Nu conteaza media ,conteaza virful /virfurile.Festivalul este salvat daca apare un film de calibrul asta: Das weisse Band :Pulp Fiction ,La dolce Vita ,The Conversation,Viridiana,Taxi Driver, Paris ,Texas ,
Un film pe care sa vrei sa-l mai vezi si peste 10 -15 ani

Nu la medie ma refeream. Numai ca ar fi cazul sa fie mai multe varfuri (sau macar filme bune). Sa dau exemple de editii "adevarate" la Cannes ? Si nu cu mult in urma.

The Bottom Line este un film reusit dea lui Brad Pitt, din trailer imi dau seama ca filmul are multe de oferit, o sa ma uit la el cat de curand

=)) ... =)) ...nu,n-a fost destul... =)) =)) =))

Tot citind review-uri si impresii "la cald" legate de The Tree of Life, mi se pare ca majoritatea au iesit de la o liturghie si nu de la un screening.:)) Au inceput sa apare comparatiile cu Kubrick si a sa Odisee... Unii zic ca omul s-a intins mai mult decit i-a fost plapuma, acuzîndu-l deja de grandomanie. Şi n-au trecut decît cîteva ore de la premieră...

The movie world is a fickle one. With “The Tree Of Life” now screened and appraised, in a few hours everyone will move on and by tomorrow it will be just another story from Cannes. Another entry that got talked about, perhaps divided some audience members (a small core booed the film, but they were quickly quieted by the rest of the Lumiere Theater) and got Brad Pitt onto the red carpet. The sun will set tonight and the great wait for and mystery surrounding Malick’s film will be over. But bursting with ideas, images, sounds and a deep well of spirituality rarely ever tackled in either independent or mainstream cinema, Malick’s film is still an event. With “The Tree Of Life” the director has once again created a cinematic experience that is uniquely his own, often powerful and mesmerizing, at times overreaching and overbearing, but never forgettable. It’s another bold stroke from one of cinema’s most original voices, so put aside the hype aside, and let “The Tree Of Life” take root.

(Kevin Jagernauth, The Playlist)

Reactiile imi aduc aminte de aparitia lui The New World, intampinat cu toata paleta de opinii si culori si inghetat de metacritic la un caldicel 69 / 100. Peste numai 5 ani avea sa sa afle intre primele 10 cele mai bune/memorabile filme ale anilor 2000 in absolut toate sondajele importante pe care le-am vazut.

Conferinta de presa, un aperitiv gustos
http://www.festival-cannes.com/en/me...yer/11317.html

mersi a fost foarte bun aperitivul;)

Un roman care a vazut deja filmul:
http://chocolatefriday.blogspot.com/...nabridged.html

Eu zic sa vedem filmul, dupa aia sa comentam, sa nu ne extaziem dupa ce am vazut un trailer. Si ca sa fiu putin rautacios, diferenta dintre extazul manelistului si extazul intelectualului fin tine uneori doar de context:

"Unless you love, your life will flash by" (Terrence Malick - The tree of life)
"Fara dragoste, viata e pustiu" (Bachus - Secretul lui Bachus)

:">

Favorita mea ramane Lynne Ramsay.

http://micropsia.otroscines.com/2011...ones-al-dia-3/

LE HAVRE – 8.69 (17)

LE GAMIN AU VELO – 7.86 (31) RT

THE TREE OF LIFE - 7.31 (27) RT

HABEMUS PAPAM – 6.39 (31) RT

L’APOLLONIDE – 6.015 (20)

PATER – 5.94 (8)

THE ARTIST - 5.66 (19)

FOOTNOTE – 5.21 (29)

MICHAEL – 4.58 (25)

WE NEED TO TALK ABOUT KEVIN – 4.47 (26) RT

SLEEPING BEAUTY – 4.16 (27) RT

POLISSE – 2.95 (28)

Se pare ca pana acum niciunul din principalii candidati nu a dezamagit (prea tare). Sa vedem maine cum e primit si Trier.

Rezultatele juriului adunat de revista Screen international pt filmele din Competitia pt Palme d'Or (10 critici renumiti din 8 tari, stele de la 0 - bad la 4 - excellent)

Podiumul mediilor dupa ziua de luni:

The kid with a bike - 3.1 / 4
The artist - 3 / 4
The tree of life - 2.8 / 4

E interesant ca, luat dupa numarul notelor maxime, podiumul e rasturnat !

The tree of life - 4 maxime
The artist - 3
The kid with a bike - 2

Asta spune totul despre cat de diviziv e TOL.

Nici un alt film in afara de cele 3 nu a primit 4 stele.

Cele mai proaste filme:

House of tolerance 1.1 / 4
Sleeping beauty 1.5
Polisse 1.7

Vad ca toata lumea aplauda L'artiste dar mie mi se pare ca genul asta de film a fost explorat la greu de catre Guy Maddin. Parerea mea .

Probabil ca pe coasta Frantei se tasteaza frenetic reviewurile de la Melancholia, as we speak.
http://www.guardian.co.uk/film/2011/...lars-von-trier

http://agenda.liternet.ro/articol/12...nnes-2011.html
Trist ca Malick nu reuseste sa se lepede de naravul asta de a ne recita din culegerea lui de maxime. Aici a gresit si Tarkovski. E inadmisibil sa-i tii predici spectatorului sub orice forma daramite in mod nemediat, pe fata. De-asta la pus la zid Nabokov pe Dostoievski.
(Nu sunt fan Malick, mi s-a parut intotdeauna pretentios si in acelasi timp naiv, nu un artist care stie filosfie (ca Tarkovski sau Charlie Kaufman) ci un filosof care pe deasupra stie sa faca si arta. Calofilia sa mi se pare siropoasa si nejustificata cu exceptia cazului lui The Thin Red Line cand autorul reuseste sa-i aseze sub picioare un continut la fel de prodigios .)

De ce?

...daca-i tii predici, macar sa nu fie banale. In alta ordine de idei, Mr. von Trier e un nazist adorabil.:x

Mi se pare ca esti prea dismissive. E loc si de asa ceva pe lumea asta, iar unii chiar asta cauta in arta. Inteleg de nu ai la inima genul asta de abordare (si eu ma feresc de obicei de asa ceva), dar sunt cazuri in care didacticismul acesta poate fi executat cu mult gust. Cazuri in care nu este dorinta sau scopul unui autor de a fi didactic, ci, pur si simplu, didacticismul face parte din modul lui natural de expresie si toate incercarile sale se canalizeaza in mod inevitabil in acest sens.
Critica lui Nabokov trebuie luata, in general, cum grano salis, intrucat se revarsa multa frustrare printre randuri.

@Win - orice predica, if you break it down, e in cele din urma banala. :)

As presupune ca nu-s banale, dar asta e la latitudinea fiecaruia. Pana si o simpla propozitie poate sa nu fie banala pentru cineva care vrea sa si-o dezvolte siesi ca sa intre cat mai in profunzimea afirmatiei. La o prima vedere totul poate parea banal, cum de altfel se poate si inversul.

Mie Tarkovsky nu mi s-a parut banal si nicidecum nu mi s-a parut ca ar fi gresit cumva incercand sa tina vreo predica. Dostoievski nici atat. Pana si Malick mi-a placut foarte mult prin acele monologuri relativ simple, dar foarte frumoase din The New World. Adevarul (trecem peste ideea ca adevarul poate fi subiectiv) e de foarte multe ori simplu la prima vedere, lucrurile nu par chiar asa complicate si uneori poate nici nu sunt. Dar profunzimea unei afirmatii/intrebari e data intr-o foarte mare parte de cel care o receptioneaza. Unii poate nu ajung la nivelul transmis de artist, altii poate chiar o depasesc. Ce-i banal poate deveni extrem de complex in mintea spectatorului. De asta e frumoasa arta, de multe ori spectatorii vad lucruri pe care artistul nici nu le-a gandit, si asta nu-i nicidecum rau, pentru ca, desi interpretand in mod eronat opera, afla mai multe lucruri despre lume, despre sine etc.

In fine, m-am indepartat putin de idee. Vreau sa aud la ce s-a gandit Federico. Mai mult decat de ce e gresita predica pe fata ma intereseaza cealalta varianta, de ce e gresita atunci cand e subtila?


Si pe mine m-a amuzat foarte tare :))