pe mine ma bine dispune antiamericanismul tau, Korbene.
am mai discu... polemizat. nu mai e cazul.
mie imi plac mult oamenii tristi si suferinzi... spun adevaru' lor despre viata. si eu sunt la fel, doar ca sunt proamerican convins, destul de orgolios (uneori prea, spun cunoscutii mei), nu primesc de la nimeni "moduri de utilizare"... am si stat acolo ceva vreme...

Ok, poate sunt eu prost, dar am impresia ca multi dintre acesti "tristi" si "suferinzi" isi exagereaza mult sentimentele, de genul fac din tantar armasar spre a parea mai interesanti... E adevarat ca e interesant sa porti o discutie cu cineva care e cu adevarat trist/suferind pentru ca cei de acest gen au tendinta sa vada lucrurile in esenta. Nu-i suport pe aia care exagereaza sub nici o forma.

@BeNny
ai cumva impresia ca sus-evocatul Korben exagereaza?

Heh, nu, nu faceam nici o aluzie la Korben :) Vorbeam in general pentru ca mi-a atras atentia ce ai scris tu acolo. Korben nu mi s-a parut ca a exagerat, acum ca am citit ce a scris

am citit doua articole despre Ion Iliescu (o ciuca a batailor acum, dar nu cred ca sufera prea mult) scrise de Mircea Cartarescu si Alex. Leo Serban. Pe Mircea l-am mai reprodus aici (imi place cum se implica si mi se pare un analist fin). Iata articolul lui Alex. Leo Serban. nici nu banuiam ca "hedonistul" are timp - intre o calatorie la Londra si una la Salonic - si pentru batranul stalinist. Ii face bine freza si ii semneaza gras recomandarea sa dispara: "Cel mai bun lucru ar fi sã disparã.
Din tarã, din istorie. De tot.
N-am mai citit asa ceva de la strigatul acela disperat al lui Laurentiu Ulici, care se intreba de ce oamenii continua sa moara, pe cand lui Adrian Paunescu (autointitulat "porkul") nu i se intampla lucrul acesta.
Articolul lui ALS a aparut in Dilema veche, nr. 50/2004.


"Ion Iliescu

Nu era necesar ca Ion Iliescu, din fericire fost presedinte al României, sã-l gratieze pe criminalul Miron Cozma pentru ca pãrerea noastrã - despre Cozma si despre Iliescu - sã rãmînã neschimbatã. Dar, asa cum unii simt nevoia sã urineze la plecare, asa a simtit si Iliescu dorinta irepresibilã sã-si stampileze al 2-lea + 1 mandat cu semnãtura lichidã a infamiei...
Sã mai reamintim?
Iliescu i-a chemat pe mineri, apoi le-a multumit; Iliescu a fãcut si desfãcut guverne; Iliescu a bãgat zîzanii între membrii guvernelor; între membrii guvernelor si opozitii; între guverne si cetãteni; între opozitii si cetãteni; între cetãtenii de etnie românã si cei de etnie maghiarã; Iliescu a strigat unui ziarist "Mãi, animalule!"; Iliescu s-a rãtoit la oricine nu a fost de acord cu el; Iliescu s-a rãzbunat pe oricine nu a fost de acord cu el; Iliescu ne-a fãcut sã-l votãm, pentru a nu-l vota pe Vadim Tudor; Iliescu l-a decorat pe Vadim Tudor; Iliescu l-a gratiat pe Miron Cozma.
A fost "ultimul pe listã", dar mereu primul acolo unde era ceva de stricat - o imagine, un guvern, o tarã.
Sub figura lui "bonomã", de om "rezonabil", Iliescu este cel mai mare intrigant al tranzitiei de la epoca Iliescu la epoca Iliescu. Sã nu ne lãsãm înselati de aparente: Iliescu poate pãrea un biet pensionar care dã de mîncare porumbeilor în Cismigiu, dar "Bunicuta" e o cutrã. Nu pentru cã e (încã mai e) comunist, ci pentru cã e mascat, machiat, machiavelic.
Ceausescu a stãpînit 25 de ani; Iliescu îl va bate si aici: România lui, bolnavã de 15 ani, îi va supravietui cel putin pe-atît, cu bolile ei cu tot.
A fãcut, totusi, si ceva bun acest individ?
Nu. Cel mai bun lucru ar fi sã disparã.
Din tarã, din istorie.
De tot.
P.S. Aiuritoarea succesiune a evenimentelor din 17 decembrie impune o revenire: si dacã PSD-ul nu este decît o adunãturã de ageamii? Si dacã Iliescu e putin "dus"? La Bruxelles, pe lîngã Geoanã, Nãstase si Iliescu la patru ace, închisi la toti nasturii si-n largul lor printre eurocrati, Bãsescu - descheiat la hainã si usor debusolat - pãrea un chefliu mahmur dupã o nuntã... Aparentele însalã: era singurul care avea capul pe umeri - restul erau niste paiate cu fite."
Alex. Leo SERBAN

si articolul lui dragos musat din numarul cu probleme al academiei catavencu e un atac virulent la adresa lui ilici.

A-l pune pe Iliescu in piuneze nu mi se pare o mare vitejie, dar a-l incorona pe Basescu cu intelectul strategului si morala unui heruvim imi pare un act depersonalizat.
PS: nu am votat si fac likid pe orice politician.

cei care n-au votat - nu exista. abia din acest moment se poate observa directia likidului...

un articol (Curentul, 25 ianuarie 2005) despre moravurile si libertatile lor :P (prilej de jubilatie si rechizitoriu moral pt antiamericanii de pe forum!!!) :P :P :P

Premiera incendiara la Sundance 2005
"Inside Deep Throat" - analiza celui mai controversat film porno din Statele Unite

In 1972 se lansa filmul "Deep Throat", produs in sase zile cu un buget de 25.000 de dolari.
Cativa ani mai tarziu, filmul avea sa devina un adevarat fenomen cultural, incasarile estimate ridicandu-se la fabuloasa suma de 600 milioane de dolari. Pe langa impactul urias asupra societatii americane, care a generat o sumedenie de dezbateri si procese, termenul "deep throat" a intrat atat de tare in folclor, incat a devenit porecla celui care i-a ajutat pe ziaristii de la "Washington Post" - Bob Woodward si Carl Bernstein - sa cerceteze scandalul Watergate, in urma caruia presedintele Richard Nixon si-a anuntat demisia.
Dupa 33 de ani, Festivalul Sundance a gazduit premiera documentarului "Inside Deep Throat" - o analiza atenta a acestui fenomen care a bulversat America.
Premiera documentarului produs de Brian Grazer (laureat al premiilor Oscar pentru "Apollo 13", "A Beautiful Mind" sau "8 Mile") a avut loc vineri seara la Festivalul Sundance, evenimentul anual destinat exclusiv filmelor independente.
Or, in conditiile in care fondatorul festivalului, actorul Robert Redford, a declarat ca aceasta editie va fi dedicata portretizarii fara perdea a societatii americane, premiera documentarului "Inside Depp Throat" nu putea gasi un loc mai bun.
Asa cum era de asteptat, documentarul este interzis tinerilor sub 17 ani, deoarece contine scene explicite de sex extrase din filmul original, care i-a transformat pe Linda Lovelace si Harry Reems in primele staruri ale industriei filmelor pentru adulti.

"Primul film porno vizionat de femeile din clasa mijlocie"

Intervievat despre ideea realizarii acestui documentar, Brian Grazer a declarat: "<Deep Throat> a produs o explozie atomica in cultura americana. A fost cel mai profitabil film produs vreodata si, in acelasi timp, cel mai controversat. Mai mult decat atat, lansarea sa le-a adus, pentru prima data in istoria cinematografiei americane, pe femeile din clasa de mijloc in salile de cinema destinate productiilor pentru adulti. Documentarul nostru nu a disecat doar filmul in sine, ci si impactul sau asupra fiecarui aspect al culturii populare: moda, politica sau limbaj. In anii ´70, popularitate sa a fost sprijinita de personalitati precum Bob Hope sau Johnny Carson, care au vorbit despre acest film in emisiunile lor. Era normal sa incercam sa vedem cum a influentat acest film viitorul culturii americane".

600 milioane de dolari disparuti in neant

Pe langa aspectele legate de impactul filmului original asupra culturii americane, realizatorii documentarului prezentat la Sundance au incercat sa-si dea seama ce s-a putut intampla cu incasarile acestui film, care nu au ajuns niciodata la actori sau la echipa de productie. Conform producatorilor, "Deep Throat" a fost sprijinit puternic de crima organizata a anilor ´70, fiind difuzat in cinematografe printr-un sistem ingenios, ce nu a permis calcularea exacta a incasarilor totale.
"In urma cercetarilor, am descoperit ca filmul a fost distribuit in cinematografele americane prin curieri si nicidecum prin retele specializate. Dupa ce rula intr-o anumita sala, curierul se intorcea sa incaseze banii, mergand apoi cu o copie a filmului la urmatoarea sala. Cu ajutorul acestui sistem, nu s-a putut calcula niciodata suma totala incasata de acest film. Estimarile arata 600 milioane de dolari, insa realitatea ar putea fi alta", a spus Gerard Damiano, regizorul filmului original. "Oricum, misterul banilor nu cred ca va fi vreodata elucidat", a adaugat acesta.
Dupa Sundance, documentarul produs de Image Entertainment in colaborare cu HBO Films se va lansa oficial in cinci orase din Statele Unite, data anuntata de producatori fiind 11 februarie...
Andrei Vulpescu

Citeste semnatura.

Cartarescu devine – daca nu a fost dintotdeauna – si cel mai tare publicist... iata un articol din Jurnalul national din 1.02.2005 despre vanatoarea sinistra Tziriac Ion-Nastase Adrian. recunosc ca Tziriac ma enerveaza tot mai mult (... plus ca vorbeste tot mai prost romana), iar Adrian Nastase - prin tot ce este si ce face - imi forteaza limitele dispretului.

Vanatoarea rusinii nationale

Mircea Cartarescu

Opinia publica n-ar trebui sa treaca usor, ca peste un fapt divers, peste cea mai rusinoasa si mai cinica fapta din istoria recenta a Romaniei: masacrarea barbara, fara nici un fel de justificare etica sau de orice alta natura, a aproape doua sute de mistreti pe "vesnicele plaiuri ale vanatorii" de la Balc, detinute de Ion Tiriac.
Totul este aici simptomatic si semnificativ, de la felul in care magnatul a intrat in posesia imensului fond de vanatoare – cu cateva milioane de lei a obtinut, total ilegal, o concesiune pe... 49 de ani! – la faptasi si la implicatiile asupra imaginii Romaniei. Nu ne ajungea ca suntem vazuti ca o tara batuta de Dumnezeu. Ni se atribuie acum si obiceiuri barbare, de mult disparute in tarile civilizate. Fiindca in luminatul Occident perversii nu mai pot poseda fetite de doisprezece ani, ei se duc in Thailanda, unde pentru o bucata de paine le gasesc din belsug. Fiindca sadicii insetati de sange nu pot omori, niciunde-n Germania sau Suedia sau Austria, nobilele creaturi salbatice din munti, mandria si podoaba fiecarui tinut, ei vin in Romania, fiindca aici e satul fara caini al Europei.
Cand bufnita alba a fost in pericol in America, pentru ocrotirea a cateva sute de exemplare s-a mobilizat o natiune-ntreaga. Altadata o industrie imensa a blanurilor atat de ravnite candva de femei, a disparut pur si simplu, distrusa de luptatorii pentru drepturile animalelor. Numai la noi ursul, cerbul si mistretul, vanati nu pentru carne, nici pentru blana, ci pentru satisfactia egoista a unor ticalosi, nu sunt aparati de nimeni. Am vazut la televizor discutii moi si sterile, marginite la "legalitatea" cumplitului masacru de acum doua saptamani. Dar cine ne va da-napoi cei doua sute de mistreti? Cine a-nteles cat de las, de inuman, de nedemn e sa omori fiinte care nu ti-au facut nici un rau si care sunt total lipsite de aparare in fata armei tale? Cine-a protestat impotriva (ca tot vorbim de porcine) a scroafelor suite-n copac, care-au uitat de unde-au plecat si se cred acum boieri de vita veche? Cine s-a simtit umilit de inaltii functionari si manageri ai industriilor Europei civilizate care-au venit la noi sa ceara nu "pamant si apa", ci adrenalina, excitatie, imaginea totemica a sangelui varsat pe pamant, dovedind ca omul, chiar si in costum Gucci, a ramas un animal blestemat, omorator de animale?
Dublul Tiriac-Nastase (ce frumos suna pe vremuri expresia asta, cat ii iubeam pe maestrii tenisului!), dar celalalt Nastase, rafinatul colectionar de arta si ucigasul de animale, se face vinovat azi de o injosire a imaginii tarii noastre fara egal de la mineriade incoace. Pe Ion Tiriac l-am iubit si l-am respectat multa vreme. Ca tenisman, imi placea mai mult decat Ilie, pentru ca reprezenta pentru mine rezistenta morala, vointa neabatuta de a ajunge cat mai sus. L-am admirat apoi pentru reusita sa in afaceri, pentru tinuta sa demna, pentru greutatea si asezarea vorbelor sale. Intr-o vreme, in naivitatea mea, vedeam in el chiar un posibil presedinte al tarii. Cum a putut acest om moral si sfatos sa-si murdareasca in asemenea hal obrazul cu aceasta vanatoare care numai vanatoare n-a fost? Cat isi iubeste acest om tara, cand a transformat-o intr-un bantustan unde inca se mai face comert cu blanuri de leopard si cu fildes? L-am auzit spunand la televizor ca vanatoarea e "cea mai veche meserie din lume". Da, cand oamenii mureau de foame, trebuiau sa vaneze animale. Dar cand ucizi de dragul de a ucide, fara strop de compasiune pentru animalele surprinse si innebunite de groaza, pe care glontele intrat in carne le doare cum te-ar durea pe tine, cand ucizi zeci si sute de fiinte vii fara mustrari de constiinta, asta nu se mai cheama nici meserie, nici sport, ci viciu pervers, rusinos, injositor ca betia, ca mersul la curve sau ca jocul de carti. Nimic nobil in vanatoarea voastra regala. Doar mizerie umana transpirand prin haine si parfumuri si jeep-uri si arme scumpe.
Cat despre Adrian Nastase... Vor intelege vreodata oamenii amarati care l-au tot votat, analfabetii, pensionarii, satenii din fundul Moldovei si-al Olteniei, cat de strain este acest om de ei si de umanitate? Isi vor da seama, in satucurile lor fara canalizare, in apartamentele lor fara caldura, ca un om nu poate fi om daca omoara zeci de porci mistreti intr-o singura zi, la o luna dupa ce a promis in fata unei natiuni intregi ca nu se mai atinge de arma de vanatoare? In ceea ce ma priveste, acest individ ma fascineaza mai departe, ca un abis in care privesc tot mai adanc si ma cutremur tot mai tare.
Invit si implor deci opinia publica, societatea civila, organizatiile ecologiste si pentru protectia animalelor (si nu in ultimul rand institutiile statului) sa se implice in acest caz rusinos, care, pe langa multe alte implicatii, dezvaluie dedesubturile hidoase ale vanatului de animale salbatice in Romania.

mda, e tare trendu cu articole dsp tara, democratie, presedinte
am citit ultimele doua dileme vechi
same old, same old.....
surpriza placuta a fost un supliment catavencu dsp epoca de aur
kindda made me think....
ce vremi si ce oameni

maine, dupa 17.00 se ancheie timpul de viata acordat de teroristii arabi pentru jurnalistii romani. mi se pare infiorator ca exista asemenea creaturi cu infatisare omeneasca si ca, ni se spune, au si ei un Dumnezeu al lor.
iata un articol al lui Cartarescu publicat in "Jurnalul national". aflat la Viena cu o bursa, Mircea traieste cu noi tragedia acestor zile.

Iesirea din cosmar

Mircea Cartarescu

Ar trebui sa ne retragem trupele din Irak ca urmare a ultimatumului dat de teroristii care-i detin pe cei trei ziaristi romani? Aceasta intrebare nu se poate pune la rece si nu poate fi discutata cu calm.

Aproape orice poti spune in situatia de fata se reduce la un tipat de frustrare si de agonie, pentru ca nu traim in acest moment o drama (ca un impas politic ce s-ar putea negocia), ci o tragedie. Intr-o tragedie nu exista cai de a evita nenorocirea. Orice raspuns ai da, el se dovedeste aberant si inacceptabil. Este motivul pentru care oamenii renunta sa abordeze intrebarea frontal, preferand s-o desfaca in partile ei componente: e bine sa avem trupe in Irak? E bine sa cedezi unui santaj politic? E mai pretioasa viata unui cetatean decit politica de stat (sau decat orice altceva)? Aceste intrebari insa au legaturi foarte indepartate intre ele si practic nici o legatura cu nevoia de a lua o decizie rapida in situatia concreta din teren.
De fapt, situatia concreta e inanalizabila, caci se reduce la propria ei enuntare. Ce se intreprinde concret nu mai sunt nici macar negocieri (fiind vorba de un ultimatum), ci chestiuni de logistica: pastrarea contactului cu rapitorii, localizarea lor in teren, proceduri curente, cit se poate de practice in astfel de situatii. Nimeni nu-si mai pune problema vreunei legitimitati morale, politice sau de alta natura. Cum ii scoatem vii de acolo? Iata tot ce conteaza.
In astfel de imprejurari se arata (sau se nasc, daca nu existasera deja) idealistii, umanistii, pacifistii neconditionati. Ei cer statelor sa se retraga din orice conflicte in numele unei ideologii a iubirii. Orice razboi e rau, prin urmare el nu trebuie purtat. Nici un pret nu e prea mare pentru evitarea lui. Cei ce gindesc astfel, pacifistii britanici ce refuzau razboiul contra lui Hitler, beatnicii americani care cereau retragerea trupelor din Vietnam, adversarii tot mai numerosi ai prezentei americane in Afganistan si Irak se aduna si demonstreaza pentru valori ce li se par certe si indiscutabile, in afara judecarii lor intr-un context de politica reala. Istoria a aratat ca toti acesti oameni manati de sentimente nobile au gresit intotdeauna, de fapt i-au ajutat nepretuit pe Hitler, pe comunistii vietnamezi sau pe teroristii arabi. Ce-nseamna, in situatia ziaristilor rapiti, sa urmezi retorica nonviolenta si antirazboinica (mixata cu un antiamericanism de data recenta in Romania)? Nici un fel de garantie ca ostaticii vor fi eliberati, in schimb o confirmare a eficientei rapirilor de persoane, un semn cert de slabiciune a unei natiuni moderne in fata unor grupuri ce dispretuiesc viata umana (caci sa nu uitam: nu statul nostru, ci teroristii pun viata ziaristilor nostri in primejdie), o moarte simbolica pentru noi toti.
Statul are datoria sa negocieze rabdator viata cetatenilor sai aflati in pericol, chiar si in conditii inacceptabile politic. Sa examineze atent chiar si santajele cele mai murdare. Sa faca absolut tot ce-i sta-n puteri pentru salvarea celor amenintati. Dar nu chiar cu orice pret. Privind putin mai departe de lungul nasului, chiar si cetateanul cel mai impaciuitorist poate vedea ca unele targuri au consecinte atat de catastrofale, incat ele pur si simplu nu se pot face. Teroristii pot cere in definitiv orice. Ei sunt in afara oricarei legitimitati si a oricarui joc politic. Statele care cedeaza o data vor ceda intotdeauna, ceea ce, intr-o lume interconectata, in care pur si simplu nu poti fi neutru, e o catastrofa inacceptabila. Discutia legitimitatii prezentei trupelor internationale in Irak e o cu totul alta problema, care nu poate fi analizata cu sabia deasupra capului.
Cum sa spui toate acestea parintilor, sotilor si prietenilor celor rapiti e insa cu totul altceva. Cum sa explici populatiei, care reactioneaza emotional, ca ai permis sa fie omorati trei conationali – si asta e cu totul altceva. Nu exista iesire, e o tragedie si pentru ziaristi, si pentru negociatori, si pentru noi toti, romanii. Istoria e adesea "un cosmar din care nu ma pot trezi", cum scria Joyce. Nu pot decat sa sper din tot sufletul ca ziua de azi, la expirarea ultimatumului, sa aduca nu jale, ci usurare si bucurie in inimile tuturor.

Ntz, ntz, ntz ... ce chestie. E alaturi de noi trup si suflet. Mai ca-mi incolteste o lacrima.

Snuffff !!!!!

Semnat Andrei Gheorghe, articolul anului, if you will. A fost intr-un B-24-FUN, in urma cu ceva timp.


Stii cum e multimea cand simte sange? “Prinde-l, ma, nu-l lasa sa fuga! Pastele ma-tii de ucigas!” Suntem multi, suntem impreuna si avem dreptate. Alergam cu totii dupa el sa-l prindem si sa-l pedepsim. Stateam in statie la tramvai cand a venit si a lovit-o pe amarata aia pe trecerea de pietoni. Si era si gravida, in luna a noua. “Prinde politistu’, prinde politistu’!” Alergam umar la umar bufnind si scrasnind din dinti. Vrem sa ne infigem ghearele in carnea lui, sa-i smulgem ficatul cu ciocul. Politistul e tanar si are o fata naiva, incocenta. Genul acela de ten alb si delicat, care in momentele de emotie maxima se inroseste, cu pete aproape violacee; ochii albastri; fuge speriat in zig-zag. Si de peste tot se intind maini inspre el. Alearga bine. E tanar, puternic si majoritatea celor care il urmaresc au paltoane grele si incomode, iar el reuseste sa se fereasca si intra intr-o curte interioara. Se intoarce si ajunge cu spatele la cei 2 pereti care formeaza un unghi drept cu umbra lui. Nu mai are unde sa fuga. Gafaie, isi roteste ochii speriat. “Futu-ti gura ma-tii de ucigas!” Scoate pistolul: pentru o fractiune de secunda, lumea ingheata. Toti, absolut toti se opresc: aia de la geamurile de la etaje isi inghit strigatele. Pana si adrenalina intepeneste. Cu un gest scurt, isi baga pistolul in gura, trage, sangele cu bucati de creier zboara pe peretii gri, proaspat tencuiti, cade in genunchi si apoi se prabuseste, lovind cu fruntea asfaltul. Ramane intr-o pozitie extrem de spactaculoasa; parca ar fi regizata: se sprijina in genunchi si-n frunte, sau mai degraba in gat. Capul e un pic intors intr-o parte si mainile ii atarna pe langa corp.
Nu mai are 24 de ani, iar mutimea nu mai are strigate. Femeia nu fusese lovita pe linia de tramvai si nu era gravida in luna a noua: e o pustoaiaca tampita de 17 ani, care a sarit in fata masinii si a lovit nitel portiera. “Saracu’ de el! O lumanare, o lumanare, aduceti o lumanare, nu se cade... e si el un suflet...”. Lumanarile apar brusc, ca si cum ar fi fost deja in buzunare: se aprind, iar eu plec la radio sa transmit reportajul pe care tocmai l-am inregistrat. Si ma gandesc pe drum ca, daca editez destul de bine, s-ar putea sa iasa si un premiu din asta...

@BeNnY
ar iesi un scurt metraj excelent regizat de Ambra, numai sa fie el mai simtitor si mai putin cinic in acele momente.
in general, nu-l inghit pe acet Andrei Gheorghe, care e isteric si superficial. un cabotin cu idei putine si ferme...
nu ti-l recomand, sincer, ca model de urmat si de citit. Ambra noastra (care are nevoie, am mai spus, de iubire pentru a se umaniza) e mai buna.

De ce nu ar fi de citit? E intr-un fel la fel ca Ambra Blu, puteti sa-i combateti personalitatea cat vreti, dar nu puteti nega faptul ca scrie bine. Am citit aproape toate articolele pe care le-a scris in B-24-FUN (~80) si pot spune ca nu sunt foarte multe foarte bune, dar cele bune sunt de genul celui de mai sus, memorabile.

BeNnY-to,
n-o sa discutam noi aici, oameni seriosi cum suntem, despre calitatile si valentele unui mediocru coplesit de oralitate precum Andrei Gheorghe.
nu-l compara cu Ambra, pentru ca-l insulti pe prietenul nostru.

uite ca pana la urma l-au ajuns pe Iliescu din urma nenorocirile! articole incriminatoare, functii pierdute, eliberari criminale, revarsari orale pe la congrese... aproape ca i-au cedat venele transportoare de oxigen spre creier...

la 45 de ani... nasol :)

:lol:
45 are leo.

.mie mi se pare la fel de infioratoare reactia total neprofesionista a incapabililor de la conducerea tarii, pe care cu atata sarg i-ai aclamat in timpul alegerilor.

o, lucrurile nu se compara, omule.
reactia autoritatilor e cam enervanta uneori, nepotrivit exbitionista pe unele portiuni (eu cred ca Basescu n-ar fi trebuit sa se plaseze in fruntea celulei de criza, era suficient seful SRI sau un ministru), dar in linii mari e corecta. o TARA, daca e tara si nu un SRL de vanzare, nu cedeaza la santaje.
eu nu obisnuiesc sa aclamez pe nimeni, doar recomand uneori...
pentru cei derutati, rataciti prin coridoarele "Romaniei Mari", explic unele lucruri de mai multe ori. si gata. de aici incolo gandesti cu capul tau.
asa ca intepatura ta trece pe alaturi.
cum ar spune Anton Pavlovici Cehov:
privet, privet
i utrom dva priveta

P.S. mi-ar fi fost interesant sa comentati:
1. cum de PDS a arabizat o parte din economia tarii..
2. de ce jurnalistii romani sunt atat de naivi uneori... s.cl.

.draga tovarase. o fi nostim, dar deja cam de prea mult timp bati apa-n piua cu prm-ul.

.bineinteles ca nu ar trebui sa dea satisfactie rapitorilor, dar felul in care au falfait comunicatele de presea, azi-da, maine-ba, ca niste ageamii, spune totul. jucam dupe cum ii sare unchiului sam discul.

.tara nu e SRL, nu? :) iar in irak am mers asa...in excursie, si nuuuuuuuu, nu dupa petrol :)

.uite, inteleg ca lecitina e scumpa, asa ca o sa te ajut eu sa iti improspatezi putin memoria:
.in continuare te rog sa rasfoiesti cele 9 pagini, in cautarea tineretii pierdute, ca eu m-am plictisit la a 4-a.
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...r t=75&hist=0

:lol:
Aveti un minut ?

pt ca numitul nume tot insista pe virsta mea (yeah right, 45... i-a trebuit ceva pina sa get it right :o ), voi raspunde cu o vorba a zsa-zsei gabor: da, am atitia ani, dar nu-i port pe toti deodata :P
(dpsr el s-ar putea spune - in contrapartida - ca-si arata virsta... nu stiu ce virsta are, dar si-o arata :D )

aaa?

aaa, am uitat ca esti prea mic pt ea...
cauta pe net :P

ati cumparat "Jurnal II" de Mircea Cartarescu?
merita.
iata un editorial al sau din "Jurnalul national" (nu prea inteleg relatia lui Mircea cu Tuca si cu "profesorul" Voiculescu, adica o relatie atat de lunga cu un analfabet si cu un securist, dar incurcate sunt relatiile unui scriitor. pe de alta parte, nici cei de la "Dilema veche" nu-i ofera o rubrica la fel de bine platita).
o intrebare nevinovata & inocenta: avem isterici pe Cinemagia?


Sentimentul romanesc al isteriei

Mircea Cartarescu

N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.
Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

Simplu, prostitutie. Va prostituati cam mult domnilor.

Un lucru care-mi irita nervii : claxonatul. Inutil, prelung, vulgar ca o injuratura de mama...sunt si eu sofer dar nu-i inteleg pe cei care apasa pe el ca si cum ar vrea sa-si striveasca semenii...un ambuteiaj simplu, un incepator care nu gaseste treapta potrivita...si din spate se repede cate unul cu un claxon oribil de strident, incurcand si mai mult situatia...as vrea sa stau de vorba cu unul din astia, sa-mi explice si mie ratiunea pt care apasa butonul ala...e ceva de neconceput pt mine.

Cat desper Cartarescu si locurile unde scrie....si poetii trebuie sa manance, nu? :(...sa nu fim ipocriti.

Ii e foame, al dreacu' el cu melcii lui. Or fi din aia cu roquefort.... :lol:

Cartarescu mi se pare un fel de coelho. Maculatura si iarasi maculatura. Plus ca e un pedofil si jumatate (nu ca asta ar fi o problema da' in cazul lui E o problema ca-i urat cu spume :sick: _.

mazo christule,
dai cu bata in balta. nici in gluma nu poti vorbi despre Cartarescu in termenii invocati de tine.
poate ca nu e un Alain Delon al Romaniei (ma rog, vei fi avand tu vreun interes pe aceasta linie), dar sa stii ca e jinduit de cele mai frumoase femei din Romania. la urma urmei, pretentiile fata de un barbat sunt minime: sa nu semene chiar cu o maimuta.
cat despre Coaelo, asta ar trebui sa-i aduca pe varfuri cafeaua.

Ptiu drace, te pomenesti ca a scuipat in biserica ? Multa muie lu' Cartarescu si pe aceasts cale.
Urat cu spume e putin spus, e una dintre cele mai hidoase aratari din peisajul romanesc. Cand imi vine ziarul si ii vad poza aia micuta din jurnalul national, simt nevoia sa vomit. Ieri era prezentat la Omu' zilei (aceeasi poza de dimensiune mare). :sick:

daca tie iti place asta nu inseamna ca tre sa-mi placa si mie. e problema ta dupa cine jinduiesti.

Care dracu' femei ? Ce femei mah ? Ma lasi ...
Mai era un carnat care primea mesaje de sustinere de la nu stiu ce super fete cu lipici. :lol:

mai, cartarescienilor,
nu punem in discutie frumusetea lui Cartarescu, ci valoarea sa de mare scriitor. cel mai important scriitor roman al momentului.
ia spuneti, ati cumparat cele doua volume de Jurnal. am aflat ca la Bookarest s-au vandut cu doar 550 000 lei. eu citesc volumul 2 si-mi place mult.
lectura placuta si atenta. pe urma discutam.
si nu fiti atat de pesimisti, ca intotdeauna este loc pentru surprize care sa va dea pofta de viata. asa, un dialog, o flegma...

Clar, clar , dar nu la autorasul asta. Vorbeam cu Nightwane pe messenger, el zice ca e pedofil, eu zic ca e poponar. Acu' avem o dilema... Eu il gasesc pe micutzul asta prea fitzos si efeminat. In plus cartile lui degaja un miros de TOCANA CU CEAPA, pe care eu nu-l suport. Stii, unele carti iti lasa si senzatii olfactive placute. Aici nu e cazul.

anunt pe aceasta cale ca apar si in 'jurnalul parizian' al lui teodor baconsky!
in general, eu sint tipu ala mai putin celebru care apare in jurnalele unor celebritati - monica lovinescu, cartarescu, baconsky... 8)
cartarescu nu e nici 'poponar' (as fi stiut), nici 'pedofil' (s-ar fi stiut): e doar un om obisnuit & un mare scriitor.
the kinky stuff is in the eye of the beholder ;)
PS ce nas fin are nume! nu s-ar zice, la cit de harnic riciie in rahat :sick:

Macar ai incercat sa-i citesti "maculatura"? Sau te-ai rezumat doar la articolele din ziare....pe care, recunosc, nici macar nu le frunzaresc.

da. am incercat. pur si simplu mi s-a parut groaznic. oh well.

Ei...pur si simplu asta e parerea ta.. :P ..dar de aici si pana la a-l compara cu Paolo Coelho...e cale lunga.

Pur si simplu mi s-a parut un fel de Coelho. Pur si simplu :P

E o mare diferenta, ala vinde worldwide. Pasarel asta micu' vinde 40.000 de cartulii si cica e mare autor. :lol:

În general, îmi place Cärtärescu si îmi trezeste respect. (Mä rog, chichiricios într-ale limbii române, nu pot sä-i iert cä scrie cu greseli gramaticale si lingvistice - "generalizate", ce-i drept, tolerabile în general, dar INADMISIBILE pentru orice scriitor. Dar sä trecem peste asta, s-a väzut si la case mai mari.)
Ca sä n-o lungesc, am sä comentez putin doar editorialul ästa.
Spirit de observatie splendid, stil abil si sältäret, sentimentalism sincer, si analizä foarte desteaptä. "Desteaptä", cäci îi lipseste INTELIGENTA. Se învârteste în jurul unei probleme grave, pe care o constatä pertinent si o disecä abil, si dä cu bâta-n baltä peste tot unde încearcä sä fie "obiectiv", "creator", "personal".
Chestia cu isteria nationalä e ÎN SINE istericä - un fel de "hotul strigä prindeti hotul". E o monstruoasä superficialitate de judecatä, oricât încearcä el s-o rafistoleze savant. Omul vede ceva, întelege câte ceva, dar o ia pe-aläturi.
Totodatä, e incredibil de maniheist în trasarea comparatiilor noastre cu alte natiuni (desi - CULMEA! - simte pericolul, si se gräbeste sä precizeze cä "Nu vreau sä spun prin asta cä suntem fundamental räi"; nu vrea, dar O SPUNE! Asta se numeste bulibäsealä ideaticä.) E trist cä un om citit, umblat si departe de a fi prost esueazä atât de departe în a distinge imaginea de ansamblu, în a depista just simptomele si diagnosticele altor popoare, în a construi o relatie justä între ele si noi.
Din nou, mai face o tentativä de reabilitare, când încearcä sä explice si sä justifice tarele noastre nationale - ce-am pätimit, ce ne-a traumatizat, ce ne-a dezumanizat. Dar, nici de astä datä, nu reuseste sä construiascä ecuatia. Argumentele lui, desi juste fiecare în parte, rämân disparate. Relatia esentialä a logicii întregii situatii îi scapä de la cap la coadä.
Rudimentar spus, tot articolul sunä cam ca un: "stii, esti prost... acuma, eu nu vreau sä spun cä esti prost... si stiu de ce esti prost... si recunosc cä nu esti prost... dar de ce nu esti si tu la fel de destept ca altii?" Sau, cum bine spunea Nenea Iancu: "Eu am toate cusururile din lume, dar am si eu o calitate..." / "Uite, vezi, ästa e cusurul täu! ..."
Concluzia articolului e justä, din päcate - din DOUÄ päcate:
1) Pentru cä e adeväratä
2) Pebtru cä e cvasi-aforisticä. S-ar PUTEA demonstra - dar Cärtärescu n-a reusit s-o facä!

Iar concluzia mea e: zäu cä n-are nici un rost sä dati cu noroi în el; dincolo de Tucä si Voiculescu, dincolo de agramatism, dincolo de plafonul cerebral, dincolo de persupusele si irelevantele preferinte sexuale, e totusi un bun scriitor, obiectiv vorbind; respectabil si admirabil pânä la un punct.
Si, mä rog, ar trebui sä-mi actualizez (sau... updatez, ca sä fiu trendy) nivelul de informare literarä româneascä pentru a mä putea pronunta dacä e "cel mai bun scriitor român actual" (personal, îl consider mult sub Bujor Nedelcovici, dar recunosc cä sunt subiectiv, Bujor fiind cel mai bun prieten al meu în viatä). Însä, luat ca valoare absolutä, NU ARE DATELE a ceea ce-ar trebui sä fie un "cel mai mare scriitor" al unei perioade. DACÄ o analizä statisticä si obiectivä l-ar plasa într-adevär acolo... ar însemna cä stäm räu de tot!

P.S. Comparatia cu Coelho e totalmente deplasatä. Äla nu-i decât un impostor limitat si färä har, umflat cu pompa promotionalä.

Meriti titlul de "portretrist cinemagia" si nu numai. Deja esti la a 2-a mare reusita. ;)
Tocmai d-asta trebuie dat cu tocana maronie in el. Revin cu citate, am picat pe jos de ras. Incredibil. Cica nu e bine sa indoi cartile la colturi, e semn de lipsa de respect fata de ele etc P-asta cu femeile am facut-o varza, e plina de perle si gogorite. Pe la jumatate am constat ca o indoiam din 2 in 2 pagini, asa ca m-am oprit.

Bre, nu-s' cât de "mare portretist" sunt, je me strädouillesque seulement. (Allez, P'tite Obvieuse, introduis grande! - adicä "bagä mare!") Vorbeste anii, vorbeste lecturile, vorbeste ce-am väzut la altii mai buni si-am bägat la cap - adicä, numai chestii în care n-am nici un merit.
Dar, ca sä fim pragmatici: nu crezi cä te contrazici în acelasi mesaj, monsericul meu drag, scump si mic? Mai întâi lauzi tipul de 'portret" tentativat de mine, si pe urmä insisti pro-dat cu tocana maronie. Päi, ori-ori! Nu? Recunoaste si tu: bäläcäritul e fixamente aceeasi Märie care-i închinä osanale, da' cu altä pälärie - una pusä pre dosule!

yuk-k, ce de duioshii dubioase, ce de salamalecuri kitsch...
unul vorbeste singur, crezindu-se 'dascal', iar allalt se pisha-n gitul oricui, dindu-se mare jmeker :hmm:

pt a termina o data pt totdeauna cu aberatiile de tipul coelho vs cartarescu, u take it from me: n-au in comun decit initiala patronimului!

PS pt naivii patetici care confunda valoarea cu numarul de exemplare vindute - think about movies baietii, poate asa va e mai usor :lol:

Asta putea sä lipseascä. Inträ tocmai în categoria izbucnirilor supte din deget similare cu cele care-l denigreazä pe Cärtärescu. Ca admirator si prieten al lui, se cuvine sä-l aperi la cu totul alt nivel.

De bunä seamä. Am si spus, mai sus. Orice C. vs. C. ESTE o aburealä. Si, cât de fortate si false, totusi comparatiile astea SUNT net în favoarea lui Cärtärescu.

Din nou, sunt întru totul de acord.

Mult stimate si distinse (da, ok: salamalec kitsch... ;) ) sper cä esti de acord cu mine cä ne îndreptäm spre un nivel mai normal de comunicare, ferit de reluäri ale cosmarului din tristul februarie a.c. Atâta vreme cât amândoi suntem constienti de asta, merge sä glumim cât vrem - si cât de sarcastic. S-avem doar olecutä de grijä - ok?

User-ul nume e un tampit. User-ul Pitbull scrie mult si degeaba. User-ul Alex... pare simpatic. Cand apare si user-ul cartarescu?