Nu, C.Chevara! Înseamnă că scenariul era deja gata pentru că îl terminasem acum 10 ani. Înseamnă că acum 10 ani eram suficient de „matur” și suficient de exigent.
Referindu-mă strict la scenariul premiat, ca discuție, îți pot spune că l-am scris în 10 zile.
Subiectul, însă, îl aveam în cap de mulți ani. Apoi, un an de zile am tot intervenit asupra lui. După un timp, l-am citit ca și cum ar fi fost al altuia. Iar am intervenit! Abia apoi l-am prezentat la concurs.

La alt scenariu am scris 2 ani, apoi 2 am tot șters.
Pentru că înțeleg că scrii scenarii, pot să-ți mai spun câteva lucruri, așa la modul didactic, deși nu știu la ce nivel ești.
Când te apuci să cioplești în marmură, stabilești ce vrei să faci. Un ou de prepeliță, unul de găină, de gâscă sau de struț. De obicei, se începe cu „prepeliță”. Eu așa am procedat. Cu nivelul respectiv am ajuns de la faza de scenariu la cea de film. Abia apoi mi-am propus mai mult. Scenariul câștigător este la categoria „gâscă”, zic eu. La „struț” nu am avut posibilitatea să concurez, ca să-mi dau seama dacă am reușit.
Problema multor filme românești de lungmetraj este aceea că se umflă abuziv oul de prepeliță pentru a ajunge la alt nivel. Apar, însă, serioase fisuri!
Aici mă refer la „Colivia” lui Sitaru, care a devenit prin umflare și diluare în același timp, „Domestic”. Sau „Câinele japonez” al lui Jurgiu.

„Când mă compar, sunt mulțumit, când mă analizez, mă detest!”, a spus... Nu mai menționez cine, că va zice Djinjis că mă compar cu personalitatea respectivă .
Ca să scrii scenarii, trebuie să vezi toate filmele românești.
Și nu mă refer numai la lungmetraje, ci și scurtmetraje, inclusiv filmele studenților de la UNATC.

Când analizezi un film, trebuie să-l judeci în funcție de ce și-a propus autorul, nu cum l-ai fi făcut tu, sau cum ai vrea tu să fie. Adică, dacă și-a propus să fie de „găină”, analizezi dacă a reușit, nu-i reproșezi că nu e de „gâscă”!
Poți evidenția neregularități, pete, fisuri, dar nu-i poți reproșa că nu e sferic, pentru că sfera reprezintă perfecțiunea.
Pe de altă parte, ar fi chiar plictisitor ca toate filmele să fie „sferice”.
Forma ovoidală, nu eliptică, depinde de personalitatea cineastului, chiar mai mult decât conținutul.
Această formă este unanim acceptată, cel puțin deocamdată, nu are rost să tinzi spre alte forme, cum ar fi cea cubică, așa cum a încercat Porumboiu cu filmul „Când se lasă seara peste București sau metabolism”.
La scurtmetraj se mai acceptă, se numește „film experimental”.

Ce mă deranjează pe mine în critica de film este că se încearcă umflarea artificială a unor „ouă” în funcție de cui aparțin, sau ce premii au luat în străinătate.
Se ajunge astfel de la „prepeliță” direct la „gâscă” sau de la „gâscă” ceva mai răsărită la „brontozaur”.

P.S. Văd că a postat și Djinjis.
Sincer să fiu, speram la un tratament special, că doar ne cunoaștem de atâta timp.
Ai întors-o bine cu Proust, ca la Ploiești.
Acum, vorbind serios, un scenariu este altceva. La el mai lucrează ulterior un regizor și mulți alții.
Chiar dacă am scris un scenariu acum 10 ani, deja am avut grijă să nu-l fixez definitiv în timp și spațiu. Iar dacă timpul acțiunii ar fi chiar momentul în care l-am scris, e treaba regizorului și a celorlalți.

domnilor, ati pornit de la un caz general ca sa ajungem la particularul personal. Sincer, asta puteti sa le discutati intre voi la diferite competitii unde participati sau prin corespondenta.

Sa ne limitam la cinematografia romaneasca in ansamblu. La ceea ce s-a produs. Acolo e problema. Nu la ce sta in sertare... ci la ce se produce si de ce se produce asta.

N-am mai mers la un film de ani de zile! Si nu la un film romanesc, ci n-am mai mers pur si simplu la film. Nu ma impac cu mall-urile pe motiv de preturi piperate, iar cinematografele s-au cam inchis mai toate. Cu filmul romanesc de dupa '89 nu m-am inteles niciodata. Mi s-a parut artificial, umflat, voit realist sau mai degraba caznit-realist. E o incrancenare de a face filme mari, cu subiecte importante, o lupta care ma plictiseste. N-am mers nici la De ce eu?. Nu stiu ce sa zic, am impresia ca s-a schimbat ceva in ultimii ani. Comunicarea pe net a luat o amploare colosala, s-a schimbat cumva paradigma povestitor-receptor. Oamenii nu mai sunt interesati sa asculte cat sunt interesati sa povesteasca. Toti scriu de zor pe FB si pe bloguri, dar putini cred ca mai citesc. Ne transformam intr-o lume autista de povestitori, fiecare recitand povestea lui si pasandu-i prea putin de povestea celuilalt. Dispare nevoia de lectura, de a viziona un film, practic nevoia de a ti se povesti. A disparut si rabdarea de a urmari o poveste, traim intr-un univers tabloidizat de cronologii, un fel de poveste palpitanta formata din Ce soare frumos e afara!, Iata ce articol interesant am gasit, A trai e intelept (citat nepalez) etc. Premii? Festivaluri? Film de arta, de autor, festivaluri? Astea sunt chestii de nisa. Ce-o mai fi, om vedea...

Cred ca cel mai generalist post facut pana acum. Dar contine poate, chiar inima problemei. Oare asta sa fie si motivul pentru care filmul romanesc nu se adreseaza publicului? Pentru inaccesibilitatea lui pasionatilor de film, ca sa nu folosim cuvinte mari de genul cinefili? Pentru spectatorul mai putin initiat in teoriile cinemaului?

Oare daca s-ar renunta la aceasta perspectiva "importanta" si s-ar cobora la nivel de individ, de poveste a personajului, de relatie interumana, facandu-se astfel filmul mai uman, mai identificabil cu omul spectator, ar fi primit altfel de catre public?

Exact filmele alea care se vor de public sunt rateurile cele mai mari, aici ar trebui sa se concentreze discutia, care de altfel s-a mai purtat sub o alta forma aici, daca nu chiar de mai multe ori. Atunci era clar directionata spre "filmele de festival". Acum parca tot pe acolo a ramas ca intentie, dar se ascunde putin sub aparenta subtire ca sunt vizate toate filmele facute din bani publici. "Filmele de festival" macar isi ating foarte bine scopul, sunt apreciate si-n afara, dar si in tara de o parte a publicului. Nu stiu cat cititi forumuri straine sau cat intrati in contact cu cinefili din afara, dar filmele astea ale noului val au reusit sa faca foarte multi cinefili straini interesati de cinemaul romanesc si chiar sa-l iubeasca. Mai mult, au starnit curiozitatea si pentru cinemaul vechi. E un produs cultural de export excelent si e printre putinele lucruri bune cu care ne putem mandri in afara (incercati sa cititi chestia asta intr-o nota cat mai putin patriotica). Daca va uitati pe site-uri relativ serioase despre filme (the playlist, ioncinema) o sa vedeti ca de fiecare data cand au ocazia pun filme romanesti pe listele cu cele mai asteptate filme ale anului. Dpmdv in cazul lor e vorba de bani cheltuiti bine.

Apropo, ce ma plictiseste pe mine e ideea asta nostalgica: "pe vremea mea...". Pe vremea oricui nu era situatia mai buna. Acum oamenii cu adevarat pasionati (si sunt foarte multi) au deschiderea mai mare pentru cultura de calitate. In functie de mediul in care traim avem niste perceptii diferite ale realitatii. Pitipoancele si cocalarii din ziua de azi aveau cu siguranta echivalentul lor in trecut. Oamenii culti exista destui, trebuie doar sa stii unde sa-i cauti. E doar o schimbare de forma, sub tot zgomotul de cancan si al altor prostii exista oameni profund interesati de cinemaul de calitate. Si avand accesul aproape nelimitat, probabil varfurile sunt mai sus decat erau in trecut.

mda, minimalismele, de care pare ca se leaga sociologul amatorist zis Bubu, reprezinta un procent mic din filmele facute dupa '89 la noi, iar ele ar putea fi inaccesibile eventual marelui public si nu cinefililor, ca sa folosesc un cuvant mare, care cu asta se ocupa.
Ce am inteles eu din postul lui e ca e catranit pentru ca nu are bani de mers la mall si lumea e de vina, dar in special o banda de bloghishti in cardashie cu Mark Elliot Zuckerberg si in ultima vreme simte ca vorbeste cam in gol.

Corect Liviu. In acest post iti dau 100% dreptate si crede-ma, nu-mi sta in fire :))

Acele filme premiate si-au atins tinta. Ele sunt filme de festivaluri.
Dilema mea e ceea ce s-a intamplat in cazul lui Jude. El a declarat ca filmul lui nu are nevoie de tinichele si ca asteapta lumea in salile de cinema. Iata aici o fractura in logica pe care si eu si tu o impartasim. Sunt filme de festival, participa la festivaluri si se adreseaza unei nise destul de inguste din totalitatea publicului larg. Dar creatorii declara invers. Iar conform declaratiilor lor, filmul este un esec.

In alta ordine de idei, avem 5 filme premiate, la sectiunile importante din cadrul festivalurilor de la Cannes sau Berlin in 25 de la revolutie. Ca mai sunt si 2 Un certain regard si alte nominalizari sau participari la alte festivaluri mai mici, e adevarat. Dar astea 5 sunt ceea ce au atras atentia asa cum ai spus chiar tu Liviu.

Restul? Care nici public, nici nimic?

E ok ca o tara sa aiba si film de arta, de autor, dar sa nu ai deloc un taram intermediar, e o aberatie. Aici e greseala.

Aferim se descurca chiar destul de bine in tara. Acum poate definirea succesului la public la care te referi tu nu e in concordanta cu cea pe care o doreste Jude. E posibil sa existe aici o oarecare asteptare total nerealista din partea ta. E extrem de improbabil ca in realitatea actuala sa existe vreun film romanesc alaturi de blockbusterele americane ca numar de spectatori. Pur si simplu n-ai cum. Ce era odata, era odata si nu mi se pare nici corect sa ai asteptari ca un film cu un buget de 1-2 mil euro sa fie la fel de popular ca unul cu sute de milioane. Nu mai intru in discutii despre public, dar majoritar el o sa accepte ce e mai accesibil.

Filmul lui Jude face doua chestii, impaca oarecum si un relativ succes de casa, atat cat se poate pentru un film romanesc, dar prezinta si un film relevant dpdv tematic si valid dpdv artistic. A luat si un premiu de regie la Berlin si a avut parte de niste cronici foarte bune in strainatate (si in tara de altfel), ceea ce probabil o sa-l faca destul de vizionat in afara, atat cat e omenesc posibil sa-i ceri. N-o fi un film perfect, dar e un film bun. Intr-o situatie asemanatoare au fost si celelalte filme la care probabil te referi.

O mica paranteza pentru ideea despre Un Certain Regard. Inteleg ca tu nu o consideri foarte relevanta, dar e o sectiune la care de multe ori participa filme peste cele din competitia principala. Evident, per total nivelul e mai ridicat dincolo, dar in fiecare an sunt niste filme extrem de valoroase la UCR. Si repet inca o data aici, alea cateva premii sunt de fapt foarte multe pentru cat produce cinemaul romanesc. Foarte putine cinemauri se pot lauda cu astfel de premii. In fine, nu vreau sa pun foarte mult accentul pe ideea de premiu, personal nu mi se pare atat de important lucrul asta, de cele mai multe ori castigatorul nu e chiar favoritul meu. Dar premiile astea conteaza si nu sunt date chiar total aiurea de cele mai multe ori (cu putine exceptii, mai mult la Berlin si Venetia).

In afara astora premiate acel public de nisa apreciaza si alte filme de-ale noastre. Sigur, impactul e mai mic, mai ales dpdv al distributiei in afara. Dar asta nu face Romania in vreun fel speciala. Situatia e valabila pentru toate tarile cand e vorba de distributia in afara, mai putin pentru SUA si ar fi stupid sa ne comparam cu ei la capitolul asta. Fuck, Tsai vindea bilete pe strada pentru singura (daca nu ma insel) proiectie avuta in Taiwan a lui What time is it over there?, film care apare constant pe listele cu cele mai bune filme ale actualului secol. E un regizor cu un anumit public, dar e extrem de apreciat de publicul respectiv. Si probabil nici Hou ori Yang, ceilalti doi mari regizori taiwanezi de dupa '80 n-au avut cine stie ce succes din pctul asta de vedere. Dar au adus Taiwanului o gramada de premii si o mare apreciere din partea criticilor si cinefililor. Si situatia e cam aceeasi peste tot, nu poti avea asteptari nerealiste.

Nu zice nimeni ca nu trebuie sa avem un film de public adevarat, dar daca asta e problema atunci discutia sa se concentreze strict aici. Pentru ca oricat vreti sa para asta directia le sunt aplicate lovituri pe sub centura celorlalte. N-as fi avut nimic cu discutia asta daca ramanea in acel teritoriu. Si evident ca nu orice film "de arta" o sa fie reusit. E o alta asteptare nerealista, dar care trebuie totusi taxata.

Taram intermediar intre, filmul de arta banuiesc si cine? Daca te uiti pe lista filmelor romanesti facute in 2014, de ex., s-ar putea sa gasesti destule filme "intermediare".
Greseala? A cui?
S-au facut filme din toate categoriile. Ca unele sunt nereusite, tine de capacitate, nu de alegere.

Recapitulare:
1.Alali
2.Anaemona
3.Bremen
4.Bubu
5.C.Chevara
6.Djinjis
7.Liviu
8.Mirodoni
9.Omudindulap
10.Twisen

Alali, păi tocmai asta e problema, că filmele care au fost realizate, până la proba contrarie, se pare că sunt mai puțin interesante decât scenariile care zac în sertare.
Aici nu e vorba stric despre cei care au postat, doar au fost date niște exemple.
Concluzia este că „se produce așa” pentru că sistemul nu permite o evaluare a tuturor scenariilor posibile.
Este aceasta prima, sau una dintre cauze?
Ce părere au cei 10 useri?
Care sunt celelalte cauze?

L-aș ruga pe Liviu să sistematizeze:
Care sunt filmele care s-au dorit „de public” și au fost rateuri, și din ce punct de vedere?
Care „filme de festival” nu au fost și „de public”? Ce le-ar împiedica să fie?
Ce filmele fac parte din „cinemaul de calitate?” De ce? Și de ce nu ar fi accesibile?

http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101371 Aferim
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101373 Q.E.D.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101369 De ce eu?
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101339 Filme românești 2013
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101319 Filme românești 2014

Am văzut doar două comentarii la aceste postări. De ce? Nu ați văzut filmele?
Din punctul meu de vedere, există o proporționalitate acceptabilă între numărul de spectatori și calitatea filmului, cu unele excepții.

Filme românești 2013
1.Poziţia copilului – 38 copii/43 săptămâni/117.949 spectatori.
2.Love Building – 41 copii/21 săptămâni/27.260 spectatori.
3.Domnişoara Christina – 39 copii/27 săptămâni/26.463 spectatori.
4.Funeralii fericite – 32 copii/22 săptămâni/15.793 spectatori.
5.Sunt o babă comunistă – 31 copii/23 săptămâni/15.083 spectatori.
6.Nu sunt faimos, dar sunt aromân – 29 copii/12 săptămâni/14.885 spectatori.
7.Domestic – 24 copii/21 săptămâni/14.061 spectatori.
8.Câinele japonez – 18 copii/13 săptămâni/10.733 spectatori.
9.Mamaia – 34 copii/16 săptămâni/10.618 spectatori.
10.Condamnat la viaţă – copii/ săptămâni/7.360 spectatori.
11.Rocker – 15 copii/17 săptămâni/6.436 spectatori.
12.Roxanne – 26 copii/18 săptămâni/5.371 spectatori.
13.Killing Time – 20 copii/13 săptămâni/3.763 spectatori.
14.O vară foarte instabilă – 7 copii/6 săptămâni/3.506 spectatori.
15.Când se lasă seara peste Bucureşti sau… – 9 copii/5 săptămâni/2.843 spectatori.
16.Puzzle – ? copii/ ? săptămâni/2.571 spectatori.
17.Afacerea Tănase – 3 copii/7 săptămâni/2.495 spectatori.
18.Deja Vu – 25 copii/5 săptămâni/2.192 spectatori.
19.La limita de jos a cerului – 3 copii/5 săptămâni/1.748 spectatori.
20.Lupu – 7 copii/3 săptămâni/732 spectatori.
21.Matei copil miner – 3 copii/3 săptămâni/681 spectatori.
22.Şcoala de vară – 6 copii/5 săptămâni/255 spectatori.
23.Cernozaurii – ? copii/ ? săptămâni/57 spectatori.

Filme românești 2014
1.#Selfie – 38 copii/25 săptămâni/102.026 spectatori.
2.America, venim! – 59 copii/10 săptămâni/28.108 spectatori
3.Cuscrii – 35 să/6 săptămâni/23.305 spectatori
4.Closer to the Moon – 6 copii/23 săptămâni/20.135 spectatori
5.Alt Love Building – 39 copii/5 săptămâni/11.844 spectatori
6.Ultimul zburător – 30 copii/ 9 săptămâni/6.759 spectatori
7.Kyra Kyralina – 36 copii/12 săptămâni/6.504 spectatori
8.O poveste de dragoste, Lindenfeld – 23 copii/6 săptămâni/5.574 spectatori
9.Q.E.D. – 46 copii/7 săptămâni/4.806 spectatori
10.Bucureşti, unde eşti? – 15 copii/6 săptămâni/3.643 spectatori
11.Scurt/4: Istorii de inimă neagră – 16 copii/5 săptămâni/2.833 spectatori
12.Canibal – 19 copii/6 săptămâni//2.776 spectatori
13.D'ora – 10 copii/5 săptămâni/1.834 spectatori
14.Love Bus: cinci poveşti de dragoste din Bucureşti – 6 copii/8 săptămâni/1.789 spectatori
15.Paşaport de Germania – 3 copii/4 săptămâni/1.169 spectatori
16.Cripta – 19 copii/1 săptămâni/629 spectatori
17.Planşa – 2 copii/4 săptămâni/394 spectatori
18.Terapie pentru crimă – 25 copii/1 săptămâni/183 spectatori
19.Al doilea joc – 1 copii/1 săptămâni/58 spectatori
20.Poarta Albă - ? copii/? săptămâni/? spectatori
21.Ana - ? copii/? săptămâni/? spectatori

Problema pe care o pun eu este aceea că 10 useri sunt prea puțini.
După o pauză de 9 luni, se poate verifica, în care nimeni nu a mai postat la „Cinematografia Românească”, eu am reușit să readuc 10 useri.
Dar speram ca CineMagia să ne ajute și să aducem mult mai mulți. Mai ales că aceste pagini deja au fost asaltate de publicitate, uneori prea agresivă.
Nu putem trage concluzii dacă nu am văzut filmele.

P.S. Între timp, au mai postat Liviu și Djinjis.
Se poate discuta mai la concret?

djinjis
Film de arta si ....
Are rost tot sarcasmul pe care il emani si eu sa postez raspunsuri? Eu cred ca pentru toti ar fi mai bine sa ignori postarile mele si ale celor cativa care mai posteaza pe aici si care sunt sub nivelul tau. Cred ca ti-ar face si tie mare placere.

Liviu
Aici chiar e de discutat. Film de festival, bani publici, spectatori...

Legat de premii, Bafta o fi el neimportant acum, dar daca l-ar fi castigat vreun film romanesc, nu s-ar mai spune asa. Vad ca si Golden Globes-ul displace... Aici, parerea mea e ca suntem putin ipocriti. Cu cat e mai important festivalul si mai inaccesibil, bineinteles, cu atat mai mult il blamam. Importante sunt cele obscure la care mai castigam... Himm! Trasa de par logica...

Legat de premii ca Un Certain Regard, e important, nu spun nu. Ar fi intolerabil ca eu, care in veci nu voi avea o realizare in domeniul meu, comparativa cu aceasta din domeniul cinematografic, sa spun ca e nimic. Nu? Dar discutand la modul general, de dragul comparatiei, la aceasta sectiune au participat si chiar castigat filme cu un cinema muuult mai slab finantat decat cel de care ne tot plangem, cel romanesc. Uita-te si tu, in 15 ani, sunt tari ca: Ungaria, Cambogia, Mexic, Coreea de sud, Grecia, Kazahstan, Senegal, Tailanda, Brazilia, Columbia, Bosnia. Iar daca sustinem cu mandrie ca suntem pe culmi...
E doar o comparatie!

Apoi despre filmele premiate, si in special de cazul Jude, la care ne-am oprit amandoi. Problema nu e daca isi fac sau nu treba. Ci cu ce senzatie ramai dupa vizionarea lui. In cazul lui 4,3,2, nu cred ca e cineva care spune: "M-a apucat asa un chef sa il revad!..." Sau despre Aferim.
Cum spunea si Twins...
Aceste filme nu sunt drame pur si simplu; nu sunt umane. Ele nu trateaza particularul iar problematica aceasta punctuala sa aiba reflexii in intreaga societate. Filmele noastre trec direct la planul global, la intreaga societate, iar personajele sunt elemente folosite si atat. Toate trateaza sistemul, toate iti transmit ca nu sunt sperante. Toate au acesta predestinare. Ele, filmele, gandesc si trag concluzii in locul nostru. Noi doar putem sa gustam amarul, fatalitatea.
Cam asa percep eu filmele noastre.

Spuneai de What time is it over there?. Ca intra permanent pe listele cu cele mai bune filme ale cinematografiei mondiale. ...
Pe mine nu m-a acaparat atat de mult. Filmul este facut cu emotie, este interesant ca si viziune cinematografica. Dar nu are principalul. Nu creaza sentimente, atentie, nu emotii, sentimente, nu atrage... si de aici probabil ca si motivul publicului. Sincer sa fiu, nici eu nu as cumpara bilet la acest film. Il prefer pe dvd. E prea mult de analizat, de disecat. Necesita revizionari, pauze, apoi backward si iarasi play. Intelegi tu ce vreau sa spun.
Este un film mult prea greu de digerat. Noi nu avem astfel de creatii ca sa face comparatie.

Concluzionand, eu inca astept un film de public, romanesc. Apropo, ai vazut evolutia cinemaului Spaniol? Al exit-urile lor din ultimii ani? Nici aici nu sunt bani. Filmeaza in Argentina ca e mai ieftin.
El secreto de sus ojos - cost 1,5 mil- incasari 30 mil
Relatos salvajes - 2,7 mil euro- incasari 30 milioane
El orfanato - buget 4,5 mil - incasari 78 mil
Celda 211 - 3,5 mil - 14 mil.
Hable con ella - 4 mil - 43 mil
si exemplele curg. Uite aici o lista interesanta: [url]http://es.wikipedia.org/wiki/Anexo:Las_diez_pel

Ne raportam total diferit la cinema. N-o lua in nume de rau, dar pur si simplu discutia asta cu cifre de spectatori si incasari nu ma stimuleaza in niciun fel. Nu asta ma intereseaza la cinema si cu atat mai putin ma intereseaza o discutie despre asa ceva.

pai daca nu ar fi cifre, numar de spectatori, filme ce s-au produs, atunci de ce am mai posta in topicul "de ce nu merg romanii la filmele romanesti?", nu? pot sa te stimuleze sau nu aceste discutii, dar celor implicati in fenomen, celor ce fac parte din sistem ar trebui sa le creeze insomnii de sa nici nu poata inchide ochii noaptea. Ca ii doare-n .... Este ultima parte a problemei. Si asa avem intregul motiv pentru care filmele romanesti sunt prost primite de catre public. Chiar si cele premiate.

Ai idee cati vorbitori de limba spaniola sunt pe glob? Cinemaul spaniol are o piata mult mai mare, in primul rand, iar un regizor ca Almodóvar, ii ia pe ai nostri, pe toti, ii aliniaza si ii pune sa sara broscuta si sa faca pasul piticului.
In continuare vad ca se dezbate intens refuzul cinematografiei noastre de face filme pentru public, de parca exista vreun regizor la noi in stare sa refuze incasari de 10-20-30 de mil. de dollars. Sa fim seriosi, la banii astia si-ar vinde virginitatea in secunda doi.
Majoritatea filmelor facute la noi sunt "pentru public". Nu sunt in stare sa le faca bune.

:)) Amuzant, dar trista concluzia.
Cat priveste spaniolii, nu e chiar asa. Argentina si Cuba sau Ecuadorul nu sunt piete nici pentru blockbuster-uri, daramite pt cinema european.
Apropo, El niño, film slabut, comparativ cu ce se poate face linistit la studiourile Buftea, a avut peste douazeci de milioane de spectatori numai in Spania. E adevarat ca la o tara mai mult de dubla decat a noastra, a avut de doua ori spectatorii romani din tot anul.

Si da, se tot bate moneda pe lipsa publicului la filmele romanesti pentru ca asta e tema. Nu stiu de ce vi se pare atat de straniu sa scrii intro tema "de ce nu e public" despre public. :-/

Oricum, concluzia ta e inacceptabila pentru un sistem, care are un discurs de genul "lipsa publicului nu-mi trezeste interes". Ei inca se cred ca sunt artisti si ca ce succese au... Si asta se intampla chiar si atunci cand nu erau aceste cateva exit-uri.
Inca mai apar osanale la filmele lui Nicolaescu... Si sa poata ei sa accepte ca "Nu sunt in stare sa le faca bune" cum spune djinjis, e peste puterea lor de intelegere. Ei e artisti neintelesi de catre norodul incult.

La nivel de film, fara suparare, suntem in lupta deschisa cu Bulgaria si Ucraina.
Ungaria, Serbia, Polonia, au fost si vor ramane prea departe de nivelul nostru, nivel mare pentru ei, miiiic de tot pentru noi, chiar daca din tarisoara optica este inversa. Cam asta e locul nostru in Europa, ca cinema per ansamblu. Intre ultimele 4 tari de la coada clasamentului, ultimul loc fiind fara doar si poate adjudecat de Moldova.

Tema era „De ce nu merg românii la filme românești”
Cifrele vin să arate cât este adevăr și cât impresie falsă.
Nu e vorba despre câți vorbitori de limba spaniolă sunt în lume, sau de limba română, ci de faptul că un film românesc are o sută de mii de spectatori în România, iar altul nici o mie. Adică de o sută de ori mai puțin!
Dar putem depăși această raportare. Chiar i-am propus lui Liviu o altfel de abordare, dar nu m-a luat în seamă.
Nu aș vrea, însă, generalități de genul: nu toate filmele „de artă” sunt reușite.
Să-mi arate, din cele două liste postate de mine, care sunt acele filme „de artă”?
Nu cred că ar fi chiar „offtopic”!
Dar ar trebui definit „filmul de artă”. Cineva aprecia sub 500 de spectatori!

Se spune că Brâncuși l-a surprins pe un țăran privind îndelung „Coloana Infinitului” și l-a întrebat ce vede. Țăranul a răspuns: E ca viața. Ba te stânge, ba te mai lasă un pic, iar te mai strânge, iar te mai lasă. Până într-o zi, când, pac, s-a terminat.

O operă de artă nu este cu atât mai valoroasă cu cât este înțeleasă de mai puțină lume, cum foarte des se spune, ci cu cât fiecare îi găsește o interpretare.

Filmul „de artă” trebuie să exceleze prin utilizarea mijloacelor cinematografice, iar „cinematografic” înseamnă „a scrie cu lumină, cu imagine”. Nu cu vorbe!
Care dintre filmele din liste nu au fost accesibile pentru că s-a făcut abuz de „mijloacele de exprimare cinematografică”?

Concluzia că românii nu sunt în stare să facă filme bune, nici de artă, nici pentru public, cred că nu este corectă. Eu cred că avem regizori capabili de așa ceva, cu condiția să nu lucreze după scenariile lor. Sau să nu strice scenariile altora doar ca să fie co-scenariști!
Din păcate, la noi nu se respectă „separația atribuțiilor”.
De exemplu, în cazul filmului „D'ora”, interpreta principală este și scenarist, și regizor, și producător . Rezultatul este un film de artă, sau o catastrofă?

Eu cred că vinovat este producătorul. Sau, mai bine zis, cauza este lipsa unor producători autentici. Mai precis, lipsa marketingului, iar „sistemul” este cel care permite așa ceva.

A fost o promotie la teatru, timp de o luna biletul costa cinci lei la orice reprezentatie. Am ajuns si eu la un spectacol, sala era plina, erau sute de oameni, inclusiv la etajul trei la cucurigu.
Si la film, daca biletul ar fi undeva intre 5-8 lei, alta ar fi situatia numarului de spectatori.
Mall-ul este scump pentru tineri, iar tinerii reprezinta marea masa a spectatorilor de cinema.

"lipsa publicului nu-mi trezeste interes"

aste sunt teribilisme ieftine, nici macar el nu crede ce spune sau e mai idiot decat pare.

" faptul că un film românesc are o sută de mii de spectatori în România, iar altul nici o mie."

ala cu nici o mie e prost, celalat nu e neaparat bun.

"O operă de artă nu este cu atât mai valoroasă cu cât este înțeleasă de mai puțină lume, cum foarte des se spune, "

nu stiu cine spune asta, dar e o prostie, faptul ca e inteleasa de putini e un efect secundar.

„D'ora” e o porcarie, 2.5 min de trailer sunt si prea mult.

In concluzie, ar trebui sa se faca filme dupa scenariile lui Mirodoni.

Djinjis,
Concluzia am spus-o și eu și alții, trebuie să aibă acces orice scenarist la evaluare.
Chiar nu ai priceput?!
De asemenea, am făcut și s-a făcut diferență între un film bun și un film pentru publicul larg. Concret, și eu am spus că „Selfie”, deși are peste 90 de mii de spectatori, nu e nici pe departe un film bun, ci se adresează unei anumite categorii de spectatori.

Știu că ești „la dreapta Tatălui”, dar nu știu dacă în București, ca să-ți pot spune mai multe, pentru că, deși ai o părere foarte bună despre tine, ești de multe ori în afara temei și te rezumi la ironii.
Nu se compară situația teatrului cu cea a filmului. O sală plină la teatru e mai puțin decât deloc pentru film.
În București sunt cinematografe relativ centrale cu 7 lei biletul, 5 lei pentru studenți și pensionari. La filmele românești a trebuit să plătesc două bilete, pentru că acesta e numărul minim de spectatori.
Era pe aici pe undeva, nu am timp să caut acum, un scurt scenariu din care rezulta că românii nu ar intra la un film românesc nici dacă i-ai plăti. Știu că te-ai rezumat, în stilu-ți caracteristic, doar la ironii.

Nu te contrazic, Mall-ul este prea scump, și, din păcate, banii rămân la proprietar, nu ajung la producătorul de film, dar aberația este că în același loc sunt câte 11 săli de cinema, în loc să fie în fiecare cartier câteva săli. Nu numai pentru tineri, ci și pentru cei mai în vârstă, mai nostalgici și mai patrioți, să nu fie nevoiți să străbată tot Bucureștiul.

Dacă ți-ai reciti peste un timp comentariile, ai vedea că nu mai înțelegi ce ai vrut să spui. Ceva similar cu recitirea scenariilor după un timp, când ai constatat că nu sunt geniale, cum credeai.
Așa și pentru mine acum, nu e clar ce îți aparține din referirea la „D'ora” și care e trimiterea la afirmațiile mele, ținând cont că următoarea frază face o referire expresă la mine.

Spuneai că nu ai mai văzut niciun film românesc de la „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, așa că nu înțeleg cum le-ai putea comenta.
În schimb, te-ai apucat să produci filme după scenariile tale geniale.
Succes!
Am să vin să le văd. Am spus de mai multe ori că eu merg la toate filmele românești, și bune și proaste.

P.S. Abia acum mi-am dat seama că pomenind de „D'ora” te-ai simțit vizat și ai devenit sarcastic. Te asigur că nu m-am gândit la tine, dar acum tind să cred că ești și interpretul principal în filmele tale.

prieteni! e pacat ca se aluneca pe panta asta. Disputele personale nu ar trebui sa isi aiba locul aici.
Fiecare dintre voi e, asa cum incepeam in scoala toate comentariile de la literatura romana, "unu dintre cei mai mari scenaristi". Acum ca asta am stabilit-o, haideti, fara mistocareli si glume de prost gust, sa facem referiri doar la tema.

Nu stiu cat de mare pondere are participarea tuturor scenariilor la un concurs national organizat de CNC. Atata timp cat acel scenariu nu are si o echipa in spate care sa fie dispusa sa si faca filmul ,(regizor, producator), nu se poate alege acel scenariu oricat de bun ar fi el.
Problema e la regizorii consacrati care isi aleg scenarii proaste sau prea pompoase. Asa cum spunea cineva aici, scenariile sunt prea importante, prea ample ca problematica. E absurd sa faci filme pentru publicul larg care sa-si propuna sa faca o radiografie a intregii societati.

Vis-a-vis de comentariile lui djinjis; daca s-ar referi doar la filme si regizori, chiar ar fi bune. Acele imagini plastice au un sarm aparte. Din pacate, cand se trece de la tema la postator, ele capata un aer de mahala.

Alali,
Regizorii consacrați nu „își aleg scenarii proaste sau prea pompoase” , nu aleg nimic, le au pe ale lor, nicio clipă nu-și pun problema să vadă măcar la ce nivel sunt ale celorlalți. Pe lângă faptul că nu-și pot da singuri seama de valoarea scenariilor lor, din subiectivism, nu se pot baza nici pe exigența producătorului, pentru ce acesta este tot el.
Despre marketing, nici pomeneală!
Nu înțeleg de ce pui la îndoială eficiența unei selecții naționale la nivel de scenariu. Adică de ce un „scenariu oricât de bun ar fi el”, nu și-ar putea găsi un regizor și un producător pe măsură?
Eu am mai spus, și se poate vedea cu ochiul liber, avem regizori și producători suficient de buni.
Nu mi se pare absurd să faci în film „o radiografie a întregii societăți”, dacă o faci cu inspirație și talent. Probabil te-au dezamăgit astfel de filme, nu știu care, dar asta pentru că nu au reușit să realizeze ce și-au propus.
Pe de altă parte, tocmai acea selecție națională ar duce la descoperirea de scenarii din toate categoriile: comedie, dramă, frescă socială.

Din păcate, nu am reușit să implicăm persoane responsabile de situația din cinematografia românească, începând cu acei critici de film cărora statul, adică noi, le-a plătit școlarizarea, nenumăratele asociații de promovare a filmului românesc, beneficiare de fonduri din bugetul CNC, persoane din UCIN, UNATC s.a.m.d.
Așa că discuția noastră se oprește aici.

De acum încolo, eu voi avea internet doar pe mobil și voi fi într-o zonă cu semnal slab.

Cannes e obscur?

Oscarul, Globurile de Aur, astea sunt premii tipic americane. Avem un Best Foreign Language Film și cam atât.

Cannes-ul e cel mai important și cel mai prestigios festival internațional. Cel de la Berlin e alt concurs important.

sandu, vii la sfarsit, scoti un cuvant dintr-un context foarte larg si faci o postare.
Nu era vorba de Berlin sau Cannes ca fiind festivaluri obscure. Sa fim seriosi, la aceste festivaluri avem doua mari premii. Unu la Cannes prin 4,3,2 si altul la Berlin prin Pozitia copilului. Acum a venit acest premiu pentru regie pe care l-am impartit cu Polonia.

Discutia era despre cinematografia romaneasca per ansamblu. Despre nivelul ridicat la care credem ca am ajuns. Ca avem 2 sau 3 une certaine regarde la Cannes, care nu e un lucru ... incredibil. E un premiu destul de important pentru debuturi, dar atat. Cand in anii precedenti ai castigatori ca Ungaria, Palestina, Cambogia, Mexic, Iran, Bosnia, Brazilia... lasa-ma sa cred ca in afara unui alt premiu bifat nu arata un mare nivel al cinematografiei romanesti.
Nu poti sa concurezi cu aceste tari si sa spui ca esti pe culmi inalte. Aceste tari, poate cu exceptia Ungariei care are o anume traditie net superioara noua, celelalte au o productie de filme ca si inexistenta. Asta ne e nivelul.

Cele doua premii importante, intamplari. Plus ca 4,3,2, din punctul meu de vedere nu merita. E pararea mea repet! Dar a socat, a oripilat, a creat dezgust si asta a prins. Nu la fel cu Aferim! Cand le arati odata avortoni aruncati, a doua oara tre sa vii cu ceva nou.

si da, Oscarul si Globurile or fi ele tipic americane. Dar ia sa vezi tu, daca in viitorii ani ia vreun film romanesc unu din astea doua, ce dezmat ar fi atunci. Cum s-ar stege cu buretele toate aceste mari recunoasteri de pana acum si le-am trece la premii mai mici.... Tare as vrea sa vad atunci cum se deschid stirile cu "filmul X a obtinut cea mai importanta recunoastere din istoria cinematografiei romanesti"...

Vin când vreau eu, amice.

ma bucur ca suntem amici! :-*

Spuneam ca vii la sfarsit, adica dupa zeci si zeci de posturi si scoti un cuvant dintr-un context de 20-30 de replici si contrareplici.
Nu vad rostul cand pe aceeasi tema se mai scrisese mai sus.

Nu ştiam de filmul ăsta. Am văzut acum trailerul... Nu m-aş duce în ruptul capului să-l văd, nici dacă ar fi gratis. Nu mă interesează subiectul filmului, nu-mi place ce văd în trailer, nu-mi place cum e filmat, chit că director of photography nu e român. Tare mă tem că trailer-ul e pe măsura filmului. Buget (estimativ): 200.000 £. Oare estimarea e făcută în funcţie de calitatea filmului? Adică, "Măi, la cum a ieşit trebuie să fi costat cam atât". Sau e o aproximaţie a producătorului - "Măi, m-a costat cam atât, dacă pun şi berile, piţele, sanvişurile..."
În plus, mi se pare teribil de penibile biografiile de pe imdb, despre producătoarea/regizoarea/scenarista/actriţa şi producătoarea asociată. Sigur sunt postate chiar de ele. Cred că regizoarea şi-a folosit şi mama, tatăl, sora pe post de actori, după cum apar în distribuţia de pe imdb. :-O Jalnic. :(( Pe undeva, îmi pare rău de toţi oamenii ăia, că s-au străduit.
Eh, uite de ce nu se duc românii la filme româneşti (sau făcute de unii români).

sunt convinsa ca o discutie serioasa despre tema nu se poate desfasura fara o analiza la fel de serioasa si profunda a istoriei filmului romanesc. mi se pare un pic abstracta formularea. care romani si care filme romanesti? cred ca este necesar sa va opriti un pic asupra fiecarei categorii de varsta, fiindca, evident, perceptia este total diferita de la o generatie la alta. nu stiu cat conteaza pretul biletului, dar mi se pare un aspect minor, poate cel mai lipsit de importanta. motivele pentru care copiii, adolescentii, tinerii, adultii si batranii romani nu merg la cinema sa vada filme romanesti, sunt diferite pentru fiecare in parte, avand insa, un mare numitor comun: lipsa popularitate. in ceea ce priveste statisticile, nu stiu cat sunt de relevante, fiindca cifrele, in mod normal, reflecta numarul spectatorilor care au platit biletul de intrare. pe aceia care vad filmele fara a plati biletul, cine-i contabilizeaza? asadar, intrebarea vine cat de poate de firesc: se stie numarul total si complet ale romanilor (din Romania), care merg sa vada filme romanesti?
nu am idee ce se intampla in afara. poate altii care cunosc fenomenul, pot oferi informatii valoroase, dar nu mare mi-ar fi mirarea (ca din pur patriotism si dor nesfarsit de casa), romanii din strainatate sa fie mult mai amatori sa vada filme romanesti.
si mai cred ceva, de fapt, sunt convinsa de un lucru: romanii si-au modelat gusturile, au alte pretentii de la filmele romanesti, fiindca doresc cu disperare ca ele sa fie o reflectie a vietii actuale pe care ei o traiesc, chestie care, din pacate, aproape ca nu se intampla. din punctul meu de vedere, avem de-a face cu un mare anacronism si din pacate, asta nu este deloc un lucru incurajator. filmul romanesc a ramas destul de mult in urma a ceea inseamna viata sociala,politica, de familie, de tot ce vreti voi, din Romania zileler noastre. cu alte cuvinte, de ce ar merge romanul sa vada un film care nu contine nici un dram din ceea ce-l intereseaza sau framanta pe el, in viata de zi cu zi? raspunsul poate veni din partea celor care sunt in domeniu. eu nu judec lucrurile decat ca simplu spectator, care doreste cu adevarat sa vada filme romanesti, dar unele care lase in urma sabloanele comuniste.

Intr-o lume ideala. Nu stiu daca a citit careva pe aici un sir de scenarii proaste. E foarte enervant si multi prefera sa nu citeasca sute de scenarii degeaba. Raman concursurile.
Totdeauna inteleg ce am vrut sa spun.
N-am vaz filme rom dupa 4,3,2 la cinema, le-am vaz la tv si online.

http://cinepub.ro/site/filme/lungmetraje/

Nu m-am simtit deloc vizat, tu ai intrebat de „D'ora”, eu ti-am spus ca e o prostie si asta e tot ce trebuia sa intelegi.
Am prins si la mall o promotie, platest1 si mergi la 2 filme, a fost ok.


1. muhahah
2.ca sa scape de viata de zi cu zi, hence entertainment.

S-au facut si filme "actuale", la fel de slabe si la fel de fara succes. Alt aspect ar fi si ca in film, noi nu avem vedete, in adevaratul sens al cuvantului. Selfie e plin de cantareti.

nu este prima data cand am citit (auzit) o asemenea parere. depinde. depinde mult de "calitatea' spectatorului. nu toata lumea vrea sa scape de viata de zi cu zi, din contra, altii vor s-o vada proiectata pe ecran, un fel de terapie prin film. cred ca nu este cazul sa-ti spun ca, in general, rezonam cu ceea ce vedem in imagini, in masura in care regasim acolo,un pic din universul nostru inconjurator. ah, desigur, subiectele universal valabile au fel de "sansa asigurata" de a prinde la cat mai mult public, dar, inca o data, ridic o minge la fileu si pun o intrebare simpla: de ce romanii nu incearca sa afle inainte de a produce filme, ce profil au potentialii spectatori? poate ca filmele cu subiect actual nu au fost la fel de slabe. la fel de fara succes, poate, dar asta se datoreaza in mare parte, faptului ca, publicul carora ele se adreseaza are de unde alege si selecta intr-un spatiu concurential extraordinar de larg. filmul romanesc, oricat de bun si foarte bun ar fi, lasand deoparte carcotelile, nu are cum sa depaseasca ceea ce este evident: handicapul in fata a ceea ce este adus de peste ocean.
cand am afirmat ca gusturile romanilor s-au modelat, am avut in vedere o preferinta spre viata stilata pe care multi au ajuns s-o aiba, nu neaparat sustinuta de bani, ma refer si la (auto)educatie si sunt convinsa ca un astfel de public, nu s-ar da inapoi de la a merge sa vada la cinema un film romanesc, inspirat dintr-o asemenea lume. saracii nu cred c-ar trebui luati in calcul. daca-i ia cineva, cred ca sunt tocmai aceia care cred ca ei nu vor sa-si vada propria viata oglindita in filme. este un rationament excelent, gratie caruia, televizorul face (sau facea) senzatie, cu teleeurobingo sau seriale gen "la bloc".

rvn, trollezi subtil? :P Stii foarte bine ca majoritatea spectatorilor nu sunt interesati de filmul ca reflectie, ci tocmai inversul, vor sa evadeze din cotidian. E ceva atat de basic ca nici n-are sens discutia. De asta mi se pare pervers tot topicul asta. S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea). Mai mult, se ignora evidentul, faptul ca majoritatea artistilor adevarati sunt si scenaristii propriilor filme, pentru ca asa are si sens, tu stii mai bine despre ce vrei sa vorbesti prin filmele tale. Exceptii de scenaristi importanti care au colaborat cu regizori adevarati probabil sunt de numarat pe degete, iar atunci cand exista probabil in general au colaborat cu regizorul si n-au trait in lumea lor. Mie imi vine in minte numai Tonino Guerra cand ma gandesc la un astfel de scenarist.

Cum ziceam, topicul e pervers pentru ca raspunsul e simplu. Romanii nu vin la filme romanesti pentru ca nu avem filme de public. Si chiar de am avea, e evident ca nu putem concura cu ce produce Hollywood-ul la capitolul asta. Asta-i tot. Poti sa bati campii pe sute de pagini. A incercat Nae Caranfil ceva anul trecut, dar rezultatul a fost de la slab in jos. Si desi a facut un veritabil film de Hallmark, vad ca pe aici e mai laudat decat ce face un Mungiu (care a avut pana la urma si mai multi spectatori) sau decat Aferim (pe care l-am revazut cu foarte multa placere, ca tot se zicea ca nu-i film de revazut).

Si vorbim de parca altii s-ar descurca mai bine. Filmele alea de reflectie n-au cum sa faca bani cu carul. Vezi Boyhood chiar in SUA, cat a facut la ce populatie are SUA si cu toata publicitatea de care a avut parte, inclusiv o droaie de nominalizari pe la tot felul de premii (inclusiv la concursurile de popularite tip miss: Oscar/BAFTA/GG, care nu l-au putut ignora pentru ca a fost mult prea bine primit de critica). Vezi cat a facut in Romania. Winter Sleep, Leviathan etc. Imi imaginez ca persoanele care scriu aici au o varsta ceva mai inaintata si fac comparatie cu niste ani de mult trecuti la noi. Altfel nu pot sa-mi explic anacronismul cu lumea in care se afla. Sau, cum ziceam, e vorba doar de niste sageti pe care vor sa le traga in anumite directii si nu mai stiu cum sa-si ascunda agenda.

Si mai deranjant mi se pare cum se tot arunca cu diverse comparatii, cu diferite tari despre care probabil informatiile sunt extrem de limitate. Dar se arunca oricum, in ideea ca probabil ceilalti n-au habar. Ca fapt divers, filmul ala de a castigat Un Certain Regard si se crede ca-i din Cambodgia nici macar nu e vorbit in khmera (si titlul original e tot in alta limba). Daca filmul ar fi fost vazut s-ar fi stiut despre ce se discuta. Mentiuni ar mai fi o gramada, aproape la fiecare afirmatie, dar ce sens are?

PS: Atunci cand 4,3,2 n-a fost nominalizat la Oscar a fost un scandal destul de mare. Ca urmare a facut ce nu stiu daca a mai facut vreun film pentru premiile astea, i-au obligat sa schimbe regulile pentru film strain. N-a fost nominaliat nu pt ca nu era destul de bun, ci pentru ca aia de trebuiau sa faca selectia probabil nici nu l-au vazut. Asa cum se intampla pe banda rulanta acolo. Singurul motiv pentru care se mai dau premii pe merit e faptul ca aia de voteaza, in lipsa judecatii proprii, se iau dupa buzz-ul de dinainte premiilor. Si buzz-ul ala vine de la niste oameni care stiu mult mai bine despre ce-i vorba. Din pacate ajung sa le vada pe alea nominalizate pentru cel mai bun film (sau o parte din ele), si atunci isi iau cultura in dinti si voteaza aproape tot timpul cu cele mai neinteresante dintre nominalizate. Exista si exceptii, desigur. Cazul lui No country for old men, probabil singura capodopera care a castigat Oscarul in cine stie cati ani.

of, dincolo de perversitate (fiindca de-aia nici n-am scris nimic pana acum), de ce filmul romanesc nu-si mai gaseste spectatori? este o intrebare simpla cu un raspuns complicat, dincolo iar, de toata convingerea noastra, ca el nu se mai adreseaza lor. dar, pentru numele lui Dumnezeu, traiam in comunism si salile de cinema erau pline ochi la filme pe care azi, le consideram orice altceva, dar nu filme. si sa nu-mi spui ca nu era alternativa. nu cred ca romanul era atat de masochist incat sa se supuna torturii propagandistice de bunavoie ca sa mearga la cinema din acest motiv si nici nu cred ca securistii iti puneau pistolul la tampla daca nu ocupai un scaun la cinematograf.

Eu sunt de acord cu Liviu, doar că nu văd cinemaul comercial ca fiind dușmanul cinemaului de arta. Sunt două părți care au același drept să existe și care rareori se intersectează -- puțini regizori reușesc să le îmbine cu succes -- așa că nu văd de ce ar trebui tratate, oricare din ele, cu adversitate. Ideea e că deseori entertainmentul cinematic de azi se traduce prin mașini scumpe, explozii, împușcături, actori-vedetă, CGI cât cuprinde, adică acel gen de elemente care nu pot exista fără un buget baban în spate. Dacă nu ai măcar 10-20 de milioane buget, n-ai șanse să realizezi un film care s-ar încadra în ceea ce cultura de masă numește entertainment. Cam aici se oprește discuția despre mase. Mai rămâne să ne gândim de ce filmele românești nu reușesc să atragă procentul din populație care ar fi interesat de artă, în loc de entertainment. Și aici s-ar încadra multe din ideile din comentariu tău, rvn.

mentionez ca nu fac parte dintre cei care nu se simt nedreptatiti ca nu li s-a ales scenariul sau care are parti-pris-uri si este obligat prin asta sa trimita sageti in "anumite" persoane.
Parerea mea este de simplu spectator, cu limitele si preferintele mele.
Filmul romanesc este slab din punctul meu de vedere, nu mi se adreseaza, cum vad ca nu se adreseaza multor altor persoane care sunt pasionate de fenomenul cinematografic. Probabil ca luata punctual, parerea mea este insignifianta. Dar durerea mare este ca fiecare astfel de parere, majoritar intalnita in randul spectatorilor de cinema, este punctual neluata in seama si astfel se ajunge la un fenomen general. Noi suntem publicul! Nu absolventii si cei cativa membrii-"maestrii" in UNATC. Sau cei putini care si-au facut loc in sistem cum si-au facut. Se stiu ei si posibil sa se si simta... De noi ar trebui sa se tina cont.
Scenariile sunt mizerabile, (majoritatea si la propriu si la figurat, fiind un fel de distinctie a cinemaului romanesc, iar in acceptiunea "artistilor" nostri fiind un fel de certificare efectiva a calitatii unui film).

Ca mai reuseste sa treaca cate o productie de aceste tipare, asta se intampla de 2-3 ani incoace. Dar cazurile sunt atat de rare ca intr-adevar aici poti sa le numeri pe degete. De la o mana degete, n-ai nevoie de amandoua mainile.

Cat priveste comparatia cu Cambodgia sau Iran sau mai stiu eu ce tara fara CNC-uri proprii, eu am facut-o. E adevarat ca nu am vizionat acel film sau altele din sectiunea Une certaine regarde. Dupa cum s-a vazut sper, nici nu l-am comentat sau catalogat in vreun fel. Am enumerat doar tarile cu care concuram. Nivelul pe care il tot proclamam cu orice ocazie.

Ca se vorbea despre bugete cu care ar trebui sa se bata cinemaul romanesc, uitati-va ce s-a realizat cu tot atatia bani ca si Aferim! in Polonia. Sau uitati A Separation, iranian 100% ce s-a putut realiza cu aproximativ 500.000 dolari nu euro. Si exemplele pot continua la nesfarsit: The Secret in Their Eyes, Tsotsi... Apropo Liviu, ti-a placut No Man's Land? Tot in jurul a 2 milioane se invarte.

aaa! si chestia cu Cambodgia, ca nu se vorbeste limba oficiala a acestei tari, ce lagatura are? Este un regizor bastinas, tara are ca a doua limba franceza, limba oficiala a administratiei si la ora actuala, a fost pana acum 50 de ani colonie franceza, si normal, in film se vorbeste in franceza.
Parca ce, Aferim! e facut, vorbit, procesat, editat si finantat doar de Romania? uita-te pe pagina filmului si o sa vezi ce listuta frumoasa de case de productie...

Asta asa ca sa, cum singur spuneai, sa se discute cu informatii nu cu vorbe aruncate.

@robert - Nu declar razboi cinemaului comercial, sa nu se inteleaga asta. Nu sunt printre persoanele cu complexe de superioritate fata de cinemaul respectiv, apreciez un film comercial bine facut si vad chiar si prostioare din cand in cand. Asta ca sa nu se inteleaga gresit. Cat despre populatia stransa in cinema de filmul de arta romanesc, in cazurile fericite, atunci cand si filmul e de o anumita calitate si nu vorbim de experimente a la Porumboiu, procentele par sa corespunda cu se intampla in mod uzual. Daca in general cele mai cele blockbustere strang pe la 300-400 mii de spectatori, nu poti cere unui film romanesc sa faca mai mult de 50-100 de mii. Sper s-avem si noi film comercial de calitate cumva, dar asta nu prea are cum sa vina prin CNC. O data ai nevoie de niste oameni capabili sa le faca si cred ca generatia posibil capabila de asa ceva abia acum creste. A doua oara ai nevoie de o cultura a filmului comercial si noi in momentul asta n-avem asa ceva. Si cel mai important, ai nevoie de bani. Cateva motive banale pt care n-avem film comercial. Nu stiu ce atata filosofie.

@alali - Stai linistit, nu te acuzam pe tine cu scenariile. Era evident ca nu esti vizat. Si eu sunt tot un simplu spectator, de asta ziceam ca personal nu ma intereseaza discutiile cu numere. Pe mine ma intereseaza sa vad filme care sa-mi placa. Simplu. Nu castig nimic din discutii de genul, nici nu schimb situatia cinemaului romanesc in vreun fel. De asta mi se pare inutila conversatia. Iti inteleg parerea apropo de filmul romanesc, e departe de a fi prima oara cand o aud. Numai ca eu am intrat in contact si cu multa lume care il apreciaza. In general e vorba de cei care urmaresc un anumit tip de cinema, deci cu siguranta nu e vorba de un grup reprezentativ pentru intreaga populatie, dar e vorba de persoane care in general stiu mai multe despre filme decat spectatorul de rand. Are si asta o importanta. Cu diverse mentiuni, dar in care n-are rost sa intram. Nu zic ca n-ar trebui sa se schimbe multe lucruri, e evident. N-am o problema cu discutia la nivelul asta, dar, daca te uiti atent, ai sa vezi ca e sistemic condusa si spre cei cativa care fac o treaba buna, fie ca ne place, fie ca nu.

Cat despre comparatii. Trebuie mentionat ca atunci cand vorbesti de cinemauri poate discutia nu e atat de simpla incat sa aruncam cu anumite tari. Iranul are unul din cele mai apreciate cinemauri de arta de dupa '90. Noi inca n-avem un Kiarostami. Multe tari n-au. Si pe langa el poti sa-i bagi pe Farhadi, Panahi, familia Makhmalbaf, Gobadi, Majidi si altii pe care eu nu-i prea cunosc. Pe Bahrani nu-l pun, ca el are mai degraba treaba cu SUA. Sa compari modul in care vezi doua tari ca intreg si cinemaurile lor nu-i chiar aceeasi chestie. Si oricum Iran nu-i chiar o tara de ici de colo.

Iti dau dreptate, fiecare tara are anumite voci, de multe ori singulare, care le fac tarile sa iasa din necunoscut. Thailanda de ex il are numai pe Apichatpong, dar cate premii a luat omul ala de unul singur? (btw, nu-mi place filmele lui, dar nu pot sa-mi placa toti doar) Asa cum se tarasc cu greu prin alte parti, asa se tarasc si la noi. N-am zis ca suntem cine stie ce speciali, ci ca sa nu mai aruncam cu noroi in aia putini pe care-i avem. Exista tari cu mult mai multe posibilitati, care fac tot cam pe atat sau chiar mai putin. India de exemplu abia scoate cateva nume la interval cand e vorba de cinema de calitate (si stau in umbra lui Satyajit Ray, pe care ti-l recomand daca nu-l cunosti inca. ar putea fi pe placul tau, mai ales trilogia Apu), asta desi produc o droaie de filme pe an. China produce mult mai putin si abia dupa '90 au inceput sa miste ceva mai bine prin cateva voci. Yimou Zhang, care acum e pierdut in spatiu, dar pare sa faca filme de public daca asta incalzeste pe cineva. Sub pretul asta acum nu stiu cator persoane le mai pasa ca acelasi om facea candva Raise the red lantern, Red Sorghum, To live, ba chiar si Hero pare undeva departe. Chen Kaige si Tian Zhuangzhuang au fost si ei ceva candva. Acum si la ei e un cinema revigorat, in frunte cu Zhangke Jia (unul din favoritii mei, il vedem si anul asta la Cannes) si alte nume nu la fel de cunoscute ca Wang Bing, Jiang Wen, Lou Ye si alte nume care iau premii pe ici pe colo, dar nu prea mai auzi de ei ca autori adevarati. Nu punem la socoteala Hong Kong, ca aia-i alta treaba. Dar pentru o tara atat de mare, care daca ar vrea ar avea resurse de cinema, sunt extrem de putine nume si destul de putin cunoscute la nivel mondial. Si exemple putem avea destule. Ca sa-ti raspund, mi-a placut No Man's Land, e un alt exemplu de o voce singulara.

Cat despre L'image manquante, are legatura tocmai pentru ca subiectul filmului e viata personala a regizorului, printre alte suferinte din perioada respectiva.Printre altele vorbeste despre cum a fost nevoit sa emigreze in Franta cand era tanar. Din cate se pare, omul ala acolo s-a format. Nu stiu in ce masura se mai vorbeste franceza, desi am impresia ca masura aia e destul de mica. Tocmai de asta am si refuzat discutia in multe puncte, sunt o gramda de chestii pe care nu le cunosc despre tarile respective. De exemplu cum sunt cinemaurile lor finantate. Lucrul de care sunt sigur insa, e ca nici tu nu stii mare lucru despre asta, motivul pentru care nu ar trebui sa arunci cu informatii asa usor. O posibila diferenta e insa faptul ca in multe din punctele astea s-ar putea sa stiu mai multe macar despre filmele lor. Poate nu-i adevarat, nici nu conteaza prea tare.

PS: Nici nu-mi place ca trebuie sa iau apararea la o mana de filme romanesti. Alea putine care m-au interesat mi-au placut de cele mai multe ori, unele chiar destul de mult, dar nu se numara chiar printre favoritele mele. Insa au o anumita valoare. Si-mi displace profund critica pe care o primesc pentru ca vorbesc despre lucruri neplacute. Look around, majoritatea filmelor premiate au subiecte asemanatoare, sub o forma sau alta. Si exista si motive, pentru ca pana la urma ele au multe de spus despre lumea in care traim. Si in loc sa aruncam totul sub pres si sa ne prefacem ca totul e in regula, mult mai sanatos mi se pare ca lucrurile alea sa fie discutate. Aferim vorbeste foarte bine despre multe lucruri de astea, multe inca surprinzator de valabile si acum. Daca vrem sa evoluam ar fi mai bine sa vedem cat mai mult din filmele astea si sa nu ne mai declaram atat de profund lezati in sensibilitatea noastra de oameni sensibili, ca, vezi doamne, cate cuvinte spurcate are filmul asta.

Liviu are dreptate, dar o spune prea sec. nu este atat de "basic". sau este "basic", dar ne putem intreba "de ce?" a ajuns sa se intample lucrul acesta intr-un mod atat de aproape de a fi iremediabil? ai spus excelent: cum sa reuseasca filmul romanesc actual sa atraga cat mai mult public din zona celor interesati de el, ca arta, nu ca entertainment? pentru inceput, ar fi necesar sa se cunoasca foarte bine care sunt preferintele,gusturile, cine sunt pretendentii unei asemenea categorii speciale de spectatori. a nu se intelege ca ma refer la ceva exclusivist, elitele se formeaza din cei carora le place sa savureze sofismul din filme, intr-un cerc mult prea elevat, foarte restrans. inclinatiile mele sunt pentru clasa de mijloc. vrem sau nu vrem sa acceptam, exista in Romania aceasta medie pestrita, pe care o formeaza deopotriva, oameni cu bani, dar snobi si oameni cu venituri modeste, dar a caror pozitie sociala este mentinuta de statutul profesional/intelectual. cred ca suntem constienti cu totii ca, filmul de arta, se adreseaza in mare parte, acelora cu un nivel de educatie peste medie, asta nu inseamna ca trebuie sa ne gandim numai la cei cu pregatire superioara. cum spuneam, romanii au inceput sa-si rafineze gusturile si datorita banilor castigati in afaceri, iar printre acestia, se regasesc destul de multi cu un nivel de educatie mediu, care, ar putea foarte bine sa fie atras catre genul de film la care ne gandim noi, Robert. iar lucrul acesta nu ar putea decat sa fie unul foarte bun. in timp, se formeaza o moda, iar moda si modelele sunt cele care dau tonul vietii sociale, iar a avea viata sociala inseamna consum, adica bani cheltuiti. ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.

Abia atunci are rost sa vorbim despre cinema comercial. Pana atunci scriem degeaba. Si nu stiu cand e posibil lucrul asta la noi.

cand vom avea oameni care vor intelege cum se misca piata. ne trebuie promoteri. astia vor sti si ce scenarii sunt sau nu sunt bune, nimeni altcineva.

din pacate nu prea am acces la filme romanesti actuale. merci djinhis pentru link! insa as vrea sa mentionez cateva elemente, care cred ca trebuie luate in seama atunci cand analizezi felul in care spectatorul isi alege un film. asta din cate observ eu de ceva timp, frecventand movie rent club-ul meu si salile de cinema, citind coperti de discuri si anunturile filmelelor ce ruleaza in sali, reviste de cinema, etc.
deci ar fi:
1. star sitemul - in primul rand, cred, oamenii prefera filmele cu un actor, star de prima mana (bruce willis, tom cruise, etc.),in rolul principal. dupa care urmeaza filmele cu actori mai putin populari, care au primit un oscar de obicei, dar care nu sunt staruri de prima mana.
2. genuri - spectatorii sunt dispusi sa aleaga un film de gen, chiar daca actorii nu sunt prea cunoscuti: actiune, comedie, sf, horror - genuri care ruleaza de obicei la cinema. insa filmele de gen sunt foarte populare la inchirieri si vanzari de discuri, iar genurile se extind si la subgenuri ca horror japonez, action-thriller coreean, kung fu chinez, etc
3. festivaluri si premii - aici ar intra si filmele romanesti, la foreign movie si independente. nu ruleaza la cinema, n-ar umple nicio zecime de sala. se inchiriaza in schimb, dar mai rar, se vand la fel. reviewul se bazeaza doar pe premiile primite. coperta e umpluta de stelute si simboluri ale festivalurilor, sudance, toronto, cannes in cel mai bun caz. la mine la club la sectiunea international exista 4,3, 2, moartea dl lazarescu si 12.08 a l'est de bucarest. nu stiu daca le-a inchiriat cineva. au sfarsit cumparate de mine dupa ce au fost scoase de pe raft.

cum s-ar aplica aceste puncte la productiile romanesti? spectatorii din romania nu cred ca difera prea mult de ceilalti.

1. star sistem in romania nu exista actualmente. inainte de 89 exista, existau actori care 'faceau' un film. oamenii mergeau sa vada un film cu Florin Piersic, Toma Caragiu, chiar Sergiu Nicolescu. acum nu stiu daca exista vreun actor/actrita de dragul caruia ar merge cineva la cinema sa vada un film sau ar cumpara un disc. poate Luminita Gheorghiu!?
2. genuri - exista filme de gen romanesti actualmente? toate par a se incadra la drama. drama jurnalistica as zice eu (mungiu era jurnalist la origine si filmele lui par a fi articole de ziar). inainte existau comedii, care se urmaresc si acum la tv si pe internet: BD-urile, filmele lui saizescu. in prezent nimic semnificativ. eu cred ca aici ar exista un mare potential nefolosit. comedie, horror (de ce nu?), film politist, cu alte cuvinte un film de gen, dar care ar avea un stil romanesc. nu ar fi nevoie de productii mari si efecte speciale. filmele s-ar putea realiza pe structura genului respectiv, avand aceasta componenta comerciala, dar, in acelasi timp ar putea constitui un comentariu social. combinatia aceasta cred ca ar face ca spectatorul sa-l aleaga.
3. despre filme de festival s-au spus deja foarte multe, n-am mare lucru de adaugat.

nu, nici de dragul Luminitei Gheorghiu. spectatorii filmului romananesc de dinainte de "89, clar nu mai merg la cinema ca sa vada filme ale celor din generatia actuala. Luminita este o actrita care a supravietuit filmului din epoca comunista. nu este singura, mai sunt si altii, Rebengiuc este un alt exemplu bun. altii care au continuat sa joace si au ramas in contiinta celor care nu au trait in comunism, au murit intre timp, cum este cazul lui Gheorghe Dinica sau al lui Stefan Iordache.
tocmai de aceea este neaparat nevoie ca filmul romanesc actual sa-si racoleze si apoi,sa-si educe proprii spectatori.

Am revenit, dar pentru scurt timp.
Au apărut multe comentarii pe care le-am citit în mare grabă. Constat că se discută pe lângă subiect, ceea ce nu este foarte rău, pentru că apar informații prețioase, de la persoane documentate. Dar ideea pe care o lansam eu, dincolo de titlul topicului, era că, indiferent de tipul de film, pentru public sau de artă, filmul românesc are prea puțini spectatori români, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt filme cu o mie de spectatori, cu 10 mii de spectatori sau cu 100 de mii de spectatori. De ce?
În ultima categorie intră cele care au văzut... ursu`!

Concluzia este că filmul românesc nu se adresează spectatorului. Dar nu în sensul că nu este „film pentru public”, ci în sensul că nu este credibil, nu este convingător, subiectul nu prezintă interes. Fiecare judecat la categoria din care face parte!
La 18 milioane de români, orice film românesc ar trebui să aibă cel puțin 100 de mii de spectatori. Cu o condiție: să fie bine făcut, indiferent cărei categorii de spectatori se adresează.
Se dădea vina pe „comunism”! Atunci era o regulă care a fost abandonată: regula celor 3C. Ce vrei să spui, Cum vrei să spui, Cui te adresezi. Aș mai adăuga și Cu ce scop!

Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.
Am să mă adresez din nou lui Liviu, care mă evită. Credeam că face parte din sistem, dar el zice că nu.


Eu nu am pomenit decât titluri de filme. ulterior, în discuții a apărut și numele regizorului. Nu am interesul să arunc cu noroi în regizorii noștri consacrați și nici în filmele lor. Eu spun o realitate care este de domeniul evidenței. Nu are importanță dacă eu scriu sau nu scenarii!
Apare aici o fractură logică, expresie des folosită acum.
Spui că „tu știi mai bine despre ce vrei să vorbești în filmele tale”. Cine, scenaristul, nu?
Deci scenaristul spune Ce are de spus. Nu face el filmul, pentru că nu știe Cum. Regia de film este o altă meserie.

Nu am timp acum, dar sunt alții foarte bine documentați care îți pot dovedi cu nume concrete că este invers decât spui tu. În majoritatea filmelor celebre, poate chiar marea majoritate, regizorul nu este și scenarist. Chiar și în filmele românești mai răsărite de acum, am mai spus-o, regizorul este doar co-scenarist.
Dor la noi este moda „filmului de autor”, luând, desigur, un model dintre puținele străine.
Repet, mă refer la filmele celebre, nu per total!
Pe de altă parte, eu nu puneam problema unui scenarist profesionist care să scrie scenarii pentru toți regizorii români.
Eu consider că, într-o viață, un scenarist nu poate scrie decât un singur „cel mai bun scenariu al său”. Nu e obligatoriu să fie primul dintre scenariile scrise, dar nici ultimul.
Așa cum nu poți mânca două ouă pe stomacul gol, pentru că al doilea deja nu mai e pe stomacul gol!
Regizorii noștri consacrați, deja s-au consumat, din punct de vedere scenaristic. Au scris ce au avut de scris.
Dacă ar regiza „cele mai bune scenarii” ale altora, ar deveni celebri.

Dacă am discuta la concret, cum am mai propus, dar degeaba, am putea vedea ce mare importanță ar avea dacă regizorul ar fi altul decât scenaristul sau producătorul.
De exemplu, scenaristul scrie o replică, sau creează o situație falsă, sau neconvingătoare.
Când face regia, totul i se pare firesc, pentru că el a scris, iar filmul iese prost.
Dacă îl dă unui regizor, acesta îi spune că ceva nu merge, chiar fără să-și dea seama ce. Asta dacă ajung să lucreze împreună. Dacă nu, respinge scenariul și citește pe al altuia, până îl găsește pe cel mai bun.
Astfel, poate dor unul din zece scenarii ale unui scenarist ajunge pe ecran, dar cel mai bun, pe când așa, toate scenariile unui regizor ajung filme, dar nu toate bune.

Dau un exemplu concret. Unora le-a displăcut profund avortonul din filmul 4,3,2. L-am văzut la tv pe Mungiu spunând că i-a fost foarte greu să se hotărască cum să procedeze. Dacă nu l-ar fi arătat,i s-ar fi reproșat că nu l-a arătat.
Dacă scenaristul ar fi fost altcineva, poate ar fi găsit o soluție de compromise. Eu i-aș fi dat una: să-l arate doar 3 secunde. Poate mai există și altă rezolvare cinematografică!

Sau în „Filantropica”... Profesorul spune: …și mi-a zis du-te-n pizda mă-ti! Și atunci am divorțat.
Dacă i-ar fi spus: Tot țăran ai rămas!, replica ar fi definit exact situația. Adică soția lui îl considera tot țăran, pe el, care era profesor și se considera scriitor. Evident că nu mai putea conviețui cu o astfel de persoană!

Sau în „Closer to the Moon”. Un personaj evaluează șansa de a nu fi prinși după furtul banilor la 5%. Astfel, s-a mai spus asta pe aici, totul cade în derizoriu, spectatorul nu mai vede niște eroi, ci niște proști sinucigași. Iese neconvins din sală și nu mai promovează filmul.
Păcat, pentru că este o realizare cinematografică, deși nu foarte românească, pe care nu o mai pot compara decât poate cu „Actorul și sălbaticii”, căruia, într-adevăr, nu-i pot găsi chichițe de acest fel!


Problema nu este că aceste filme vorbesc despre lucruri neplăcute, ci cum vorbesc despre lucruri neplăcute.
Și atunci, în cazul filmului românesc, de ce să ne prefacem că totul este în regulă? Nu ar fi și aici mai sănătos ca lucrurile acestea să fie discutate?

Spui că ai revăzut cu plăcere „Aferim!”. Ai citit comentariul de la topicul respectiv?
Sunt convins că toate observațiile acelea, și mai sunt încă multe altele, le consideri nimicuri. Dar dacă aceste „nimicuri” ar fi lipsit, sau ar fi fost înlocuite cu mici „perle cinematografice”, nu cumva filmul ar fi luat „Ursul de aur”? Dacă le arăți, înseamnă că arunci cu noroi în regizor pentru că nu ți-a citit scenariul tău?!
Și că veni vorba, scenariul nu este numai al lui Jude, cum nici „Poziția copilului” nu este scris doar de Netzer! Așa că, teoria ta, și nu numai, cu artistul adevărat, nu prea stă în picioare.

Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.
Credeam că, cel puțin pentru început, se vor implica cei care încă figurează oficial pe Forum cu anumite atribuții, mă refer la Gloria și StefanDo.

Dar, deocamdată, între noi fie vorba, marți, 21.04.2015, rulează la Cinema Studio București două filme românești de la ora 19.oo: „Rețeaua” și „Autoportretul unei fete cuminți”.
Cine are curajul să vină?

=)) Eu unul nici nu pot, dar nici nu as avea curaj, marturisesc!

pt mine, cea mai pertinenta remarca este asta:
Ceea ce e bolduit, pentru un om care este in sistem, (atentie, nu vb de Liviu), este chintesenta prostiei si a limitarii lui. Vorba romaneasca, ce cred ca se aplica intregului sistem cinematografic romanesc, prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Plus ca daca ii mai dai si o patalama la mana, un locul 2 la ceva, un premiu pentru debut, (la al 4-lea film), sau orice steluta intr-o cronica dintr-un almanah, chiar ca atunci nu mia ai cu cine sa porti un dialog constructiv. El e post cu patalama la mana si asta il face cineva.

Asta e cea mai mare problema a filmului romanesc! Mentalitatea de artisti fara greseala!

nu pot sa cred intr-o naivitate serioasa, asa ca, mizez pe una aparenta, tradusa prin"fac pe nestiutorul", ca sa....de fapt, nu ma intereseaza deloc motivul tau.. imi place sa fiu realista: oamenii din "sistem", nu scriu mesaje pe cinemagia. poate, uneori, din plictiseala, mai citesc parerile unora ca noi, din afara "sistemului" (solar),care, simt nevoia, din cand in cand,sa impartaseasca si altora, starile sufletesti prin care au trecut, in timpul si dupa vizionarea unui film.
simplu si uman.

ieri nu am reusit sa scriu tot ce aveam in gand, asa ca, o sa continui ideea:
tu zici ca filmul romanesc actual este reprezentat de un singur gen, aproape in totalitate. ai dreptate si nu esti singurul care spune lucrul acesta,dar tinand seama ca filmele reprezentative, sunt acelea care s-au produs cu un anume scop (participarea la festivaluri, categorie A si B), o explicatie ar fi autorii au avut in vedere realizarea unor filme cu puternic impact emotional, care, teoretic, au sanse sa fie cotate bine. nu am idee cum se fac si contrafac toate aranjamentele din spatele acordarii premiilor la aceste festivaluri, dar, am observat care este mentalitatea occidentalului fata de saracia si dramele sociale din tarile inferioare lor, indiferent ca-s din Europa de Est( mai ales!) sau alte continente. este o chestie de politica, eu asa o vad. ceea ce pe noi ne enerveaza, fiindca ne-am tot saturat sa iesim in lume cu drame si mizerie comunista, pe ei ii "sensibilizeaza". este un soi de ipocrizie si aroganta, dar nu prea cred ca exista alternativa. si ei au cu duiumul,drame si saraci, dar si-i ascund cu eleganta, poate chiar sub celebrul covor rosu.
pe de alta parte, filmul politist romanesc si comediile,de care amintesti tu, nu prea mai au cum sa-si gaseasca corespondent in filmul romanesc actual. tocmai aici se impotmolea discutia; in Romania nu se mai produce film comercial. noi, cei din generatiile care am crescut cu aceste filme, ar trebui sa fim constienti ca, acestea, nu au acum, decat o valoare sentimentala.ele nu au ramas decat, dovada vie ca, in epoca comunista, functionau din plin, vreo 5 (sper sa nu gresesc) case de productie, ce scoteau filme pe banda rulanta. diferenta din punct de vedere al spectatorului de atunci, fata de cel de azi este uriasa. practic, publicul de altadata al acestul gen de film a "murit", chiar daca nu la Revolutie, putin timp dupa aceea. astazi, dupa umila mea parere, el nu mai poate renaste din propria cenusa, fiindca clasa muncitoare pentru care statul le producea ca s-o distreze, a disparut cu desavarsire, iar noua clasa, cea care ar fi trebui (teoretic), s-o inlocuiasca, are o preferinta mult mai ieftina si comoda: televizorul.

eu am luat in seama titlul la modul explicit. ma gandeam ca se poarta o discutie din perspectiva spectatorului. adica sa ne punem in pantofii lui. nu in sensul ca ce as face eu in locul lui, ci ce ar face el spectatorul. de ce ar alege el un film romanesc?
afirmatia ta de mai sus, concluzia la care ai ajuns - scuze, am citit pe diagonala primele pagini, poate ai explicat deja acolo - cum convinge ea pe spectator sa vina in nr. mai mare la film?

N-ai de ce. Cica vor in fiecare sapt sa aiba o premiera.

1. Mercutio a pomenit despre filmele de gen. N-avem. Sau avem unul singur - dramă. E o mare problemă. Cred că e principalul motiv pentru care nu merg spectatorii la filmele româneşti. În discuţia noastră iniţială, scăpasem din vedere acest aspect. Din perspectiva spectatorului, filmul românesc nu există. Ca spectator, dacă vreau comedie, thriller, policier, s.f., romantic, acţiune (şi ce-o mai fi) am o singură opţiune - filmul american. Desigur, e mai uşor şi mai ieftin să scoţi o dramă cu 5-6 personaje! Pentru spectator nu există "Film", la modul abstract. El nu se duce să vadă un "film" american, orice film, doar pentru că e american, ci pentru că e "de acţiune" sau s.f. sau thriller sau.... Din păcate, pentru spectator alăturarea cuvintelor "film" şi "românesc" indică, automat, şi genul. Că filmul e bine făcut sau prost făcut nu mai are nicio importanţă. Probabil, ar merge şi la comedie, şi la policier, şi la alte genuri de film românesc. Dacă ar fi, cât de cât, bune, nu l-ar deranja că sunt româneşti, ba chiar ar fi îngăduitor.

2. Aşa că, scenariul este o problemă secundară, câtă vreme discutăm de lipsa genurilor. Scenariştii independenţi au acces la evaluare. Numai că... scrierea scenariului reprezintă doar 50% din chestiune. Cealaltă jumătate e "plasarea" scenariului. Şi asta nu e uşor nicăieri. Trebuie efort, trebuie insistenţă, persistenţă. :) "Evaluare" înseamnă fie şi lectura de către un producător sau regizor, până la concursul CNC. Sigur, dacă ar exista agenţi, ar fi mai simplu. Sunt convins că producătorii şi regizorii ar spune că preferă să primească scenarii de la agenţi, pentru că nu ar fi bombardaţi cu toate prostiile. Meseria asta încă nu există, dar probabil ar trebui să se înfiinţeze. ;)

3. E un forum... Se presupune că e un loc pentru discuţii, aşa că discuţia asta are sens. B-)
Eu, bunăoară, discut cu cei interesaţi de subiect. N-am sperat şi nici nu m-a interesat de "oameni din sistem". :D

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.
S-a ajuns la această situație pentru că fac filme doar cei care au mai și făcut, iar talentul lor s-a cam epuizat. Dar nu se dau la o parte, pentru că nu-i obligă nimeni.
Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație.
Talent, sau artă, înseamnă capacitatea de a-l face pe spectator să vadă lucruri pe lângă care, altfel, ar trece fără să le observe.

Chiar suntem în pantofii spectatorului, și ne spunem părerea despre filmele românești, dar unii dintre noi și scriu scenarii, dar nu pot intra în sistem.
Poate aceste scenarii sunt mai bune, sau poate nu. Dar nu putem ști decât dacă ni s-ar permite accesul la evaluare.
Ca să se schimbe sistemul, ar trebui o presiune din partea publicului, dar publicul și-a găsit deja refugiul în filmele străine.

rvn are dreptate, cineaștii nu citesc aceste critici, dar îi puteam obliga cumva.
Dacă noi, spectatorii, am fi uniți, și dacă CineMagia ne-ar ajuta, am organiza proiecții de filme românești cu participarea realizatorilor și a unor critici de film.
Aveam și niște promisiuni în acest sens, dar...

Și mai e ceva, eu voiam să organizăm proiecții de scurtmetraje ale studenților sau independenților care sunt excepționale, dar nu are nimeni interesul să le scoată la lumină.
Acei realizatori ar merita să fie încurajați.

Am văzut aseară în cadrul „Festivalului Internațional de Film București” filmul „Taxi”, iranian, care a luat „Ursul de aur” fără să aibă înjurături și obscenități.
E drept că a luat premiul din motive politice, dar se poate face film și cu un vocabular decent.
La „Next”, toate filmele românilor din „generația următoare” erau pline de obscenități, că, de, de unde să învețe decența?!

C.Chevara, mă surprinzi!
Păi cum să avem „filme de gen”, dacă nu avem scenarii „de gen”?! Cum să fie scrierea scenariului o problemă secundară?! Redactarea, poate e o problemă secundară, dar aici cred că vorbeam despre elaborarea scenariului. Respectiv de consistența lui.

Unde au acces scenariștii independenți la evaluare? Spune-mi, te rog frumos, și mie. Te implor! Ce producător primește scenarii? Dacă nu primește, evident nu ajungi la CNC. Deci unde e evaluarea?!
Când vorbeam de evaluare, mă gândeam la selecție, altfel ce rost ar avea?

Nici măcar în accepțiunea ta nu e corectă aprecierea că scenariul reprezintă 50%.
Reprezintă doar 5%, oficial. Dacă nu chiar 4%. Din bugetul unui film, atât primește scenaristul!

P.S. Diseară voi vedea „Portretul unei fete cuminți”. Constat că nu se mai sacrifică nimeni!
Mâine voi pleca din nou din București.

Am văzut „Portretul unei fete cuminți”. Regizoarea a fost întrebată cum a ajuns să colaboreze cu Anca Puiu la „Mandragora” și a răspuns că este foarte bună prietenă cu Anca de când a fost asistentă de platou la „Moartea domnului Lăzărescu”.
Deci cam așa se fac „evaluările” de scenarii, domnule C.Chevara!


La sfârșit, în particular, am întrebat-o și eu pe regizoare dacă este dispusă să-mi citească un scenariu, și mi-a răspuns că nuuuu, are deja scenariile ei!

Despre film poți să-ți faci o părere din trailer, așa e tot!

incerc sa inteleg ce anume te preocupa cel mai tare: faptul ca romanii nu mai sunt interesati sa vada filme romanesti, sau faptul ca tinerii cineasti si scenaristi (talentati), nu reusesc sa obtina finantare din banii statului, din cauza sistemului de evaluare care ii dezavantajeaza?
am sa-ti povestesc ceva,chiar cu riscul de a te plictisi pe tine si pe ceilalti, legat de prima problema: zece ani de zile, adica intre anii 1980 si 1989, cea mai mare drama a romanului de rand, din punct de vedere cultural, a fost limitarea programului zilnic de la tv, pana a ramas la 2 ore. nu stiu cat poate intelege ce insemna acest lucru, o persoana care n-a trait pe viu asa ceva, dar eu am trait si ceea ce scriu aici este nu din auzite, ci din experienta mea de viata.
nu putem ignora faptul ca, Romania a fost dominata 45 de ani de comunism si nu putem nega faptul ca, datorita acestui lucru, in mare parte, filmul romanesc actual nu se mai bucura de popularitate, romanii au fost captivati de alte forme de distractie, iar sansele ca ei sa fie recuceriti de filmul autohton, aunt aproape inexistente.trebuie sa fim realisti. spuneam ca lipsa programului tv a fost fatala. ei bine, gandeste-te cat era de frustrant sa ai aparatul in casa si sa fie inutil! in lipsa de altceva, romanul asalta cu entuziasm muncitoresc, cinematograful, iar aparatul de propaganda lucra cu norma intreaga si veghea ca fiecare film care scapa de cenzura, sa fie ceea ce dorea regimul aflat la putere. am vazut in filmele romanesti, toata propaganda gretoasa, insirata ostentativ de imbecilizanta, in filme despre razboi, despre nationalizarea din 48, apoi despre cooperativizare si inceputurile industrializarii. hei-rupurile lui Dej, inspirate dini hei-rupurile lui Stalin, tendinta de occidentalizare de la inceputurile preluarii puterii de catre Ceausescu, apoi agonia anilor 80, toate astea au fost etape care au folosit filmul, exclusiv ca pe un instrument eficient de propaganda, asta a fost singurul scop pentru care el exista si se porducea masiv. si-atunci, nu este firesc sa ne punem intrebarea: ce scop ar mai avea statul sa-l produca in ziua de azi? eu cred ca tot in scop propagandistic, dar chestia ar fi ca, de data asta, problema se pune invers: romanul a capatat dreptul de a se lasa manipulat in felul in care doreste el. si nu este vina filmului sau al regizorului actual, in esenta, ci este vina faptului ca, el a reusit sa-si recapete televizorul si in sfarsit, dupa 10 ani de interdictie aproape totala, sa-si alimenteze cea mai ieftina coordonata a mediocritatii existentei lui.
cei care au intuit lucrul acesta, au avut numai de castigat, fiindca, ei nu au asteptat rabdatori ca cinematografia romaneasca aflata in deriva sa-si revina si sa produca filme cu subiecte care sa interereze pe cineva, ei nu au stiut decat un singur lucru: sa ocupe cat mai repede si bine, un loc imens si gol, dar plin de bani.