Ba mai bine zis nerdy, perfect mediocru, dar foarte agreabil.
(Bag cronica mai pe noapte...)

Mare brinza si cu retelele astea de socializare .Niste pustani se inconjoara cu alti pustani si o ard aiurea .O sa revolutioneze astia lumea la fel cum a revolutionat chatul la vremea lui-99,999999999% pierdere de timp cu tot felul de retarzi.La fel s-a intimplat si atunci cind camerele video au devenit accesibile poporului si toti asteptau sa apara tot felul de capodopere cinematografice .Rezultatul :''Valul digital a venit dar este maroniu '' se plingea un critic de film american.
La fel si valul de reality showuri cu ''oameni obisnuiti'' care de 10 ani de zile se tot screm sa nasca o vedeta veritabila.Rezultatul -0 .Nici macar unul care sa ajunga la unghia mica a unui star ca Elvis (Michael Jackson ,Fred Astaire ,etc.)

Din gunoaie nu poti sa scoti decit gunoaie si desi accesul la arta este democratic selectia este aristocratica (chiar dictatoriala ).
Toti agaricii se cred artisti in loc sa-si rupa circa pe santiere .:-&

Am batut cimpii si cred ca mai bine bagam bucata asta la topicul ''n-am vazut filmul dar aberez "":((

"The Social Network"
 

"The Social Network" - Subiect interesant, tratare alert-mediocră
Webul care ne absoarbe cu fulgi cu tot

A vorbi despre mutaţia produsă în ultimii... nici măcar douăzeci de ani de către inserţia Internetului în vieţile unui imens procentaj al locuitorilor planetei - mai exact (şi discriminatoriu) spus, în partea "care contează" - a devenit de mult un loc comun. Mărturisesc că, acum exact zece ani, cu un grup de prieteni de pe întregul mapamond (ne găsiserăm în chat-room-urile site-ului MTVE), am pus la cale o comunitate de web care să schimbe lumea. Şi am reuşit... să susţinem conversaţia pe tema asta aşa, vreo câteva zile (până la urmă, m-am răzbunat descriind-o ca realizată şi atotputernică, într-un roman din 2001 rămas nedefinitivat - şi fix luna trecută l-am cunoscut în sfârşit pe unul singur dintre preopinenţi, în Ibiza). De ce a ieşit un fâs? Fiindcă eram oameni normali, oameni standard, oameni ca toţi ceilalţi - nu profesionişti ai computerelor, sau măcar obsedaţi ai lor; nu eram nişte nerds; nişte apucaţi; nu maniaci luminaţi.
Asemenea freaks au existat dintotdeauna, dar niciodată n-au proliferat atât de mult ca în zilele noastre, când imensa gamă de posibilităţi oferite de "şocul viitorului" oferă nenumărate debuşeuri hiperactivităţii, superspecializării şi şanselor de îmbogăţire fabuloasă peste noapte. Despre acest fenomen vorbeşte, în fond, ultimul film al lui David Fincher - dincolo de a consemna aproape documentar apariţia şi dezvoltarea impetuoasă a omniprezentului Facebook - cel unde, dacă n-ai cont, "nu exişti".
La cel mai esenţial nivel, "Reţeaua de socializare" e un film de caractere - opţiune firească pentru un cineast ca Fincher, care şi-a manifestat în repetate rânduri, deşi cu rezultate inegale, tendinţa de a se orienta cu precădere spre personajele excepţionale (ca în "Se7en", "Zodiac", sau chiar şi spectacularul eşec "The Curious Case of Benjamin Button"). Deşi la un prim nivel de percepţie se impune ca film narativ, "The Social Network" are o structură mai degrabă panoramică decât epică, îmbrăţişând într-o privire cuprinzătoare toată perioada de început a Facebook-ului, la nivelul fondatorilor. Scenariul lui Aaron Sorkin (care aici e şi producător executiv, alături de Kevin Spacey), un profesionist al dramaturgiei de film deja confirmat în genurile cu angajare strânsă în realitate ("A Few Good Men", "The American President", "Charlie Wilson's War", sau celebrul serial "The West Wing"), a ales din povestea reală (relatată în cartea "The Accidental Billionaires", de Ben Mezrich) un concentrat de evenimente cruciale şi definitorii, aproape fără interludii şi alte momente de tranziţie, ordonându-le conform unei cronologii dislocate - alternanţa între planul trecutului relativ mai îndepărtat (al faptelor) şi cel recent (al înfăţişerilor judiciare), împletite atât de organic, dinamic şi interdependent, încât nici nu se poate stabili prioritatea temporală (nu că ar avea vreo importanţă): avem oare de-a face cu timpul prezent al anchetei intercalat cu flash-back-uri despre ceea ce se discută, sau urmărim timpul prezent al evenimentelor, cu flash-forward-uri ale consecinţelor la care se va ajunge? Dincolo de omogenizarea unui material atât de fragmentat şi de dinamizarea unei evoluţii atât de statice cum sunt cele asociate cu computerele (mult interior, mult sedentarism, multe vorbe, rostite sau tastate - vezi plan-detaliul leit-motiv al degetelor lui Mark Zuckerberg galopând pe keyboard), procedeul are efectul de a accentua puternic starea de comprimare a timpului proprie lumii contemporane - şi definitorie pentru un film despre un fenomen virtual.
Prin urmare, ceea ce contează nu e atât povestea (oricum greu inteligibilă, atât din cauza abundenţei de date specializate, cât şi dintr-a ritmului super-accelerat de desfăşurare - şi... vorbire!), cât starea, tabloul: portretul acelui gen de corifei ai digitalului în stare să cucerească lumea (aproape la propriu) cu o invenţie online, şi încă de puşti să ajungă pe culmile bogăţiei. Compuse astfel, alternanţa timpilor şi dialogurile peste ani conferă şi mai multă concreteţe specificului uman al personajelor, în frunte cu irepetabilul Mark Zuckerberg (Jesse Eisenberg, agitat şi calm în acelaşi timp, antipatic şi invincibil, creativ şi lipsit de scrupule - o prestaţie actoricească nu neapărat ieşită din comun, dar categoric adecvată). Se dispun în jurul lui, ierarhizat şi armonios, naivul geniu Eduard Saverin (Andrew Garfield), gemenii Cameron şi Tyler Winklevoss (Arnie Hammer), şi mai ales Sean Parker, fondatorul celebrului Napster (Justin Timberlake). Nu întâmplător, atât personajele cât şi actorii se abţin de a ieşi în evidenţă tipologic şi interpretativ - nu sunt eroi, nu sunt personalităţi excepţionale, sunt pur şi simplu oameni ca noi, simpli şi vulnerabili, pe care o combinaţie de competenţă super-specializată şi conjuncturi favorabile ("miliardari accidentali", într-adevăr!) i-a adus în fruntea unui fenomen de anvergură mondială.
Faţă de doza indiscutabilă de ariditate a subiectului (interesant doar prin faptul că se referă la o prezenţă atât de ubicuă şi implicată în vieţile tuturor ca Facebook - şi prin acţiunile în instanţă la care se ajunge, dar care nu au nici măcar virtuţile de spectacol cinematografic ale unor evoluţii în completul de judecată, desfăşurându-se aproape integral în sălile de consiliu), meritul lui Fincher constă în acel înveliş narativ amintit mai sus, care face ca filmul să fie urmărit cu sufletul la gură, fără nici un moment de plictiseală - e alert, viu, şi mai ales împânzit cu schimburi de replici absolut scăpărătoare (Zuckerberg, în special, dovedeşte o prezenţă de spirit dură, incisivă, irezistibilă). Categoric, contribuie decisiv montajul creator, pe cât de cursiv, pe atât de nervos, al editorilor Kirk Baxter şi Angus Wall, susţinut de muzica originală a lui Trent Reznor şi Atticus Ross. N-ar fi prea multe de spus despre fotografia lui Jeff Cronenweth, în linii mari corectă şi limpede fără ostentaţie - dar îngăduindu-şi şi câteva jocuri creative, ca în secvenţa concursului de canotaj universitar, sau în reconstituirea atmosferei de campus, cu inefabilul ei unic - romantic, nonconformist, tocilăresc şi depravat deopotrivă.
La urma urmei, nici despre Fincher nu se pot menţiona prea multeîn acest caz, dincolo de profesionalismul impecabil, dar prin nimic surprinzător în plan cinematografic, cu care serveşte tema şi subiectul (mult mai novator fusese în "Se7en", mult mai iconoclast în "Fight Club", mult mai necruţător în "Zodiac", mult mai stilizat în "The Curious Case of Benjamin Button", mult mai claustrofobic în "Alien 3"... Actualul "The Social Network" e, în ultimă instanţă, un film relevant prin conţinut şi profesionalism, însă foarte puţin semnificativ la nivel artistic - toată fanfaronada cu "filmul anului" şi "candidat aproape sigur la Oscar" e apă de ploaie. Sigur că devenim o idee mai deştepţi aflând cum au pus băieţii ăia pe picioare reţeaua, şi cum pe urmă s-au porcăit prin tribunale pentru furturi intelectuale, daune şi tantieme, sigur că aflăm câte ceva în plus despre acel gen de oameni care stau dincolo de webul ce ne înfulecă treptat dar sigur cu fulgi cu tot - dar, în sens strict filmic, totul rămâne de o mediocritate deplină. Nu neapărat în sens rău - dar, evident nici prea strălucit... Ce truism poate fi mai plat decât ăsta?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
30 octombrie, 2010,
Bucureşti, România

Nu mai stiu unde citeam ca, in curand, cei care nu au cont pe FB (i'm one of those) vor ajunge sa fie considerati "socially awkward". Singura problema e ca aceia care au sute de prieteni pe FB dar nici unul sau extrem de putini in viata reala CHIAR SUNT socially awkward. I prefer sticking to my own team for now (of real ppl). In ceea ce priveste filmul in sine, sunt curios ce are de spus si cum ar putea sa ma faca sa vad fenomenul altfel decat acum.

FOARTE adevärat.
Nicicum.
Nici nu-si propune.
Nu e un film despre "fenomenul social" ca atare, ci despre ce-au fäcut si-au dres, fix atuncea, cei câtiva creatori ai lui.

l-am vazut si eu
prima jumatate din film n-am inteles nimic
apoi am vazut filmul documentar "cum a fost facut facebookul si cum l-au dat unii in judecata"
apoi l-am vazut pe unu dand refresh la o pagina de facebook si "filmul" s-a terminat
daca as fi luat un spectator care nu stie ce e aia facebook si i-as fi aratat acest "film" m-ar fi intrebat de ce au facut oamenii acel "film" si eu ar fi trebuit sa ii spun ca nu stiu
din film lipseste clar a 4-a si a 5-a ritmema, sau mai bine zis plot point 2 + climax
ii dau nota 0/10 deoarece nu este film, este doar o emisiune despre cel mai tanar bogatas

^quite funny review :)

dar sa recapitulam: cei care l-au vazut nu l-au placut ,cei care vor sa-l vada sunt cu inima indoita iar criticii straini l-au iubit LA NEBUNIE. Deci ?

Nu ca ar conta, dar eu vreau sa vad filmul si nu am nicidecum inima indoita, ba dimpotriva.
Nu cred ca Fincher a uitat sa faca film. Ca nu e la fel de bun ca precedentele e altceva, dar prost nu are cum sa fie.
Iar asta cu 0/10 mi se pare de-a dreptul aberanta. In fine.
In concluzie, cum bine spunea si Pit, e mai bine sa vezi un film, decat sa nu-l vezi. Si ma cam indoiesc ca-i Twilight.
Si nu-i mai asculta pe ceilalti, fa cum crezi tu de cuviinta.

Asta-i un sfat de bunicutz iar nepotelul a crescut si stie si el acum sa treaca strada ;)

Stiu ca stie, dar il vad dezorientat, stand pe bordura si uitandu-se la ceilalti cum pasesc agale si comenteaza ba ca-s gropi in asfalt, ba ca-s gunoaie, ba ca zebra nu-i bine trasata etc.
Trece-o ! ;)
Sau nu vad eu bine.

O s-o trec negresit dar cand profesionisti in ale strazilor imi spun ca e autostrada desi eu nu vad decat un E85 in fata e normal sa am o mica ezitare.

Dupa ce trec o sa vad daca ei au avut dreptate si m-a inselat pe mine vederea ... sau invers. :P

E un film bun. Nu pot sa vorbesc pentru criticii straini, dar din punctul meu de vedere este cel mai interesant film al sezonului (de pana acum). Fincher foloseste mijloace cinematografice simple pentru a obtine efectul maxim: un film alert, cu umor, care jongleaza intre planuri temporale si spatiale foarte agil. Este un exercitiu de stil, nu un film despre comunicare sau un studiu de caractere, dar un exercitiu de stil care afirma un mare talent regizoral. Fincher seamana cu Hitchcock aici, care intre doua filme (mai) psihologice turna si un "The Trouble with Harry", ca sa se mai relaxeze si sa ne lase o micro-capodopera.

Ar mai fi 2-3 chestii... O fi scenariul lui Sorking jumatate-filmul, dar mai interesant este cum negociaza Fincher elipsesle acestui scenariu... Sean Parker-ul jucat de Timberlake e borderline Tyler Durden... Fincher inca foloseste efecte speciale subtile... Iar muzica minimalista a lui Trent Raznor si Atticus Ross e cel putin surprinzatoare (in sensul in care de-abia o simti)... Exista un singur moment de improvizatie vizuala, orchestrat de o varianta electronica a lui "Peer Gynt", despre care nu o sa spun mai multe...;)

Nu ma pricep la prezis Oscar-uri cu o asa mare anticipatie (si, sincer, nici nu imi pasa prea tare), dar "The Social Network" pare sa se indrepte spre o serie de nominalizari meritate, una dintre ele probabil pentru imagine (si daca numai pentru cele 2 minute ale intrecerii de canotaj).

MinRepe, sunt de acord cu tot ce ai spus - cu o singurä aproximativä exceptie: "exercitiu de stil". N-as zice. Filmul are stil, nici vorbä, dar constând în mijloace pe care Fincher deja le stäpâneste bine, si folosite aici motivat si discret - deci, nu väd nici o justificare a ideii de "exercitiu".

A, si mi-a pläcut si mie aia cu canotajul! ;)

Da, cred ca ai dreptate. Chiar daca e altfel decat celelalte filme ale lui Fincher, „exercitiu” nu pare cuvantul potrivit... Ramane sa ma gandesc la unul mai potrivit :)

...Apropo, acuma chiar cä ti se potcoveste rangul! :P

:D

sunt partial de acord cu ceea ce spune Pit. daca filmul nu merita, e inutila incarcarea neuronilor cu un deseu.
in ceee ce priveste comparatia cu "tentativa zvarcoliceasco-vampireasca", da!
nici pe departe nu este ca ala,
deci filmul facebookist merita vazut, mai ales asa...din pura curiozitate, sa nu mori prost si-apoi sa te destinzi vreo doua ore cu poante spuse de niste studenti isteti.

Totul merita facut daca nu exista concurenta intre activitati. :-B

Am fost surprins de cat de putina lume a fost vineri, la ora 20, la film. Ma asteptam sa fie considerabil mai plin.

Eu l-am vazut si mi-a placut.... Consider ca e unul din cele mai bune filme ale lui Fincher...

Sunt niste greseli pe-aici mari de intelegere a filmului... In primul rand filmul e "science-fiction"... majoritatea dramelor nu s-au intamplat in "real life" iar David Fincher a recunoscut asta... In al doilea rand filmul bate exact spre socialul zilelor noastre... am citit pe-aici ca domne... filmuletul asta ar fi o poveste a "3-4 tipi care s-au invartit in jurul realizarii acestui proiect"... Nu am putut sa citesc ceva mai eronat/aberant pe ziua de azi... Probabil asta e unul din motivele pentru care afara filmul este laudat iar noi suntem (ca deobicei) aia mai cu mot, aia mai destepti (:| ... Problema e ca "prostutii" aia de pe-afara sunt mai in tema cu acest fenomen... la noi Facebook castiga teren de nici un an de zile pe cand afara in momentul de fata Facebook nu mai e doar un alt site de socializare... La ei Facebook face parte din societate si putem spune ca este prima societata internautica "legitima"... In rest toate cele bune... aruncati cu rosii in el la urma urmei cui ii pasa? :-/

Interesant este ca filmul a prins in special la cei nefamiliarizati cu fenomenul curent. Tinerii insa nu par sa fie atat de incantati de el, poate tocmai fiindca ei sunt familiarizati cu aceasta lume si nu vad nimic nou in subiectele tratate de catre film. Cum scria si intr-un articol, pentru ei Inception is the new shit, The Social Network e doar filmul Facebook, unde au cont de cand lumea si pamantul :P.

Eu stiam fix invers...ca filmul este mult mai acurat decat crede lumea. Sorkin chiar zicea ca multe informatii provin de la declaratiile celor care l-au dat in judecata pe Mark (Eduardo & Co.). Bine, asta nu inseamna ca ce scria pe foile acelea era si adevarat, dar el considera filmul ca fiind fiction intr-o foarte mica masura. Secventa cu hookers&drugs e entirely fictive, da, dar restul chiar pare sa fie in conformitate cu adevarul, lucru surprinzator, fiindca de obicei fictiunea e mult mai interesanta decat adevarul :P.

Si daca ar fi 99% fictiune, care e problema? Filmul e o arta, iar arta reprezinta o viziune. Scopul artei nu este cel de a imita realitatea, altfel nu s-ar mai numi arta.

Din ce am vazut prin trailere, filmul nu pare sa fie despre Facebook, ci doar despre ambitiile si motivatiile tipului care a creat Facebook-ul. Nu cred ca analizeaza fenomenul, ci doar ne arata cat de depparte sunt dispusi sa mearga unii pentru a-si atinge scopul. Talking about Facebook, era misto acum 5 ani cand aveam cont acolo si nimeni nu stia de el, fiindca toti foloseau hi5 - imi placea sa fiu in minoritate :)). Nu aveam poza la avatar, nu aveam prieteni, dar hey, stiam ca intr-o zi vor trece toti de partea mea. Acum e hip sa ai cont acolo, nu mai sunt "the special one" :(.