Lolita lui Lyne >>>>>>> Lolita lui Kubrick, dar eu nu as zice ca e remake, e o readaptare a aceluias roman.

corect...nu e vorba de un remake

Remake-uri, mai bune, mai rele?
 

Prima data am vazut remake-ul - Unfaithful al lui Adrian Lyne cu Diane Lane si Richard Gere, facut in 2002. Actorii, frumosi amindoi, dar neconvingatori. Unii sustin si premiile propuse le dau dreptate ca Diane Lane a interpretat exceptional. Dupa mine, o necunoscatoare de altfel, rolurile si interpretarile ei nu se ridica la nivelul marilor actori desi incepind cu Mica Romanta avea foarte mare potential. Un amant de nota 10 :) , Oliver Martinez.

La scurt timp am descoperit - La femme infidele a lui Chabrol din 1969. Ce diferenta, ce revelatie! Filmul mai scurt cu jumate de ora decit primul vazut, fara scenele incitante din remake este mult mai apasator, situatiile in care sint puse personajele sint detaliate la maxim, interpretarile de exceptie. Unii spun ca Maurice Ronet arata asa sifonat in film ca numai rol de amant nu ar fi trebuit sa aiba :) dar mie mi s-a parut ca era exact asa cum trebuia sa fie.

Oliver Martinez mi se pare un actor de carton, parca-i scos dintr-un roman de Sandra Brown. Enervant pina la culme in Unfaithful cu aerul ala fals de macho...:-&
Diane, pe de alta parte, a fost senzationala, unul dintre cele mai bune roluri din cariera...:x

Noroc ca e atat de aratos pe cat se crede :P

Ma refeream la el ca amant nu ca actor, geez :))

Oricum, v-as ruga, pe linga comentariile la ce-am scris eu care-s binevenite, sa scrieti si in topic.

Dar dezvolta un pic, cum l-ai cunoscut tu in postura de amant?;;) Ca actor il stie tot omul, merita atentie doar pt ca a stat la toarta lui Kylie, dar ca amant? We are waiting for a dreamy explanation...:D

http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=95505

Mersi de link. Rog un moderator sa uneasca topicurile daca se poate.

De obicei sunt mai proaste remake-urile, dar Scarface zic eu, e sigur o exceptie de la regula

Scarface nu prea cred, dar The Thing, definitely! Originalul e un sub B movie care se ia mult prea in serios si de la care Carpenter a luat numai miza (strainul din fiecare dintre noi), pentru a face ceea ce stie el cel mai bine, adica a new take on Rio Bravo.

Si eu cred ca remake-ul la Scarface este mai bun. Un lucru cert e ca amandoua sunt filme foarte bune, dar originalul parca a fost prea scurt si actiunea cam grabita din cauza asta, desi poate nu era nevoie de mai mult pentru perioada in care a fost facut. Cred insa ca varianta mai lenta, dar parca mai bine construita a lui De Palma, e mai potrivita. Un lucru foarte important e prezenta lui Al Pacino in remake, si chiar daca Paul Muni face de asemenea o treaba excelenta in originalul lui Hawks, Pacino este cel care duce filmul in spate.

Cred insa ca parerile sunt impartite, poate chiar nici nu s-ar putea decide care e mai bun si ne-am bloca in gusturile fiecaruia.

La capitolul horror: remake-uri cit de cit ok - Last Huse on the Left (mai bun decit originalul la acting, pacing, insa ii lipseste curajul originalului), The Texas Chainsaw Massacre (2003) (relativ acelasi lucru ca in cazul primului, dar cu tot coolness-ul si sex appeal-ul Jessicai, nu e atit de sleazy - in sens bun - precum originalul. Filmul lui Hooper a fost un deschizator de drumuri, remake-ul e doar entertainment, unul destul de ok insa). Friday the 13th (remake dezastru, desi nu prea sint mare fan al originalului); Halloween (nu am vazut inca H2 marca Rob Zombie, primul nu mi s-a parut chiar atit de slab cum zic unii, insa categoric nu se compara cu originalul).
Alte remake-uri ce le consider (putin) mai bune decit originalele - The Postman Always Rings Twice, Cat People, Cape Fear, Talented Mr. Ripley...
Remake-uri mult mai slabe - toate incercarile palide ale americanilor de a-i imita pe asiatici (in special la capitolul horror, cu o singura exceptie care trebuie semnalata - The Ring, varianta americana e mult superioara originalului (continuarea nu merita amintita), recentul The Taking of Pelham 1 2 3 etc.
O mica precizare - ma enerveaza ingrozitor regizorii ce nu au coaie sa recunoasca faptul ca au facut un remake, numindu-l "omagiu".:-q

Sigur, cu doua exceptii (astea-mi vin in minte) - sus-numitul Carpenter plus De Palma, care omagiaza (Ford, respectiv Hitchcock), nu fac remake-uri.

wow, chiar apreciez sa vad ca mai sunt persoane care considera ca joh carpenter face cu fiecare film un"new take on rio bravo" :)

Am vazut de curind Profumo di donna – Dino Risi cu Vittorio Gassman, remake-ul e Scent of a woman.

E adevarat ca am vazut remake-ul cu destul de mult timp in urma si originalul e mult mai proaspat in minte dar imi amintesc cit de mult mi-a placut Al Pacino si al lui whoo-haaa la vremea respectiva. Acum am vazut cit de mare e diferenta de stil si abordare a aceluiasi subiect.

Cum de ceva timp sint complet impotriva americanismelor, spun ca italienii au facut o treaba mai buna si de data asta si ca americanii nu s-au putut abtine sa nu aduca elemente de luat ochii, gen plimbarea cu Ferrari-ul sau sa-si arate mindria nationala, ca in ultima scena.

Pe cind italienii s-au limitat la a explora in mod comic dar nu neserios natura umana, cu decaderile si sperantele ei, cu moralitatile si imoralitatile ei.

Bineinteles ca Vittorio Gassman e absolut remarcabil in rol iar dupa terminarea filmului Fausto (capitanul) iti ramine in minte ca fiind un om obisnuit, ba chiar decazut in sensul invingerii propriei mindrii si nu erou, ca in cazul american.

Daca le-ati vazut pe amindoua, ce parere aveti?

Le-am revazut recent la tv (cred ca MGM le-a transmis) si parca mi-a placut mai mult Jack Lemmon decat Fonda. Si cum pofta vine mancand am vazut si 12, remake-ul lui Mihalkov (http://www.cinemagia.ro/filme/12-19593/). O alta viziune, de neinteles pentru un american, greu digerabila si pentru un roman.
Si, daca tot vorbim de juratul care intoarce sortii, Sergei Makovetsky nu mi s-a parut neaparat in zilele lui bune dar nici de lepadat.

Au fost și rimeicuri care au dat lovitura, ca de pildă filmul ală în care maestrul Ima-hei (Imamura Shohei) își abandonează mama bătrână pe munte (noroc că a acoperit-o pe urmă cu prima lui „ramură de palmier de aur”, obținută poate și pentru anti-niponismul peliculei, dincolo de valoarea ei artistică. Filmul este rimeicul operei omonime regizate de Kinoshita Keisuke cu un sfert de secol mai devreme.

În cinematografia română, un caz aparte îl reprezintă perechea Mere roșii - Balanța, ultimul fiind o caricaturizare în tușe groase a primului.

Deși nu se încadrează în categoria „rimeicuri”, pentru că reprezintă un caz destul de straniu, să amintim și faptul că, într-o perioadă în care majoritatea filmelor românești erau produse integral cu bani de la bugetul de stat și în care era nevoie de aprobări peste aprobări pentru turnarea oricărei pelicule, Veroiu și Nicolaescu au reușit „performanța” de a ecraniza simultan, dar paralel, aceeași carte - romanul Ultima noapte de dragoste... de Camil Petrescu.

[quote=Ipu]Au fost și rimeicuri QUOTE]

Salut, sunt si eu curios de ce folosesti cuvantul rimeicuri? Exista acest cuvant in limba romana? :-/ De obicei se foloseste varianta din engleza remake-uri.

Noroc! Scriu așa pentru că eu cred că dacă un cuvânt a intrat deja în limbă și nu mai e folosit doar ca un sinonim snob sau argotic al altuia existent în limba română, atunci el trebuie scris așa cum se citește, pentru că limba română are o scriere fonetică (la fel ca spaniola, de exemplu), iar nu etimologică (la fel ca engleza). În spaniolă, de exemplu, se scrie și se citește „béisbol”, nu „baseball”. Deși nu propun să se procedeze la fel și în limba română, iată o mostră de cât de mult respect pot arăta unii față de limba lor:
http://lv.wikipedia.org/wiki/ASV_pre...dentu_saraksts (Wikipedia în limba letonă)