dacã ai vrut sã zici "nonconformiºti", mi se pare destul de clar cã e vorba de douã personaje: cel interpretat de Kate Winslet ºi cel interpretat de Michael Shannon.

foarte tare filmul, dar n-am de gînd sã argumentez ca sã conving pe cineva. credeþi ce vreþi! mie tensiunea dialogurilor ºi chemistry-ul personajelor mi-au adus aminte (în sensul pozitiv, de nivel calitativ, nu de plagiat) de Mike Nichols (cu Who's afraid of Virginia Woolf? sau Closer) sau de Bergman (Scenes from a Marriage ºi altele) sau Woody Allen (cu mai multe) sau de Ole Madsen cu Prag. e o temã inepuizabilã asta a relaþiilor ajunse dupã mulþi ani la un punct de crizã. fiecare nouã abordare e o provocare. ºi lui Mendes i-a ieºit din nou.

ce ii face pe cei doi Wheelers sa fie nonconformisti? Un simplu zvac de a fugi la paris (wow, ce cliseu, un america si o americanca la paris)? Cei doi sfarsesc in a se conforma cu totul: el accepta o cariera corporatista odioasa pentru a ramane in zona de confort (psihic si financiar) iar ea se multumeste sa se vaicareasca si sa sufere in tacere de una singura while being a lame housewife.

Chemistry-ul e bine aratat, intr-adevar, intre cele doua persoaneje, exista un sentiment puternic care le leaga dar care le si despart atunci cand el opteaza intr-un anumit sens.

apoi, ca sa faci un film despre o relatie, trebuie ca acea relatie sa fie cu totul atipica. aici nu e nimic atipic. pt ca daca e sa fim sinceri, subiectul relatii este foarte putin ofertant. toate sunt aproape la fel si toate sfarsesc la fel.

se pare cã nu ne referim la acelaºi personaj. n-am zis vreun moment cã ambii Wheelers ar fi nonconformiºti. doar ea. celãlalt nonconformist e fiul vecinilor, punct cheie în dramaturgia filmului, trecut cu vederea de unii, se pare.

dimpotrivã. e cel mai ofertant posibil. se pot sfîrºi în mii de feluri relaþiile.
nu trebuie sã fie obligatoriu atipicã pentru a ieºi un film bun. dacã e tipicã are avantajul cã mulþi se vor regãsi în ea. iar filmul îi poate face sã conºtientizeze cît de grave sunt lucruri care trecînd neobservate, par normale. exemplu: rutina, îmbãtrînirea (mentalã, nu neapãrat fizicã), încetarea de a mai visa, uitarea de planurile ºi dorinþele din tinereþe, din pricina responsabilizãrii etc. aº zice cã a trata o relaþie tipicã dã un caracter de universalitate filmului.
ºi mie pe mine mã atrag în general mai mult filmele cu relaþii atipice, pentru cã restul tind sã cadã în cliºee (mai ales cele americane). de aia am simþit sã notez cînd mai apare vreo excepþie.

care e exceptia in povestea despre aceasta relatie?

si mai ales, de ce un film e valabil atunci cand lumea se regaseste in el? intr-un personaj din el?
de ce trebuie sa ne regasim in filme?
ne-am pierdut, suntem dati disparuti sau de ce?

nu vreau sa ma regasesc intr-un film. nu vreau sa vad o poveste pe care poate am trait-o si eu si toti prietenii mei. nu vreau sa vad lucruri tocite si cai batatorite. pt ce atata risipa de energie si de timp din partea mea?

singurul lucru bun in filmul asta este Leonardo di Caprio care pt mine este un monument de talent, de farmec, de tehnica. Este efectiv un actor genial care abunda de talent! reuseste de unul singur sa umple intregul film!

Leo mi-a placut si mie la nebunie in film...era cat pe ce sa spun ca s-a maturizat foarte mult in ultimele filme, dar de fapt a mai avut roluri super reusite si la inceputul carierei


parerea mea e ca aici o contributie majora a avut-o si Kate..adica nu a jucat de unul singur, a avut un "adversar" pe masura

si mie tot de di caprio imi place mai mult. Nu inteleg de ce o nominalizeaza pe ea la nesfarsit. Chiar si in Titanic tot el mi s-a parut mai convingator. [-(

Pe langa faptul ca sunt amandoi foarte talentati, am impresia ca intre cei doi functioneaza o legatura, parca se completeaza reciproc. Ei sunt buni si luati separat, dar si cand joaca impreuna!
Spuneti-i chimie sau cum vreti, cert este ca Leo si Kate se simt bine impreuna pe platou si asta se vede! Ma refer strict la o legatura profesionala, sper sa nu se fi inteles altceva.

Cred ca ar fi bine sa incep spunand ca aveam asteptari imense de la Kate si Leo, asteptari care nu sunt surprinzatoare cand e vorba de 2 actori si 2 prieteni. Dar....asteptarile nu mi-au fost indeplinite; am ramas cu un gust acid dupa ultima scena, si chiar daca personajele au fost ofertante, scenariul nu a fost pe masura. Momentele de farmec si charisma au fost putine si reduse la tacere de monografia unei lumi lineare, fara cale de iesire. Noncomformistii filmului se transforma incet dar sigur in personaje ireale, prea putine reactii avand incarcatura veridica.
Si totusi, nu a fost un timp pierdut, dar nici nu pot spune ca am ramas cu un castig real...

Deci chestia cu Leonardo di Caprio ma intriga foarte tare pentru ca eu chiar nu reusesc sa inteleg ce vede lumea la el. Mie mi se pare ca nu e in stare sa scape de rolul din Titanic desi s-a straduit infiorator de mult in fiecare film pe care l-a avut. Poaate ca de-asta nici nu pot sa simt ca joaca "natural".
Si in filmul asta, si Kate am avut senzatia ca se chinuie sa demonstreze ce buna actrita e ea si ce poate face sub "bagheta" unui regiozor adevarat (caci precedentul sau sot era doar regizor secund chestie care nu i-a placut). De-asta nu e bine sa amesteci chestiile de familie cu cele profesionale. Mendes a pus camera pe ei, s-a asteptat ca cei doi sa-i faca filmul si a iesit o mare labarteala. Eu m-am plcitisit teribil.
Si m-am si enervat ingrozitor.

adica joaca foarte "corect" ?

legat de Leo, inainte de Titanic a jucat printre altele in What's Eating Gilbert Grape si The Basketball Diaries unde a aratat ca le are

cat despre rolul din Titanic de care nu "reuseste sa scape" la ce te referi exact ?

stiu ca a avut si alte roluri inainte de Titanic. Si stiu ca a jucat bine acolo. Dar de la Titanic incoace pe mine nu m-a mai convins cu nimic.
Ma refer la faptul ca nu reuseste sa scape de imaginea de tinerel, idol al fetitelor. In orice film imi pare pustan. Spre deosebire de Brad Pitt (care sa zicem ar fi in aceeasi categorie de barbat cu un fizic foarte frumos), Leo nu reuseste sa ma convinga ca ar fi "barbat". Nu stiu de ce, dar pentru mine nu intra in rol calumea.

Iar faptul ca se vede ca e "actor" nu e un compliment. Tot asa cum nu-mi place sa vad la un film "regia" sau "montajul", nu-mi place sa vad nici "actorii', ci personajele.

got it


Brad, in rolurile avute, e intr-adevar mai "barbat" decat leo :D

cel putin in Fight Club, 12 Monkeys si Seven, clar!

^Si in The Assassination of Jesse James :).

Totusi Leo is really trying hard si nu ma refer la faptul ca ar fi fals in roluri, ci pentru ca alege roluri mature,mai ales in Shutter Island pare foarte convingator,din ce am vazut in trailer.Va fi probabil unul dintre cele mai serioase roluri ale sale....Ce sa-i faci daca inca arata a tinerel, daca tot asa o tine si peste 20 de ani,nu o sa se supere nimeni :D. Cred ca perceptia publicul,care nu reuseste sa vada ca el a trecut peste faza de TItanic si s-a maturizat ca actor,e de vina.

De straduit imi e clar si mie ca se straduieste. Dar ceva nu iese. N-as putea sa spun ce. Si nici nu mi se pare ca a ales neaparat un drum gresit. E ok ca si-a ales roluri seriose. Dar cred ca trebuie sa faca ceva sa para mai natural in cum joaca. Pe Brad Pitt il crezi in The Curios Case of Benjamin Button si ca are 70 de ani, 50, 30 sau 19. Pe Leonardo eu il vad constant la 25 (exceptand rolurile din tinerete).
Probabil ca de-asta nu se inghesuie nici membri academiei sa-l nominalizeze.