Paprika nu recicleaza decat cel mult elemente din filmele anterioare a lui Satoshi Kon, unul din foarte putinii creatori cu o viziune originala din anime. Obsesia sa e deconstructia aparentei de obiectivitate pe care o lasa lumea, ceea ce duce la o reversare halucinanta a perceptiilor asupra realitatii, stil ce il apropie mai degraba de Philip K. Dick daca trebuie neaparat facuta vreo referinta. In fond insa Paprika e entertaiment vizual si din punctul asta de vedere mi se pare excelent.

nu m-am indoit nici o clipa ca MinRep va gasi valoare si frumusete in "Euphoria"...
@gionloc, te citesc pe unde te gasesc. uneori sacrifici cele vazute de dragul unei expresii memorabil-simplificatoare, cum probabil iti place sa crezi. pari ca te afli intr-o cursa contra cronometru. ingurgitezi imagini, altele si altele, fara sa mai ai timp pentru reflexie... asa e la un festival, inteleg, dar nu simti asa o parere de rau ca trebuie sa cladesti altceva peste un film care ti-a placut mult in ajun?
decat cronicile acestea grabite, as prefera sa citesc un jurnal de atmosfera a festivalului.

:)
o sa ma gindesc la ceea ce mi-ai spus!... mi-am dorit sa scriu un jurnal TIFF, un jurnal filmic... mai repede pasional decit reflexiv, e posibil!

legat de Euforia - stii, de obicei pun in balanta elementele placute si cele pe care le gasesc indoielnice: in filmul asta totul s-a legat de estetica - atunci cind l-am vazut, in primele 10 minute pielea mi-a fost de gaina... in urmatoarele 60 m-a cam plictisit. sa recurgi la acelasi truc la nesfirsit... fara a dezvalui prin asta noi detalii ale afacerii gindite, gasesc a fi cam nesarat - mai ales cind stilul ala de a pune imagini pe pelicula il stii, l-ai mai vazut undeva... un zbor spre mare intr-un film de Amenabar...

sa mai dau un exemplu:

de ce nu is plictisitoare relantiurile din In the Mood for Love? chiar daca sint sustinute de acelasi fond muzical! fiindca wkw in acele momente atrage atentia asupra gesturilor intr-o incercare de a diseca un joc al seductiei, o neimplinire, o cautare, o lipsa... si fiecare dilatare temporala din ITMFL aduce in prim plan o alta reactie...

demersul lui Viripaiev devine destul de hazliu cind, in juma de minut, aceeasi trecere cu masina prin peisaj o filmeaza in patru cadre succesive din inaltime, brazdind in toate directiile posibile vazduhul - de la est la vest, de la sud la nord, de la nord la sud, de la nv la ne, longitudinal, transversal, etc... pai asupra a ce atrage atentia o suita de cadre precum asta? mie mi s-a parut ca doar asupra faptului ca regizoru' a avut la dispozitie un elicopter si a filmat cu el toate cadrele posibile, fara sa stie exact ce vrea, gindindu-se ca o fi si ceva bun acolo. eu l-am simtit a fi ca atunci cind la teza de romana in clasa a V-a trebuia sa faca o prezentare a punctului culminant din ceva povestire, nu prea stia ce e ala, asa ca a rezumat intreaga opera literara, gindindu-se ca acolo o sa fie si ceea ce avea de facut!

azi mi-a placut Antena... dar si in ceea ce-l priveste am unele dubii, legate de rostul infuziei religioase in poveste - un copil crucificat pe steaua lui David, el strigindu-si intotdeauna mama... filmul e naucitor ca realizare, are delicatetea fratilor Quay, are un bun nivel critic al societatii de consum, are forta lui Widrich din Fast FIlm, realizind legaturi cu Metropolis, cu M, cu Europa lui Trier, cu Eraserhead chiar...

Lately:
Cronica de una fuga - film nascut si facut pt plimbat prin festivaluri , cu calitati & pretiozitati . decent
Aer curat e despre o adolescenta care incepe sa simta mirosul de rahat al vietii (la propriu). Se vrea undeva in zona coolului minimalist-amar dar esueaza in subtilitati de gradi'
N-am vazut decat capul Cocosului fara cap . In drumul spre iesirea din sala o tanti mi-a soptit "rau faceti ca plecati" . Eu simteam ca daca as fi ramas mi-ar fi crescut penele cocosului aluia pe spate.

Recomand cu mare caldura In Pat..un film mexican despre o relatie ce incepe si se termina in pat. Filmat intr-un singur decor, fimul nu isi pierde din ritm, sau mai bine zis creaza un ritm al sau propriu emotionant.Scenariul de asemenea suplineste ce ar fi putut fi un minus prin empatia care o provoaca cele doua personaje, bine construite si excelent jucate.
Mare dezamgire a fost pt mine La Sagrada Familia, care nu genereaza decat o oboseala in urmarii dramei care pare evidenta dar se ascunde in detalii care nu iti trezesc interesul. Ofelia (in vorbele domnului serban), e o fiinta care nu iti genereaza nici un fel d sentiment, nici de detestare autimata nici de simpatie..cea ce cred k era scopul pana la urma, si faptul ca lancezeste in nepasare inseamna marele rateu al filmului.

mda, din pacate Ingerul Necesar... slab spre foarte slab... in cronica am detaliat... autorul povestii incearca... dar uneori nu e suficient sa iti doresti, trebuie sa si stii!

atmosfera lynchiana ii reuseste doar lui Lynch. Haneke nu poate fi imitat, omagiat.. decit de el insusi.. iar David Fincher (The Game) nu e chiar atit de bun incit sa merite imprumutat.

niste idei nescrise in cronica: Anca Florea e foarte fumoasa in realitate, dar in film nu prea ii sade bine rolul... iar masturbarea de acolo e destul de penibila. Gheorghe Preda a cam insultat publicul la final, spunind ca e bucuros ca toata lumea a inteles ce a vrut sa spuna.. de parca e tare maret si abscons proiectu' lui... prietena Anei Coman e f enervanta: englezo-romana ei mi-a amintit de Sergiu N. si Point Zero :sick:...

muzica suna binisor, efectele sonore is bune... dar un film inseamna mult mai mult decit atit!

i beg to differ: mie tocmai 'in pat' mi s-a parut d nesuportat (genu d plicticoshenie 'frantzuzeask' - ok, stiu k filmu e chilian (atentie: chilian si nu mexican!) cu citeva poante ok - vezi aia dspr godard - dar si multa vorbarie kre mi-a alunekt p dupa ureke...)! :o
'la sagrada', in skimb, celalalt film chilian (din competitie) mi s-a parut excelent - un fel d take on 'hamlet' 100% improvizat (am aflat d la regizoru lui k 'scenariu' a avut 2 pagini), excelent filmat dogma-like (dar mai bine k multe filme dogma!), cu personaje puternice & tensiune all throughout! bravo :happy:

O noapte magicã!

La noi, cinematografia a început sã vorbeascã prin Independenþa României. Un The Birth of a Nation autohton. Pe atunci camera de filmat pãrea o flaºnetã a cãrei manivelã întoarsã inspira oameni vii, în miºcare, apoi proiectorul, într-o salã specialã, expira ale lor umbre animate, pe un perete. A fost odatã ca niciodatã cã dacã nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. Aºa încep basmele. Restul e tãcere !


...

Filmul cu cel mai mare impact asupra mea vazut pina acum la TIFF - "Omul problema". E o incercare, reusita zic eu, de esentializare a vietii (post)moderne. De fapt, este vorba despre viata, scopul ei, asteptarile noastre, dezamagirile si nereusitele inerente din viata fiecaruia, o metafora superba si o poveste aparent simpla, dar plina de miez.

Actorul se incadreza perfect in atmosfera, iar dialogurile sint delicioase, precum niste bucati de zahar ars, pe care nu trebuie sa le rozi, ci doar sa le sugi... Scena cu apucarea checului/prajiturii prin gaura din zid e memorabila! Totusi, pe cind se apropia de sfirsit, deja anticipam un final, insa nu a fost cel imaginat de mine. Dar asta e doar o problema de viziune asupra vietii: una optimista sau una pesimista... 10/10

exista tot felul de formatii, dar cind vine vorba de ascultat muzica exista Pink Floyd. cu o usoara exagerare, Pink Floydu meu cinematografic e David Lynch. astept filmele lui precum visez la un concert cu mosuletii britanici! pe Roger l-am vazt la Budapesta in aprilie... anyway,

am vazut INLAND EMPIRE... asa si asa, in calificative TIFF...

Azi (adica ieri deja), dupa proiectia de la La Sagrada Familia, i-am zis regizorului ca filmul lui a fost cel mai frumos vazut de mine in festivalul asta :oops:

omg, cred ca eram chiar langa voi :lol:

Care e faza cu filmul lui Mungiu, cine l-a scos din concurs si de ce ?

Din cate am inteles, cei de la Cannes au hotarat ca un film premiat cu Palme d'Or sa nu mai poata participa la alte competitii.

mi se pare haios cã a luat trofeul un film care mi s-a pãrut cel mai slab (dintre lungmetraje) din toate cele 36 de filme vãzute de mine la TIFF, La Sagrada familia. I-am dat 'dudã'. Am ieºit de la el dupã 50-60 minute. De obicei fac toate eforturile sã rãmîn pînã la capãt la orice film, dar la ãsta n-am rezistat, atît de sec ºi nul mi s-a pãrut. m-am sãturat de filme de astea filmate 'homemade' care nu spun nimic. îmi plac low-budget-urile dar nu e cazul aici.

chiar te rog sã-mi dai exemplu de film dogma mai slab decît ãsta. am vãzut 10 filme dogme95 (#1,2,3,4,6,12,18,21,28,37) ºi toate mi se par la ani luminã distanþã faþã de La Sagrada.

Deci io cred ca dogma e o inventie de piar facuta special pentru festivaluri & shit.

Lol bäi Cätä ce misto sunä! :lol:

Pai da bre. E ca si cum, pe o piata saturata de combinatii senzoriale, vii si spui: "eu nu mai produc inghetata ca are e-uri". I dare you not to..

Un film necesar
 

Am stat doar doua zile la TIFF.
Recunosc ca am vazut un singur film de lungmetraj, "Ingerul necesar" al lui Gica Preda. Mai multe nu pot vedea, pur si simplu n-am rabdare sa stau o ora jumate la un film.
Eu cred ca Preda e un tehnician desavarsit. Cred ca isi lucreaza fiecare secventa cu o maxima minutiozitate. Stie "meserie" si imi dau seama ca si-o face cu pasiune.
Cu toate astea, a tras de timp in filmul asta ceva de groaza...Exasperante si flashbackurile din copilaria si adolescentza chinuite ale Anei...
M-au deranjat si reclamele alea mascate la ING si Hugo Boss..(leul ING prezent pe microbuzul care o ia pe Ana Coman de pe sosea si hugo boss scris mare pe un tricou al detectivului)...Iar replica finala, a "baietasului" din limuzina, "mda, cheama o ambulanta..", a sunat ca dracu', vorba lu petre roman.
Una peste alta, am bifat la "merita vazut".
Si chiar merita, macar pentru efortul lui Preda de a face un film "altfel".

treaba ta
noua ne-a placut
si juriului d asemenea (dupa cum s-a vazut :P )
dar s pare k e la moda sa zici k nu-ti plac filmele kre primesc trofeele supreme...