Ai pus cireasa pe tort/bombona pe coliva/punctul pe i:">

Inainte de a-l viziona am citit tot felul de comentarii, marea majoritate avand conotatii negativiste, iar singurul care lauda era Pitbull si am zis sa-l vad... surpriza, mi-a placut, chiar foarte mult! Probabil, nu probabil, ci cu siguranta conteaza optica fiecaruia si puterea de a intelege subtilitatea mesajului din film... sunt persoane care vad imagini si atat si sunt persoane care vad dincolo de imagini!

Et toi aussi! ;)

Nu crezi ca generalizezi inutil? ... Adica ce vrei sa zici nea? Ca noi, astia care nu am vazut ceva interesant in filmul asta, suntem persoane mai stangace mintal care vedem doar imagini si atat?... Alta dovada ca ignoranta castiga teren ca trasatura a romanului de rand... De cand si pana cand parerea "noastra" e aia TRU iar restul sunt doar niste "minusuri" ?? :-? Cat despre optica... tinand cont ca port ochelari (uneori)... o fi de la dioptrii?? Nu stiu, intreb... as vrea sa ma iluminezi...

Draga rifa,

Capacitatile intelectuale difera de la individ la individ, intr-o societate. Ca de altfel si puterea de a sintetiza un mesaj dintr-un film, spre exemplu... Sau pot urca scara proletara, unde pot vedea ca unii au si altii ba, te intreb pe tine, draga rifa, de ce? [...]
N-am zis ca sunt persoane "stangace mintal" cele care au vizonat "Splice", ci doar nu au reusit sa gaseasca mesajul pe care eu l-am zarit. Si chiar si asa, nu a zis nimeni ca as avea dreptate, poate eu sunt cel stangaci mintal, si vad dincolo de simple imagini mult mai mult. Poate am o imaginatie bogata,o ciudata ingurcitare de a degusta chintesenta lucrurilor in general, a filmelor in mod special.

Atata timp cat traim, chipurile, intr-o democratie tu ma poti contrazice pe mine, eu pe cel de langa mine, dar pastrand limita respectului si a bunului simt!

rrs85, un stangaci mintal incurabil:)

Nu ai inteles mai nimic si m-am amuzat teribil cand ai vorbit de bun simt sau respect avand in vedere lucrurile spuse de tine in postul anterior la adresa astora mai "tampiti" ca tine... Nu e vorba de pareri, gusturi sau de cine are sau nu are dreptate... e vorba de generalizare... lucru care nu e normal si mai ales nu e corect...

Putin imi pasa de imaginatia ta bogata sau de ciudata ta ingurcitare de a degusta chintesenta lucrurilor in general, a filmelor in mod special sau alte auto-divinizari pe care le-ai insirat mai sus fara sa ti seama de adevaratele probleme care (m-)au deranjat: ignoranta, lipsa de respect si aroganta...

Cu toate astea, nu ma astept sa intelegi tinand cont ca admiti ca esti un stangaci mintal incurabil... *sarcasm*

Poftim?

@omudindulap
ingurgitare, oups:D

@rifa
Corect si normal este propria-mi traire, asa ca... las-o moarta! Nu are rost sa intru in polemici cu tine, nu merita timpul irosit!B-)

Nu litera era buba, ci sensul sintagmei respective. It makes no sense (to me).
A ingurgita inseamna a inghiti, babuiesc ca ai vrut sa spui placere sau asa ceva.

Am imprumat ceva dintr-ale vinului, vorbeam despre traire (metaforic) la intensitate, de la degustare (faza initiala) pana la ingurgitare (faza finala)... Degustare nu consum, doua lucruri diferite! In fine, stiu ca am de multe ori expresii, sau cel putin o optica mai alambicata... Asta a fost si in cazul filmului de fata, nu l-am consumat, ci mai mult l-am degustat.

Filmul ăsta a reuşit să-mi trezească nişte senzaţii pe care le-am experimentat ultima dată pe vremea cînd Cronenberg ne servea un Naked Lunch – un amestec de fascinaţie şi oripilare, senzatii create, uneori, prin situaţii uneori atît de absurde încît generează comicul. E un atu ca în mijlocul atîtor inepţii să apară un film care să exploreze anumite zone tabu and to shake you up a little in the process.
Există o generoasă doză de perversitate în modul în care a fost construit personajul DREN, manifestată atît în relaţia cu „părinţii” (pentru că, vrînd-nevrînd, îi percepi astfel – de aici şi latura incestuoasă care amplifică aspectul pervers), cît şi în relaţia cu spectatorul, prin efectul pe care îl are acest personaj asupra sa. DREN, acest unnatural born killer, e astfel conceput şi prezentat încît să-ţi creeze o fascinaţie împinsă pînă la dorinţă sexuală. Însă, în momentul în care un anumit close-up bine ticluit îţi stîrneşte dorinţa, următorul te determină, dacă nu să întorci capul oripilat, măcar să te ruşinezi de propriile gînduri. Sîntem, astfel, asemenea lui Clive, victimele unui complex ghem de trăiri care acţionează într-un mod subversiv. De aici se trage, probabil, şi modul negativ în care filmul a fost perceput de multă lume.
Păcat că filmul îşi epuizează resursele în final, înecîndu-se, precum ţiganul la mal, într-o ultimă scenă complet fără rost. Cu toate acestea, rămîne un film demn de luat în seamă, o gură de aer (mai mult sau mai puţin) proaspăt in peisajul actual. Recomandat.
8/10

Alternanta


Racord contemporan la parabola cinematografica a creatorului si creaturii, a monstrului “uman” faurit de monstru moral, consacrata de James Whale in 1931 cu Frankenstein si Bride of Frankenstein in 1935, Splice (Hibrid), este un horror-S.F. riguros si exigent construit in linii clasice, subordonat autodeclansatei morale fapte-consecinte, dar care in final imbratiseaza prea lesne (si surprinzator) conventiile unui horror mediocru, in cliseata lui expunere.
Desfasurat in lumea ingineriei genetice , un cuplu de cercetatori interpretati de Adrien Brody si Sarah Polley – unitari si solidari, dupa modelul Cristopher Walken-Natalie Wood din Brainstorm – incalca reguli, ignora proiecte anterioare, sfideaza directivele conducerii laboratorului si pasesc ilicit pe teritorul controversat al mutatiilor genetice extreme. Rezulta Dren: diforma si vascoasa intr-o prima faza, animal bizar (asemanator alien-ului-pui) in cea de-a doua, copil bolnavicios apoi, splendida si irezistibila creatura in maturitate , monstru diavolesc in apogeul evolutiv la final – si totul in doar cateva luni.
Filmul lui Vincenzo Natali e bine proportionat: nu plictiseste prin terminologii stiintifice si repetabile experimente esuate sau nu (in fond, Dren nu se configureaza decat ca o mixtura de A.D.N. uman si animal); subliniaza suficient si justificat cand dragostea paternal-incestuoasa fata de “creatie”, cand aversiunea fata de ea - generata indeosebi de considerente morale; marcheaza succesiv si explicit etapele evolutiei mirificei creaturi – de la generoase incadraturi la tipologia dezvoltarii obligatiunilor narative: creste conditionata de “parinti”, comunica, descopera (o scena in care Dren priveste lumina zilei pentru prima oara printr-o fereastra din acoperisul hambarului, aminteste de Boris Karloff in Frankenstein - in cadrul ciclulului “scene-simbol”), se maturizeaza iubind si se metamorfozeaza intr-o himera razvratita, in tonuri amuzant-infricosator-dramatice.
Variatiune atipica, capodoperial-vizionara, a omului de stiinta devenit sursa problemelor, a simbiozei speciilor, Hibrid finalizeaza insa prea conventional in transformarea brusca din revelator film-fantastic intr-un epuizat tipar horror. (Inchipuita de Natali ca un pradator, Dren declanseaza intr-o succesiune de scene urgii gratuite, punctandu-si inutil si ametitor morala intrinseca).