Efortul unei "lupte" e demn de cauze mai bune. Am alte smecherii de bibilit, mult mai importante si mai productive. Faza asta cu cinematograful incepe incet, incet sa ma plictiseasca.
Eu deja mi-am postat definitia, p-aici pe undeva.

Nu e vorba de nici o confuzie,e drept ca un cititor neavizat ar face o confuzie,totusi faptul ca Graphic Design tine de Politehnica si nu de Arte inseamna ca in curriculum-ul de obiecte studiate sunt si niste ramuri de matematica(presupun,nu stiu,nu m-a interesat).Faptul ca e inginer(lucru scris probabil pe diploma) e besides de point,ceea ce e important e ca a terminat Graphic Design.In consecinta se poate observa la WKW o importanta sporita acordata decorurilor si in special culorii(lucru pregnant in 2046).
Toate bune si frumoase numai ca mergand si pe definitia data de ALS ceea ce e fundamental cinematografic e dinamica,iar decorurile si culoarea sunt parametri statici.Intrebarea este daca WKW a dat atata importanta unor parametri statici incat dinamica filmului devine un lucru secundar.

P.S.Problema e mai degraba de ordin teoretic decat practic,am vazut de 3 ori 2046 si filmul se misca bine.Totusi pt. mine culorile sunt prea violente.

@nume

ceea ce a dat ALS este undeva intre o definitie si o maxima. desi el spunea ca maximele l-au preocupat mai mult in 'prima parte a carierei'... :huh:

Pt. oamenii interesati de Eros.Transcript dupa un articol din NYTimes.

"Eros" is a trilogy - given the subject, perhaps it would be better to say a ménage �* trois - of short films dealing, sometimes obliquely, sometimes more directly, with sex. For the three filmmakers involved, Wong Kar-Wai, Steven Soderbergh and Michelangelo Antonioni, this is hardly a new area of concern.

Mr. Wong, most recently with "In the Mood for Love" and the forthcoming "2046," confects lavish, gorgeous tableaus of yearning. He has become one of contemporary cinema's great sensualists. Mr. Soderbergh, director of one of the best-known movies with the word sex in the title ("sex, lies and videotape"), has a more detached, analytical sensibility, but like Mr. Wong he often approaches the act of filmmaking itself with palpable ardor. And then there is Mr. Antonioni, now in his 90's, who reinvented the language of film eroticism while his two collaborators were still in diapers.

The producers of "Eros" conceived the project in part as an homage to Mr. Antonioni, whose name is also the title of the film's languorous theme song, performed in Italian by the Brazilian singer Caetano Veloso. The song, accompanying interstitial drawings (by Lorenzo Mattotti) that depict lovers in various postures of bliss, meditates on the paradoxical nature of love, which is described as a "useless window." Those words suit "Eros" as well; lovely though it is to look at, it does not reveal very much.

Sampling the works of three prominent directors in one sitting may be what gives anthology films like this one their appeal, but the experience is often more frustrating than fulfilling. (I leave it to you to supply the appropriate sexual metaphor). The only selection in "Eros" that works on its own terms is the first one, "The Hand" (directed by Mr. Wong), in part because it seems perfectly continuous with his other work. Like "In the Mood for Love" and "2046," "The Hand" takes place in Hong Kong in the early 1960's, a milieu of heavy rain, long corridors and beautiful silk sheath dresses.

As if to embrace his reputation as a couture fetishist, Mr. Wong has turned clothing into an explicit sexual metaphor. His hero (Chang Chen) is an apprentice tailor whose main client is an imperious call girl played by Gong Li. At their first meeting, after noting that a man in his profession without sexual experience can hardly be expected to understand how to dress a woman, she initiates him, in a scene that is erotically charged without being terribly explicit.

Working with his longtime cinematographer Christopher Doyle, Mr. Wong uses color and composition to collapse the distance between the senses. Often, you don't quite know what you are seeing, but you swear you can feel the texture and temperature of the bodies on screen.

"Equilibrium," Mr. Soderbergh's contribution, is decidedly cooler, though it shares cinematic luxuriance with "The Hand." Working with his favorite cinematographer - himself, under the pseudonym Peter Andrews - Mr. Soderbergh moves from undulating blue to rich, silvery black-and-white. The loveliness of the filmmaking, though, is almost too much for the story, an arch, hermetic joke about a 1950's advertising executive (Robert Downey Jr.) on a visit to his psychiatrist (Alan Arkin).

The actors are fun to watch and listen to, though their anxious, distracted communication could not be more distant from the wordless longing between Mr. Chang and Ms. Gong. What "The Hand" and "Equilibrium" do have in common is not desire but a fascination with how film can manipulate the experience of time. Mr. Wong's film, sliding over what does not concern the connection between his two main characters, condenses years into moments; Mr. Soderbergh, watching the clock, folds different layers of reality into a single short span.

More than anything else, it may be this concern with time that links Mr. Wong and Mr. Soderbergh with their master, Mr. Antonioni, who arguably did more to change the way moviegoers experience temporality than any other single director. His great trilogy of the 1960's - "L'Avventura," "La Notte" and "L'Eclisse" - are famously slow and elusive, their stories untethered from the conventions of beginning, middle and end.

"The Dangerous Thread of Things," his portion of "Eros," evokes those films in a way that verges on parody. A bored couple (Christopher Buchholz and Regina Nemni), living in a stone tower near a lake in Tuscany, wander through the landscape, bickering in post-synchronized Italian to the occasional accompaniment of tinny pop songs. They drive to a restaurant in their blue Maserati, and catch sight of a beautiful neighbor on horseback (Luisa Ranieri).

The man goes to visit her in her stone tower, and they exchange portentous remarks ("I hope you can handle my chaos." "What kind of chaos?" "Total chaos.") While she engages in some solitary foreplay on her bed, he stands on the roof, admiring her weathervane. Then they make love, and afterward the two women, both naked, encounter each other on the beach.

The effect is somewhere between a Mad magazine satire and a Maxim photo spread, but "The Dangerous Thread of Things" at least shows that Mr. Antonioni still has a lively eye, which he is content to train on picturesque landscapes and beautiful actresses. And why complain? As an old master, perhaps he has earned the right to be something of a dirty old man.

PROMO:

miine, la emisiunea 'fotograme', o discutie cu radu muntean si razvan radulescu dspr proiectul lor - un lungmetraj de fictiune cu actiunea plasata in timpul 'lovilutiei'...

ca si-n cazul emisiunii cu nae c. & andrei g. dspr woody a., a iesit cu ceva scintei in departamentele regulatoare ale tvr culturalului: s-a considerat ca se ia la misto mareata 'revolutie' :D

macar nu s-a pus bulina rosie cu 'ap'...

Sunt curios ce rating ai .... cred ca nu sari de 0,1 %

nume, in general emisiunile pe teme culturale au ratinguri care tind catre zero absolut... asta nu inseamna ca ALS are vreo vina, ci ca Romania e o tara de bizoni...

Multumesc pentru pretioasa informatie. Am sa-mi notez undeva.

heheheeeeeee... ai vrut sa fii rau? :P

"Taca-ti fleanca si canta!
de Dorin Tudoran
... Kazan a fost declarat un paria si crucificat.
Pentru Premiile Oscar, arta filmului este mai mult un pretext. In realitate, mecanismul ce misca deciziile Academiei este politichia.

Sunt putine arenele in care imbecila (in)corectitudine politica se imbina mai bine cu spiritul de gasca decat spectacolul prefatat de doua paparude – Joan (mama) si Melissa Rivers (fiica). In acest an, rolul de prezentator i-a fost daruit unui mascarici – Chris Rock. Dupa ce a sters podeaua cu George W. Bush, lucru ce nu a surprins pe nimeni, scalambaul a deschis tirul impotriva unor actori importanti. A fost nevoie de interventia lui Sean Penn pentru ca dulaul sa fie pus cu botul pe labe.

Motivele discutate public pentru care Martin Scorsese nu a primit niciodata un Oscar nu sunt nici singurele, nici cele mai importante. Newyorkez, Scorsese nu a fost niciodata "the cup of tea" al celor din Los Angeles. Acceptand, in 1999, sa inmaneze, impreuna cu un alt newyorkez, Robert De Niro, Premiul pentru intreaga opera titanului Elia Kazan, in fata unei asistente din care o jumatate nu s-a ridicat de pe scaun si nu a aplaudat, in semn de protest, sansele lui Scorsese la un Oscar au devenit aproape nule. Dupa ce a confirmat simpatiile comuniste ale unor oameni de film aflati pe listele negre ale autoritatilor federale si apartenenta altora chiar la un partid comunist, Kazan a fost declarat un paria si crucificat. Daca ar fi facut acelasi lucru impotriva unor simpatizanti nazisti ori membri ai vreunui partid fascist, ar fi devenit un erou.

Ca anul acesta Scorsese nu a luat Oscarul nu e o nedreptate, caci Million Dollar Baby e un film extraordinar, dar cand Gangs of New York a fost ras cu sange rece si cu el un actor genial ca Daniel Day-Lewis, s-a vazut ce pot face oamenii de arta deveniti comisari politici. Cu cateva zile inainte de decernarea acelor Oscaruri, mirosind ce se pregateste, regele interviurilor, Larry King, l-a invitat pe Scorsese la un talk-show. Ajungand la Daniel Day-Lewis, Larry King i-a spus lui Scorsese cam asa: "Daca nici el nu va lua Oscarul, chiar nu vad cine si pentru ce ar putea lua un Oscar pe lumea asta". Scorsese a zambit cu o resemnare de-acum istorica. Oscarul a revenit unui actor foarte bun, dar nici pe departe de talia lui Day-Lewis.

Halle Barry a luat si ea Oscarul pentru un film in care a gemut cam trei, patru minute intr-o partida de amor. Si atat. La aceeasi editie, Denzel Washington, altfel un actor foarte bun, lua Oscarul, desi nici pe departe pentru cel mai bun rol al sau ori pentru cel mai bun rol principal din filmele acelui an. Halle Barry avea sa ne si spuna in spiciul ei de multumire – unul despre rasa, nu unul despre arta – cam de ce meritasera ea si Washington Oscarurile in acel an.

Politica murdara a Oscarurilor nu va inceta, atata vreme cat va primi o mana de ajutor chiar de unde nu te astepti. Unul dintre cei mai ocoliti actori de catre politicienii oscarezi a fost un alt genial – Peter O’Tool. Pentru a drege busuiocul unei editii a Oscarurilor, lui O’Tool i s-a dat un Oscar onorific. Jignit si intelegand ce se vrea prin acest premiu, britanicul a raspuns initial cum se cuvine – a refuzat premiul si a explicat cu umor ca de nu a fost capabil sa ia pana la acea varsta un Oscar pentru interpretare, inseamna ca mai are mult de lucru pana la a merita unul pentru intreaga activitate. Pana la urma, a cedat demersurilor de toate felurile si s-a prezentat sa-si ia premiul. Mare tristete!

Asa cum jocurile politice nu pot fi tinute in frau decat de oamenii politici, murdara politichie a Oscarurilor nu poate fi exorcizata decat dinauntrul lumii filmului. Dar mintile de celuloid ale activistilor politici de la Hollywood sunt programate pe lunga durata. Gandindu-ma ca ei doresc sa controleze si scena politicii adevarate, ma intreb daca nu cumva exista o doza de dreptate in cartea Laurei Ingraham, intitulata Shut up & Sing (Taca-ti fleanca si canta). Ma grabesc sa reascult Somewhere Over the Rainbow cu Barbra Streissand, ca de activista politica ce raspunde la acelasi nume mi-e lehamite. "
J.N.

ca si cum ratingurile inseamna ceva :shock:
ma rog, daca vrei emisiuni cu rating - ai de ales intre 'stupize, stupize' si 'ciao darwin' :D
enjoy!

Inseamna, inseamna .... stii tu "bulionul" ala care se macereaza in Franta de vreo 15 ani si care a depasit in rating emisiuni de genul celor enuntate de tine. ;)

da ce, noi ne comparam cu francezii??
ca sa faci emisiuni gen 'bulion de cultura' (btw: inainte de asta a fost 'apostophes', iar dupa - adica acum - 'double je', emisiune la care si eu am fost invitat vara trecuta :P) iti trebuie cultura la greu - nu firfirele, ca la noi...
cultura k lumea - si un public pe masura.
aud?

De juma' de veac.

promo "FOTOGRAME"

miine, la ora stiuta: cu Andrei Codrescu (very funny!), radu afrim & ada milea.

(am mai inregistrat fo 4-5 - cu alecu solomon, cecilia stefanescu & tudor giurgiu: next week -, dorina chiriac, vlad massaci & andu dumitrescu; mihai mihalcea, eduard gabia, ion dumitrescu & rolando matsangos; adrian mihalache & ion manolescu; si - in fine - un 'face a face' exceptional cu alex. tocilescu, care stiu ca se va difuza pe 21 mai; restul filmarilor le vom face la tiff...)

Andrei Codrescu, RESPECT...

wow. Codrescu!
de ce, Leo, n-ai invitat-o si pe Carmen Firan? are o poezie si o proza destul de fotografica.
aveai doi americani in studio...

Cand faci o emisiune si cu mihaela radulescu? Fata e o eminenta cenusie in materie de cinema. Cica a vazut si Blowup. Ati putea avea niste discutii foarte interesante si pline de miez pe marginea acestui film. In felul asta ai repara si emisiune de la radio, pe care n-am avut onoarea s-o ascultam din motive pur tehnice (ala de la sunet era beat :(( ).

PROMO NUMBER FIVE :P

a vazut cineva 'fotogramele' de simbata? alea cu alecu solomon, tudor giurgiu & cecilia stefanescu? ca mi-a zis mama la tel ca a iesit f misto :lol:

daca nu, se mai dau miercuri la 10 a.m.
as usual.

Vazut si plictisit tare de tot.
Oricum, eram plictisit de inainte, altfel nu stateam sambata seara la tvr.

& why would u like to share yr boredom with us?? :((
jeez, it's like in some sort of 'bored anonymous' or smth... :?

:lol: :lol: :lol:
-Unde lucrezi mah ?
-La TVR !

:lol: :lol: :lol:

Am ras la faza asta. Sambata seara - tvr .

PROMO NUMBER SIX

miine, pe tvr cultural de la h 21, in 'fotograme' - sueta cu alex. tocilescu

1). http://www.jurnalul.ro/modules.php?o...rder=0&thold=0

2.) http://ham.elcom.pub.ro/~yo3fhm/youare.swf


3). http://www.jurnalul.ro/modules.php?o...e&sid= 363703

Revista noua?
Am dat intamplator peste prezentarea revistei Cinema cu DVD, care cica ar fi aparut din ianuarie. "revista ampla de indrumare a telespectatorilor in cinematografie", adica probabil o alta maculatura inutila, but u'll never know. Cica e si varianta in ungureste care, culmea, costa de 3 ori mai putin :shock:
Tot la newcomers, dar pe coordonate underground-elitiste, va anunt si noua revista 'Omagiu' - Vlad Nanca, Als, Vakulovski, Mircea Cantor, etc. Arata bine, dar probabil va muri repede ca si precedenta si mult mai titrata Octogon.

http://www.adevarulonline.ro/index.j...icle_id=131383

:sleep:

...si raspunsul

http://www.adevarulonline.ro/index.j...le_id=131 385

:sleep: :sleep: :sleep:

Nu, n-am discipoli. Pentru ca drumul ales de mine este foarte greu, cel mai greu din toata cinematografia. Nimeni nu se apuca sa faca un film istoric precum Nicolaescu. (Serge) :lol: :lol: :lol:

(se aud curcile razand in zare).
le serge strikes back.he's armed and dangerous.oh, excuse me, rectific: He's endangered and has arms.

Da.De data asta din pozitia Lotus

http://www.jurnalul.ro/modules.php?o...rder=0&thold=0

...everybody be cool this is a parody! 8)

Un articol pe care mi l-a trimis un prieten, "De ce iubim barbatii", scris de Georgiana Alexandru, aparut in Dilema, replica la faimosul "De ce iubim femeile". Mie mi-a placut.

Pentru ca nu fac cura de slabire atunci cnd fac burta dupa 30 de
ani; pentru ca incep sa ceara drepturi egale cu femeile; pentru ca se
fistcesc cind cineva gafeaza si ii intreaba, de fata cu consoarta, ce
mai face vreo iubita pasagera prin viata lor; pentru ca urasc sa mearga
la medic; pentru ca suporta mofturile si umilintele servite de femei in
pragul unor crize de nervi; pentru ca se simt abandonati daca pleci din
pat noaptea fiindca nu poti sa dormi; pentru ca se sperie de femeile
care pling, dar se insoara cu ele; pentru ca urasc supermarket-urile;
pentru ca se aprind dupa colegele sau subalternele cu picioare lungi
izvorte din fuste scurte; pentru ca din nobile simtaminte de vina
marturisesc nevestei ca au fost in "cartierul rosu";
pentru ca se tem sa ne spuna ca ne iubesc; pentru ca isi invaluie
slabiciunile in cuvinte, birouri ori masini pompoase; pentru ca sint in
stare sa fure, sa ucida, sa conduca pentru a se simti puternici in
fata unei femei; pentru ca stiu sa taca mai pasionant dect orice
femeie; pentru ca le vine greu sa mearga sa-si cumpere haine singuri;
pentru ca nu stiu sa spuna nici nu, nici da; pentru ca se insoara cu
printese legendare, care apoi se transforma in scorpii reale; pentru ca
stiu sa citeasca o harta; pentru ca pot sa schimbe neoane in case cu
tavan inalt; pentru ca stiu povesti si citate din clasici; pentru ca
stiu ca si eu le sint simpatica lor.

il stim, e misto.

Avem nevoie de rockozauri!

http://www.observatorcultural.ro/inf...xnrrevista=281

(descoperit multumita lui ALS)

n-ai si un conspect la articolul asta? am citit putin la inceput si n-am inteles ce vrea de fapt..

1x1= ?
2x1=?
3x1=?
4x1=?
5x1=?
6x1=?
7x1=?
8x1=?
9x1=?
10x1=?


Gaesesti vreo greaseala in "ecuatia" de mai sus ?

Presa de gravura. Dupa starea de functionare, presele de gravura se clasifica in: stricate si functionabile.

"Navigator, Navigator rise up and be strong
The morning is here and there's work to be done.
Take your pick and your shovel and the bold dynamite
For to shift a few tons of this earthly delight
Yes to shift a few tons of this earthly delight."

Un cronicar de film aparut relativ recent, un bun amic de-al meu, J Lo, pe site-ul Cineplus. E scurt, la obiect, si are umor, calitati pe care eu nu le intrunesc intotdeauna si pentru care il apreciez intr-o 'invidie' rituala. Nu dau zece Gorzo pe unu ca el.

http://www.cineplus.ro/stiril?action=1&cid=1

Link oferit prin amabilitatea unui alt amic bun de-al meu, EgoN.

Eu n-as da 10 J Lo pe un Ambra Blu (desi nu sunt tocmai un fan al lui Ambra-Blu-cand-scrie-despre-film)

Unul dintre ultimii Aristocrati...a beautifull soul

Alexandru Paleologu s-a nãscut într-o veche familie boiereascã care îºi are originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat în Þãrile Române dupã Cãderea Constantinopolului. Paleologu a fost de asemenea un descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu. Tatãl sãu, a fost un deputat PNL ºi apoi secretar general in ministerele Justiþiei si Finanþelor. Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucureºti ºi apoi a studiat la Universitatea Bucureºti, unde este licenþiat al Facultãþii de Drept.

În 1944, devine Referent la Comisia Românã de Aplicare a Armistiþiului, iar între 1946 ºi 1948 este ataºat de legaþie la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al României. Urmarit de "Securitate", reuºeºte sã scape ºi sã trãiascã în clandestinitate sub un nume fals în oraºul Câmpulung-Muscel pânã în 1956, când va funcþiona ca cercetãtor ºtiinþific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secþia Artã Veche.

În 1959 a fost arestat ºi condamnat la 14 ani de muncã silnicã, la închisoare întâlnind alte mari nume ale culturii româneºti, precum Constantin Noica ºi Alexandru Ivasiuc. A fost eliberat prin decret de gratiere în 1964. Dupã eliberare, este reintegrat în acelaºi Institut, Secþia Teatru. Devine Secretar literar la Teatrul "C. I. Nottara" din Bucuresti în 1967, an în care devine ºi membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 ºi 1976 este redactor la Editura "Cartea Româneas
Dupã revoluþia românã din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franþa începând cu 1 februarie 1990, dar demisioneazã la scurtã vreme dupã aceea, ca protest la mineriada din iunie 1990. Dupã aceea, devine membru al Partidului Alianþei Civice, înfiinþat de Nicolae Manolescu, fiind între 1992 ºi 1996 senator în circumscripþia electoralã Argeº. ªi-a continuat mandatul de senator din partea Partidului Naþional Liberal, fiind între 1996 ºi 2000 senator de Vrancea ºi între 2000 ºi 2004 senator de Bucureºti.

În anii de dupã 1989 a recunoscut într-un volum de convorbiri cu istoricul ºi romancierul Stelian Tãnase colaborarea sa cu Securitatea ºi ºi-a cerut iertare public.





"Spiritul ºi litera. Eseuri critice", 1970
"Bunul-simþ ca paradox. Eseuri", 1972
"Simþul practic. Eseuri ºi polemici", 1974
"Treptele lumii sau calea cãtre sine a lui Mihail Sadoveanu", 1978
"Ipoteze de lucru. Studii ºi eseuri literare", 1980
"Alchimia existentei. Eseuri si portrete", 1983. A doua editie, revizuita, 1997
"Souvenir merveilleux d'un ambassadeur des golans" (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor), Editura Ballard, 1992; Editura Humanitas, 1993
"Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor", 1992
"Sfidarea memoriei", 1995(un dialog cu Stelian Tanase)
"Despre lucruri cu adevãrat importante", 1997; a doua ediþie 1998
"Interlocuþiuni", 1997
"Politeþea ca arma. Convorbiri ºi articole mai mult sau mai puþin politice" (2000)
"L'Occident est a l'Est" (2001)
minunatele pagini din "Epistolar" etc.

Din ultimul numar al buletinului de distractie si divetisment B 24 Fun am citit si mi-a placut articolul lui Gorzo despre 'The Island'. Nu e asa stufos ca de obicei, e sobru, usor ironic si la obiect.

Mi-a placut mult textul asta scris de Badilita. Una dintre cele mai finute si mai sensibile evocari aparute dupa moartea "conului Alecu' "


Ultima lectie

AL. Badilita



Al. Paleologu s-a stins. Båtrânul scåpåråtor cu costumul la patru ace, cu nodul la cravatå geometric mestesugit si coltul batistei iesit delicat din buzunarul de la piept, cu bastonul de George Bryan Brummel crescut parcå,natural, din încrengåtura mâinii drepte a fåcut ultima reverentå înainte de a ne spune adio.Ne-a låsat un raft de cårti minunate,
inconfundabile, deo-potrivå profunde,gratioase si tonice, plus conturul unui destin: tânår monden si curtezan imbatabil;„dusman al poporului” håituit de potera bolsevicå; ascet câmpulungean lângå chilia lui Noica; puscårias de lux; père de famille incåruntit deja; colaborationist ispåsit printr-un gest public de o noblete coplesitoare;
Ambasador, cu majusculå, al golanilor; senator atipic, cozeur genial si
bunic împåtimit; întelept acid; senior jovial. Imposibil så cuprinzi în câteva
formule aura unui ins unicat.La fiecare revenire a mea în ¡arå casa
de pe Armeneascå 34 era o haltå obligatorie, prima pe listå. De vreo doi
ani gazda nu mai putea coborî scara dintre etaje. O urcam noi, cu strângere de inimå,fåcând supozi¡ii angoasate despre starea lui de sånåtate sau gradul de degradare fizicå. Nicicând Al. Paleologu nu mi s-a pårut mai viu si mai tonic intelectual decât în acesti ultimi ani, când boala îl împutinase si-l încovoiase peste måsurå.
A fost, pentru mine, singurul om suferind cu care am putut vorbi pe såturate si fårå pudibonderii despre mizeria muririi. Îl enerva „murirea”, „tråirea mor¡ii în stare de constientå”, dar lua lucrurile ca atare,dat fiind cå nimeni, absolut nimeni nu avea cum så i se substituie. Moartea fizicå e solitarå. Cea spiritualå nu existå. Al.
Paleologu mi-a dovedit, într-o searå deprimåvarå, cât de esentialå este, de fapt, „banala” întrebare „ce mai faci?” Dupå câteva secunde de încordare låuntricå mia råspuns: „De o lunå am început så mor”.Apoi mi-a descris stare cu stare în ce constå murirea unui om pe acest påmânt,de la insomnie si sufocare „cerebralå” pânå
la sila de a-si pune a doua zi dimineatå „cravata cea mai potrivitå”.
Si pentru cå am ajuns aici, må simt dator så fac o mårturisire: agonia lui Al. Paleologu a fost una din cele mai impresionante probe de cavalerism din câte mi-a fost dat så cunosc. A încetat så se bårbiereascå abia cu patru zile înainte de moarte, când mâna dreaptå îi paralizase complet. Chiar si asa a tinut så se ridice din pat, så-si facå migålos toaleta, så-si
punå costumul de primire a musafirilor…Nu voi uita niciodatå aparitia lui din februarie 2004: se misca teribil de greu, sprijinit de un cadru de fier.Drumul dintre cele douå încåperi de sus i-a luat un sfert de orå. Dar tinuta era absolut impecabilå. La plecare l-am implorat så råmânå asezat. Dupå o scurtå ezitare înså m-a pus la punct: „Dragul meu, lucrurile trebuie fåcute corect pânå la capåt”. Si, sprijinit de amândoi,de Coana Pia si de mine, s-a ridicat, cu un rictus de suferintå pe obraz, ca så-mi dea pårinteasca îmbråtisare.
Al. Paleologu a murit cum a tråit, ca un gentleman desåvârsit. A stiut så-si råscumpere la timp momentele învåtate din Pateric, din Montaigne, din Scrisorile lui Varsanufie si din piesele lui Eugen Ionescu. Conu Alecu a fost unul din båtrânii care au întinerit cel mai frumos înainte de a muri.Patru bårbati au încarnat, pentru mine, spiritul de
rezistentå la prostie si necredintå în ultimele douå decenii: Ioan Paul al II-lea, Soljenitîn, dintre stråini,Steinhardt si Paleologu, dintre români. Trei dintre ei au plecat. A mai råmas, izolat si neascultat, doar Soljenitîn. Ce va fi dupå? Teribilå întrebare.
Roagå-te pentru noi, Coane Alecule!

oribil! :sick:
dulcegarie lacrimogena, kitsch & cu iz de tamiie...

ferparul e un gen dificil.

PS btw, e C. badilita!

wow, ce ma enerveaza "habotnicul" asta ortodoxist Badilita. sa stai la Paris si sa fii atat de ... mi se pare o contraperformanta uriasa. mai bine s-ar duce la o manastire si n-ar mai polua spatiul public.
oribil si jegos atacul sau impotriva lui Manolescu.

Mäcar patruzeci de zile puteati sä vä abtineti.

dar ei, 'ferparistii', s-au abtinut??

consider ca, meaning well - nimeni nu contesta asta! -, i-au facut mai mult rau raposatului paleologu, poluindu-i amintirea cu lacrimile lor uleioase... unui om atit de elegant (si pe dinafara, si pe dinauntru) i s-ar fi potrivit omagii decente si sobre, nu icniri & lamentatii de babe cuvioase de pe la marginea satului (vezi - dar mai bine nu! - uguiala ilizibila a elenei dulgheru in 'adev. lit. & artistic' :sick: ).
majoritatea au invocat statutul de boier al lui al. p. ('ultimul boier', etc), cu aerul ala coplesit de tirgoveti precari, care n-au mai cunoscut in viata lor un boier autentic... or, este o mitocanie: desi reprezentant al unei 'rase' pe care le disparitie, 'conu alecu' era de admirat pt multe altele - in primul rind cartile sale (dspr sadoveanu, de pilda!), rationalitatea voltairiana, paradoxurile vertiginoase, umorul colocvial & devastator, 'le parler cru' (atunci cind se impunea!) si suprema libertate de a fi - adeseori - in raspar cu opinia comuna.

Exegeza aia pe Baltagul mi-a placut si mie, in rest m-am abtinut sa citesc alta carte scrisa de acest domn mort.

referitor la ecourile din presa, la moartea lui alexandru paleologu, articolul lui mircea mihaies din romania literara mi s-a parut ok.
change of(f)-topic: i'm always a big fun of pastilele lui dan perjovschi din 22.

away from topic - all mobile-codependent-yet-mobile-haters

articolul sub sigla mobile graphics "screen savers", design week, no 34, august 2005.
vezi Shepard Fairey - the obey icon.

www.startmobile.com (for further refference cica-nu accesai...)


(si mai e de asemenea articolul "obvious is beautiful"..-cum puteam trece peste titlul asta scris MARE-evident, despre campanii non-subtile.m-am amuzat :P )

kiar ieri m-am vazut cu mircea mihaies, dar nu stiam de txtul din 'rom. lit', asa ca am vbit dspr cele dspr l. cohen din 'id': i'm a huge fan of l.c., & he knows it (mircea m, nu l.c.! :( ).

si eu sint fan perjo, i'm just worried de cit de 'minimalist' can he get: un cuvint? o vocabula? o silaba? ;)

Perjo (asa-i spun prietenii) a scos si o carte cu tabletele sale minimaliste.
adevarul e ca unele tablete imi plac, altele mai putin, dar il citesc intotdeauna. mai aflu pe unde umbla omu', ca e mereu pe drum (burse, calatorii si alte... "instalatii" cu Lilea).

- excelent numarul de "Dilema veche" - Mai pune mana pe o carte! - 2005.
dilematicii chiar citesc...
- frumos omagiu lui Paleologu - interviul - mai vechi - cu Tita Chiper. despre asteptare in general si despre asteptare in puscarie...
- raspunsuri dandy-ste - Adriana Babeti - la Chestionarul lui Proust.
- nu mi-a placut prea tare cum a scris Gorzo dsp "Negutatorul din Venetia". parca a "esuat" mai mult ca alta data. la "Negutatorul..." ALS l-a batut clar (vezi cronica - excelenta - din Ziarul de duminica).