Pai despre asta e vorba. Ea, rabdarea cu lucrurile esentiale, este ultimul lucru pe care avem sa-l invatam. In sensul acesta, prezenta Pustiului (ca sa nu spun lectia Pustiului) din CONCURS este pilduitoare si oarecum singulara la noi. Ar mai fi de retinut rabdarea Fefeleagai din NUNTA DE PIATRA, a batranului din DUHUL AURULUI ("Lada"), din nou Veroiu (SEMNUL SARPELUI, SFARSITUL NOPTII, UMBRELE SOARELUI), Pustiul din FALEZE DE NISIP si cam atat. A, sa nu uit: rabdarea cea fara seaman din filmele lui Mircea Saucan, MEANDRE (http://agenda.liternet.ro/articol/54...e-Meandre.html) SI 100 de lei (http://agenda.liternet.ro/articol/58...00-de-lei.html). Toate filme admirabile si, majoritatea, necunoscute sau uitate. Pacat...


CONCURS "alearga" dupa CALAUZA (e un fel de "second best") pentru ca Dan Pita nu e Tarkovski. Simplu. Sa nu uitam ca Tarkovski vine, totusi, din austeritatea icoanelor lui Rubliov. Puterea transfiguratoare a filmelor sale e clar ca n-are nimic "baroc", nimic "carcotas", nimic "poznas". In CONCURS Pita imbina fiorul tragic si - lucru extrem de rar in filmul romanesc - problematica escatologica (vezi finalul) cu "firul comediei bufe, al farsei fără înconjur, într-o continuă şi piperată atmosferă de mustărie, de bâlci, de pişicherlâc" (Nicolae Steinhardt).
In ceea ce ma priveste, recunosc, am nevoie de multe portii de "rabdarica" fata de cinematograful romanesc actual. Dar nadajduiesc ca vor veni si alte vremuri pentru el - cum altfel? Pana una alta, ceva-ceva tot s-a schimbat - filmul romanesc "actual" nu mai inseamna, din fericire, numai Pita, Daneliuc etc co. (cei de dupa 1990, cu obsesiile lor incurabile)...