa, legaturile cu lumea, sa puna el in context cultural evenimentele din film, sa le dea el coloratura si dimensiunea potrivita!

imagineaza-ti cum ar fi fost scenele din cabinele peep-clubului din finalul Paris,Texas-ului, daca Travis incepea sa-i povesteasca lui Jane relatia lor in motive cosmice, biblice, orientale, in bule, pomi ai vietii sau calatorii in timp prin intermediul unei carti!

din punctul meu de vedere, aronofsky face un film in care cauta sa dea spectatorului totul, idee, mesaj, demonstratie, context cultural... fiindca el, regizoru, crede ca spectatoru e prea putin capabil sa ajunga la o asemenea imagine a durerii legate de neimplinirea amoroasa. si ce face, in acelasi timp? ne arata cit e el de destept!

cit priveste faptul ca motivele receptarii mele negative ar fi fost preexistente filmului... mi se pare normal! pina la urma ne desfasuram activitatea in concepte si idei deja invatate, formulate (adica preexistente).. judecam lumea in termeni deja stiuti... eventual ei se pot reformula, preciza - in prezenta unui eveniment rascolitor, se pot face conexiuni noi intre ceea ce deja stii, atunci cind te izbeste ceva intr-o desfasurare artistica - precum e un film.. dar, altfel, cred ca orice judecata e circumscrisa formarii naostre culturale existente in momentul vizionarii unui film, ca sa raminem la cazul de fata.

no, ma duc imediat sa vaz Parfumul!
:P

i totally agree

Me too.

'tis not my cup of coffee nor my glass of lemonade si oricat de frumoasa ar fi rachel weisz pe moartea tot nu vad cum as fi rezistat mai mult de 50 de minute, mai ales ca secventa in care regina spaniei isi trimitea conchistadorul in cautarea pomului vietii a fost un crunt flashback al gastritei procurate la codul lui da vinci :((

nu cred ca are vreo legatura.. e drept, e cam penal, si cam pe acelasi vein al misticismului de gospodine, pe alocuri, dar e mult mai misto facut.

Cu ceva intirziere am vazut si eu filmul. E un film de vazut... Mi-a parut rau ca:
1. Povestea contemporana a fost ca un miez al intregului film in jurul caruia au gravitat alte doua povesti mai putin slefuite, de parca regizorul ar fi obosit la ele

2. Pe alocuri filmul e emotionant, dar dupa fiecare chestie buna vine una proasta si ...te oftici. M-am ofticat, de exemplu, la momentul intilnirii lor in fata desenului. De ce trebuia ea sa spuna in mod aspru ca "Moartea inseamna renastere?" Stilul asta de dat cu mucii in fasole a continuat pina la sfirsit.

3. Exact ce nu trebuiie sa faci intr-un film cu teme grele regizorul a tinut mortis sa faca, desi putea foarte usor sa evite: sa nu spui explicit vorbe mari. Macar sa nu pui majuscula daca tot vorbesti de iubire, moarte, etc. A facut-o fie nedelicat, fie nedublat de nici o autoironie sau simt al umorului. Rezultat: momente penibile.

4. Cele mai proaste momente ale filmului mi s-au parut cele misticoide. In nici un caz nu m-a trimis la dictionar. Din pacate demonstreaza ca el ar trebui sa mearga la dictionar. Asta ca esenta. Ca realizare mi s-au parut de un kitsch total.

Marele merit al filmului mi s-a parut ca este incercarea de a vulgariza si de a aduce publicul la intrebari esentiale. O face totusi intr-o maniera diferita de ceea ce am vazut pina acum, poate din cauza ca este adaptata la publicul de azi. Intrebarile care mi-au ramas dupa film nu au fost nici despre sensul vietii nici vreo La ce bun viata? etc. Ma intreb numai unde se termina imaginatia regizorului si unde incepe imaginarul colectiv in toata chestia asta? Unde se termina ceea ce a vrut regizorul sa spuna si ceea ce a crezut ca vrea publicul sa spuna prin regizor (sau sa auda de la el, ma rog)? In functie de raspunsul la intrebarile astea cred ca filmul ar putea sa dea masura crizei spirituale prin care trece azi Occidentul.

Eu cred ca ai un stomac (prea) sensibil.

***

@ ZENO:

De acord cu multe din punctele tale. Nu contest, filmul este penibil in unele momente. Dar daca trecem cu vederea? Nu, pai cum s-ar putea?... criticul casca ochii la defecte si-i inchide la partile bune.

***

La cat s-a cheltuit pe filmul asta, nu s-a gandit nimeni (inainte sa-l batjocoreasca mai mult sau mai putin) ca banii se scot de la multime, si nu de la 'telectuali cu gusturi fine?

Traiasca 300!

Pentru ca nu savarsesc reviewuri savante la filme daca nu-i interes, am supersofisticat atata:

"finally vazui The Fountain
Imagine faina, mi-a placut unghiurile inedite ale camerei, coloana sonora ok, joc actoricesc pe masura.
Cateva idei ce pot fi extrase din film ar fi:
-simturile mele sunt pacatele mele
-singura certitudine e nemurirea, care vine din spirit, tradus in film prin legatura dintre fiintele vii, viata si moartea fiind doar aparente
Mesajul pe care il transmite filmul, cu sensibilitate, este speranta."

cica intentioneaza sa-l "refaca" :D
detalii aici: http://www.cinematical.com/2008/12/0...-the-fountain/

no sa-i uram la mai mare...

mie unul mi-a placut varianta actuala foarte mult

Recunosc că m-a cam depăşit logica filmului. M-am rătăcit prin cele trei lumi, cât pe ce să mă pierd cu totul. Inel, copac, viaţă, moarte, iubire, aşteptare, încredere, trecut, prezent, viitor, curaj... toate puse într-un film. Sună bine şi promiţător, deşi ceva parcă lipseşte sau poate e în plus. Nu ştiu... nu îmi dau bine seama.
Totuşi din punct de vedere vizual mi-a plăcut enorm, iar Hugh Jackman a jucat chiar bine. Îmi place cum îi stă încruntat. :)) [lucru pe care îl observasem şi la Wolverine].
Citind cronica lui Pitbull m-am mai liniştit... it's not me, it's them. :P

tre' sa il revad neaparat ca am adormit de mai multe ori in timpul filmului

Mie mi-a placut. E un film provocator.

de aia ma provoaca sa il revad

Cam aşa sunt eu cu "Ashes and snow". Dar tot nu mă las, anul ăsta îl văd tot. :P

I second that. E un film bun.:)

N-am înţeles nimic din el şi chiar l-am aşteptat cu interes.Praf..nu mi-a plăcut deloc.:-&

Eu nu inteleg de ce filmul asta e incadrat la SF. In fine.

Ce tin eu minte din filmul asta, e ca l-a urmarit curios pana la final, am prins franturi de idei, dar nu am prins o idee generala, o revelatie, asa cum m-as fi asteptat.
Ce m-a marcat, si lucrul pentru care imi voi aminti mereu de acest film, e o idee, ce deriva dintr-o idee a filmului. Daca moartea ar putea fi "vindecata". Daca moartea nu e ceva natural, nu e ceea ce trebuie sa fie, ci o conditie anormala, o pacaleala nenatural , o boala, careia i se poate descoperi un tratament. Filmul merge pe ideea ca nu e natural, ca nu e in armonie cu universul ca acel cercetator sa gaseasca "elixirul vietii vesnice", insa mie mi-ar fi placut daca s-ar fi mers invers, pe ideea ca ar fi descoperit acel elixir, si ce consecinte ar fi avut asupra omului, asupra felului sau de a trai, asupra spiritualitatii, care practic ar deveni un aspect desuet al naturii umane.

...

De doua ori am incercat sa deslusesc care e faza......Nu am reusit sa-l vad pana la final.Mi s-a parut un film reusit la inceput dar apoi se pierde in labirintul fara inteles care s-e creeaza de pe la jumatatea filmului incolo....Dezamagitor,iar genul asta de filme care incep bine dar vor sa se dea mai altfel sunt cele mai nesuferite de mine.Nota 4.:|

Ba as zice cä-i taman Vitävercea:
Nu-i chiar de patru... E frumos filmat, ambitios... Meritä un 6, pentru încurajare.
Apropo, de la mesajul autocitat mai sus au trecut trei ani... Intre timp, Collins l-a cunoscut pe Aronofsky la un workshop la Sarajevo si a zis cä-i un tip mult mai cool decât ar pärea de-aici.

The Fountain mi s-a parut ok de la un capat la altul daca il iei ca pe un fantasy; dar cand a inceput sa arate maimuta... n-a mai fost ok; adica mi s-a parut o schimbare cuidata de registru, ciudata si ilara.

Eu am senzatia ca e posibil ca acest film sa aiba, totusi, un sens. Spun asta pentru ca de la prima vizionare si pana in prezent, si dupa ce am scormonit prin toate colturile internetului, filmul imi apare de 1000 de ori mai limpede decat la inceput. De aceea, cred ca e posibil ca prin nu stiu ce colturi ale planetei, sa fie cineva pentru care filmul chiar are noima.
Dar chiar si fara un sens inteligibil, numai ca poezie audio-vizuala, ce poate fi doar simtita, pentru mine filmul inseamna o atmosfera de un nivel spiritual ce nu l-a mai atins niciun alt film, si o iubire de o profunzime ce transcende ecranul.


PS: O perspectiva interesanta intr-un comentariu de pe IMDb:

" Yes! I finally figured it out! (spoilers obviously)

1. The story begins in 2000, and Tom Creo is trying to save his wife, who is dying from cancer. During his search for a cure, he stumbles upon the fabled Tree of Life. When his wife dies, he becomes enraged and afraid of death ("Death is a disease") and begins researching the Tree.

2. Obviously, he fails in his research, but since he's so *beep* afraid of death ("Please, please, I'm afraid") he begins to feed off the Tree, prolonging his lifespan, but slowly killing the Tree in the process.

3. Somewhere near 2500 the Tree can't take it anymore and says goodbye to Creo. Since Creo failed in his quest for immortality, humanity is now extinct, and he is the "Last Man". In a vain attempt to bring the Tree back to life Creo takes it to Xibalba, because he thinks the light of the supernova would re-energize it ("Somewhere behind those clouds is a dying star... You will bloom again"). He does so not because he wants to resurrect his long-dead wife as many suggested, but to get immortality for himself ("And I will live").

4. As he slowly approaches the dying nebula in his "eco-spaceship", the memories of his wife begin to haunt him. He hates those memories ("Leave me, leave me alone!") and tries to rationalize his own behavior back in 2000 ("Hey, what are you doing here? I have work to do" - multiple times).

5. The "ghost" of his wife (really just a figment of his own sub-consciousness) tries to tell him that death is not a disease, but rather a road to awe, and that if he dies now, they will still "live forever, together".

6. These words are further evidenced by the fact that Creo, now supposed to be all buddhist and "enlightened", has already remembered one of his past lives, when he was a conquistador at the court of the Queen of Spain. His wife also seemed to remember that past life and even wrote a book about it, the titular "Fountain".

7. Up until the end nothing suggests that conquistador Tomas and Tommy Creo are the same person, but then the "enlightened" mayan priest sees the vision of the future (Creo in his spaceship) and tells the movie audiences that Tomas is the First Father (meaning that he will become a First Father in 2500).

8. In 2500, Creo finally puts on the ring he dropped in his past life and dies, re-energizing the Tree and creating a whole new universe in the process (or at least according to the mayan creation myth), thus finally becoming a First Father.

9. It is presumed that he and Izzy are both resurrected in the next life, but will probably make the same mistakes all over again.

Additional questions
In one of the last scenes taking place in 2500, Creo first screams in anger at his wife's "ghost" ("Leave me, leave me alone!"), but then sees Queen Izabel in her place, and his expression suddenly changes to that of sad happiness. Why?
Because up until that moment Creo didn't realize that the Queen of Spain and Izzy were the same reincarnated being (the fact that they share the same appearance in the film is just a visual metaphor). Thus, he didn't believe in being "together, forever". But then he enters the final stage of his "buddhist enlightenment" and understands that not only he himself was reincarnated, but his wife too. At this very moment, he excepts death, excepts the ring of the Queen instead of Izzy's ring he lost (since both women are the same entity anyway ;) ) and dies in peace. "

..

Eu, de fapt, sun sigur ca filmul are un sens. Nu ma pune sa explic ca nu sunt in stare inca, dar simt ca sunt aproape. Un sens pe care tu, Cretulescu si altii( no offense; nu o spun ca sa atac ci asa vad eu lucrurile) care au abordat filmul cu o bascalie direct proportionala cu profunzimea sa, nu au cum sa-l priceapa.

Hehe, n-am zis cä nu l-am priceput, dimpotrivä. Doar cä-n prima parte e excesiv de confuz, iar în a doua, pueril de explicit. Afirmatia mea din titlu era mai mult retoricä.

Va rugam sa vorbiti pe romaneste,fiindca ati reusit sa faceti o confuzie.Nu toata lumea este asa de capabila ca DVS si vorba aia, daca tot suntem pe aici crec ca ar trebui sa vorbiti romaneste nu culturale de ultima oracare se aseamana cu vorbirea parlamentara din care reiese ca e criza si restul => REZULTA spre ce zic eu.

Sincer ,cred ca cele 5 decenii v-au schimbat intr-un fel ssau altul dar ,va rugam domnu critic sa vorbim sa inteleaga majoritatea.Daca nu atunci abtinetiva pt. Jobul dvs,.:|

Asa seamana a MB dar cel putin omul se explica ,face urat si isi pune si pene ..atunci cand vorbeste despre asa ceva:
:-? (:| :| (:|

wtf? Ce nu ai inteles tu din paragrafu' de mai sus cremax ? /:)

Aveam chef sa vorbesc despre alteceva dar mi-au sarit ochii pe acest subiect si cum filmul acesta este preferatul meu,m-am hotarat,totusi,sa dezvolt putin,oricum am chef sa scriu....
Daca a placut sau nu este chestie de nuanta si pt. mine nu are nicio importanta,nici parerea "criticului"nici a celor de pe forum-pe care nici nu ma obosesc sa le citesc.
Consider ca a gusta acest film ai nevoie de un anumit simtamant-pe care nu pot sa-l numesc-ceea ce observ ca nu e comun multora,mai ales acolo unde ai asteptari.
Vrei un film despre dragoste,despre moarte,despre nemurire,toate la un loc si in acelasi timp?Cam cum crezi ca ar putea fi realizat?Hop-top punem un povestitor sa nareze despre o intamplare logica,coerenta,sa inteleaga tot omul si tot platitorul de bilet?
Exista in mintea si in simtirea fiecaruia o limita,dincolo de care nu mai exista cuvinte.De acolo incepe magia-arta,ceea ce te misca,ce iti trezeste un altul care dormea,care incepe sa te incante sau sa te incomodeze-dupa caz.Unii ii pun calus,nu vor sa-l auda,pt ca nu-l pot intelege,altii se lasa prinsi in mreje si au de castigat-minute,ore de extaz....Nu este o pastila,nici un pahar cu ceva,este un film-o traire,o emotie.
Hai sa o disecam:
Un barbat iubeste o femeie,un sentiment miraculos RAR intalnit in natura,nespecefic regnului animal,rezervat si daruit exclusivist OMULUI.Femeia reprezinta idealul.Idealul este pe cale de a se termina.Barbatul,profanul se lupta sa-l pastreze,dar acesta -idealul-aluneca,prin timp,prin spatiu,prin ireal.Un lucru este cert iubirea nu are capat,viata este lucrul trecator,omul este condamnat la trecere dar aspira sa ramana,se lupta,se incapataneaza,refuza resemanarea.
Femeia moare,dar ramane urma,ceea ce tine barbatul in existenta-chiar si una utopica-altfel nu ar mai avea niciun sens.
Ce nu putem intelege?Ca suntem limitati,ca singura sansa este renasterea?Ca in samanta(ceea ce inseamna intotdeauna 2-asa este alcatuit acest univers-)sta salvarea?
Nicaieri nu apare a treia persoana(Dumnezeu!?!)in aceasta ecuatie,rezultatul se invarte mereu in jurul acestei variabile,crestem,ne inmultim,revenim,retraim.Ametitor,inutil,magnific, legati de cultura,de teluric,de religie,prin timp,prin generatii.
Cate filme,cate carti,cata muzica exista care sa nu contina iubirea(aceasta anosta,banala,desueta dintre barbat si femeie?)Eu cred ca nu prea multe.De ce oare?Ce inspira arta,de ce traim,de ce muncim,de ce ne ucidem si de ce suntem capabili de fapte extraordinare?
Acest film este despre iubire si despre propagarea ei prin timp si spatiu,prin realitate si imaginatie,desprea refuzul spiritului de a pune capat,despre existenta,despre constiinta,despre efemeritaea noastra.In acest amalgam de sfarsituri,ramane o singura constanta IUBIREA.
Nu sunt adepta siropurilor si nu vad acest sentiment redus la o acuplare penibila datatoare de simtaminte carnale ci fix asa cum, este descrisa aici in film-acaparatoare,cerebrala,ideala,invingatoare.
Criticii ma vor face praf acum pentru ca am avut prostul chef sa-mi placa acest"kitch"care nu se compara cu marea arta a anilor 60-70 in alb si negru,ca nu m-am referit in mod erudit la simbolistica biblica si mayasa la care este musai sa ai un doctorat,ca nu am avut chef sa disec detaliile tehnice,cum a stat ala cu camera,cum a flegmat maimuta,cum arata Rachel tunsa,cum iti spargea timpanele muzica lui Mansel (care,dupa umila mea parere de "novice"ii cam bate la c...ur pe multi compzitori),cum facea Aronufsky campanie anticipata PDL-ului etc...
Ce vreti domnilor,eu merg la cinema,ma asez pe scaun si ma uit....la un film,nu la o lectie de cinematografie.