Abatia
 

Prezentarea trilogiei in site-ul oficial:

"Trilogia Abatiei este cel mai cuprinzator proiect science fiction romanesc si in acest moment se afla in plina desfasurare. Ambitia autorului Dan Dobos si a editurii Nemira este ca timp de trei ani consecutiv, in jurul datei de 1 decembrie, sa lanseze cate un volum.
Abatia s-a bucurat de o lansare dubla, in 2002, la Iasi si la Bucuresti.
Blestemul Abatiei se va gasi in librarii incepand cu luna decembrie a anului 2003, lansarea oficiala avand loc pe 29 noiembrie 2003 in cadrul Targului GAUDEAMUS, la Bucuresti.
Infinita Abatie va incheia aceasta trilogie, aparitia ei fiind programata pentru sfarsitul anului 2004.
Trilogia Abatiei are ca motor al dezvoltarii un ansamblu format dintr-o intalnire fericita, posibilitatile extraordinare de comunicare pe care le ofera internetul si o viziune comuna a scriitorului si a editurii in privinta a ceea ce este literatura science fiction.

continuare in:
http://www.abatia.com/

:P

Re: Poate ca si:
 

Hai, frate, c-o dam in diverse. despre Matrix au vorbit bajetii, mie nu imi place, ce facem acilea, mata intrebi, nepotu raspunde, ne jucam de-a maieutica? Stii, d ela Corn cel mai ecranizabil mi se pare 'Aquarius'. Tu le scriai misto pe-alea cu cruciati, dar nu ecranizabile. Mai imi place Liviu Radu, da' nu-l vad nici pe el pe ecran.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 24

Spiritul liber violenteazã totalitatea pãrând a vrea s-o ia cu orice preþ în stãpânire. Tocmai de aceea cu virulenþã purcede la citirea semnelor ºi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradã, fie supernovã, fie muzicã de film, fie sex nebun.
Totul reductibil la propoziþie sunã ca ºi cum ar fi o sentinþã. Are parfum. E uºor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniºtitor.
Panoramând, scrutând orizontul, cercetând mulþimile din Takla Makan, Burbansk ºi Togai, privirea observatorului întâlneºte textul devenind propoziþie a lui. Problema e dacã observatorul se va gândi pe el însuºi ca aparþinând textului, ca fiind al totalitãþii prin observare ºi mãrturie. Aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportãri la totalitatea ca autoritate. ªi totuºi rãmân corpuri ale frazei de nedesluºit ca ºi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca ºi cum totalitatea ar aºtepta sosirea unui altuia. Celãlalt, mult invocatul celãlalt, pare a fi aºteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluþia schemei cinematice a vieþuitoarelor de la saurieni la hominide. O cãutare a observatorului ideal, a unicului martor.
Totalitatea se gândeºte pe sine ºi cautã printre propoziþiile sale una convenabilã. Tocmai autoritatea ei e pusã în discuþie, nefiind un exemplu de perfecþiune. De ce aceastã lipsã de simetrie? De ce aceºti paºi nesiguri în cãutarea martorului sublim, de ce atâtea eºecuri?!
La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretãri?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea ºi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structurã ºi naraþiune?! Sã fie ele doar redundanþã? Doar reziduu?! Sterilul unei activitãþi închinate totalitãþii ca autoritate?!
Efortul fiinþei pãleºte în faþa acestei monstruoase autoritãþi.
Necunoscutã. Rece. Arogantã. Gata, gata sã fie luatã la refec de filozoful dezamãgit din Bankusai, din Ehren sau din Qiatotocoatl. Filozof pornit sã demoleze conceptul. Gata, gata sã fie stâlcitã totalitatea, erodatã aºa cum, din plictis cotidian, fiinþele stâlcesc bietele cuvinte cãutând sã le stoarcã de sevã, sã gãseascã noi înþelesuri, noi anecdote, noi fabule.
Apariþia, rãspândirea ºi înflorirea fabulei vorbeºte de decadenþã, de neîncredere ºi de refuzul normei. Moartea romanului e doritã cu sârg, e anunþatã cu surle ºi tobe. Dar romanul rãmâne cheia de boltã.
Sunt prinºi în ea cu toþii. Participã cu nesaþ la desfãºurarea textului. Ar putea fi foarte bine însã doar pustietate, doar niºte propoziþii aflãtoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde ºi râuri de lavã cosmicã.
Ce rãmâne din praful piramidelor, din câmpurile de bãtãlie? Cuvinte rãzleþe cãutând un autor dispus sã le reaºeze în operã. La ce bun zbaterea, campania electoralã, suicidul ºi dogma?!
Din când în când, aparent zgâlþâind totalitatea în autoritatea ei, câte o revoluþie produce turbulenþe în regimul imaginar din Molina Mar, din Quzo, din Azego Bazego ºi Adamville. Mici insule rotitoare aruncate la întâmplare în imensitatea universului plin de universuri.
Poate cã e mai uºor sã pui le cale o revoluþie în Puerto Pico decât sã readuci la viaþã un fluture de pe câmpiile Herore. Poate cã e mai uºor sã ºtergi porþiuni mari de text, sã înnegreºti pasaje interzise vulgului.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 25


Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecãie în splendoarea existenþei sale. Nu e orbit ca ºi cum ar fi scãldat în luminã arzãtoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind dupã totalitate. Din când în când, elitele din Adamville, Beauburg ºi Guaribo sunt cuprinse de convulsii ºi propun strategii utopice pentru salvarea generalã.
Masele îmbrãþiºeazã programele cu un soi de furie furibundã. Se prefac a înþelege propoziþiile textului.
În adevãr, elite ºi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacãt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea ºi legile ucid elanul depãrtãrilor. Aventura se metamorfozeazã în pistoale cu apã ºi în polemici parlamentare cuprinzãtoare de texte fie fornãite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombã însã, descrisã ca fiind drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerºind mãrirea pensiei ºi zornãitul medaliilor de merit. O întreagã lume construitã aidoma unei fabrici se prãbuºeºte lipsindu-se de sens. E aºa, o virgulã în textul autoritãþii.
S-ar putea ca însãºi autoritatea sã fie text. Atunci ar putea fi lecturatã în întregul ei? ªi ceea ce numim anticipare sau intuiþie sã nu fie altceva decât o lecturã stranie?! Sã citeascã celãlalt, nenãscutul?! Sã fie intuiþia actul de prezenþã al altcuiva?! Sã nu fie fiinþa umanã punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Sã fie doar o formã pasagerã, poate chiar sfârºitul?!
Iar universul plin de universuri sã nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul totalitãþii? Care ar fi rostul acestei întrebãri?
Sã fie totalitatea întocmai în raport cu fiinþa?! Sã nu fie autoritate decât raportatã nouã?! Poate cã inexistentul se reclamã a fi text tocmai pentru a ne coordona?! ªi atunci la ce bun premiile, felicitãrile, statuile ºi comemorãrile care fac deliciul vieþii mondene din Bagoda, Gonfleda ºi Candorra?!
Iatã un bun exerciþiu de imoralitate. Iatã un bun exemplu de nesupunere. Sã nu recunoºti sistemul de valori instituit e blasfemie. Sã renegi generaþia anterioarã e periculos. Strigãtor la cer. Sã descoperi deºertãciunile maturitãþii, ce oroare!
Lipsirea de sens, un prim pas cãtre descifrarea totalitãþii. Cãci proasta educaþie ºi tirania sistemului de valori, acceptat în mod oficial, te îndreaptã cãtre pierderea identitãþii. Arta, în falsitatea ei, oglindeºte vidul. Oglindeºte lipsa totalitãþii lãudându-se cã ar imortaliza-o. Dar totalitatea nu se revendicã a fi a artei aºa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea totalitãþii aflãm revolte, sisteme filozofice, strigãte de luptã, pustiire. Înspre totalitate, o coloanã nesfârºitã de pelerini. Unii agitându-ºi pumnii, alþii cerºind iluminarea. Dar toþi fiind ai textului, toþi fiind ai morþii.
Moarte drapatã în monumente, în fotografii îngãlbenite ºi în halbe de bere întru aducere aminte, în sãpãturi arheologice. Sã sapi în corpul textului, cu fervoare ºi speranþã, sã te întorci cãtre subiect violentând predicatul.

boooooooriiiiiiiiing :evil:

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 26

Citirea textului este însãºi viaþa. Chiar prezenþa textului pare stranie ºi de neconceput. Chiar ºi fiinþarea totalitãþii ca fiinþã pare de neconceput pentru savanþii ºi scriitorii desueþi din Guaribo, din Matala ºi Agobe. ªi aceste propoziþii sunt distribuite astfel cãci fiinþa umanã este finitã prin tocmai explicitarea ei prin text iar textul prin limitã. Alt mod de raportare la totalitate ºi univers nu cunoaºtem.
Noi ne raportãm liniar ºi discontinuu.
Semnele de punctuaþie, moartea, piramida, mãrirea sunt deºertãciuni. Foaia albã de hârtie e sinele deºertãciunii.
În plus, încercãm totalitatea cu noi texte pe care ni le dãruim miºeleºte spre interpretare, inventând ºtiinþe defuncte spre a le descifra sau încifra. E ca ºi cum n-am observa încercãrile la care ne supune totalitatea ca autoritate a textului fundamental.
Manipularea este tocmai a noastrã, expresia perversitãþii noastre. Limitã în fond. Suntem limitaþi dar ne învecinãm, fiind îngrãdiþi totalitãþii.
Am fost arestaþi prin interpretare. Aproximãm anumite semne ale totalitãþii.
Celebrãm fastul fiinþãrii umane prin tone de scrisori, ne îngrãmãdim în e-mail ºi zumzãim retro prin firele de telegraf rãmase în insule. Sigur cã vãrsãm tone de cernealã dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însã insulele.
Suntem propoziþii ale totalitãþii.
Dar ne preamãrim.
Ne proslãvim ºi ne adulãm ºi ne lãudãm unii pe alþii fãrã neruºinare. Uneori nici nu conteazã textele dãruite spre interpretare. Conteazã faptele, micile întâmplãri, biografiile ºi bibliografiile inventariate cu sârg de funcþionarii din Bulbona, Mastrokas ºi Catombo.
În tot acest timp enciclopedia se umflã, dospeºte, crapã. Ar pãrea cã am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text, câmpuri informaþionale remanente. Informaþia face sã pãleascã lumina, se miºcã infinit mai repede.

Re: Muci, scarba, suli! Altceva?
 

Junioare, imi amintesti de zilele cind ne luam cu Alex Leo Serban la trinta pe site. Ai acelasi stil. Respect si OZN in rest.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 27


Tocmai de aceea propoziþiile totalitãþii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaþia ºi iluminarea pãlesc în faþa universitãþii. Seminarul ordoneazã ºi îngrãdeºte. Revelaþia te arde pe dinãuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptã împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ºtiinþific. Savantul dã însã puþinã culoare demersului sãu hotãrând cã, ajuns la frontiere, se poate cununa cu dogma. Dar nu existã limite. Se aflã vecinãtãþi. Propoziþiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinãtate, totalitatea produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lãmuri. El însã hotãrãºte limita, limitându-se la a chema ordinea ºi experimentul în ajutor. Totalitatea încearcã acum a se revendica a fi spaþialã, spaþio-temporalã. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fãrã a inventa butelia cu gaz respirabil ºi fuzeea desprinzãtoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva totalitãþii.
Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de varã. De ce atâta neputinþã, de ce aceastã închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinºi în prima propoziþie, nimeni nu ºtie.
Sunt doar bãnuieli. ªi o cantitate impresionantã de romane ºi nuvelete ºi sloganuri produse la foc automat de cohortele de scriitori din Gamola, Barbazo ºi Brucella. Sãrmane înjghebãri care reclamã asistenþã socialã, premii ºi ediþii de lux pentru scriitorii desueþi din Catanao.
Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activitãþii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, aºteptând sã intre în scenã.
Bineînþeles cã lumea textelor musteºte de critici gomoºi, de analiºti de situaþie ºi de caz, de aspiranþi la gloria literarã, iluzorie.
Cã arta dã sens, e fals, cã literatura salveazã, e plin de ironie. Totalitatea ºi-a luat precauþii. ªi-a inventat serii de detractori ºi de copiatori. Are ea un plan ascuns. Imitãm dupã modele încastrate în gene sau într-o matrice informaþionalã invizibilã, nebãnuitã, tainicã ºi miraculoasã.
Cã universul plin de universuri ar fi asemenea unui nãvod, e posibil. Cã ar fi universuri pline de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioºãtor. Cã ar fi spaþiul de necuprins, mantie înstelatã, e o metaforã.
Cine sã salveze totalitatea?!

Campuri Magnetice
 

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 28

Poate cã e conºtientã de singurãtatea ei. Poate cã s-a înghesuit în ea însãºi ºi a schimbat propoziþiile. Poate cã încã nu s-a hotãrât sã facã un miracol. Lucreazã doar cu zvonuri ºi cu trucuri ieftine.
Totalitatea, în textura ei, poate pãrea neserioasã, asta fiind diferenþa. Alteratã fiind propoziþia ei, totalitatea pare a fi scrisã, pare a fi construitã.
De aici încolo încep speculaþiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul, încep sã intre în scenã totalitãþile de toate felurile spre a fi descifrate.
Dar fiinþa nu vrea schimbare de semne. Ea e limitatã. Existenþa ei în totalitate pare fãrã de sens, pare lipsitã de un plan ascuns.
La ce bun?
La ce i-ar fi trebuit totalitãþii atâta amar de specii?! Sã le aprecieze frumuseþea, culoarea, ingeniozitatea?!
O totalitate plictisitã în întregul ei poate fi o catastrofã. O totalitate insurgentã produce cutremure ºi bulverseazã bursele. Incontrolabilã, giganticã, perversã ºi rea ºi invidioasã ºi intrigantã.
Sau poate infimã, ca o boare de primãvarã, datã spre citire elitelor ºi maselor din Gazma, din Fodela ºi Pandorra. Sã fie atinsã cu înfiorare, cu evlavie.
Totalitatea acceptã o serie de poziþionãri ºi chiar de atitudini, de stãri confuze ºi contradictorii. Spre oponenþã sã fie textul-în-oglindã?!
Dar nu ar fi de neiertat sã vorbim despre antitotalitate de vreme ce totalitatea este una lipsind limitele absolute?
ªi nici aceastã propoziþie nu pare a fi valabilã de vreme ce totalitatea impune nemãsura ºi nemãsurarea ca nefiind cantitate, corporalitate. Iar corporalitatea este expresia bifurcaþiei nebãnuite.
Bifurcaþia are buletin de identitate.
Lipsirea de celule prin tunelare aparþine ºtiinþei, ea instituind instrucþiunea filozoficã a textului, spre recunoaºterea autoritãþii.
Totalitatea pare a fi o calitate a autoritãþii.
Când cititorul de texte, arogant, vrea sã expliciteze întregul text, fie nuveletã sau roman, nimereºte în deºert.
Îngrijindu-se de metoda sa, de enciclopedia sa, de inventarul sãu, cititorul de texte nu admite oponenþa. El deþine secretul ºi direcþioneazã.
Cu mâna întinsã spre apus sau spre rãsãrit, cititorul de texte cade în desuetudine pe mãsurã ce textul se desfãºoarã. El nu admite imperfecþiunea ºi strigã aceasta în timp ce se scufundã în istorie.
Istoria nu pare a se sfârºi atâta vreme cât numerele critice ºi dimensiunile critice ale fiinþei guverneazã elanul cosmic sau plictisul cotidian. Înmulþirea fiinþelor la nesfârºit þine de o economie a viului dar ºi de filozofia textului, ficþionalul fiind constructul fundamental.
Poate cã autoritatea este neutrã, pe fond. Poate cã totalitatea nu existã ca stare ºi atunci nu existã un text prestabilit. Nu existã nimic.
Totul nu e decât o fulguraþie iar totalitatea o aparenþã. Pentru noi ea pare însã pe deplin consistentã, corpul dãruit perversitãþii.

Re: Muci, scarba, suli! Altceva?
 

din ce in ce mai plictisitor....ugh...mi se face mila...

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 29


De la început ºi pânã la sfârºit încercãm sã descifrãm. Lecturã plictisitã sau insurgentã. Aºa par a fi lucrurile. În lipsa metodei ºi a enciclopediei, orice spirit aparþinãtor textului fundamental poate oferi diverse interpretãri, diverse soluþii. Ele nu sunt utile totalitãþii în nici un fel. Umplu doar singurãtatea fiinþei. Altminteri luatã cu asalt de psihanaliºti, de hermeneuþi ºi argonauþi.
Singurãtatea cititorului de texte, aflat în miºcare aparentã prin universul plin de universuri, este violentatã fãrã odihnã. Iar totalitatea îl amãgeºte folosindu-l cu cinism, nemiloasã. Atribuindu-i acestea, încercãm s-o personificãm, s-o decuantificãm, s-o explicitãm.
E indiscutabil cã un celãlalt râde de noi, ne ia peste picior. Noi nu vedem aceasta ºi continuãm sã luãm lucrurile în serios. Tocmai de aceea, insurgenþa noastrã în vecinãtatea textului este de-a dreptul comicã.
Ne luãm însã în serios atunci când analizãm starea de spirit a spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil. Potrivit ultimelor informaþii, serviciile secrete inamice întârzie preschimbarea în forme pentru a-ºi feri secþiile de un posibil atac de substituire din partea noastrã.
Avem ºtiinþa secretã a formelor ºi putem lua înfãþiºãri diverse potrivit instrucþiunilor cuprinse în enciclopediile care se rotesc aparent, undeva, în profunzimile universului plin universuri.
Tocmai de aceea miºcãrile inamicilor noºtri ne apãreau ca fiind contradictorii, ei încercând sã ne inducã în eroare. Acesta e un indiciu sigur cã deþin informaþii despre capacitãþile noastre de luptã. Sã fie oare semnul unei culturi informaþionale, sã fie semnul cã sunt organizaþi dupã un plan ascuns?
Cum de nu ni s-a relevat?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 30


De ce nu am descoperit instrucþiunile lui, sarcinile lui strategice, sãgeata lui informaþionalã? E un plan anterior operaþiunilor de secretizare a universului plin de universuri? Orizontalitatea noastrã e vizibilã la mari depãrtãri? Ce artefact miraculos a cercetat profunzimile descoperind activitãþile noastre subversive? Ce structurã vie a tunelat domeniul imaginarului punând în evidenþã omogenitatea noastrã?
Vulgarizatorii din Adamville, din Patola ºi din Walla vorbesc despre trãdare, despre operaþiuni secrete de semnalizare puse la cale de conspiratori din Beauburg, din Takla Makan sau din Guaribo.
Nici eremiþii reformaþi n-ar fi strãini de astfel de încercãri. Generalul Baºkaev îl acuzã pe vicepreºedintele Weinberger iar generalul Monteores aratã cu degetul spre împãratul Ogawa. Plutonierul Slatt îl bãnuieºte pe colonelul Sharun iar femeile din Mandhala zic cã Bobolina ar fi cea care a chemat spionii de dincolo de orizontul vizibil prin practici astrologice.
Petrolul îi învrãjbeºte pe toþi ºi îi aþâþã sã decorporeze imaginarul populând oraºele cu fantasme ºi cu poveºti cutremurãtoare despre spioni ºi rãzboaie matriceale.
Câmpul de imagine fragmentat de politici ºi de tratate încãlcate sau ultrasecrete se revendicã a fi marele text care scapã interpretãrii vulgului. Aºa cum dominaþia asupra câmpului petrolier scapã vulgarizatorului pornit sã-ºi adjudece ficþiunea în dauna spiritelor ingenue.
Sã fie un plan ascuns?
E o lume de carnaval. Oratorii din Gutola ºi Denna se întrec în a asasina bietul spirit critic sau se fac luntre ºi punte sã demonstreze cã Petra Petronius a descoperit teoria relativitãþii ambigue ºi nu Elal Belal din Qanta.
Malagambiºtii îºi toarnã soclu de statui iar derbedeii travestiþi în întemeietori de lumi îºi violeazã nemurirea dând numele lor împrejurimilor în viaþã încã fiind. Elita roboteºte cu sârg punând sub lupã Marsila Molé, Gugumbe ºi Takla Makan ºi Wole Wa ºi Vale Note.
Da, da, ºoptesc prealuminatele spirite, totul e putred. Sunt semnele planului ascuns. Nu încape nici o îndoialã.
Sãriþii de pe fix vor regionalizare pentru salvarea produsului intern brut iar noii rebeli ridicã eºafodul pentru generaþiile trecute pregãtindu-se sã se ospãteze cu cadavrele lor.

Bufnila,vreo tangenta la film o desenezi pe undeva?
Cate forumuri ai "magnetizat" cu jocul tau de-a campiile inflorite mirific sub tutela mucilor?

O intrebare care ar trebui sa fie retorica,amice marx...

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 31

Spiritul critic desuet e pus la treabã înainte de a muri iar interogaþia metafizicã, moartã fiind, e folositã de oculte pentru a nivela orgoliul vreunui ministru de externe de dincolo de orizontul vizibil.
Spionii stau cu ochii pe noi. Fac instrucþie. La stângaaa. La dreaptaaaa. Nu e loc de întors. Ne impresioneazã prin disciplinã ºi prin exerciþiu susþinut.
Mimeazã patriotismul.
Pânã ºi patriotismul sãnãtos ºi ingenuu e dat cu vopsea. Ai zice cã miliþiile din Kumbra Kumbrali, din Gozeh, din Mauna Lao ºi Qiatotocoatl sunt gata, gata sã facã harcea-parcea liniºtea mulþimilor.
Tunurile cu apã domolesc elanul ºi fac bine puseurilor mistice, filozofice sau anarhiste. Augusta oficialã nu are a se teme. Se fardeazã în faþa oglinzii ºi se masturbeazã cu hotãrâre þipând de plãcere.
La televiziune se dezbat lucruri grele. Despre morþi ºi rãniþi ºi mari pagube materiale. Toþi se pricep la toate iar marii cãrturari au dat verdictul.
E fixare în planul ascuns. E criptoplan. Petronius e pus la butonierã. Elal Belal cu betealã. Ne încãlzim cu maxime ºi cu o copioasã bibliografie obligatorie. Trãim în mit. Suntem cuprinsul unei metafore.
Cardinalii din Rigonna, Beauburg ºi Vale Note se reunesc în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl timp de trei zile pentru a dezbate viitorul spiritului religios ºi pentru a combate ideea unui plan ascuns. Unii cardinali au cerut ca bisericile locale sã primeascã noi libertãþi în conducerea bisericii la nivel universal criticând autoritarismul centrului.
Supusã vârtejului schimbãrii care soarbe întreaga lume, biserica doreºte, în straturile sale intime, o nouã repoziþionare, doreºte ieºirea din conservatorism ºi închistare, vrea un suflu nou.
Complexitatea e o provocare dificilã pentru o instituþie care are încã avantajul secretului bine pãzit ºi al unui numãr impresionant de adepþi în toate lumile. Legat solid de marile descoperiri geografice, de cruciade, de revoluþii ºi schimbãri spectaculoase în politicã modernã, spiritul religios din rotonda îngerilor are în faþã o problemã ºtiinþificã.
Un model simplificat îi va ajuta sã gãseascã politici inspirate pentru ca biserica sã poatã rezista unui mileniu care se anunþã plin de provocãri. Complexitatea pare un adversar extrem de pervers, unul din câmpurile sale de bãtãlie preferat fiind imaginarul colectiv.
Metabolismul lui are nevoie de noi. Geostrategica imaginarului ne cuprinde, ne leagã prin fire nevãzute pregãtindu-ne pentru orgasmul universal.
Geostrategica e de fapt burlesca de rangul I.

Ovidiu Bufnila

Esti unul si acelasi cu corespondentul sportiv de la realitatea TV ?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 32

Opinia publicã e impresionatã dacã-þi sunt ascultate telefoanele de serviciile secrete din Guaribo, din Gatala, din Ehren ºi Mauna Lao.
Te mai vede lumea în lumina reflectoarelor. Se mai agitã spiritele. Din nou vorbim despre moraliºti. Îi lãudãm pe antimoraliºti.
Dar e lipsã de imaginaþie nu fixare într-un plan ascuns.
Se râde în hohote cu fãlcile larg cãscate. Mãrºãluiesc pe strãzi greviºtii ºi miliardarii, umãr lângã umãr. Lume de carnaval.
Sã fie miºcare. Spionii de dincolo de orizontul vizibil stau cu ochii pe noi.
Poate cã au intenþii lãudabile. Poate cã au fost trimiºi în scopuri paºnice iar enciclopediile aflate în profunzimile universului plin de universuri au de gând sã invite propria noastrã enciclopedie la un balet cosmic.
Suntem gata sã ajutãm pe oricine. Numai sã fim de ajutor.
Bocitoarele de serviciu valseazã cu bãºcãlioºii de serviciu. Sãriþii de pe fix iau istoria la refec ºi o siluiesc ºi toatã lumea se prãpãdeºte de râs.
Derbedeii nu mai vor sã moarã ºi-ºi þintuiesc petecul de nume în imaginarul colectiv sau comunitar dupã cum e cazul. Elita se face cã nu vede fapta aºteptând o micºorare de impozit. Când Beauburg, Lamona, Cutumbe ºi Galahra sunt în pericol, ne adunãm cu toþii pentru niºte vorbe.
Vin apoi niºte artiºti care fie se dau în stambã la televizor, fie pun la cale gazete ochioase unde se sulemenesc spiritele desuete punând metafizica sã facã pipi la oliþã. Antibeauburgul, antilamona, anticutumbe ºi antigalahra sunt ºi ele bune de ceva. Noi le ºtim pe toate. Noi le-am fãcut pe toate. Luãm palme sau câte un pumn drept în nas. Spionii de dincolo de orizontul vizibil se pricep.
Bocitoarele scot repede textul cu pricina. Marii cãrturari aratã cu degetul la malagambiºtii politicii ºi îi ceartã la televizor sau în grupurile de discuþie savantã din nodurile informaþionale. Dupã un pretext.
Sã se îngraºe sãrãcimea ºi snobimea de atâta râs.
Gazetele sunt pline de ºuºe cu mãtuºe. Pagina de gardã e cocoºatã de câte-un fragment din gândirea profundã a vreunui spilcuit de familie bunã. Spilcuitul zice niºte chestii acolo sã se mire poporanul în gura mare cã ce mintoºi mai au Gozeh, Omah ºi Belado.
Naþia, nu naþiunea!
Naþia e bolnavã, zic feluriþi felceri. O pãzesc niºte majuri, o tot mângâie pe pulpe, o trag de þâþe, o îmbie într-un gang sã se giugiuleascã puþin cu ea, biata de ea, naiva de ea, sãraca de ea.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 33

Majurii au nasul roºu. Midinetele au nasul roºu. Spoitorii de chipuri electorale au nasul roºu. Filozofii desueþi au nasul roºu. Scriitorii au nasul roºu. ªi poliþiºtii au nasul roºu. Poliþiºtii care îi articuleazã pe manifestanþi cu bulane de cauciuc, roºii ºi ele ºi tunurile cu apã la fel.
Dacã eºti tânãr de viitor o ºtergi din Qiatotocoatl, din Puerto Pico sau din Gozeh. Toþi bocesc din pricina asta dar îºi freacã mâinile de bucurie cã dispare concurenþa. Dacã eºti trecut biniºor, þii cu dinþii de plãpumioarã. Sã stea mucoºii la rând! Sã înveþe sã facã frumos. Gugumbe geme de vorbe de duh ºi de atâta carnaval. ªi Cretona la fel. ªi Molina Mar. ªi Kamol Pator.
Literaþii se pãruiesc punând generaþiile sã tropãie una împotriva celeilalte încercând sã facã parte dreaptã din niºte biete fonduri din care culturã nu se poate face ci doar tevaturã. Spiritul critic e sfârtecat. Metafizica e sfârtecatã ºi ea.
Toþi se dezbracã în pielea goalã descoperind cu mirare tembelã cã femeile au cur ºi þâþe iar bãrbaþii sunt ºi mai ºi.
Dar ce facem cu Beauburg, cu Adamville, cu Mandhala ºi cu Pântraºiva?
Dar ce facem cu naþiunea? Dar ce facem cu marele proiect? Ce facem cu planul ascuns? Ce facem cu metafizica? Ce facem cu spiritul critic? Ce facem cu frumoasa Marsila Molé? E naivã, frumoasa.
Iar naþiunea? Nu existã. Naþiunea e vândutã pe nimica. Vor vinde ºi universalizarea.
E încondeiatã bine de tot felul de malagambiºti care fie o gonfleazã, fie o dau cu cercul fie spre vest, fie spre est, fie spre adâncurile necunoscute ale universului plin de universuri.
La poºtã, mii de scrisori pierdute. La televiziune bântuie bonjurismul, mãgãreala ºi retorica de un ban ºi jumãtate. Nodurile informaþionale se umflã ca niºte baloane de sãpun ºi pocnesc asurzitor fiind virusate de serviciile secrete inamice.
Antibulbona se pune în contrã cu antiadamville. Se trage de ºireturi cu metafizica. Malagambiºtii promit c-or sã batã stânga la fund de-o sã-i meargã fulgii. Desueþii din Gozeh se jurã cã or sã ia dreapta la scãrmãnat. Regaliºtii înºfacã ºi ei ce pot iar regele din Alundaio, privindu-se în oglindã, îl vede pe antirege.
Proºtii, naivii ºi îndrãgostiþii, care-l aºteptau pe rege ca pe un eliberator, or sã-ºi punã iar papucei de pâslã la vizitã. Sã nu se ducã luciul duºumelei ºi sã nu se enerveze ghidul de la palat.
Palatul regal rãmâne în proprietatea turiºtilor în timp ce casa cea mare de la centru e antipalatul. Turiºtii sunt spioni deghizaþi ºi agitã mulþimile povestind lucruri nemaivãzute ºi nemaiauzite.
Frumoasa Marsila Molé rãmâne a imaginarului ºi a clipelor de vis. Naþiunea ºi elanul rãmân ale omului care le doreºte. Sau le antidoreºte. Pânã ºi textul acesta e un antitext. Nu e un strigãt de revoltã. Nu e þidula pentru puºcãrie sau pentru asasinat politic sau pentru oprobiul public. Nici insurgenþã nu e de vreme ce nu va zgudui spiritele, nu va dãrui orgasm mulþimilor.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 34
E poate doar o burlescã de rangul I. Un geostrategic. Un obiect politic prãfuit, un obiect-stratagemã numai bun pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice.
Dacã-l vei ºterge cu buretele sau îl vei hãcui cu sabia vei zãri, poate, în inima ta, frumuseþile nebãnuite ale enciclopediei ºi perversitatea în întreaga ei splendoare.
Nu existã nici un plan ascuns, strigã furioºi suporterii ideii de hazard mãrºãluind prin Nulome, prin vesela Calombra, prin Kokusai ºi Guaribo.
Hazardul e ordinea superioarã a lucrurilor, rãcnesc plini de înverºunare cei din Beauburg ºi din Takla Makan. De aici deliciul intoleranþei, linºajului, crima ºi trãdarea. Tocmai aici extensia rãzboaielor matriceale.
Unii analiºti politici ai orientalelor considerã o eroare strategicã decizia executivului din Beauburg de a reduce timpii de emisie ai postului de radio Vocea Burgului în zonele de conflict matriceal în timp ce creºte timpul de emisie al postului pentru orientalele îndepãrtate
Aceasta ar fi, adaugã analiºtii, un pericol pentru proaspãta ºi încercata democraþie vãduvitã astfel de un flux informaþional de la centrul puterii mondiale, imperiala unicã.
Nu poþi însã sã nu observi îngustimea unor astfel de analize care nu iau în calcul decât elementul afectiv, punând spaþiul matriceal conflictual sub lumina unei lãmpi de carbid ºi cercetându-l cu o lunetã.
Interesul pentru orientalele îndepãrtate a rãmas constant, jocul în zonã vizând lumile din Kao Tzî ºi relaþiile lor cu vecinii.
Nu e comunicare. E pur ºi simplu legare în exerciþiul de putere. E lipsirea de libertate prin folosirea unui invers informaþional ºi prin ambiguitate cãutatã cu obstinaþie ºi abilitate. E lipsirea de libertate plãnuitã cu minuþie ºi cu perversitate.
Dar cine a pus la cale planul? Cine a plãnuit universul? Cine ne-a împins cu adevãrat spre aceastã fascinantã orizontalitate? Cine a pus la cale formele viului în aparentã miºcare prin universul plin de universuri datoritã unor complexitãþi pe care le numim structuri narative din lipsã de altceva?
Un con de luminã? O metafiinþã? Un concept spaþio-temporal? O structurã imaginarã liberã? O planetã inteligentã? Un sunet primar? Diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl? Sau pur ºi simplu un principiu director? O lege dupã care fiinþeazã enciclopediile trecând de la simplu la complex prin lanþuri catastrofice ºi prin iluzorii evoluþii?
Evoluþia? Sã fie doar coerenþã ºi convenþie?
Dar e oare evoluþie? E vibraþie? ªi atunci planul ascuns al lumii nu ne vorbeºte despre imaginar? Imaginarul bântuit de vârtejuri virtuale, în cãutarea unui punct, a unei stãri de echilibru!

Domnul Ovidiu Bufnila, mai nou va gasesc pe o multime de forumuri. Inseamna ca aveti o multime de timp liber. Nu cumva v-a dat afara domnul Sechelariu de la Alfa TV? Vai de mine, sa nu-mi spuneti ca nu mai faceti emisiunea aceea frumoasa, inteligenta? Vaaai, dar ar fi pacat, o mare pierdere pentru cultura bacauana. Pai e o emisiune de valoare. Tonul flegmatic si sictirit cu care va interpelati invitatii, intrebarile dv. inteligente, cat si emisiunea in sine sunt de mare valoare.


Am citit cate ceva din ce ati postat pe acest forum si trebuie sa va recunosc talentul scriitoricesc. Extraordinar, fabulos, fenomenal!!! Cu un asemenea limbaj de mahala nici nu ma mir ca ati ajuns la Alfa Tv. Acolo nici nu se cere prea mult talent, trebuie doar sa pupi in ...pe dom' primar. Ca e plin postul de oameni de doi bani si de emisiuni facute numai asa "ca sa facem si noi ceva, sa mancam si noi o paine". Bravo voua! Si acum veniti sa va dati destept si pe forumul asta. Nu stiu de ce si mai pierde lumea timpul cu dv.

am mai citit intre timp din posturile domnului Bufnila. Genial, domnule! Fenomenal! La varsta dumneavoastra aveti un stil de invidiat. Pai daca tatal meu ar "vorbi"asa ca dumneavoastra mi-ar fi rusine cu el. Din fericire am parinti seriosi, cu bun simt si mai ales cu simtul penibilului(ceea ce dv va lipseste cu desavarsire). Oameni buni, nu va mai pierdeti vremea cu el. La varsta lui, 47 ani din cate am inteles, n-are alta treaba mai buna de facut decat sa se laude cu Sf-urile lui. Alooooo, s-au saturat aia de la www.poezie.ro de dv. sau care i treaba? N-aveti nevasta, copii sau alte lucruri mai reale de care sa va ocupati? Dupa cum vorbiti (scrieti) am senzatia ca aveti si ceva probleme psihice. Ca sa nu mai zicem de faptul ca va credeti atat de grozav. Ha Ha Ha

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 35


Sã-l descoperim!
Aceasta sã fie misiunea noastrã secretã? Ar fi ca ºi cum am încerca sã punem mâna pe forþele telurice substituindu-ne câmpurilor magnetice!
Nu e oare zadarnic? Nu e oare calvar în timp ce mileniul se prãbuºeºte fãrã milã peste structurile noastre narative ºi descriptive?
În mileniu, virtualul bântuie minþile explicitând cãderile ºi bifurcaþiile în iraþional. A fi iraþional e ca ºi cum ai fi dincolo, spun unii. Ar fi delãsarea de corp.
Nu elanul antimateriei ci inversul informaþional al materiei care e cu totul altceva. E al grilei de lecturã de rangul întâi pe care noi, magicienii secretului, o folosim în rãzboaiele matriceale.
Pe mãsurã ce înaintãm spre aparenta punere în luminã a planului, ne îndepãrtãm de el. Vulgarizatorii din Adamville, hrãniþi pânã la saþietate la tarabele informaþionale pãzite cu strãºnicie de augusta oficialã, vorbesc sus ºi tare despre o anunþatã schimbare a planului ascuns. Augusta oficialã, pe care o gãsim pretutindeni în structurile noastre narative, în Kokusai, în Wangala, în Guaribo ºi în Takla Makan le þine hangul pe faþã.
Buni oratori, vulgarizatorii imaginarului deþin secrete cutremurãtoare ºi trebuincioase conspiratorilor ºi perverºilor. Ei organizeazã ultimul miting al apocalipsei ºi cer guvernantei naþionale un salariu pe mãsurã pentru profeþiile lor.
Mistificatorii!
Ei nu vor a ºti despre planul ascuns al lumii pentru a se jertfi în mod exemplar sau pentru a aduce salvarea.
Încercarea lor e supusã anecdoticului. Parveniþi sau nebuni, inocenþi sau ticãloºi de profesie, ei îmbrãþiºeazã secretele, tainele ºi misterele propãvãduind orgasmul universal.
Ceva adevãr totuºi în vorbele lor!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 36
Convinºi ei înºiºi de menirea lor, hoinãresc de colo, colo prin Takla Makan, prin Puerto Pico ºi Molina Mar, confundând lumina cu catacomba ºi misiunea cu plãcerile vulgare.
Ridicã gherete în plinã stradã pentru a înrola întreaga suflare a lumii în cruciade iluzorii. Stricarea lumii e târfa. Sau meditaþia bolnavã. Sau frumuseþea angelicã, dupã caz.
Totul e bun pentru asta.
Ocultele de mucava, revoluþiile ºi secretomania ridicatã la politicã de stat în Omah, Hemula ºi Cretona, execuþiile din Guaribo, parada morþilor din Bankusai ºi Quanqo Qoqué, dansul norilor din Doralora, balul vampirilor din Beauburg, plimbarea osemintelor sacre din Mazalaa, conferinþele aprilice, universitãþile populare din Burbansk ºi Klewa, ritualul apei ºi sãrbãtorile muntelui din Galeea.
Iluzorie încercare!
Planul ascuns al lumii nu este. El se relevã. El nu se aflã ci trebuie aflat.
Aceasta ar fi misiunea secretã a omogenitãþii noastre informaþionale.
Dar poate cã nu existã nici un plan. Poate cã e numai o bagatelã. O cãdere în penumbra Lunii. Praful cosmic aºternut prin cancelarii spre calvarul femeilor de serviciu din Takla Makan. Baliverne duminicale, bãºcãlie naþionalã ºi internaþionalã ºi intergalacticã.
Poate cã sunt numai planuri ale fiinþelor ºi personajelor fabulatorii care bântuie structurile noastre narative.
Bobolinele, hemolii ºi melisele ºi pitoºkinii aspirã, conspirativ, la un statut cosmic. O altfel de cucerire a universului plin de universuri.
Pe furiº. Prin fraudã.
O construcþie de trebuinþã elitelor sau o baricadã iluzorie pe care luptã scriitorii ºi savanþii desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Poate cã noi înºine suntem planul. Noi suntem poziþiile lui. Noi suntem instrucþiunile lui, noi suntem informaþia în stare purã. Noi suntem entropia ºi matricea ultimã. Noi suntem viruºii informaþionali. Noi suntem spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil în cãutarea actelor noastre, întru aflarea urmelor noastre.
Planul trebuie sã fie cuprinzãtorul iar noi ar trebui sã ne regãsim înãuntrul lui.
Sau poate cã nici nu cuprinde omogenitatea noastrã informaþionalã. Asta ar însemna cumva cã am fi niºte reziduuri? Poate secreþia misterioaselor strategici ale câmpurilor magnetice în miºcarea lor aparentã prin universul plin de universuri?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 37


Serviciile secrete inamice lasã urme în proximitatea noastrã informaþionalã fiind secreþii ale imaginarului lor sau dovada folosirii unor tehnologii?
Ne întrebãm dacã nu cumva imaginarul entitãþilor care suntem secretã fluide nebãnuite care ar putea indica miºcarea noastrã aparentã.
Sã se fi cuplat intim aceste structuri imaginare fãrã ºtirea dar în dauna noastrã?
Misiunile noastre diverse sã fi generat un imaginar rebel, gata sã lupte împotriva noastrã zãdãrnicind îndeplinirea misiunii?
Ar trebui sã admitem cã rãpirile, filajul, interogatoriile, asasinatele, ascultarea telefoanelor, furtul de documente, contactul de influenþã, ºantajul ºi orchestratele noastre operaþiuni de dezinformare au produs o bifurcaþie în imaginar sub presiunea câmpurilor magnetice în Takla Makan, în Guaribo, în Metombe, Marsila Molé, Adamville ºi Mrosella?
Sã ne îndreptãm cãtre aceastã posibilã bifurcaþie trecând printr-o simultaneitate? Sã fim chiar noi simultaneitatea, esenþa ei ºi nu suprafaþa?
Luãm în calcul posibilitatea ca serviciile secrete inamice sã fie un produs al acestei structuri imaginare care ar putea conspira împotriva noastrã, care ar putea încerca sã penetreze reþelele noastre modificându-ne structurile narative ºi descriptive.
Nu excludem o a doua variantã potrivit cãreia imaginarul produs de misiunile noastre a fost capturat de servicii secrete inamice de acelaºi rang cu noi. Ele ar încerca sã ne atragã într-o capcanã folosindu-se de aparentele noastre stãri de incertitudine.
Serviciile secrete inamice elaboreazã un nou set de mesaje. Destinatarul rãmâne necunoscut. Nu identificãm turbulenþe magnetice dar totuºi mesajele au fost trimise cãtre o adresã anume.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 38

Agitaþiile belicoase ale începutului de mileniu clarificã sau, dimpotrivã, învãluiesc tendinþa beligerantã ºi turbulenþele magnetice. Fiinþele umane se aflã în plin rãzboi nu ele între ele ci cu acel ceva nenumit, bãnuit, hidos sau angelic.
El poate fi identificat. Poate fi construit.
Agenþii noºtri îºi pierd însã armele în confruntãri ºi nu reuºesc sã se infiltreze în structurile narative ale serviciilor secrete inamice fiind, rând pe rând, radiaþi din inventarul nostru enciclopedic.
Este o mãsurã de prevedere extremã dar trebuie sã þinem cont de faptul cã ar fi putut fi transformaþi în structuri imaginare libere sau în vârtejuri virtuale care ar putea produce reverberaþii mortale în omogenitatea noastrã informaþionalã, determinând Bulbona, Cretona, Quzo, Gonfleda, Adamville, Takla Makan ºi Bitombe sã se transforme într-un invers informaþional.
Nu reuºim sã localizãm destinatarul noului set de mesaje ºi nici sã stabilim natura ºi funcþiile lui în aceastã fazã pregãtitoare a rãzboiului informaþional total.
Se naºte întrebarea chinuitoare dar îndrãzneaþã dacã nu cumva trebuie sã fim convinºi de existenþa unui terþ.
Între serviciile secrete inamice, se pare, este o coordonare tacitã, în sensul cã nu existã o comunicare directã între ele ºi cã se aflã în zone distincte, chiar la distanþe foarte mari sau cã, din cauza presiunii câmpurilor magnetice, formaþiunea sau conglomeratul lor se descompune pentru a se reface din nou evenimentul scãpând interpretãrii noastre.
Problema terþului nu e neimportantã pentru noi ºi o tratãm, în primã fazã, ca pe o propoziþie admisibilã.
Toate manevrele serviciilor secrete inamice par sã indice cã ele nu se grãbesc sã ajungã în starea de rãzboi declarat. Nu se aratã interesate de un rãzboi-fulger pe care sã-l câºtige detaºat.
Poate cã nu sunt pregãtite sau poate cã încearcã doar sã ne distragã atenþia sau aºteaptã intrarea în scenã a unei a treia forþe care le dicteazã tacticile ºi care a stabilit obiectivele strategice.

Domnu' Bufnila, nu cred ca pisi e invidios shi facetzi o "lectura" superficiala a postarilor pe care le-a facut pe acest topic. Suntezi, va marturisesc, cam deranjant prin ubicuitatea Dvs. De ce aceasta dorintza de a va expune? Ce frustrari ascunde aceasta imagine publica pe care o promovatzi la o turatzie halucinanta?...
Un scriitor adevarat este vizitat, din cand in cand, shi de modestie. Are intervale cand shopteshte doar pentru sine, pentru a se verifica ca nu spune prostii sau banalitatzi. Dvs. bombardatzi lumea cu vorbe, cu scenarii, cu proiectzii SF... Nu va e frica, domnule Bufnila, ca scrisul acesta mult, navalitor inghesuie lumea?
Cu (inca) respect,
Marcu

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 39

Acceptând un terþ, ne aflãm în faþa unor opþiuni tactice diverse. Am putea duce un rãzboi de uzurã împotriva unei forþe informaþionale multiple sau am putea iniþia negocieri separate cu serviciile secrete inamice.
Dacã acest terþ are un ascendent asupra serviciilor secrete inamice, putem folosi relaþia de subordonare pentru a pune la cale o revoltã sau o rebeliune împotriva centrului informaþional, manipulând periferia.
Dacã e o relaþie de cooperare, ne putem substitui uneia dintre pãrþi cerând schimbarea protocolului ºi introducând amendamente favorabile nouã prin exerciþiu.
Dacã terþul a plãnuit atacul împotriva noastrã sau serviciile secrete inamice, miºcându-se aparent în proximitatea noastrã informaþionalã, ne-au definit ca potenþiali adversari, nu e iarãºi lipsit de importanþã.
În al doilea caz, obiectivul nu era omogenitatea noastrã informaþionalã ci o cu totul altã stare sau punct din universul plin de universuri.
Ar putea fi ºi o anecdoticã de rangul I sau o celebrã de nivelul II care sã asigure un front comic ficþionalului nostru.
Plãcerea comicului nu anuleazã problema care ne frãmântã. Ne întrebãm de ce ar risca un terþ sã intre în bifurcaþia spre care, potrivit zvonurilor, ne-am îndrepta.
Are o altã viziune cosmicã, a ajuns la un adevãr fundamental, are ºtiinþa despre tot ºi poate controla totalitatea în miºcarea ei aparentã prin universul plin de universuri modificând-o dupã bunul plac?
Penetrarea bifurcaþiei ar fi aidoma unui orgasm universal? O iniþiere în structurile narative ultime?

De ce nu avem o avangarda in filmul SF romanesc?
 

"Noua Avangarda
eseu de
Mircea Pricajan

Am ajuns, iata, sa încerc un raspuns si la ultima întrebare enuntata în prima parte a acestui editorial triplu: exista o avangarda reala, sunt germenii saditi? sau vorbele mele nu fac decât sa lungeasca o poliloghie teoretica fara suport real?
Raspunsul e subiectiv (ca orice apreciere critica, desigur) si e, cred eu, evident. Daca nu as fi fost convins ca exista semnele unei noi miscari în literatura româna, nu as fi acceptat sa scriu rândurile acestea. Fie ca-i spunem acestei miscari avangardiste, fie ca-i spunem post-postmoderniste, fie ca alegem un alt nume, semnele existentei ei exista.
Si se vad înca de la scriitorii apartinând biologic valului optzecist.
Ma gândesc în primul rând la Alexandru Ecovoiu. Câteva din impresiile de lectura la romanul Sigma (Ed. Cartea româneasca, 2002) le-am exprimat deja într-un numar din primavara acestui an al revistei Familia. Ar trebui spus acum, însa, ca aventura lui Ecovoiu de scriitor asa-zis avangardist a început înca de la Saludos, aparut în 1995 si premiat de Uniunea Scriitorilor în 1996, nominalizat la Premiul LiterArt XXI (SUA) în 1997, distins si în 1998—alaturi de urmatorul sau roman, Statiunea—cu premiul Observator-München. În aceste trei romane (cu precadere în primul) gasim aproape toate principiile enuntate în editorialul de saptamâna trecuta: universalitatea (globalizarea), încadrarea perfecta în treand-ul romanesc occidental (motiv pentru care a fost si atât de bine primit si tradus peste hotare), pâna si virtualitatea materializata în suprarealitatea onirica a celor povestite. Toate acestea din partea unui scriitor ce tocmai a împlinit 50 de ani!
Sigur ca sunt si alte exemple. Nu mi-am propus acum însa a le prezenta pe toate. L-am mai putea aminti si pe Mircea Cartarescu, cu exceptionalul lui „roman” Visul (Cartea româneasca, 1989), retiparit dupa revolutie sub numele Nostalgia. Am putea aminti romanele lui Norman Manea. Measi@ lui Andrei Codrescu. Misterul camerei închise, de Florin Manolescu." continuare in:
http://www.avangarda.bn.ro/pages/edi...ial.php?art=49
.................................................. ................................

PS: Mircea Pricajan surprinde cateva ipostaze interesante. Ma intreb insa de ce nu avem o Avangarda Cinematorgrafica SF? De ce nu putem depasi lentoarea istorica? De ce ne zbatem in mica balta fantastic-realista in loc sa luam pieptis teme si genuri mari? De fapt aceasta este intrebarea pe care o pun de la inceputul acestui topic! Nu avem film de horror, nu avem film fantasy, nu avem film SF. Nu de ieri! E interesanta lipsa de priza la imaginarul-in-largul lui. Acum, daca nu e avangarda cine-SF ce ar putea sa fie?
PS: E interesant ca in BD-ul romanesc, lucrurile stau putin altfel. Avem creatori de exceptie dar nu avem o Industrie BD.
PS: revenind la filmul SF romanesc, se pare ca sunt scriitoritineri care ar putea deveni foarte buni scenaristi. Numai ca un film SF facut din sponsorizari si din cutia milei e, desigur, o mare nerozie.
8)

Asta e, nu e nimic de facut. Va doresc, domnule Bufnila, sa avetzi in continuare un scris alert, inventiv, tumultuos... shi cititori rabdatori shi intzelegatori. Ne vedem pe Solaris!

ha ha ha
 

Nu sunt invidios. As putea fi, cel mult invidioasa, dar n-am motive sa fiu invidioasa pe oameni de doi bani. Bacaul are intr-adevar oameni de valoare, dar care din pacte stau in umbra din cauza unor scriitorasi de doi bani care ii pupa picioarele primarului. Mi-e sila de cei ca voi.

raspunde
 

are cineva idee de ce sunt atat de putini scenaristi in romania si atat de multi critici de film ?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 40


Aflându-se într-o stare conflictualã cu noi, terþul ar fi atras în bifurcaþie fãrã a-ºi mai putea recãpãta echilibrul informaþional?
Urmãreºte acest lucru?
E un terþ sinucigaº? Un terþ aflat în cãutarea unei tragice acordãri a fantasmelor ºi vârtejurilor virtuale la vulgaritatea unei idei cum e cea a morþii totale?
Sã fie un terþ paradoxal? Sau e o construcþie imaginarã liberã, un cumul de perversitãþi care iau forme în enciclopediile pe care le viruseazã cu ajutorul serviciilor secrete inamice care ne urmãresc de la începutul acestei experienþe?
Dar poate cã el a construit bifurcaþia. ªi în acest caz omogenitatea noastrã informaþionalã e importantã pentru el prin ea însãºi sau prin enciclopedia pe care o protejeazã.
Sunt unele idei potrivit cãrora terþul ar putea fi un constructor care vrea sã ne fixeze într-o operã sau într-un metacod pentru a deschide sau pentru a fãuri o lume.
Luãm în calcul ºi aceastã variantã. ªi noi folosim structuri informaþionale pentru a reinventa lumile cuprinse în enciclopedia noastrã.
Consultãm bibliografia. Punem la cale conflicte între sintaxe ºi semne, metacoduri, aparente contradicþii ºi incertitudini.
Bobolinele, hemolii, vidanjorii din Burbansk, femeile de serviciu din Molina Mar, academiile din Bakusai ºi Doga Noga, Suprema Contabilã din Puerto Pico, pitoºkinii ºi gunoierii din Beauburg, seriile Monteores, Sharun ºi Farigot, îngerii din Kamol Pator ºi mareea trandafirilor din Pântraºiva, eremiþii reformaþi din Ehren, vânãtorii de balene din Galeea, sticlarii din Quzo ºi savanþii desueþi din Takla Makan, guvernanta Naþionalã din Bulbona, Cretona ºi Cardena ºi Mazalaa ºi Bitombe, malagambiºtii literari din Upândâva sunt tot atâtea construcþii simbolice cu care alcãtuim noi structuri narative aflate într-o miºcare aparentã care compun la rândul lor omogenitatea informaþionalã care suntem.
Acest ameþitor balet cosmic confuzioneazã serviciile secrete inamice. Cuprinse de disperare recurg la diverse manipulãri.
Se pare cã o serie de agenþi au defectat în cascadã. Secþiunile noastre de filaj recuperare ºi anihilare nu reuºesc sã identifice secreþiile lor în proximitatea noastrã. Sã fie oare o primã acþiune de dezinformare reuºitã a serviciilor secrete inamice?
Sã fie încercarea de a penetra fandomul din Mauna Lao, din Guaribo ºi din Takla Makan pentru a putea controla imaginarul enciclopediei noastre? Oare nu am respectat prescripþiile ºi regulamentele în timpul operaþiunilor de orizontalizare?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 41

Contrainformaþiile nu au reuºit sã regleze imaginarul entitãþilor noastre fiind prinse pe picior greºit?
Un montaj superb!
Dar ce e montajul? O subtilã integrare a unor pasaje, a unor fragmente, a unor cioburi care ar trebui apoi sã îndeplineascã o funcþiune potrivit unui plan ascuns, potrivit unei doctrine sau potrivit unui impuls iniþial?
Paranoia integrãrii sucombã prin elan socialist. Paranoia cerberilor care preamãresc utopia socialistã este un adagio la marºul funebru al utopicilor care nu doresc integrarea în Tulule, în Guaribo ºi Agobe ºi Baha ºi Calabra ºi Kauna Kunaó.
Pentru cã ar fi spre anularea lor, spre ºtergerea lor din istorie.
Discursul fãrã de substanþã ºi fãrã de ideal ºi cinismul sunt cele douã laturi ale fundamentalei socialiste pornitã sã susþinã spatele frontului. Socialismul e doar colectivismul cu ºtaif, e jobenul purtat ºmechereºte. E golãneala poleitã cu titluri ºi împãnatã cu proiecte de anvergurã, golite de sens.
Socialismul e furibunda zbatere a mintoºilor proletari care fumeazã trabuc sperând în adâncul inimii cã sângele li se va albãstri. Dar nici pe departe integrarea orientalelor cu occidentalele cu nordicele ºi sudicele.
Cãci coºmarul e profunzimea socialismului corpurilor în timp ce senzualitatea, cuprinsã în metafizici subtile, e însãºi starea entropicã a utopiei.
Senzualitatea pierdutã ne bântuie fantomatic de la un capãt la altul. O lãsãm în voie, o punem la cale, o construim cu minuþie ataºând-o întrebãrilor ºi incertitudinii pentru a þese înºelãtorul nãvod informaþional pe care îl folosim în rãzboaiele matriceale în miºcarea noastrã aparentã prin universul plin de universuri.
Stãrile noastre interogative sunt tot atâtea false puncte vulnerabile care vor atrage în capcanã serviciile secrete inamice.
Am putea iniþia negocieri separate cu terþul în speranþa cã vom obþine un rãgaz pentru a ne reechilibra din punct de vedere informaþional ºi pentru a construi o buclã de protecþie pentru enciclopedia noastrã.
Dar dacã terþul este propria creaþie a serviciilor secrete inamice atunci încercarea noastrã ar fi sortitã eºecului.

"Cînd, în primãvara lui 1995, spre finalul ceremoniei OSCAR-urilor, Robert Zemeckis a gãsit cu cale, în momentul primirii statuetei, sã-l cheme pe Spielberg alãturi ºi sã spunã, cu simplitate: “am fost asistentul lui de montaj”, publicul a înþeles, dincolo de decenþa gestului de recunoºtinþã în sine, cã se doreºte a se sublinia o filiaþie artisticã între doi dãruiþi mânuitori de basme. Cu tot ce cuprinde faptul ca atare, de la puritatea generoasã, fãrã de care nu s-ar putea captiva publicul basmului, copilul ascuns în spectator, pânã la harul educativ al lipsei totale de didacticism. Dacã existã, întotdeauna, o minoritate reticentã la fenomenul modei, deci rezervatã, din principiu, faþã de premiera unui film proaspãt laureat, aceastã minoritate devenea, brusc, interesatã. ..."
Radu-Ilarion Munteanu
continuare in:
http://www.craiova.ro/argos

Explicatie:
Va dau linkul asta pentru ca Forrest Gamp contine o instructiune interesanta pe care Radu-Ilarion Munteanu o surprinde intr-un mod extraordinar: viteza lumilor. Cred ca noi traim intr-o lume lenta sau care a fost extrem de lenta. Tragismul acestei lumi pare a fi ACCELERAREA. Romanii vor intra si mai mult in corporalitatea acceleratiei. Un film precum Forrest Gamp nu putem face noi neavand viteza. Tocmai de aceea pare hilara incercarea de autolegitimare a unora in corporalitatea postmodernistica. Tocmai de aceea o sa iau la ranga, postmodernistic vorbind, tot forumistul tembel si scarbavnic si mediocru in umorile sale si dejectiile sale intelectualiste. Bulaneala asta perpetua si aflarea in treaba vine din casenia educativa precum ca un om ar trebui sa le stie pe toate. Aici gasesc acest mit imposibil. Daca intreb de Bunuel e defekt. Intreb de Kinski, e defekt. Vorbesc despre lipsa unei instructiuni in corpul istoriei Mari lipsind anumite componente enciclopedice si nu numai si pare si acesta un defekt. In general, agitatiune si offtopicurile pe rol de mari dezvaluiri sunt niste tampenii. Cum mama drak as mai fi pornit eu in cruciada cu nume fals? Si la ce mi-ar trebui glorie can am cu tona, glorie iluzorie, se intelege! Si la ce mi-ar trebui spatiul public sa ma dau mare cand sunt cu adevarat mare? M-au burdusit in dictionare de tot felul de ce slab si tampit scriitor sunt. Pai alta e chita! Alta e directia!
8)

Bogdan Gheorghiu & Marius Ungureanu: doi posibili scenar
 

Bogdan Gheorghiu & Marius Ungureanu

Ii gasiti pe cei doi tigri din Noua Generatie SF in:
http://www.rewired.go.ro/

Ii citesc de ceva timp si m-au convins ca ar putea deveni amandoi buni scenaristi. Au nerv. Stiu sa spuna o poveste credibila. Sunt curajosi. Au o VIZIUNE. Poate ca ei sau poate ca altii vor fractura in sfarsit Lentoarea Noastra Imagistica! Tineri ca Bogdan Gheorghiu si Mariu Ungureanu ar putea fi scenaristii filmelor SF adevarate. Fara poezie blegoasa! Scenaristi de cafteala si meatafizica galaktica nu de poeme cinematografice de cara m-am sastisit! A, kum zice un confrate forumistik, de-mi vine sa boooring!
8)

Mircea PRICAJAN
 

Un tanar scriitor SF:
Mircea PRICAJAN

Cred ca si Mircea ar putea deveni un scenarist de forta in anii ce vin.
Il gasiti la:
http://www.geocities.com/mirceapricajan/

:roll:

...sucks

Cata prostie
 

Vaaai, cata prostie, cat esti de penibil domnule...Lasa ca vin alegerile si n-o sa mai stai tu in fotoliul tau caldut cand o sa zboare seche de la conducere. Sa vezi atunci ce bine o sa traiesti din scrierile tale de doi bani. Si chestia aia cu k pe care ti place s o pomenesti mereu, o s o mananci zilnic...de foame. Mai fa ti omule un control psihic ca nu esti deloc in regula cu psihicul. Rade lumea de tine, de penibilitatea ta, om batran si nebun...

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 42


Hotãrâm sã ieºim de sub imperiul incertitudinii ºi sã atacãm terþul pe întreg frontul care suntem.
Ne pregãtim sã-i modificãm structurile profunde, sã-i inducem stãri de centru ºi periferie ºi apoi, iniþiind conflicte devastatoare, sã-l anihilãm. Ne poziþionãm în aºa fel încât relaþia conflictualã sã atragã într-un vârtej virtual ºi serviciile secrete inamice pentru a le neutraliza. Le-am putea aduce moartea termicã!
Moartea termicã e regina în universul plin de universuri?
Colapsul terþului ºi a avangardei sale informaþionale ne-ar putea afecta structurile profunde, construcþiile noastre simbolice suferind modificãri notabile.
Am putea descoperi cã în urma desfãºurãrilor conflictuale, bobolinele noastre au trei sâni în loc de doi, cã împãratul Ogawa se transformã noaptea în Pitoºkin, cã generalul Monteores e de fapt o caracatiþã în travesti iar begonul de Bagoda e o piatrã vorbitoare care flecãreºte cu balena albastrã din Puerto Pico ºi cu pricoliciul de la arsenalul din Galeea ºi cu domniºoara Margareta ºi cu vreo doi trei spioni veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Potrivit ultimilor informaþii, nu existã un terþ.
Atunci sã avem de-a face cu un atractor straniu care modificã strategicile câmpurilor magnetice prin bifurcaþii ºi catastrofe?
O sumã de coduri care nu conþin teme ci sunt simple înºiruiri întâmplãtoare producãtoare de posibile sensuri prin exerciþiul probabilistic nefiind conforme unor tactici ºi strategii? E un eveniment codat aidoma celui petrecut în Adamville la sfârºitul lui septembrie?

Re: Cata prostie
 

mey pisi, n-ai dreptate deloc (sau macar pe jumatate!)
tipu' nu e batrân absolut deloc! :lol:

Re: Muci, scarba, suli! Altceva?
 

Nu, mersi, nu-mi place sa trag apa dupa cacati.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 43
Atunci, într-o noapte, când se auzi cea de-a douãsprezecea bãtaie din turnul primãriei, limbile bãtrânului orologiu se topirã-n picuri strãlucitori. Figurinele mecanice, care anunþau ora exactã cu lovituri de baros, se prãbuºirã-n gol sfãrâmându-se de caldarâmul umed. Generalul Monteores simþi o arsurã în inimã iar împãratul Ogawa îºi consultã înfrigurat astrologul.
Simultaneitatea ne joacã feste. Straniul atractor ivit în Adamville pare a fi pereche cu atractorul a cãrei prezenþã o bãnuim în proximitatea omogenitãþii noastre informaþionale.
Ar fi ridicol sã ne fi construit propriul atractor. Ar fi tragic sã fi conspirat împotriva noastrã fãrã s-o ºtim, fãrã sã bãnuim cã lucrãm în mare secret la distrugerea omogenitãþii noastre informaþionale.
Ar fi nedrept ca evoluþia sã fie principiul director prin continuitate ºi sãgeatã temporalã ºi nu organizarea prin catastrofe ºi bifurcaþie care este amurgul profeþilor ºi a savanþilor ºi scriitorilor desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Ideile despre enciclopedii care am putea fi, despre secretizarea universurilor, despre structurile narative ºi descriptive, despre minunata artã a spionajului sã fie un construct fals, nefuncþional?
Organizându-ne ca omogenitate prin orizontalizare, crescându-ne suprafaþa informaþionalã la infinit, sã nu fi observat pericolul?
Poate cã, pãrãsind formele, ne-am dovedit aroganþi, preaplinul aspiraþiei jucându-ne o festã de proporþii!
Poate cã secretizând universul plin de universuri ºi transformându-l într-un punct esenþial am aºezat enciclopedia între limite în timp ce noi eram convinºi pe deplin cã ea fiinþeazã prin vecinãtãþi.
Dar poate cã atractorul straniu a fost materializat în proximitatea noastrã informaþionalã prin strategicile câmpurilor magnetice înseamnã cã forþe necunoscute conspirã în dauna enciclopediilor vrând fie sã le distrugã, fie sã le reorganizeze pentru o sarcinã ale cãror înþelesuri ne scapã.
Vicepreºedintele Weinberger þine, în aceste zile de construcþie identitarã, un ºir de conferinþe în ºapte þãri ale occidentalelor. Conferinþele sunt atractori pentru evenimente mici care roiesc în jurul unui eveniment mare nefiind fragmentele lui dar organizându-i fragmentarea.
Serviciile secrete inamice se întrec punând la cale o ambuscadã agenþilor noºtri, vrând sã ne joace o festã ºi fac schimburi de mesaje nepãrând interesate de prezenþa atractorului straniu.
Mesajele lor ne vorbesc despre gramatici primitive, despre un limbaj frust, aproape mecanic. Vizibilitatea lor este încã slabã iar funcþionarea lor pare supusã nu unor rigori militare ci unor forþe exterioare al cãror exerciþiu ne cuprinde din când în când. Continuã cãutarea unei identitãþi iar comportamentul agenþilor lor pare aberant.
E ca ºi cum ne-ar descoperi prezenþa uneori ca mai apoi sã ne uite instantaneu, sã nu ne mai ia în seamã.
Infiltrãrile lor þintesc nivelele noastre superficiale ei neþinând seama cã suntem un obiect a cãrui dimensiune fractalã este omogenitatea.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 44


Sunt situaþii în care, lãsându-i sã ne traverseze, prin treceri de nivel pe care le controlãm din punct de vedere energetic, agenþii se comportã ca ºi cum nu am fi chiar frontul. Încercãm sã înþelegem dacã ei disimuleazã sau pur ºi simplu nu ne localizeazã.
Aceste evenimente ºi intermitenþele ar putea pune în discuþie valabilitatea existenþei acestor servicii secrete inamice în proximitatea noastrã.
Dacã ele nu existã potrivit instrucþiunilor noastre, atunci asupra noastrã sunt exercitate forþe manipulatorii subtile de un înalt grad de virtualizare.
Acesta ar fi semnul cã se încearcã nu anihilarea ci fracturarea omogenitãþii noastre pentru ca extragerea enciclopediei sã fie fãcutã fãrã pierderi inutile.
Ne este binecunoscutã stratagema pe care o folosim uneori fracturând lumile noastre mici pentru a extrage noi structuri narative.
ªtim cã personajele conþinute în inventarul nostru enciclopedic nu sunt exemplare ºi cã alterarea funcþiilor lor le transformã în modele imperfecte.
Imberbul cenaclier din Molina Mar, epigonii, ambasadorii orientalelor sau occidentalelor ne folosesc pentru a ne lãrgi capacitatea de a sonda proximitatea noastrã informaþionalã ºi de a ne pregãti noi comportamente.
Ca ºi cum ai fluiera în bisericã sau te-ai dezbrãca în pielea goalã în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl sau te-ai deda la perversiuni în aula universitãþii din Guaribo.
Sã le spui în faþã adevãrul? Ce cruzime!
Sã le pui în faþã o oglindã din Quzo? Iatã nebunia, iatã perversitatea în toatã splendoarea ei!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 45


Sã-i cobori de pe soclu pe malagambiºtii literari din Quzo, sã-i trimiþi sã asude în fabrici! Sã la asculþi rãsuflarea întretãiatã! Sã-i împingi pe buza prãpãstiei din Popocatepetlán, acolo unde poþi vorbi cu întreg universul prin ecou ºi meditaþie, prin reflexie ºi reflecþie!
Sã-i faci sã încurce interogatoriul cu interogaþia!
Sã-i tragi de mânecã, alo, domnule, se aude, acolo, sus, pe soclu? Cu toþii urcã pe soclu. Au ascensiunea în vine. Le clocoteºte urcuºul în mãruntaie.
Nu aud. Pradã uºoarã. Dar cum sã audã când au urechile înfundate cu dopuri de glorie?
Ah, gloria!
Cum mai amuºinã poalele gloriei scriitorului ticãloºit ºi îngâmfat din Togai!
Cum e gata, gata s-o îmbrãþiºeze într-un gang, s-o siluiascã!
Inflaþia informaþionalã universalã e þinta lui! Sã fie totalitatea! Sã înfãºoare în propoziþii rebele întregul adevãr. Secreþiile lui? Romanele, de bunã seamã!
Nu are importanþã ideea. Numãrul e important. Cãci, dacã ai scris o sutã de romane eºti cineva! ªi meriþi cu prisosinþã lauri, pupãturi de protocol ºi un post de director la teatrul naþional din Bagoda!
Cãci gloria e târfa.
Chiar ºi director de gazetã în Nulome nu-i de lepãdat, un amploiat la ministerul informaþiilor publice din Guaribo sau din Wagala sau din Kambora.
Cum se mai dãruieºte literaturii imberbul cenaclist din Guaribo!
S-a nãrãvit la glorioase gesturi. E priceput în treburi politice. Se aruncã în realitatea virtualã, se multiplicã construind enciclopedia. El o ia în stãpânire, el o ºterge de praf, o transformã în pumnal cu care loveºte pe la spate partida la putere care i-a oferit un loc cãlduþ.
Ideologia? Hranã pentru inocenþi!
Are nasul roºu, imberbul cenaclist, e plin de rujul monden. L-au pupat cucoanele din înalta societate, elitele l-au pupat. Iatã salvatorul! Iatã hrana idealã pentru metabolismul maselor!

De ce am mai scris eu?

De ce ai mai scris tu?!

Nu ca sa ne dam cu parerea? "Parerea mea" e ca it sucks.

benny, nu e absolut necesar sa postezi mesaje la toate topicurile de pe forum. aici, dupa cum vezi, e multa proza literara. cand simti ca esti depasit de situatie, te retragi, nu poti posta un mesaj fara sa argumentezi. daca vrei sa scrii haiku-poetry, trebuie sa deschizi un topic special.

Campuri Magnetice
 

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 46

Dar timpul?
Ah, e experienþã! E îngurgitarea enciclopediei! E strãluminarea premergând senilitãþii! Sã fie revelaþia?!
Totalitatea e suma tuturor enciclopediilor, declarã imberbul cenaclist din Guaribo la conferinþele aprilice ºi toatã lumea îl aplaudã plinã de entuziasm!
Ceva adevãr în vorbele lui!
Dar revelaþia se hrãneºte cu corpul lui. Îl sleieºte, îl consumã pe negândite. E obosit. Uite-l, zace printre mormane de hârtii. I s-au înroºit privirile. κi pierde nopþile violând realitatea virtualã. E conectat la virtual, nu încape îndoialã. S-a digitalizat! E maºinãrie, un pneumatic, un electric, un informaþional!
E vestitorul altei lumi!
Gâfâie. Trage din þigarã obosit. Se pregãteºte sã dezvãluie întregii naþii ultimele sale structuri narative care conþin întregul adevãr.
Iar naþia? Vulgara! Aºteaptã cu sufletul la gurã ca imberbul cenaclist din Guaribo s-o certe! Sã-i arate adevãrul! S-o siluiascã!
O ia în tãrbacã, imberbul. Aratã cu degetul spre cei corupþi ºi dã de veste asupra apocalipsei informaþionale, se ia cu propaganda la trântã. Îndreaptã democraþia cãtre utopie!
E fie de dreapta, e fie de stânga, imberbul, materialist sau idealist. Dualismul e duºmanul lui! Minte sau corp! Idee sau trup!
E gomos! E arogant! Nu admite replicã. Cum? Ultimul lui roman? Un succes! Sensul ultim. N-ai înþeles? Eºti novice. Ignorant sadea!
Nu e scriere, romanul. E orgasm. Orgasmul universal.
Cartea cãrþilor. Secretul secretelor, domnule! Ce inocent mai eºti!
E genial, romanul!
Iar imberbul? Stã la taclale pe micul ecran cu diavolul în persoanã! Se mediatizeazã! Construieºte regimul imaginar al maselor. Diavolul? Construcþie simbolicã. Atractor straniu fãcându-ºi mendrele prin Adamville ºi sculând morþii din morminte. Dictatura ºi democraþia îl folosesc deopotrivã, nu e nici o îndoialã. Se bat pe burtã diavolul cu imberbul cenaclist ºi zic vrute ºi nevrute despre enciclopedii, despre universul plin de universuri, despre sfârºitul lumilor, despre serviciile secrete inamice de dincolo de orizontul vizibil, omogenitate informaþionalã prin înregimentare ºi lipsire de act critic!
Sã nu te prãpãdeºti de râs?
Noi suntem o omogenitate informaþionalã nu prin aceea cã omogenitãþile noastre au aceleaºi proprietãþi fiind dispuse la distanþe egale unele de altele!
Nu e roman! E ºtiinþa ascunsã, zice plin de aplomb imberbul cenaclist din Guaribo. Curvãsãrealã! Diavolul ºtie ce ºtie! E albastru.
Sã-l radiem din inventarul enciclopedic fiind virusat de serviciile secrete inamice? Încã nu.
Fie un diavol albastru.

Bine.

Eu cred ca ce-ai scris tu acolo (si ma refer doar la aia "Titanic" ca pe celelalte nu le-am citit) e plicticos, lipsit de sens... si ... scuza-ma ... dar e stupid! Pe celelalte nu le-am citit ... insa promit c-o sa le citesc pe toate si o sa-mi fac o parere generala...

Re: Muci, scarba, suli! Altceva?
 

Parerea mea despre Bunuel este ca sa imi faci o teava. Sa curga mai bine apa, nu de alta.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 47

Imberbul, pãstorind gazete tembele de un ban ºi jumãtate, pline de paranormali de duzinã ºi de astrologi cu ºtaif ºi de expectaþii ºtiinþifice cu rol de savantlâcuri, îºi dã ochii peste cap ºi zice, zâmbind parºiv, sunt sclavul de lux al maselor largi populare.
Se dã în stambã la televizor ºi-ºi face de cap în realitatea virtualã. Quzo, Adamville, Beauburg, Guaribo, Nulome, Galeea ºi lesbienele din Qiatotocoatl leºinã de emoþie, îºi dau una alteia cu sãruri pe la nas.
Imberbul pãzeºte cu strãºnicie parcela lui de glorie, criticã guvernanta naþionalã pentru ca mai apoi sã-i cearã mãrire de salariu ºi vesteºte moartea literaturii furând-o pe faþã pe suprema contabilã.
Suprema contabilã numãrã secreþiile literare ºi hotãrãºte cine va fi sau nu membru. Plin sau aspirant.
Ce-i cu puþoiul acesta, întreabã pe un ton rãstit zãrind în proximitatea sa glorioasã un aspirant. Îl ia în ºuturi. Îl trimite la bancul de lucru al literaturii, în bibliotecã, un caz restrâns al enciclopediei.
Ah, puþoiul!
Noi l-am construit. Spre sfârºirea plictisului lumesc, spre împrospãtarea imaginarului, pentru a face puþinã miºcare.
Diavolul albastru îi dã târcoale, sã-l viruseze, sã-l arunce în braþele serviciilor secrete inamice, agent de influenþã cu sau fãrã ºtirea lui.
Bineînþeles cã imberbul pune mâna pe dosarul secret al puþoiului. Diavolul i-l pune sub nas. L-a scos de sub teascul arhivelor prãfuite.
Academia e þinta imberbului. Trebuie sã plãteºti, nu-i aºa?