Eu cred ca, pana la urma, fiecare tara are o anumita simpatie fata de cinematografie, evaluabila in numarul de spectatori, numarul de sali de cinematograf, performantele obtinute, etc.
De ce sa excludem ideea ca, pur si simplu, Romania nu poate si nu vrea mai mult decat a reusit pana acum?
Cristi Mungiu imi spunea la un moment dat ca in Polonia sunt vreo 1.200 de cinematografe.
In Romania or fi vreo 30-40? Si plange cineva din cauza asta? Ati vazut vreo presiune din partea unei comunitati locale, suparate ca orasul nu mai are cinematograf?
Poate ca atat meritam si atat vrem: 30 de cinematografe in toata tara.
Poate ca de atat avem nevoie: de un curent minimalist si gata.
Poate ca romanii nu sunt receptivi la film, la aceasta arta.

Nu, românii au fost doar abrutizati - initial de comunism, apoi de consumerismul capitalismului sälbatic imediat urmätor.
Nu va dura la nesfârsit.

E o constatare corecta,pit!dar cum sa faca filmul romanesc sa-si recucereasca publicul?care ar fi dupa tine metoda?Vrei nu vrei, inainte de 89, vedeai numai filme romanesti.Pe postul public foarte rar se programau filme straine , in ultimii ani aproape deloc ,iar la cinematografe politica era cam aceeasi!Totusi,omul de rand,atunci cand avea o zi libera,reusea sa mearga la cinema si se bucure,mai ales de un film romanesc,fiindca in prmul rand se regasea in el ca personaj principal!Alta era situatia intelectualilor!Ei sufereau cel mai mult ca nu reuseau sa aiba acces decat cu foarte mare greutate la cultura occidentala,sa vada ce este nou,sa inteleaga de ce acolo este intr-un fel si la noi invers!Ei,sigur nu inghiteau gogosile din filmele de propaganda,dar pana la urma erau"unica si singura" forma de iesire din cotidian!
Acum cinematografele vechi au dat faliment!Si totusi exista destui nostalgici pe lumea asta care ar vrea sa le reinvie!3d-ul ne acapareaza acum,un bilet costa cam de o suta de ori cat costa un bilet vechi la cinema,dar cei care au acum jumatate din varsta noastra nu au cunoscut farmecul zilelor de glorie ale filmului romanesc de altadata!Pacat,ar fi fost mult mai putin superficiali!

hehe, poate ca ar fi interesant un topic despre "Noul val al producatorilor romani".
ca am impresia ca problemele cele mai mari acolo se afla.
regizorii buni sunt la fel de buni producatori?
e neaparata nevoie sa fii regizor ca sa fii un producator cu fler?
n-ar trebui sa apara producatori care sa provina din alta zona decat cea cinematografica?

si apoi, trebuie discutata problema cinematografelor.
cinematografele sunt punctele de "desfacere" a produselor industriei de cinema.
din moment ce acestea sunt foarte putine, mai putem vorbi de un ciclu complet productie - desfacere - incasari - profit - investitii - productie?

Ai ajuns la miezul problemei,keep si cu ocazia asta ai dovedit ca intelegi ce insemna strategie de piata.Filmul,poate este bunul de larg consum cu cea mai rapida uzura morala,lumea se plictiseste repede de el,vrea sa vada altceva nou,mai incitant si cu multe,multe efecte speciale mai reusite decat cele existente pana in momentul ala,cel putin asa consider eu ca este tendinta actuala...Avatarul este un bun exemplu in acest sens si mai sunt si altele,destule cat sa umplem pagini intregi,dar nu te gandi ca J.Cameron nu a stiut dinainte ca o sa dea lovitura cu filmul asta!Ba a stiut,nemernicul,fiindca si in aval si amonte a avut oameni care au stiut sa studieze piata,sa aduca informatii corecte despre ce ar prinde la public,si altii care dupa terminarea filmului s-au ocupat de reclama,distributie s.a.m.d.astfel incat,facatura asta sa le aduca tuturora zeci de milioane de euro profituri.
Niste oameni d-astia,ne-ar trebui si noua,sa le fie sfetnic bun regizorilor si impresari actorilor!
Findca si aici este o alta problema spinoasa care ar trebui discutata!
CA DE OBICEI ASTEPT PAREREA TA!
Pit a dat bir cu fugitii!probabil pastele ii ofera multe momente de melancolie....

Nope, fac curätenie - si, printre mopuri date pe jos, pânä se usucä în câte-o camerä ca sä continuu, mai zvârl un ochi si pe-aici. E drept ce ziceti voi, apropo de necesitatea formärii unor producätori competenti si a unor strategi de marketing pentru filmul românesc de consum - care nu se poate naste decât din întâlnirea lor cu noul profesionalism cinematografic, generat de filmele de continut.

Intr-adevar, dam pe-afara de scenaristi geniali si n-are cine sa le dezvolte proiectele in mod profesionist. =))

rvn,

studiile de piata sunt scumpe si n-as prea crede ca producatorii nostri investesc in asa ceva.
o cercetare sociologica, un sondaj, o cercetare de marketing costa.
si apoi, atata vreme cat fac filme orientate spre festivaluri, de ce i-ar mai interesa parerea publicului?
bineinteles, e o strategie gresita.
participarea la festivaluri e ca prezenta la saloanele de inventica.
Romania castiga an de an medalii de aur la Geneva, pentru tot felul de inventii, dar tehnologia romaneasca ramane rudimentara.
degeaba ai inventii stralucite, daca n-au aplicabilitate in productia proprie.
la fel, degeaba ai filme stralucite la festivaluri, daca n-au receptivitate la public, daca nu-ti aduc incasari, daca efectiv mor dupa primele 2 saptamani de proiectie in Romania.
premiul de la festival inseamna satisfacerea unui orgoliu artistic, corect, dar ce te faci cu partea prozaica a banilor?
ce faci cand te trezesti din euforia sampaniei desfacute la gala de premiere si vezi ca nu sunt bani pentru urmatorul proiect? incerci inca o data la pusculita CNC? devii un abonat al banului public? mai pe sleau spus, devii celebru pe banii statului?
da, e foarte comod, dar incorect.

nu ma asteptam sa dai tu replica dar daca tot ai facut-o de ce dezvolti mai mult,ca poate fi si mopul o sursa de inspiratie!!si eu fac altceva in acest moment dar asta nu ma impiedica sa stau la palavre!

keep,nici nu ma refeream la producatori romani!daca iti aduci aminte,am spus mai inainte ca, daca in fotbal s-au mai gasit cative" miliardari de carton" sa investeasca ceva euroi(si nu merita sa le pronuntam numele aici),in productia cinematografica nimeni nu a indrazit si nici nu va indrazni mult timp sa se implice!Eu ma refeream la cei straini,ca astia au experienta si ar stii sa faca cel mai bine treaba asta!
si inca ceva:nici un roman,singur,nu ar putea sa sustina financiar un proiect cinematografic de amploare!poate Tiriac...pentru nora-sa, care a incercat sa faca pe actrita inainte sa devina nevasta!!

Nu exista si nu va rezista, fluturi de lampa.

Topic vechi, räspuns confirmat, bâtä-n baltä.

sau balta-n bata!poti s-o iei si-asa!

Mi-a trimis Grid Modorcea articolul ästa de mai jos, cu crizele de isterie ale dinozaurilor.
Initial, postasem acest mesaj în topicul "NOUL VAL de cineasti români: VA REZISTA? EXISTA?" - fiindcä, prin referirile injurioase la adresa lor din partea talibanilor, l-am considerat cam cel mai potrivit. Totusi, evolutia ulterioarä a discutiei s-a îndepärtat total de subiect, luând forma unui schimb de opinii despre câteva aspecte particulare ale conditiei criticului de film (prin interventia unui user care s-a agätat de atacul lui Cärmäzan la adresa "individului cu nume de columbä", pentru a mai bäga niste strâmbe). O vreme, am permis ca discutia sä continue, întrucât avea si sansa unei evolutii constructive. Cum, însä, a devenit repetitivä si inutilä, si e foarte posibil ca sus-mentionatul user s-o foloseascä doar ca pretext al unor noi insinuäri ofensatoare (fie directe, ca aceea postatä imediat dupä acest mesaj, pe care însä am trimis-o prompt la Offtopic Asylum, însotitä de o observatie ironicä, fie disimulate sträveziu - la fel cum a fäcut si în topicurile de dezbateri despre criticii români de film, determinând închiderea lor, desi erau atât de substantiale si utile), consider cä e mai potrivit ca totul sä se opreascä aici. Ca atare, am izolat fragmentul off-topic în acest thread, si l-am încuiat.

O adunare fulminantă a UARF
Grid Modorcea

Numai de la CNC Tudor Giurgiu a furat 3, 6 milioane euro!", spunea regizorul Ioan Cărmăzan. "Eu ştiu numai de două milioane, l-a contrazis Sergiu Nicolaescu. Başca ce goluri a lăsat în TVR!" "Ce goluri, că l-a falimentat!", a precizat Geo Saizescu. "Şi toţi banii ăştia luaţi de la stat i-a băgat în afacerile lui, cum este şi afacerea de familie numită pompos Gala Premiilor Gopo, o confiscare ordinară!", a subliniat revoltat acelaşi Cărmăzan. Aceste acuze au putut fi auzite la Adunarea generală a Uniunii Artiştilor şi Realizatorilor de Film, care a avut loc zilele trecute şi în care s-au discutat probleme vitale legate de soarta cinematografiei naţionale. Oamenii prezenţi la adunare, cineaşti de marcă ai filmului românesc, printre care şi cei pomeniţi mai sus, s-au descătuşat şi au atacat foarte dur în primul rînd inima financiară a filmului românesc, adică Centrul Naţional al Cinematografiei, cu un statut depăşit, complet deficitar, care face posibil ca unii să bage mîna pînă la cot, precum un Giurgiu, iar alţii să nu se aleagă cu nimic. Adică nu există un statut care să marcheze distribuirea echitabilă a fondurilor. S-au dat zeci de exemple, de cazuri concrete, cum ar fi concursul de scenarii, absurditatea de a-l "face ascuns" pe regizorul proiectului, ca şi cea a finanţării pe bază de note, anomalia de a-i considera cineaşti pe cei care nu au nici o pregătire, dar au bani de la papa, precum Bobby Păunescu, băgaţi în circuitul oficial alături de profesionişti (mulţi dintre cineaştii noului val nu au şcoală!), risipa uriaşă a fondurilor CNC pe ploaia de festivaluri neimportante, precum DaKino, pe tot felul de gale pompoase, inutile, abandonarea oricărui proiect de importanţă naţională şi risipirea fondurilor pe proiecte conjuncturale sau de importanţă mediocră (s-a dat exemplul lui Chişu) etc. Situaţia proastei gospodăriri a CNC a culminat recent cu numirea unui nou Consiliu de Administraţie, în care se află doi membri, din şapte, care nu au nici o legătură cu cinematografia! Aşa cum nu are cu critica de film "un regizor ratat, autorul celui mai tîmpit film din istorie, cum a spus Cărmăzan, cu o moartă care este violată la morgă şi învie, iar acest individ cu nume de columbă acum se răzbună prosteşte, bălăcărind cinematografia, în primul rînd pe Sergiu Nicolaescu". A fost o adunare furioasă, între bărbaţi maturi, împliniţi, scîrbiţi de ceea ce se întîmplă, dornici să rostească adevărul într-o ţară în care domină prostituarea politică. Oamenii parcă stăteau pe un butoi de pulbere, aşa cum pot fi numite problemele grave care privesc viitorul cinematografului românesc, începînd cu învăţămîntul deficitar, cu situaţia formării unor noi specialişti în domeniu, în primul rînd tehnicieni, cu profesiuni pe cale de dispariţie, sarcină pe care vrea să şi-o asume UARF. Aşa cum tot UARF vrea să construiască un Monument al Cinematografiei (despre importanţa lui a vorbit pe larg inimosul director al UARF, Georgian Neculai Grigoraş), după cum s-a discutat şi despre iniţierea unei Gale a Premiilor UARF, mult mai importantă decît Gala lui Giurgiu, o gală a unui clan care a confiscat Omuleţul lui Gopo, fără să aibă habar de filmele şi creaţia plastică a cineastului, iar toate premiile sînt cu totul formale, ca şi juriile de diletanţi ale acestei afaceri de familie!

"Fapt constatat şi la ultima ediţie, desfăşurată la Palatul Parlamentului, un eveniment pompos şi inutil, care se vrea o versiune românească a Premiilor Oscar! Poate o imitaţie falsă şi macabră. Ridicolul situaţiei reiese numai dacă ne gîndim că americanii aleg premiile din opt sute de titluri anual, iar noi punem la bătaie între 5 şi 10 titluri. Din producţia anului trecut, Concertul lui Radu Mihăileanu este de departe filmul cel mai bun. Dar cu totul remarcabil, o parabolă demnă de atenţie este şi Cele ce plutesc, filmul lui Mircea Daneliuc, care a mai avut o premieră, Marilena, ambele filme fiind complet ignorate! Şi, n-o să vă vină să credeţi, i s-a făcut statuie aceluiaşi Porumboiu pentru un film mediocru Poliţist, adjectiv, încununat cu 6 trofee! Tot pilele şi banii lui papá au funcţionat! Cui foloseşte această mascaradă, această imitaţie de prost gust desfăşurată într-o locaţie, Parlamentul României, blamată de clanul cineaştilor premiaţi, inclusiv de Cristian Mungiu, cu omnibusul lui, Amintiri din Epoca de Aur? Dar lui nu-i este ruşine să ia un premiu pentru această mizerie, care îl descalifică, în calitate de cineast, chiar la locul faptei (o crimă morală)! Nu avem filme, ţara e săracă, dar concurăm Oscarul! Acolo m-am întîlnit şi cu doamna Gurău, şefa contabilă a CNC, care mi-a spus că numai pentru festivalul de la Cluj, Giurgiu a primit de la CNC şase sute de miliarde de lei vechi! Poate milioane, doamnă. Nu, miliarde. Cifra e sigură. Şi incredibilă! Dar CNC sprijină şi Gala Gopo, care sigur este un capriciu, de data aceasta cu papricaş unguresc, fiindcă au fost aduşi să defileze mulţi unguri, în frunte cu Hunor! Evenimentul a fost o risipă neruşinată, într-o absenţă premială a valorilor, din care a lipsit total orice referire la Gopo. Le-am spus de nu ştiu cîte ori organizatorilor să înceapă evenimentul cu Scurtă istorie, filmuleţul de 8 minute, care a deschis porţile internaţionale ale filmului românesc, prin obţinerea premiului Palme d'Or în anul 1957. Şi mereu să insereze în eveniment secvenţe din filmele lui Gopo, fiindcă generaţia tînără (am făcut teste numeroase în acest sens) nu-l cunoaşte pe Gopo, nu i-a văzut nici un film, nu-i cunoaşte genialele desene, fiindcă Giurgiu et co. au ignorat complet Privirea lui Gopo, un album atît de necesar pentru cunoaşterea marelui artist, căruia i-au fost confiscate numele şi ideea, Omuleţul, şi batjocorite! Fiindcă e inadmisibil ce face şi CNC, care se implică material într-un eveniment dominat de ţigani! Nu mi-aduc aminte ca Gopo să fi onorat această "breaslă" nici măcar printr-un desen! Darămite cu un taraf ţigănesc, care a triumfat în finalul deşănţatei "Cîntări", în care toţi amicii au luat premii! Parcă era festivalul Ţiganiada, fără nici o legătură cu Gopo, iar cineaştii, culmea, parcă au devenit o masă amorfă, acceptînd cu seninătate această umilire a filmului românesc! Cu banii care s-au risipit la Gala Gopo se putea debuta cel puţin un cineast sau ridica Monumentul Cinematografiei!

Copyright Tricolorul
http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=...40&format=html

Dincolo de frusträrile, invidiile si ipocrizia care urlä la tot pasul (hotul strigä "Hotii", mai ales apropo de furturile de la C.N.C.!), se remarcä si atacul la persoanä practicat de Nutu Cärmäzan la adresa mea! :D Nu pot decât sä spun cä îmi face cinste - îmi acordä o importantä pe care eu, unul, nu mi-am arogat-o niciodatä! Nu fac decât sä-mi exprim opiniile si sä le postez legitim pe net. Destinul lor ulterior, dacä sunt preluate de altii sau ignorate, apreciate pozitiv sau negativ, etc., nu mä mai priveste. Dacä Cärmäzan vitupereazä atât de violent împotriva mea, e clar cä un efect tot au - altfel, l-ar fi läsat indiferent, sau cel mult le-ar fi ironizat în suete cu amicii, nu în plenul U.A.R.F.
Multumesc, Nutule - esti un scump!
Apropo, sper ca Labehardul, Flocireign si Tufänel sä nu piardä ocazia de a prelua textul în Matz, pentru a-l îmbogäti si cu propriile lor coproductii coproculturale. As fi foarte dezamägit sä nu-mi confirme previziunile...

Cred ca articolul asta postat de tine,pit,vine sa confirme ceea ce am tot incercat sa sugerez inainte.
Dupa 20 de la caderea comunismului nu s-a schimbat nimic in bine in gestionarea banilor publici vis a vis de cultura in general si implicit in productia de filme.Chiar daca democratia ne-a adus libertate de exprimare,acest lucru nu ne-a folosit la nimic.n-am stiut ce sa facem cu ea si cum s-o folosim in interesul nostru,ca tara.La timpuri noi,oameni vechi!
Sunt institutii ale statului care sunt responsabile cu verificarea modului cum sunt cheltuiti acesti bani si cred ca ele sunt cele mai in masura sa dea un verdict.Dar cum o mana o spala pe cealalta,este evident de ce niciodata n-o sa se schimbe nimic..Sa speram ca nu vor fi "nemuritori" cei care ne conduc astazi.Este singura scapare!!!A noastra ,ca natie!

Aici discutia e mai delicata...
un spectator, care nu e foarte interesat de mecanismele facerii unui film, ii poate citi linistit si cu incredere pe criticii care nu au un trecut de cineasti.
dar pentru un regizor, scenarist, actor, cu alte cuvinte, un om implicat in creatia unui film, foarte importanta este parerea tot a unui profesionist din domeniu.
si cred ca in orice arta e la fel...
un pictor va fi atent la ce spune maestrul X despre opera sa, criticul de arta trecand in plan secund.

Tocmai de-aia keep,atunci cand un profesionist iti vede defectele si ti le striga in gura mare nu-ti convine!Problema este daca aprecierea este obiectiva sau subiectiva!Indicat ar fi sa fie prima varianta,nu de alta, dar poate fi indusa in eroare(sau oroare) opinia publica.Si...cred ca Pitbull n-ar fi in stare sa faca asa ceva!!!!

tu, ca subiect al criticii unui coleg de breasla, simti imediat daca parerea lui este obiectiva sau subiectiva.
de multe ori, colegul de breasla iti spune lucrurile pe care le stii si tu, dar nu ai curaj sa le recunosti.

revenind la critica...mi se pare nefiresc ca, in Romania, numarul criticilor de film sa fie mai mare decat al filmelor produse intr-un an.
adica sa avem sase - sapte filme scoase in 2009, sa zicem, si cincisprezece critici care sa le analizeze.

Ce simpatic! Cärmäzan a plätit si el o policioarä, si de-aici ditamai discutia învârtitoare-n jurul cozii.
Toate regulile si principiile astea, ba cä-i creator, ba cä-i critic, ba cä-i din breaslä, ba cä nu e, ba cä-s mai buni äia, ba cä äilalti-s mai buni, sunt complet nule. Intre a fi regisor (bun sau slab) si critic (bun sau slab) existä o libertate de surapunere sau de excludere deplinä, în functie de urmätoarele criterii obiective: nivelul de inteligenta, tipul de personalitate (mai cortical decât thalamic), capacitatea de a gândi organizat, simtul analitic, aparatul critic, impartialitatea - plus factorul secundar al stilului (oral sau literar), fiindcä dacä nu stii sä te exprimi, vorbit sau în scris, critici în pustiu.

Initial, postasem aici primul mesaj din actualul topic "Conturi, polite, râci, discordii si alte varii daraveli" - fiindcä, prin referirile injurioase la adresa Noului Val din partea talibanilor, l-am considerat cam cel mai potrivit. Totusi, evolutia ulterioarä a discutiei s-a îndepärtat total de subiect, luând forma unui schimb de opinii despre câteva aspecte particulare ale conditiei criticului de film (prin interventia unui user care s-a agätat exclusiv de atacul lui Cärmäzan la adresa "individului cu nume de columbä", pentru a mai bäga niste strâmbe). O vreme, am permis ca discutia sä continue, întrucât avea si sansa unei evolutii constructive. Cum, însä, a devenit repetitivä si inutilä, si e foarte posibil ca sus-mentionatul user s-o foloseascä doar ca pretext al unor noi insinuäri ofensatoare (fie directe, ca aceea pe care am trimis-o prompt la Offtopic Asylum, fie disimulate sträveziu - la fel cum a fäcut si în topicurile de dezbateri despre criticii români de film, determinând închiderea lor, desi erau atât de substantiale si utile), consider cä e mai potrivit ca totul sä se opreascä aici. Ca atare, am izolat fragmentul off-topic în threadul "Conturi...[etc.]", si l-am încuiat. Rog ca aici discutia sä continue numai on-topic. Vä multumesc.

Ce e val, ca valul trece. Dar ce ramane dupa?
 

"Caravana cinematografica" are doar 2.500 de spectatori in 2 saptamani.
"Luna Verde", 1100 de spectatori in 7 saptamani.
"Websitestory", 6.500 de spectatori in 4 saptamani.
ce ne facem cu filmele care nu sunt nici premiate, nici parte din "curentul minimalist", nici cautate de public?
dupa epuizarea minimalismului, ce ramane din cinematografia romaneasca?

Keepy, ai uitat cel putin o categorie: "onorabile dar trecute cu vederea" (printre care eu as înscrie "Caravana Cinematograficä", un film plin de calitäti, dar si cu unele defecte majore - în primul rând la nivel de scenariu).
"Luna verde" e o penibilitate, deci nu avem ce discuta despre el.
"Websitestory" încä n-am väzut.
Prin urmare, nu cred cä trebuie sä "ne facem" ceva cu filmele care cad în uitare färä a fi neapärat slabe (ca al lui Titus Muntean). Procesul de selectie naturalä a produselor artistice a avut, are si va avea întotdeauna si asemenea deraieri, rateuri sau capricii. Ce ne dorim acum - o lume perfectä...? Singurii care trebuie sä "se facä" ceva cu acele filme sunt autorii lor - sä înteleagä motivele pentru care filmul respectiv a avut o soartä atât de ingratä, si sä caute sä le evite, pe viitor.

La a doua întrebare (doar vag tangentä cu prima), cred cä un posibil räspuns ar fi urmätorul:
Dupä epuizarea minimalismului, cinematografia româneascä are sanse sä rämânä cu mostenirea lui, care ar putea fi de douä feluri:
- postminimalismul propriilor lui autori, care pot evolua spre noi mijloace de expresie, la fel cum au fäcut atâtia altii (Fellini, Antonioni si Visconti dupä iesirea din neorealism, multi francezi importanti dupä iesirea din La Nouvelle Vague, Forman dupä iesirea din Scoala Cehoslovacä - si chiar din Cehoslovacia propriu-zisä, etc.):
- o nouä identitate cinematograficä non-minimalistä, apärutä în siajul acestui curent; semne clare de cäutäri orientate destul de precis în acest sens dau Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, Titus Muntean, Bobby Päunescu, chiar si cuplul Rädulescu & de Raaf (filmul lor face deja pasi clari spre altceva, mai ales la nivelul imaginii - revendicatä de la Melissa).
Deci, minimalismul a fäcut pentru cinematografia româneascä enorm - cât nimeni si nimic n-a mai fäcut vreodatä (nici rusii care au mosit-o în jurul lui 1950, nici cineastii de mare talent ai anilor '70, nici tentativele de reforme avortate de dupä 1989). A ridicat-o pe picioare proprii si i-a arätat un drum. Dar nu putea s-o ducä de mânä mai mult de câtiva pasi! Noua cinematografie româneascä trebuie sä meargä singurä mai departe! Privind cu recunostintä spre minimalism, în continuare trebuie sä fim noi însine - altfel, ne präbusim iar, si numai din vina noasträ.

pai tocmai aia e, ca se trece cu vederea peste unii regizori, aflati in afara unui "star system" creat nu neaparat de catre critici, ci de jurnalistii de cinema (pentru ca eu am certa impresie ca nu toti cei care-si dau cu parerea despre filme pot fi numiti si critici).
se vorbeste mult mai mult despre radu jude sau paul negoescu, decat despre marian crisan sau igor cobileanschi, de pilda.
nu stiu de ce ies astia in fata tot timpul.
in fine, asta ar fi problema lor.

ai dreptate cu directiile postminimaliste.
problema e urmatoarea: cred ca unii regizori din noul val, odata scosi din matca lor, nu vor mai crea filme pe masura celor care i-au consacrat.

O realitate tristä dar veche de când lumea este aceea a "retelelor de relatii personale", care de multe ori au întâietate fatä de criteriile valorice. Cine stie sä si le cultive, va fi mereu în avanscenä. Cine nu, repede va rämâne în fundal - poate chiar în nefiintä... Discutam recent cu väru-meu de la M.T.R., care a locuit vreo 15 ani si ceva în Franta; îmi spunea cä si la ei e la fel, în orice domeniu - ei o numesc, dacä tin bine minte, «réseau personnel», sau asa ceva... Uneori, se suprapun în chip fericit reteaua si valoarea (Puiu, Mungiu, Porumboiu, etc.). Alteori, suprapunerea dä rezultate dintre cele mai dezastruoase: Barna, Nicolaescu, actualul Daneliuc... Iar alteori, oameni valorosi dar färä retea rämân pe nedrept în anonimat... (A patra variantä, a nulitätilor färä retea, acoperä, evident, irelevanta majoritate.)

De asemenea, e foarte posibil ca unii regisori minimalisti sä fie inadaptabili, sä se rigidizeze sau sä intre în declin. Din nou, e un fenomen propriu majoritätii curentelor, scolilor, "valurilor" - si nu numai! Chiar meditam zilele astea la faptul cä atât de multi regisori mari sau mäcar buni au scäzut vizibil, pânä la nivelul calitätii bune dar conventionale, dacä nu chiar al mediocritätii si al rutinei (sau, uneori, cäzând chiar în penibil...) Chaplin, Orson Welles, Truffaut, Costa Gavras, Woody Allen, Lelouch, Nikita Mihalkov, Koncealovski... Sau altii, sclipitori la nivelul filmului de consum - Spielberg, Zemeckis, Peter Jackson... Ce sä mai vorbim de ai nostri? Pita, Pintilie, Daneliuc, care cândva erau uluitori, ce-au ajuns...? Basca Serj, care nici mäcar ca realizator autodidact de asa-zise "blockbustere" n-a rezistat, degenerând în diletantism ridicol...
Fenomenul ästa s-a fäcut simtit abia recent - lucru firesc: meseria de regisor de film are doar un secol vechime, e tânärä încä... Dar mä întreb: oare e ceva firesc în plan psihic? Oare omul, îmbätrânind, nu mai poate stäpâni acel cumul de calitäti speciale, numeroase si sistematizate, proprii unui regisor de film...? Desigur, un Tarkovski, un Fellini, un Kurosawa, au fost exceptiile de-regulä-confirmatoare...

se tot vorbeste despre filmele romanesti in care "aparent" nu se intampla nimic, "aparent" dialogurile nu spun nimic.
ma intreb de ce nu ne propunem ca intr-adevar in filmele romanesti sa se intample ceva, iar dialogurile chiar sa spuna ceva.
de ce trebuie mereu ca aparatul critic sa vina ca un explicator al acestor filme, sa le propteasca, sa le sprijine, sa se transforme in purtatorul lor de cuvant?
filmele romanesti nu pot sa se sustina ele insele in fata spectatorilor?
as face un experiment.
as lasa un film "sa se descurce singur", doar fata in fata cu spectatorii.
atat.
fara interviuri cu regizorul, fara cronici in media, fara casete trimise la selectii de festivaluri.
asta ar fi adevaratul test pentru orice film.

si mai e o chestie care ma intriga, ca scenarist.
oricat ar incerca unii sau altii sa ma convinga, nu pot scapa de impresia ca replicile, dialogurile, situatiile in care se afla personajele din unele filme laudate de critica sunt dintre cele mai lipsite de expresie.
o spun fara nici un impuls "glandular".
nu am prejudecati fata de autorii romani.
si nu cred ca e doar parerea mea, ci si a altor spectatori care numai de prostie, ignoranta, frustrare nu pot fi banuiti.

ei bine, privesti astfel de filme, asculti replicile, eventual citesti scenariul si realizezi ca lucrurile acelea le puteai scrie si tu foarte bine.
dar n-ai facut lucrul asta pentru ca ti-ai inchipuit ca, pentru a avea succes, trebuie sa eviti subiectele banale, dialogurile anoste.
cu toate astea, constati ca, dimpotriva, tocmai astfel de constructii scenaristice au succes la critica romaneasca.
ca dialogurile de care tu te feresti, tot cautand originalitatea, sunt considerate spendide.
nu gasesti in film nici un schimb memorabil de replici, nici o gaselnita ingenioasa, nici o sclipire de inteligenta creativa, care sa te faca sa spui "uau, ce chestie misto a spus tipul ala!".

si astfel incepi sa te gandesti ca poate ar fi bine sa te apuci si tu de povesti liniare, fara stralucire, cat se poate de conformiste.
si uite-asa, intram cu totii intr-o zodie a cenusiului, a lipsei de indrazneala, a tiparelor elogiate.

keep, buna dimineata, in primul rand.
am citit cu atentie cele doua mesaje ale tale. aceleasi idei de ieri, le-ai reluat aici.
chestia cu testul filmelor la public este utopie. ce vrei sa zici? ca spectatorul de rand este influentat de critica de film inainte de a cumpara biletul? nu cred, in ruptul capului nu cred asa ceva...
cronicile sunt citite de specialisti si de catre cei interesati de domeniu.
altceva are impact asupra majoritatii publicului si care-l determina pe acesta sa mearga in sala de cinema: curiozitatea. omul e curios sa vada produsul pentru care a fost "bombardat"cu reclama. ca e prost, ca-i bun..nu conteaza! a fost convins sa-l vada si-a platit.
subtirimea dialogurilor, banalitatea lor de care tu esti convins pana peste cap poate dauna sau poate face bine, depinde de film, de interpretarea actorilor...s.a.m.d.
dar, chiar si asa, nu mai exista public pentru filmele romanesti, nu ca ele sunt proaste sau bune.
sau, s-o luam atfel: ce dialoguri din filmele americane lansate in ultima vreme ti-au placut?
cu ce ai ramas in minte din ele? astea au contat ca filmele sa aiba incasari de milioane de dolari? sau scenariile dupa care au fost facute?
raspunde, keep. astept.

rvn,

cronicile nu apar in revistele de specialitate (nu avem nici o revista de profil in Romania), ci in media de larga circulatie, de pilda fituicile gen b.24.fun, pe care le poti gasi pe orice tejghea de bar.
asa ca chestia asta ca doar publicul avizat citeste cronicile, pica.

bineinteles ca, pe langa scenariile proaste, mai exista si interpretare proasta.
in fragmentul video redat de mine din "Felica...", actrita care o "joaca" pe mama o face intr-un mod lamentabil.
dar asta e parerea mea, poate ca nu discern falsitatea si lipsa de intuitie actoriceasca de o interpretare magistrala.

comparatia cu filmele americane "din ultima vreme" nu-si are rostul.
eu ma refer la raportul asteptari/rasplata care intervine intre spectator si film.
atata timp cat un film e vazut de doar 400 de oameni intr-un weekend, inseamna ca exista o nemultumire limpede in randul publicului.
si ma intreb: de ce apare acest dezechilibru din moment ce scenaristii utilizeaza formule "ca-n viata"? din moment ce in "Felicia....", spun criticii, "ne regasim fiecare dintre noi", de ce nu cautam sa vedem astfel de filme?
pentru ca sunt facute prost.

vad acum ca Felicia a avut 116 spectatori in ultimul weekend.
cum se face ca numarul spectatorilor e invers proportional cu succesul de critica?
ori e ceva in neregula cu spectatorii, ori cu critica.
iar daca facem filme doar pentru critica, atunci sa existe doar proiectii pentru cronicari.
pentru ca in salile de cinema ne facem de ras.

L.E.
vad si incasarile totale:
Felicia...in jur de 6.000 de dolari
Caravana cinematografica....cca 3.000 de dolari.

nu, e limpede, suntem pe un drum gresit.

keep,
s-o crezi tu ca sta cineva sa citeasca cronici de filme in vreun ziar gen 24.fun sau oricare altul.
in astfel de ziare sunt savurate doar pozele cu gagici goale(gen "fata de la pagina 5").

in alta ordine de idei: o tii langa cu "Felicia...".
vorbesti despre filmul asta, sau despre filmele romanesti din ultimii 10-20 de ani, cand spui ca sunt facute prost?
nu filmele, sau cel putin nu toate, sunt facute prost sau sunt proaste, ci publicul nu e educat sa le vada. si ma refer la tineri si foarte tineri, (adica cei care sunt dispusi sa intre frecvent intr-o sala de cinema.)
de ce nu prezinti structura pe categorii de varste,nivel de pregatire,mediul din care provine,a publicului prezent la filmele romanesti?
a facut cineva o statistica? ar fi interesant de vazut..

pana nu se vor produce schimbari majore in modul cineastilor romani de a privi filmul, cinematografia romaneasca se indreapta spre faliment.
criticii vopsesc din greu gardul in spatele caruia se afla o realitate sumbra: nici premii, nici public, nici glorie, nici incasari.
cum se simt regizorii/scenaristii romani cand doar 2.000 de oameni (cu tot cu critici) le-au vazut filmul?

iar acest lucru se petrece in cazul unei arte populare, cum este cea cinematografica, poate cea mai comerciala dintre toate.

chiar nu-i incearca nici un sentiment de jena, de penibilitate? cand citesc in Dilema sau aici sau aiurea tot felul de epitete elogioase, ce se intampla in mintea lor? ce-si spun? "hm, oricum, daca m-a placut Gorzo, e suficient, ba chiar foarte tare!".
oare acelasi lucru il spune si producatorul? acelasi lucru il spune si distribuitorul? acelasi lucru il spun si cei care plang cu lacrimi de crocodil disparitia salilor de cinema din Romania?
pai sa nu ofteze, sa nu injure, sa nu aduca "o porcarie hollywoodiana" ca sa sustina circuitul cinematografic romanesc?
porcaria aia pe care cei care falimenteaza salile de cinema o pun la zid, plini de ifose si edificand piedestale de carton unor cineasti (contra) facuti peste noapte.

da, filmul romanesc de azi e mai bun decat cel dinainte de 89. e mai bun si decat cel de pana in 2004.

dar asta pentru ca a devenit normal, nu stralucit.

cum naiba crezi ca se simt? jubileaza! sunt fericiti ca au cheltuit cateva sute de mii de euro pentru nimic.
dar, asta nu inseamna ca filmul este prost.
asta inseamna ca nu exista oameni care sa stie sa-l vanda si oameni care sa educe publicul,sa-l convinga sa intre in salile de cinema pentru un film romanesc..

9 zeci si ceva la suta din tineri romani nu stiu au o cultura a filmului romanesc.... pentru ei filmele romanesti sunt asa dupa cum sunt oamenii (romanii) de prost gust. Avand tot timpul in balanta filmele americane , filmele romanesti nu fac fata in fata logicii acestor tineri.

filmul romanesc nu este prea "digerabil".
in schimb, tinerii, ma refer la cei sub 20 de ani in marea lor majoritate, au crescut in fata televizorului si a computerului, ca o alternativa oferita de parinti in lipsa timpului acordat cresterii si educatiei pe care ar fi trebuit sa le-o ofere.
in aceste conditii, cum ar putea ei sa prefere un film romanesc, cand jocurile video si serialele americane de mana a nu stiu cata difuzate de posturile tv, le-au spalat creierii inca de la gradinita?

publicul romanesc rezoneaza la filme de genul "Pistruiatul", "Toate panzele sus", seria "B.D.", cea cu Comisarul Moldovan, "Nea Marin miliardar".
nu intamplator au fost reeditate pe dvd-uri, vanzandu-se foarte bine.
ce au in comun aceste filme?
aventura, umorul, actorii foarte buni.
va rog sa vedeti daca aceste ingrediente se mai regasesc in cinematografia romaneasca si cred ca vom avea cu totii raspunsul la intrebarea de ce nu vin romanii la cinema.

Singurele filme BUNE din exemplele de mai sus au fost:
"Cu mainile curate", "Ultimul cartus" si "Un comisar acuza"
Toate celelalte erau rusinos, jenant, indecent de proaste.
Inca de-atunci, 14 ani avand, ma miram ce fals si stangaci putea fi facut "Pistruiatul".
La 16 ani, nu-mi venea sa cred batjocura lesinata care se alesese din iubirea copilariei mele, "Toate panzele sus".
Nu mai zic ca, inca de la 10-12 ani, cand iesisera "B.D."-urile, nu pricepeam, si pace, de ce ma plictisesc niste filme cu actori ca Toma Caragiu, Jean Constantin, Dem Radulescu... (Acum stiu de ce, desigur; atunci, eram doar frustrat si dezorientat... Credeam c-a fost un accident, ca a gresit cineva ceva, n-aveam cum sä analizez lipsa totalä de talent a lui Mircea Dragan si a lui Nicolae Tic.)
La 18 ani, desi inca mai eram un admirator al lui Serge, am scris doua cronici severe, predominant-negative, despre "Revansa" si "Nea Marin miliardar". Fragmente din ele au aparut in "Cinema", la pagina spectatorilor (ca de, eram inca elev).
Asa ca, sa nu plangem dupa mizeriile de altadata.
Sa le dam ca exemple negative, de ASA NU se face un film.
Ca sä ajungem la filme de gen si de consum bune, in genul celor americane, franceze (mai vechi), italiene (mai vechi), etc., trebuie sa privim inainte, nu inapoi spre perioada care a pervertit gusturile publicului roman, decenii de-a randul, spalandu-l pe creier cu mizerii amatoricesti.
Si mai trebuie sa ne formam o scoala de profesionisti ai filmului. Pentru asta, e nevoie de timp, de rabdare, si de existenta unei cinematografii de continut - adica, exact ceea ce, cu voia lui Dumnezeu, avem acum.
Cine are ochi si minte sa vada cum se cuvine, si sa inteleaga in profunzime filme ca ale lui Mungiu, Puiu, Porumboiu, Muntean, Jude, Razvan Radulescu si ceilalti minimalisti, are toate sansele sa devina, daca doreste si aspira la asta, intr-un viitor probabil si nu foarte apropiat, un autor de filme comerciale cinstite, bine lucrate si cu real succes la public.
Cine nu-i in stare sa le priceapa, le denigreaza, le desconsidera, le injura, si declara "drum gresit" drumul extraordinar pe care mergem in sfarsit, inseamna ca e cel putin orb. Iar orbii pot compune muzica, pot scrie proza sau poezie, pot sculpta - dar vor face film cand va face Iliescu mea culpa pentru Mineriade.

...Iar acum, am rugamintea sa nu mai confundati topicurile. "Jurnalul scenaristului" e una, iar "Jos valoarea, vivat fosilele submediocritatii" e putin cam cu totul altceva.

pit,
nu inteleg ce tot ii insiri pe minimalisti ca pe acatiste.
ii stim cu totii.
tu vrei sa spui ca din acest filon minimalist va rasari o cinematografie puternica?
spune-mi si mie cum.

vezi pe vreunul dintre ei capabil sa faca un film cu umor sanatos, un film dinamic, uluitor, vivace, care sa te tina cu adevarat atent si sa nu te plictiseasca nici o secunda?

Am spus-o d-a-mboulea, in ultimii ani - si prin articole, si prin mesaje de pe forum, si-n schimburi de opinii cu tine. Mi s-a acrit. N-o mai repet si pentru a tzâshpea mia oarä.
(Si de ce sä nu repet ca pe acatiste numele minimalistilor, cand altii repeta ca pe matanii titlurile alea de toatä jena, care au vulgarizat filmul românesc de public?)

Si nici nu E CAZUL ca vreunul dintre ei sä facä filme de continut! Nu e treaba lor, nicäieri în lume nu se amestecä mere cu pere.
Autorii de continut sunt autori de continut, iar cei de consum, de consum. Numai veleitarii gen Nicolaescu se amägesc cä pot sa faca de toate - si filme "de arta" si filme "comerciale" (si, evident, le fac proaste si pe unele, si pe altele). Exceptiile sunt rare si nu pot fi date in nici un caz ca exemple.
Am spus clar în mesajul de mai sus: TREBUIE SA NE FORMAM O SCOALA A FILMULUI DE GEN SI DE CONSUM, care sa produca asemenea profesionisti buni - nu sa le pretindem astfel de filme celor care au un alt tip de personalitate. Cine face asemenea confuzii, e ca-n bancul äla cu diferenta dintre bucätärie si baie.

si cine sa predea la aceasta scoala a filmului de consum?
cine sa dea lectii, la propriu?
minimalistii?
apropo, minimalistii au amintit vreodata, in vreun interviu, caror profesori le datoreaza stiinta de a face filme?

Unii dintre minimalisti vor fi cu siguranta profesori buni acolo.
Cristi Puiu a venit la mine la curs, acum 3 saptamani, l-am invitat sa ne tina un seminar.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=97158
A fost fascinant, il ascultau copiii cu ochii cat cepele - si cu totii am invatat multe lucruri importante de la el. Evident, NU LA MODUL DE A-L IMITA - asta ar fi cea mai mare greseala posibila! Le-am si spus elevilor: "Acuma sa nu incepeti sa ganditi structuri, secvente si cadre ca-n «M.D.L.» - asta e stilul personal a lui Cristi, numai lui poate sa-i reuseasca. Voi bagati la cap tot ce v-a spus, asimilati, procesati, sublimati, si in timp formati-va propria voastra personalitate artistica!"
...Iar alti profesori, nu dintre minimalisti, va trebui sa fie gasiti... formati... adusi din strainatate... etc.
De-asta am spus: "intr-un viitor probabil, si nu foarte apropiat". E un proces care are nevoie de timp, si pentru care nu suntem deloc pregatiti (inclusiv din vina masinii de spalat creiere din U.N.A.T.C.).
Dar, daca macar visam la un asemenea viitor, daca vrem sa facem primul pas intr-acolo, o conditie esentiala e sa ne recunoastem valorile actuale - nu sa le negam, din motivul pueril ca fac arta si nu se reped, hodoronc-tronc, sa faca film de public (indiferent de ceea ce simt, de chemarea si natura lor artistica).

Cat despre profesorii minimalistilor, EVIDENT cä ei n-au fost Damian, Bostan, Sopterean, Nichitus... In cazul ca aceste persoane au indeplinit, in sens administrativ, functia respectiva, evident cä ar fi fost o lipsa de bun-simt sa zica: "Am avut-o pe Bostan, si am invatat de la ea cum sa nu fac film." Mai bine o trece sub tacere...

eu n-am auzit ca vreunul dintre minimalisti sa mentioneze macar un nume din randul profesorilor.
cineva care sa-i fi invatat meserie.
aceasta lipsa de recunostinta le sporeste aroganta care mie imi displace.
iar presa le-a intarit sentimentul ca lumea incepe cu ei.
in teatru, nu se intampla asa.
am auzit actori imensi care multumeau, la diverse ceremonii, profesorilor lor.
un nume care-mi vine in minte e cel al Sandei Manu, de pilda.
in schimb, in cinema nu se intampla acelasi lucru.

Firesc.
NU AVEM PROFESORI DE CINEMA.
In U.N.A.T.C. e o jale.
La teatru stäm mai bine. Profesori de regie teatru si de actorie, buni, am avut si mai avem.
(Apropo, Sanda Manu era o profesoarä bunä, dar o mare spägarä si ipocritä; asta, asa, ca fapt divers. Olga Tudorache era mai cinstitä, si o mare actritä, evident - dar o profesoarä discutabilä; prea impulsivä, afectivä si emotivä, în dauna metodei, a ratiunii si a impartialitätii.)

Cui sä le fie recunoscätori? Alora nominalizati de mine in mesaul dinainte?
Ba AIA sa le fie recunoscatori ca tac, si nu spun in interviuri ce dezastre de "profesori" au avut!
Nichituta, Soptericä, Bostanca, Damian - si predecesorii lor, Saizescu, Vitanidis, Drägan... ASTIA sa fie recunoscätori cä majoritatea fostilor lor studenti pastreaza o tacere decenta despre amintirea acelor "cursuri"...
Singurul profesor cu adevarat bun pe care l-am cunoscut a fost Lucian Bratu. L-au luat la A.T.F. imediat dupa Revolutie. N-a rezistat mult pe-acolo.
Stere e un om extraordinar, si a facut niste filme foarte bune, desigur, dar n-are nimic cu pedagogia... Vorbe, vorbe, vorbe... discursuri, impresii, amintiri... haos, pierdere de vreme.
Dinu Tänase mi-e prieten, un om minunat, filme foarte okay, da - dar despre calitätile lui de profesor n-am auzit nimic. De la nimeni.

Cinematografia romaneasca in cifre
 

cred ca ar fi interesant sa discutam si sub aspect statistic ceea ce se intampla in cinematografia romaneasca.
Incepem cu un top al primelor 20 de filme, dupa nr. de spectatori, din 2005 incoace.
Cred ca "Eu cand vreau sa fluier, fluier" s-ar plasa pe locul 2, in fata MDL.
parca a facut in jur de 35.000 de spectatori, nu?


PRIMELE 20 FILME ROMÂNEŞTI - 2005-2009 DUPA NUMARUL DE SPECTATORI

1. 432 - 2007/Cristi Mungiu - VOODOOFILMS - 89.339.
2. Moartea domnului Lazarescu - 2005/Cristi Puiu - Mandragora - 28.829
3. Amintiri din Epoca de Aur 1 - 2009/Cristi Mungiu - Voodoofilms - 28.105
4. Supravietuitorul - 2008/Sergiu Nicolaescu - Mediapro - 26.575
5. Restul e tacere - 2008/Nae Cranfil - Mediapro - 22.970
6. California Dreamin' (Nesfarsit) - 2007/Cristian Nemescu - Mediapro - 22.162
7. Ho Ho Ho - 2009/Jesus del Cerro - Mediapro - 20.998
8. Legaturi bolnavicioase - 2006/Tudor Giurgiu - Transilvania Film - 20.783
9. Boogie - 2008/Radu Muntean - New Films International - 18.275
10. Amintiri din Epoca de Aur 2 - 2009/Cristi Mungiu - Voodoofilms - 17.365
11. Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii - 2006/Catalin Mitulescu - Metropolis Film - 15.752
12. Trei frati de belea - 2006/Theodor Halaicu Nicon - Mediapro - 15.650
13. Lacrimi de iubire - 2006/Iura Luncasu - Mediapro - 14.472
14. Nunta muta - 2008/Horatiu Malaele - Transilvania Film - 14.039
15. Francesca - 2009/Bobb Paunescu - Mandragora - 13.033
16. A fost sau n-a fost - 2006/Corneliu Porumboiu - Independenta Film - 12.952
17. 15 - 2005/Sergiu Nicolaescu - SC Pro Video SRL - 12.862
18. Politist adjectiv - 2009/Corneliu Porumboiu - Independenta Film - 12.064
19. Pacala se intoarce - 2006/Geo Saizescu - SC Pro Video SRL - 11.861
20. Ticalosii - 2007/Serban Marinescu - MDV Film - 9.243

sursa: www.cncinema.abt.ro

alte cifre interesante:

NUMĂR DE SPECTATORI REALIZAT CU FILMELE ÎN PREMIERĂ
DUPĂ ŢARA DE ORIGINE

- Romanesti:

2005 - 63.793
2006 - 107.511
2007 - 134.829
2008 - 131.919
2009 - 114.376

- Europene:

2005 - 141.751
2006 - 112.209
2007 - 256.187
2008 - 345.483
2009 - 250.209

- Americane:

2005 - 2.258.752
2006 - 2.262.417
2007 - 2.230.983
2008 - 3.077.339
2009 - 4.532.721

------

de remarcat scaderea numarului de spectatori la filmele romanesti, doi ani consecutivi dupa varful din 2007.

Mie aspectul statistic mi se pare cel mai irelevant atunci cind vine vorba de calitatea unui film. De multe ori e un etalon invers proportional cu aceasta.

si totusi, numarul de spectatori e luat in considerare atunci cand este evaluata "calitatea regizorala" la concursul CNC.

Mai degraba "stofa de afacerist" decit "calitate regizorala". Desi, pentru Romania, cred ca e o exagerare sa vorbesti de film si business in aceeasi propozitie...

observatie justa, win.
keep a deschis acest topic, dar sugestia era sa fie luate in considerare si alte criterii in afara de numar. probabil, nu are in posesie datele necesare.

eu as fi curios sa vad si numarul de spectatori al filmelor romanesti in afara tarii.
si asta ar trebui sa conteze :)
chiar si date care provin din exploatarea totala a filmului - vinzari de dvduri, de exemplu.

asta ar dovedi clar, ca cel a finantat productia a aruncat banii pe fereastra.

Numarul de spectatori din afara tarii cred ca spune mai mult decit numarul spectatorilor romani, daca vorbim de valoare. La noi intervine si o anumita doza de patriotism care poate intuneca judecata - multi aleg sa mearga la un film romanesc doar pentru ca e "de-al nostru, ca de americanisme ne-am saturat". In plus, pentru a ajunge intr-un cinematograf de afara, filmul trebuie mai intii certificat valoric prin vreun festival. Nu stiu daca exista vreun caz de film romanesc care a rulat in cinematografele straine fara ca initial sa fi cistigat vreun premiu pe la vreun festival.