mai draga domnule ALS, devii - constat cu ingrijorare :P - tot mai irascibil, mai intolerant, te conturezi tot mai mult ca un "boier al criticii de film" (vezi "boierii mintii" ), ca un lider al unui “grup de prestigiu” (de presiune, uneori, in cazul tau). esti, mi se pare (s-ar putea sa gresesc), cam egoist in iubirea, devotamentul si competenta ta pentru film!
“sensibilitatea literara”, ea in sine, n-are cum sa faca rau criticii de film (care numai pura & virgina nu poate fi astazi, cum n-a fost niciodata). de ce lovesti cu atata satisfactie (hedonist-egoista) in acelasi loc??? pentru ca, sa recunoastem, critica de film e o derivatie mai bicisnica a literaturii, a scrisului in general…
de ce ai citat din comentariul lui Plesu la filmul lui Mel Gibson, pentru ca Plesu nu este critic de film? Plesu are valoare si bun-simt (reiau o teza mai veche) si e bun, onorabil, in mai multe domenii. de ce aprobi/subscrii uneori la unele teze/aprecieri ale forumistilor, ca ei nu sunt critici de film, poate doar niste scriitorasi incepatori frustrati? dar si ei pot “judeca” un film si uneori chiar o nimeresc, trezind entuziasmul si aprobarea ta.
“cazul Gorzo” este si mai simplu. o fi fiind Andrei un prozator refulat (e norocul, ori nenorocul sau), dar scrie o cronica de film "bine amprentata", inconfundabila in peisajul nostru. are cititori si multi il apreciaza. ca nu i-a placut Kill Bill – e o problema de sensibilitate, constructie, formatie si… poate, informatie. nu e nici o tragedie in asta si nici nu trebuie degradat in meserie ca n-are organ pentru asa ceva. nu e relevant ceea ce spun, dar din 15 cinefili, cinoscuti de-ai mei, oameni de cultura (scriitori, ziaristi, actori s.cl.) doar 4 au fost impresionati de Kill Bill, intre care un “specialist” in Tarkovski, cu care ma bombardez cu replici din filmele rusului. afland despre iubirea sa pentru “pelecola” lui Tarantino, care pe mine, mai scriu o data, nu m-a impresionat, i-am spus: “ia ciuvstvuiu kak mi vsio bolishe otdeleaemsia drug ot druga” (simt cum ne indepartam tot mai mult unul de celalalt) – replica din “Oglinda”, vezi relatia mama–fiu. sigur, e o cochetarie, nu-l acuz de insensibilitate (nici el pe mine), ii recunosc apetitul pentru teritorii in care eu nu intru, poate nu vreau (nu pot?) sa intru…
si totusi, de ce tie ti-a placut “capodopera” (!?) Kill Bill si mie nu? pentru ca, am constatat, ne “intalnim” in destule preferinte. si mie imi plac: Michel Houellebecq, Roland Barthes, Marguerite Duras, Bernard Henri-Levy (dar si Jean-Francois Revel, Andre Glucksmann) si… ce deliciu! - Mylene Farmer si... Le Tour de France… cu toate acestea ma declar si trec drept un antifrancez.
P.S. prescurtarile din postarile tale, ca si melanjul acesta anglo-roman, ma deranjeaza putin, dar, generos si intelegator, iti recunosc acest drept :)
P.P.S. vai ce mult am scris si nici nu m-am enervat, ca sa simt si eu ca exist :P

1. si eu il apreciez pe gorzo,a ltfel nu l-as fi adus la dilema sa scrie.
2. da, sint intolerant cind consider ca se face o nedreptate; faptul ca 10-11 dintre cunoscutii tai (sau ai mei) n-au vibrat la kb nu ma impresioneaza: nu toata lumea poate avea dreptate.
3. chestia cu literatura, mama tuturor artelor (la noi! deloc in alte parti!!), e cheia problemei... sintem o natie de literati, alas :( dar daca vom si ramine asa, atunci putem spune adio unei intelegeri adecvate a cinemaului...
voi reveni!

stiu ca cei multi n-au dreptate (de cele mai multe ori n-au dreptate), am spus doar ca nu e relevant exemplul, desi tipul impresionat (barr!) de Kill Bill mananca Tarkovski, Bergman, Kubrick, Fellini… pe paine…
constat ca nu prea ai timp pentru replici pe aici si ai trecut - in lucrul tau cu masele - la “directive si sentinte definitive” . te inteleg.
nu suntem deloc o natie de literati – e o exagerare! iar "pericolul" pe care il vezi tu e rodul unei imaginatii cam specializate.
dragut numarul de "Dilema veche" despre Franta, dar poate era cazul sa oferi ceva spatiu si pentru antifrancezi, ca taaare-s multi.

ok - deci sa inteleg ca 'tipul care maninca bergman, kubrick, fellini' etc e de dispretuit, sau ce?!
nu: e pur si simplu un cinefil 'averti'.
da, sintem o natie de literati - daca preferi, logocentrista -, vezi, in ac. sens, si articolul lui cosasu de sapt. trecuta din dilema...
asta are avantajele cunoscute & dezavantaje (inca) necunoscute deplin ;)

ideea nu era sa ma cert cu toti cei care il contesta pe tarantino, ci sa-i pun in fata unei evidente: oare faptul - elementar - ca mai toti cei care sint nu doar amatori, ci chiar cunoscatori (inraiti) ai cinema-ului vad la fel aceasta evidenta? despre asta e vorba.

cit priveste numarul despre franta, avea, slava domnului, destui 'antifrancezi'... mai mult ar fi fost crima de lez-natiune :D
PS in paranteza post, cred ca stiu cine esti... si mi se pare aiurea ca eu sa fiu 'la vedere', ca o tinta in miscare, iar cei cu care vin in contact sa fie 'pseudonimi': nu mi se pare fair :x

3. of, daca as stiu si eu cine sunt. te invidiez pentru claritatea cu care vezi lucrurile. nu pot sa fiu “la vedere” peste tot – cinemagia e o zabava sezoniera, destul de atractiva uneori, dar simt ca-mi trece...
tu ai ales sa fii “la vedere” – felicitari inca o data pentru curaj, am mai spus-o pe acest forum… - , dar nu esti o tinta pentru toti, in orice caz pentru mine nu. si apoi ar fi fost chiar culmea ca tu, care te identifici (si esti identificat) cu cinemaul sa te “pseudonimizezi”. te-am fi (re)cunoscut iricum.

2. o omisiune – nu “crima” – mi se pare sa nu pui intr-un numar despre Franta si “critica” (nascuta din dragoste disperata pentru Franta)

1. evident e faptul – asta am afirmat eu – ca Kill Bill poate sa placa si unor oameni inteligenti. nu ma scandalizeaza, doar am constatat. e o democratie a gustului si a sensibilitatii. la fel cum, e posibil ca cineva sa aiba blocat codul de intrare spre “capodopera” Kill Bill. spre nenorocul lui si spre nemultumirea-indignarea-stupefactia celorlalti, evident fericiti…

radu cosasu – fiind mereu la (in) centru “logocentrismului”! – are dreptate… el chiar simte lucrul acesta, numai ca nu poate face nimic. si el si altii…

1. nu eu am ales sa fiu la vedere - a cita oara sa repet chestia asta? am explicat deja cum a fost, cu emanuel, ia intrarea mea pe forum...
2. nu, aici te inseli (si, ca tine, cei mai multi): in arta - cultura in general -nu exista 'democratie', pt simplul (dar zdrobitorul) motiv ca duce la o aiureala in care toti ar avea dreptate - deci, nimeni! de ce se mai spune, atunci, ca exista bun gust si prost gust - sau ca un/o cutare 'n-are gust'?? aici nu cred ca trebuie mers cu jumatati de masura sau 'politeturi' de fatada... ok, democratia e utila - subliniez, utila - in politica, pt ca ceva mai bun nu s-a inventat (inca); dar a o 'exporta' in zona gustului (deci a artelor) e o gogomanie :?
3. continui (continuu?) sa nu pricep ce vrei sa spui cu lipsa 'anti-frantuzismului' in numarul din dilema... tu chiar l-ai citit!? caci altfel, mi-e greu sa inteleg cum poti sa eludezi 2 din cele mai anti-franceze (scrise de 2 francezi!!) articole aparute vreodata la noi in revista... mai mult de atit - cum spuneam; si, oop!, sorry: nu folosim ghilotina :P

am sters un mesaj din greseala, wow! si era atat de polemic si corectional...

desi killarisem acest subiect, revin cu un fragment de comentariu la "capodopera", "stimulat" si de un schimb de replici pe alt topic.

(....) “Kill Bill” 1-2 este un film despre Tarantino, Tarantino cel de azi – un tip indragostit de film, un mistificator care cocheteaza infantil cu camera de filmat, cu montajul si sunetul… Maiestrie de regizor profesionist, concurata de autosuficienta unui om care a decis ca pentru el nu mai exista legi clasice de creare a unei opere artistice. Tarantino e departe de perfectionismul lui Melville (pe care il venereaza) si-i mai aproape de anarhismul lui Godard (un alt idol al sau) – demoleaza cu mult curaj ceea ce i se pare lui drept traditii estetice si morale invechite, dar nu este capabil in acelasi timp sa creeze ceva nou. “Kill Bill” e o opera foarte subiectiva, creata dupa criteriile lui Q.T, dar notiuni precum armonia, unitatea stilistica si un anume “intreg” dramaturgic nu le poate anula nimeni, chiar si un castigator de Oscar si Palme d’or. “Kill Bill” 1-2 – doi pasi inapoi facuti de un om care isi inchipuie ca a facut un salt pentru intreaga omenire." (...)

I will kill Bill

Parerea mea e ca filmul Kill Bill e un compendiu de clisee cinematografice si un film comercial tipic. Nu inteleg de ce atata atentie?

Ce baliverne....

kill BILL
 

Inca nu am vazut filmul, dar sper sa-l vad cat de curand....... l-am ratat, din cauza unei plecari..... :(

@ nightsorrow

daca filmul asta este comerical, atunci nu stiu ce sa zic despre 'spiderman', 'catwoman' etc.
cred ca este exact inversul comercialului... hai sa ne gandim, cine ar face un film inc are sa aduca vreo 4 stiluri de filme, sa le uneasca, sa face misto de ele, si totusi sa para ca el este serios... dupa mine filmul asta isi bate joc de tot ce se poate numii comercial, si o face intr-un stil superb, mi-a placut enorm de mult, si volume 1 si 2. are tot ce-i trebuie, este frumos critic, si pentru cei care incearca sa vada mai mult decat macelul organizat de QT, filmul este cea mai frumoasa critica la adresa cinematografiei internationale de film comercial.

Cred ca voi faceti prea mult zgomot pentru filmul asta ...Tarantino e un fel de Van Gogh , ori e nebun ,ori i a intrecut pe toti...

Tarantino ori e nebun ,ori i a intrecut pe toti...