Multam - si n-aibi grije, I'm working at it. Totusi, asearä filmul era cald încä, asa cä m-am desläntuit... Oricum, as putea oricând sä comprim cronica la orice dimensiuni (uite, mi-ai dat o idee... poate-i tund si varianta scurtä, pentru cine chiar vrea sä citeascä si chiar n-are timp. Am exercitiul ästa de pe vremea când lucram în presä, articolele îmi ieseau de regulä la patru-cinci pagini, si pe urmä le tot pieptänam pânä ajungeau la juma' de paginä.
Foarte nepläcut si exasperant, desi nu chiar atât de periculos, în plan practic... Culmea e cä de cele mai multe ori nici nu-i nevoie sä ti-l pui tu în cap, ti se pune el singur... I se pune pata din te miri ce. Si-atunci sä te tii! Orice încercare de dialog, de conciliere, de ceva, devine imposibilä. Noroc cä-i trece. In vreo sase-sapte ani, îi trece.

Re: sistem nervos -o capodopera
 

poola mea (cum spunea Ion Creanga prezentandu-si prietenul cel mai bun fetelor de la Junimea) tanti profesoara nevizitata de zburatori m-a lasat fara grai...

genial :D :D :D

eu deja mi-am spus parerea - vedeti aici

http://agenda.liternet.ro/articol.php?art=1633

si pe cinemagia, la locul stiut...

vizionari 'enervate' in continuare :P !

PS (pt herbert)

chiar crezi ca mi-e frica sa mi-l 'pun in cap' pe daneliuc? dupa ce-am scris ce-am scris dspr 'glissando', se facea ca nici nu ma mai cunoaste...
iar cind am scris dpsr 'iacob' ca e o capodopera, nu s-a strofocat sa-mi multumeasca; deh, regizoru roman - toti geniali, putini politicosi ;)

@A.L.S.
Sunt de acord cu toate concluziile tale, exceptie fäcând urmätorul aspect: am impresia cä eludezi distanta enormä dintre intentiile lui Daneliuc (nobile si complexe precum le-ai descris) si realizarea lor. Ce minunat ar fi fost dacä "Sistemul nervos" - si, în general, toate filmele postdecembriste ale lui Daneliuc - reuseau într-adevär sä spunä bine tot ce si-au propus!

@Keyzer
Nah, e vorba de Pola de la Adriatica. ;)
De la Creangä se revendicä "räu e cu räu, dar mai räu färä räu", pe care toasa profa o citeazä aproximativmente, cu îndemnul sä-l citim mai bine pe Creangä si sä bägäm la cap toate secventele si ritmemele lui, täieturile de montaj, transtravurile si mäiestria sharffului - cä, de, "filmul e literaturä", si reciproc!

Well, sunt confuza. Am citit inainte cartea si mi s-a parut mult mai suculenta. In plus, dintre povestile celoir 3 femei as fi preferat-o pe cea a nepoatei (btw in carte pe toate 3 le cheama Marilena).Daca s-ar fi ajuns si la episodul cu Vama , ar fi iesit cea mai adevarata parodie la "salvati Vama Veche".
Mi-a lipsit si "Jenel" din carte - mai mult fetisist, mai putin libidinos.
Anyway, filmul e un soi de rezumat sec al cartii si daca credeati ca scene de genul celei de amor in canalizare sunt inserate la intamplare, well, in carte aveau o logica. In film Daneliuc a renuntat la episodul cu pricina, deci si la firul logic dar cum sa rateze tocmai o scena de amor intre scursuri? (al draq' pervers batran)

als a scris:
"N-am citit romanul inspirator, dar pot sã afirm, cu un entuziasm abia temperat de acrelile meseriei de critic: Sistemul nervos este cel mai bun film al lui Daneliuc de dupã '89! În trena ºi în vîna Patului conjugal - primul mare film al lui Daneliuc de dupã Revoluþie -, dar ºi - cumva - în continuarea celeilalte apocalipse româneºti care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale ºi un simþ - nemãsurat - al grotescului, pe care-l transforma în enormitate definitivã; Senatorul... avea forþa derizoriului ºi a excesului semnificativ, care deveneau literã de evanghelie convulsivã. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reuºit din aceastã "trilogie a dezastrului" de-a fi român, cãci Daneliuc a gãsit în formula monologului interior al Nicãi cimentul care face sã se þinã laolaltã ºi povestea (emblematicã), ºi delirurile ei (la fel de revelatoare). Este un puzzle ce poate pãrea inform sau diform, dar care se leagã exact acolo unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta þipã!"

N-am vazut filmul, dar pentru prima data tind sa spun ca-ti dau dreptate si ca-mi place cum ai scris despre Senatorul melcilor si Patul conjugal, doua dintre favoritele mele postdecembriste.

sistemul nervos e un film neterminat.. ii lipsesc multe secvente; nici scenariul nu se incheaga, nici montajul nu ne convinge .. parca s-a straduit sa ajunga la cele 108 minute..

este el un film ce vorbeste despre romania.. dar l-as credita mai mult de dl regizor, mai mult decat sa pretindem ca e atat de ingramadit incat sa faca un atat de ratat portret realist
si daneliuc numai realist nu vrea sa fie.. unde metaforele sunt cam ieftine (vezi orbul) sau mult prea ascunse (vezi motociclistul).. ramane totusi un film care starneste, chiar viscerale respingeri.. dureri de cap.. sau abia pufnituri in prima jumatate
e un film chinuit in spiritul regizorului sau.. si cata vreme mai gasim asta, e un film care merita vazut; fara a fi un film exceptional, fara a fi un film comod.. fara a fi un dezastru.

(apropos de realism.. de ce evaluam regizorii nostri mai batrani sau mai tineri dupa cat de realiste portrete de strada stiu sa faca :? )

mi-a placut mult cronica lui Bratan la Sistemul... lui Daneliuc. e demolatoare si contrazice flagrant alti critici... care au descris in termeni pozitivi aberatia lui Daneliuc. textul e mai vechi, dar "etern valabil"...

Sistemul isteric (LAURENTIU BRATAN)
Revista 22, nr.791

Citind cateva randuri din rezumatul filmului Sistemul nervos (2005), mi-am zis ca de data asta Mircea Daneliuc da lovitura. Mi-am zis ca nu se poate sa nu scoata ceva dintr-un asemenea subiect si m-am oprit din citit, ca sa nu-mi alung surpriza vizionand filmul. "Batrana Nica, in gospodaria ei de la tara. Face ce face si trage cu ochiul la micul ecran. Il pandeste pe Paul, prezentatorul de stiri, de care s-a indragostit in secret. Din singuratate, din prea mult stat la televizor, se inchipuie uneori eroina de telenovela. Acestor mici fantezii li se dedica in secret, deoarece se teme ca starnesc imediat hazul altora." Asa incepea sinopsisul, care m-a facut sa ma gandesc la o multime de filme cu o psihologie foarte fina, din acea zona inefabila a surprinderii sensibilitatii si fragilitatii umane, exacerbate la varsta a treia.
Din pacate, n-a fost asa cum ma asteptam. Inca de la primele cadre, batrana Nica ne arata mai mult partea ei semi-isterica si artagoasa - nu e deloc batranica blajina, pierduta si rusinos indragostita de un baiat cu 30 de ani mai tanar ca ea. Iar haosul ce guverneaza in film se face simtit tot din primele cadre, cand batrana Nica bolboroseste mai tot timpul incomprehensibil si insira vulgaritati gratuite, asa cum insiri covrigii pe ata. In aceasta parte a filmului, haosul e inca suportabil. Pentru ca, pe masura ce povestea avanseaza, pe masura ce batrana Nica merge la Bucuresti, la fiica-sa, si da peste ginere-sau al doilea si peste nepoata-sa facuta cu un cubanez, din cate ne dam seama, si pe masura ce toti par sa bea intruna urina (laitmotivul filmului, de altfel), lucrurile sunt tot mai neclare, isteriile tot mai pronuntate si obositoare, mahalagismele tot mai gratuite si abundente.
De la jumatate nu se mai intelege chiar nimic. Nu stim daca e intentionat sau nu, dar nu mai ai nici un reper al lumii reale vis-�*-vis de cea virtuala - ce e doar in mintea batranei fata de ceea ce se intampla cu adevarat. Nu-ntelegi daca ea chiar pleaca la munte ori doar isi imagineaza, daca nimereste in mijlocul unor manifestanti ori daca doar in mintea ei tulburata se-ntampla toate astea. Tot ce intelegi e ca nu mai intelegi nimic. Ca e o confuzie de nedescris si ca toata lumea se agita pe ecran fara nici un rost, injurand, evident, cat poate de mult si gesticuland cat poate de amplu. Iar dragostea batranei pentru Paul este si ea acolo, pierduta printre istericale.
Daneliuc a dat un rateu monumental si de data asta. La nivel tehnic, sunetul e ceva mai bun decat la Ambasadori, cautam patrie, dar sunt in continuare pasaje intregi ce ar trebui subtitrate pentru a se-ntelege replicile. Daneliuc a vrut probabil sa ilustreze arta poetica a lui Arghezi, conform careia si pe balegar cresc flori. Numai ca pe balegarul lui Daneliuc nu cresc flori. Balegarul lui Daneliuc pute atat de tare, incat floarea iubirii batranei Nica pentru tanarul Paul, care ar fi trebuit sa fie una mare, frumoasa si puternic mirositoare, s-a ofilit inainte sa rasara.
Pe de alta parte, Daneliuc are intentia sa faca radiografia societatii romanesti haotice si debusolate de astazi, prin cateva exemple tipice de oameni simpli. Ar trebui sa vada filmele lui Mike Leigh (spun sa le vada, nu sa le copieze!) ca sa-si dea seama cum se poate vorbi intr-un mod comprehensibil despre haos, nu pe cele ale lui Zulawski. (Dar, ca 99% dintre cineastii romani, Mircea Daneliuc probabil ca nu mai vede film de multe zeci de ani...) Si-apoi sa-ncerce sa puna putina ordine in propriul haos. Dar, cum continua in aceeasi cheie a incoerentei si isteriei, e poate mai bine sa se lase de film. Ori cel putin sa nu mai cheltuiasca bani publici pe asemenea rateuri. Caci, personal, prefer ca impozitul pe care-l platesc din salariul meu sa mearga la o autostrada ori la niste balansoare pentru copii, intr-un parc, decat pe filme ca Sistemul nervos (+99% din restul productiei cinematografice romanesti). Ar fi mult mai util.

Pentru cä ästa e ESENTIALUL! Cine stie sä fie realist (pe stradä sau altundeva), stie deja jumate din meserie si are sansa sä mai stie si altele. Cine nu - �*dio si-un praz verde! Nu poti sä fii suprarealist, oniric, absurd, dodecafonic, textualist, etc., etc., färä sä treci prin desen dupä naturä, catrene rimate, arpegii si Stanislavski.
De altfel, acum cä a pus si Herbert cronica lui Bratan, IA SI CITESTE-O! Excelentä perceptie si argumentatie! Sunt de acord cu 99% (cä tot îi place lui cifra asta) din tot ce spune.
Moultzamme, Herbie!

bine scrisa si argumentata cronica. si chiar daca nu mi se pare un rateu monumental, sunt de acord cu banii publici.. adica sa mearga totusi la filme. .da sa mai vedem si altceva..

cat il priveste pe danieluc, eu totusi as zice ca a cam trecut testul realismului.. si acum putem sa cautam alte valente stilistice in 'sistemul nervos'
si treaba asta cu realismul face jumate ciorba buna... hm, ar fi o dezbatere cam elaborata si, pe alocuri, deshantzata

Färä discutie - din 1975 si pânä în 1987, a trecut nu numai testul realismului, ci si multe altele. Necazul e cä dupä ce-a fäcut de-atunci încoace, parcä nici nu le-ar fi trecut.
Altfel, da, e un subiect complicat de discutie si poate fi întors pe multe pärti.
Apropo: vezi cä-l cheamä "Daneliuc", de la "Danelia" (nume rutean). Printre cei care-i spun "Danieluc" se numärä si Nicolaescu, iar Daneliuc, când aude, face ca toti dracii.

[quote="
Apropo: vezi cä-l cheamä "Daneliuc", de la "Danelia" (nume rutean). quote] :D merci
cu toate ca ma straduiesc, de cele mai multe ori le inversez... o fi de vina dislexia..; daca poti sa crezi, chiar am incercat sa ma concentrez sa-i scriu numele corect
o sa ma ierte dl.

Daneliuc sä te ierte??? Poate peste cinci ani - altfel, roagä-te sä nu vadä, cä virgulä când i se pune pata, numai timpul i-o mai sterge! Si, vai, stie sä urascä asa de frumos...! Cam ca o Ice Queen visceralä!

Aveţi aici Sistemul nervos

Notă: Toate persoanele (fizice sau juridice) care descarcă acest film se angajează că îl vor folosi doar în scopuri personale şi/sau private, fără a obţine nici un folos bănesc şi/sau de orice altă natură pecuniară din distribuirea lui. Dacă sunteţi angajat al uneia din instituţiile statului însărcinate cu urmărirea piratării şi/sau distribuirii ilegale a filmelor şi/sau în ale cărui atribuţiuni intră această activitate nu aveţi dreptul să descărcaţi aceste materiale.

Excelent! Multam frumos!