keepwalking@


OK.
N-am vrut sa fiu ostentativ - ca se pare ca asta ai inteles - spunand "Ce D-zeului,mai",iar daca chiar am fost... Scuze.si nici nu vreau sa afisez vreun "aer de superioritate";tot ce-mi doream era o elucidare a ambiguitatii din textele tale de mai sus,si eventual,o exemplificare mai solida a lucrurilor sustinute de tine.Daca nu e voie... scuze,din nou!N-am vrut sa te supar...!



"I never lose - not really"
Jef Costello - Le Samourai,da J.P.Melville

nici nu m-am suparat, dar am remarcat asa, o doza de aroganta.
ok, sa mergem mai departe.

Sper sa nu te superi daca revenim pentru cateva momente. :)
Nu crezi ca, la limita, orice epoca are "elemente specifice"? Doar se tine cont de aceste "elementele specifice" si in periodizarea istoriei (d-aia vorbim de "epoci", nu?). Nici eu nu inteleg unde bati. In definitiv, pentru a surprinde ...mhmmm..."specificitatea" unei lumi scenografia si costumele trebuie sa-ti vina in ajutor, nu? Ce sa facem daca activistul purta geaca de piele si sapca? Sa-i punem joben? Lucrurile care "nu pot fi eludate" poate ca sunt esentiale. Artificialitatea nu este un efect al fidelitatii fata de "elementele specifice" ale epocii. Referitor la presupusa rigiditate a dialogurilor - pai asta e una din resursele clasice ale comicului (mecanicul placat pe viu...) si daca nu e exploatata cum trebuie este o cu totul alta problema. Mi se pare perfect justificat sa-ti pui personajele sa foloseasca formule ale limbajului de lemn daca conditia lor o cere si daca mizezi pe comicul caracterologic.
Altundeva vad problema. Caricaturile trebuie sa dea impresia ca se misca liber, trebuie intretinuta senzatia de dinamism. Altfel - se ajunge la ce spui tu. Rigiditate. Dar, repet, nu cred ca schematismul vine la pachet cu optiunea pentru vreun subiect, fie el si "educarea maselor" la sfarsitul anilor '50.

thequietsurfer,

pai tocmai asta spun si eu, ca nu poti sa-i pui joben in locul bashtii de tractorist.
si nu poti face dialogurile care vorbesc de partidul comunist, de activisti, de securitate, etc, etc. altfel decat respectand un anumit limbaj de lemn al acelor vremuri, cel putin in ceea ce priveste replicile spuse "in public", de fatza cu "masele".

repet, poate ca nu m-am exprimat eu bine:):
e foarte greu sa faci un film care sa sune natural, firesc, prin replici, imagini, decoruri, comportamente, atata timp cat acel film trateaza o epoca falsa, ipocrita, rigida.
daca vede un steag rosu la primarie, un tablou cu lenin si o haina de piele, spectatorul roman imediat se va simti transpus in atmosfera filmelor propagandistice de dinainte de '89.

o senzatie asemanatoare am eu cand privesc filmele de azi.
sunetul, imaginea, timbrul vocilor actorilor, o anumita intonatie, decorurile, totul parca imi da impresia ca vad un film din '85, ceva mai stilizat.

de pilda, mai poti face azi un film despre comisarii de politie ai anilor 30, fara sa para un film de Sergiu Nicolaescu?

N-am vazut prea multe filme propagandistice sau doar "pe linie", dar eu n-am deloc senzatia asta. Din cate pricep, tu spui ca resursele pe care regizorii le au la dispozitie dicteaza intr-o mare masura ce iese la urma. Si cum e vorba cam de aceleasi resurse, cam tot aia iese. Ambele ipoteze mi se par false. Chiar nu ti se par substantial diferite filmele de azi "despre comunism" de cele din comunism? Nu pot sa cred una ca asta.

nu numai cele "despre comunism", ci chiar si astea, "de actualitate".
cand vad aceleasi garsoniere modeste, aceeasi mizerie, aceeasi lehamite, acelasi orizont obscur, pesimist, de ce m-as simti iesit din atmosfera comunista?
S-a ajuns pana acolo incat in "Felicia...", Razvan Radulescu a filmat cateva secvente in apartamentul sau.
Ok, am inteles, in film era vorba de un apartament al parintilor, care trebuia sa fie musai vechi, comunist.
Dar de ce neaparat asa? De ce trebuie sa vedem mereu cate o relicva comunista in filmele noastre?

Pai si ce propui? Sa se faca filme doar in munti, la malul marii si in blocurile de sticla aparute recent? Poate ar fi bine sa nu mai primeasca roluri nici Mircea Diaconu ca si-asa ne-aduce aminte de comunism si nu e frumos, zau asa.

Eu,unu,am inteles altceva.Am inteles ca "naturaletea"(exprimata prin mijloace filmice) e ratata firesc din cauza evocarii unei "epoci false","ipocrite","rigide",ceea ce mi se pare,mie,o confuzie.O epoca "rigida"(si nu voi mai incerca sa disec/ inteleg ce s-a vrut spus prin asta) nu impune neaparat si o transpunere ne-naturala.Asta tine ,printr-e altele,de configuratia estetica a filmului,nicidecum de epoca.



"I never lose - not really"
Jef Costello - Le Samourai,de J.P.Melville

Dacä nu esti complet bou, poti - si-l faci!
In primul rând, alea erau niste fantasmagorii copiate de Nicolaescu dupä serialul TV "The Untouchables" si alte filme americane de gen. Nu exista asa ceva la noi, neam! Intregul univers politienesc/infractional al epocii era cu totul altfel. Taicä-meu, si unchii mei näscuti înainte de 1920, râdeau si se cruceau.
In al doilea rând, de ce sä repeti formulele lui Nicolaescu? Cine te pune? Poti sä semeni cu Meville, sau cu Verneuil, sau cu Marcel Carné, sau cu Howard Hawks, sau... cel mai bine, cu tine însuti!

In concluzie: cliseele nu sunt ale realitätii, ci ale modului de a reprezenta acea realitate raportându-te nu la ea însäsi, ci la reprezentärile ei anterioare, fäcute de altii.

Uite, nu istoric, nu politic, nu social: orice mamä îsi îmbäiazä copilul, si poti avea motive sä aräti imaginea asta într-un film realist de familie; dar dac-o filmezi cum îl scoate din cadä, învelit într-un prosop albastru din care-i ies picioarele si ciuful blond umed, îl pune pe taburet si începe sä-l frece, e un cliseu arhi-räsuflat; dacä, în schimb, o filmezi cum pune dusul pe el, copilul tipa "Au, frige!", iar ea: "Vai, mami, iartä-mä...!", si tai la uscatul cu foehnul, timp în care-l pupä si-l întreabä "Ti-a trecut?" - ai scäpat de cliseu.

Cliseul nu e CE filmezi, e CUM filmezi.

da, corect.
si atunci de ce cam toate filmele de epoca romanesti, pre si post revolutionare, seamana intre ele?
ma uitam la dialogurile din "Calatoria lui Gruber".
acelasi stil teapan al actorilor, aceleasi interioare, aceleasi costume, aceleasi "pravalii" la strada, aceleasi automobile "de epoca" obosite folosite in multe alte pelicule.
eu despre asta vorbesc, despre atmosfera de deja vu pe care o creeaza filmele de acum.

cum poti filma ALTFEL un gen de film compromis deja prin manierele regizorale defectuoase de dinainte?

na, de exemplu, un schimb de focuri intre comisari si gangsterii Bucurestiului din anii interbelici.
poti sa-l faci altfel decat cel din filmele lui Nicolaescu?
sau un film istoric, care sa presupuna o ampla miscare de trupe pe campul de lupta.
nu va avea spectatorul in minte scenele din "Noi, cei din linia intai"?

toata admiratia mea pentru Mircea Diaconu, dar el si cu Dorel Visan nu stiu daca au ratat 1-2 filme dupa Revolutie.
iar cantitatea a cam fost in detrimentul calitatii.

Da.

In filmele lui Nicolaescu:
COMISARUL trage zâmbind sexy, GANGSTERUL face o piruetä triplä, prilej de a-si arunca bratele si pistolul bâldâbâc prin aer, si se dä de-a dura pe trepte.

Intr-un film realist:
COMISARUL, crispat, apasä pe trägaci. Pistolul se descarcä. GANSTERUL tresare usor, face ochii mari si cade.

In "Aurora":
Un bärbat si o femeie merg printr-un garaj subteran, discutând. Trec prin spatele unei coloane (vizibilä în planul întâi). In ultimul plan, dintre masini, apare Viorel Ghenghea cu pusca în mânä. Cei doi se opresc, derutati. Foc de armä. Bärbatul cade. Foc de armä. Femeia cade. Stâlpul si distanta escamoteazä partial crima.

Intr-un film fäcut de mine:
Altfel decât în cele trei exemple de mai sus.

Intr-un film fäcut de voi:
Altfel decât în cele patru exemple de mai sus. IA ZICETI CUM!

* * *

Keepy, recunoaste: ai fost pripit si retoric.
Un schimb de focuri intre comisari si gangsterii Bucurestiului din anii interbelici, ba chiar între ORICINE si ORICINE de ORIUNDE în ORICARE ani, poti sa-l faci în zeci de feluri diferite de cele din filmele lui Nicolaescu!

ok, cred ca s-ar putea face, dar...hmm...
dar dau un alt exemplu de film compromis la noi: filmul politic.

Da.
A fost si este, din päcate. A fost si este.
Nu avem un Costa Gavras. Un Yves Boisset. Un Sidney Lumet. Un Mario Monicelli. Un Bertolucci, un Schlöndorff, un Berlanga, un Forman. Un Wajda.
Dar... Nici n-ar fi bine. Cu voia lui Dumnezeu, vom avea un foarte bun Popescu sau Ionescu.

spun eu, spun eu: comisaru' trage un foc ş-apoi se chinuie să deblocheze pistolu' din dotarea propie de la statu' român (că ruginise de când stătea nefolosit; cre'că d-aia conu Serj i-a dotat pe comisarii lui cu revolvere sâc!). gangsteru' se ridică frumuşel de după maşina blindată şi îi pompează o duzină din Tommy-ul (tot din dotare, da' fabricat la 'ricani şi nu la cugir, sâc! încă o dată)

Poate din cele trei ore ale Aurorei va mai rămâne totuși câte ceva nedezvăluit până la premiera pentru marele public...

apropo de film politic....ce subiecte ar fi interesante pentru un film romanesc de gen?

Femeile din viata si activitatea lui Traian Basescu. Inclusiv Boc. :D

Fireşte - Revoluţia şi jaful şi anarhia imediat de după. Dar prezentate profesionist şi cu niscai susţinere istorică şi nu la modul cvasi-tezist cum s-a făcut.

Dincolo de asta - şi strict la subiect : "Caravana cinematografică" e ... reuşituţ. Dacă ar fi potenţat şi crescut gradat atracţia lui Tavi până dădea în obsesie să susţină faza violului din final ar fi fost chiar bun ! :)