Carol I tot a avut puteri destul de importante şi de pronunţate în stat,drept că nu atît de mari ca şi cele cu care s-a învestit Carol al II-lea(care a fost de fapt un rege-dictator).
Diferenţa constă în faptul că Carol I şi-a folosit forţa coercitivă,într-un mod elegant şi diplomatic.
Ţin să amintesc că pentru a nu da unei persoane politice posibilitatea să adune prea multă influenţă şi putere,Carol I a folosit la scară largă practica demiterii sau schimării de prim-miniştri,şi implicit guverne( care era o prerogativă şi un drept a regelui).
Aşa s-a ajuns că in 48 ani de domnie a lui Carol I,să se schimbe 33 de prim-miniştri.
Dacă nu socotim 2 mandat a lui Ion Bratianu(12 ani cumulativ),rezultă 31 de ministri in 36 de ani,adică cam se schimba un prim-ministru pe an.
Această practică i-a permis lui Carol să rămină aderăratul lider al ţării.

Ipu,între national-socialism şi Mişcarea Legionară sunt diferenţe foarte mari,de ani-lumină.
Cea mai puternică este faptul că pentru legionari -religia creştină era unul dintre cele 2 piloane de sprijin a societăţii,pe cînd doctrina nazăstă nu acorda,sau acorda religiei un rol infim,nesemnificativ.
Rămîn la opinia că Mişcarea Legionară a fost un partid/formaţiune/curent de dreptacum se încadrează de obicei şi în ziua de azi toate formaţiunile politice ce au drept priorităţi morala creştină,tradiţionalismul,conservatorismul şi curentul naţional-patriontic.
Da,legionarii au avut şi caracteristici curentului de drepta,nu le mai repet,pentru că le+ai menţionat foarte bine mai sus,dar cu toate acestea au fost o formaţiune de dreapta.
Şi Partidul Naţional-Socialist German a fost de dreapta,cu toate că a început ca partid de stinga.

Despre români în manuscrisul B 63 al lui Karl Marx

Iată, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluţionare” şi a fost vădit preocupat şi entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea.

„Ruşii în Moldova şi Ţara Românească.

Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

Aşa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb că cei din Moldo – Valahia (n.n. a se înţelege basarabenii de azi din R. Moldova şi românii de peste Prut, din România) se numesc ei înşişi români.

Din manuscrisul B 63 nu lipseşte nici evenimentul de la 1812. Iată ce însemna Karl Marx despre tratatul de la Bucureşti din 1812: „Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…” După care, acelaşi Karl Marx nu uită să menţioneze ceva mai jos că aceste provincii „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”…”. După 1837, în manuscrisul lui Marx, intervine o nouă şi interesantă notiţă, care nu trebuie trecută cu vederea: „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare”.

Tot din însemnări date aflăm că, la 1848, Rusia ţinea în Basarabia o armată de 30.000 de oameni, iar la 1 august a aceluiaşi an, când o puternică armată rusă a trecut Prutul, în marşul ei spre Bucureşti, turcii au trimis o armată în frunte cu Suleiman Paşa, iar locuitorii Ţării Româneşti, scrie Marx, n-au adresat Rusiei nici o cerere de protecţie la intrarea trupelor turceşti.

Despre români în manuscrisul B 91 al lui Karl Marx

„Ţăranul român nutreşte pentru „muscal” (moscovit) numai ură”.

Această frază apare la începutul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx. Explicaţia? Iat-o în citatul care vine în continuare: „La 7 mai 1828, 150.000 ruşi se revarsă în Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocupaţiei turceşti, Rusia se înduioşa faţă de nenorocirile ţării; acum ruşii se dedau la groaznice excese. Niciodată – spune Saint Marc Girardin însuşi (în ale sale Souvenirs des voyages) – n-a avut loc o mai înspăimântătoare distrugere de vieţi. Un jaf enorm, hoţii de ale ofiţerilor, barbaria soldatului rus etc. (…) Ocupaţia rusă avea să se prelungească (avea să dureze 10 ani), până ce turcii vor fi plătit 125 mil. despăgubiri de război. (Ţarul Nicolae voia chiar să cumpere Principatele, preţuite la 36 mil.fr)”.

Este impresionant că aceste lucruri sunt afişate chiar de către cel care a scris şi a publicat în 1848, împreună cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist şi ale cărui sfaturi au fost păstrate cu sfinţenie de către comuniştii de mai târziu.

Partial corect, partial eronat.
Marx, intr-adevar un geniu, a fost un mason insarcinat cu misiunea clara de a produce o filosofie subversiva, aplicabila in ambele extreme (stanga si dreapta), cu scopul de a distruge ordinea existenta si a servi drept pretext pentru fundamentarea unei oranduiri mafiote si criminale.
Lenin si Mao nu l-au denaturat - dimpotriva, l-au aplicat la fix conform scenariului (care acoperea decenii intregi, nu era limitat doar la conditiile secolului al XIX-lea în Germania).

Stai tu liniștit, că și în interiorul granițelor actualului stat românesc există mulți care, vorba lui Sabin Gherman, s-au „săturat de România”! Nu mai zic de cei aproximativ 1 milion și jumătate de cetățeni ai statului român, veșnic reprezentați în guvernul de la București (iar mai nou și în Parlamentul European de indivizi care se declară fățiș împotriva Statului Român), dar chiar oameni de gândire și expresie pur românească au ajuns să se recomande în afara Țării nu drept români ci drept locuitori ai unor provincii istorice cuprinse în granițele României. În Republica Moldova în schimb, ca și în alte state vecine și nu numai, există încă mulți oameni fideli Românismului, care nu și-au uitat limba și o folosesc, măcar în familie.
Ăia la care m-ai trimis sunt niște extremiști; nu cred că sunt reprezentativi pentru toți basarabenii. Oricum, soluția este nu unirea Republicii Moldova cu România, ci aderarea ei, ca și a Ucrainei în maxim 10 ani la Uniunea Europeană, Spațiul Schengen, Zona Euro. Odată realizate astea, ne putem și diviza la o adică. Important e să ne putem folosi în continuare limba.

Sincer, chiar respect ungurii din Romania pentru cum lupta pentru ei, pentru ca nu s-au dezis de cine sunt.