Filmul de fata nu e din categoria Bourne, e o copie mai putin reusita a lui Le samourai, lent, intr-adevar, dar merita vazut, fie si pentru prestatia lui Clooney. Sa spui ca e cel mai prost film al anului mi se pare ridicol.

Aa, daca zice Badea...(:|

Badea Scârtan?

Intr-adevar. Eu zic ca e flatant. L-as clasa intr-un top 5, al celor mai proaste filme din istoria cinematografiei.

De aici deduc ca ai vazut foarte putine filme (proaste) de-a lungul carierei tale de cinefil. Felicitari!

Da. De obicei nu îmi iau ţepe. Acum, mi s-a întâmplat cu americanul ăsta.

Atentie! A nu se confunda istoria cinematografiei (mondiale) cu propria-ti istorie. De cinefil. banuiesc.

Filmul unui fotograf


Povestea asasinului profesionist, alienat, intodeauna in alerta, ce-si cauta spre final, disperat, o potrita de prin care sa paseasca in "normalitate", este vazuta de regizorul Anton Corbijn in The American ca o suita de cadre-tabloid, intr-o estetica a reductiei, ce nu numai ca potenteaza si coloreaza maxim secventale, dar se configureaza ca o realizare de mare splendoare vizuala in care fotografia devine arta cinematografica. Pierde insa printr-un final triumfal-sentimentaloid, insinuat inca de prin actul doi.
Scaldat perpetuu cand in culori verzi, cand in culori rosii, acest regal al eclerajelor dovedeste un respect vadit si la nivel de incadraturi: importanta unor actiuni secventiale este data intodeauna de personajul din plan unu, iar limpezimea imaginii favorizeaza atat peisagistica fondala, cat si si actiunile care, cateodata, o preced. Efectele de sunet amplifica si ele tensiuni, prioritati, ale unor rare dar eficace (si surprinzatoare) scene de actiune, in care Clooney - in rolul tacutului si impasibilului Jack - il "contemporaneizeaza" prin tacere si gestica maniacala pe "cel mai melvilleian actor": Alain Delon - sigur, in Le Samourai.
Insa tonalitatile melodramatice alese pentru incheiere, desi par a sustine intentiile realizatorilor ( precum ca "nu am vrut sa luam in stapanire locatiile, ci sa ne lasam influientati de ele", sau "...am vrut sa vedem cum influienteaza locul deciziile lui Jack"), submineaza o naratiune vizuala, regizorala, traditionalista in spiritul noir-ului francez din decada a patra.

ce chestie: postarile lui SMC si danone....
din ambele am inteles tot filmul. mai ales din cea a lui SMC.....

Am zis ca-l "contemporaneizeaza" pe Delon, nu ca joaca mai mult sau mai putin bine decat el. :)

Alain Delon > George Clooney

Bun film.

Pacat ca l-au romantat in cateva randuri si l-au colorat poetic cu metafora fluturasului pe cale de disparitie.
Intr-adevar, imaginea impresioneaza, aproape la fel de mult ca sanii Violantei, aproape. E lent tocmai ca sa nu ratezi un scontat studiu de personaj, la suprafata dezumanizat alunecand in paranoia, iar altfel intens stanjenit de iluzia de vindecare; in sensu asta exista o secventa puternica, cand Clara, impreuna cu prietena ei, da intamplator peste el in cafenea.

Clar, sunt si basme de genu' primesti o arma dezasamblata prin posta da' un amortizor tre sa-ti construiesti singur, atent sa bati cu ciocanu' cand bat clopotele, sa nu devii suspicios; sau cum sa urmaresti pe Vespa un sport-car.

Dar ne intoarcem la Clara si parca totul e mai frumos; deci bun film.