Securist pus director la National ca era pesedist. Ce-l mai lingeau in gaoz actorii pe marele director. A picat psd-ul a picat si sararu'. Printre lingai si piersic, alta "febletze" a cinemagiei.

In ceea ce priveste filmul, nu ma pronuntz, nu l-am vazut.

Bäi, despre Seralu sunt de zis o droaie! Asta de-acu', cu Nationalu', e adeväratä - da' sä vezi în regimu' trecut, când era la Teatrul Mic! Si la Revolutie, când imediat a vrut sä se dea cu noua putere si lins în cur F.S.N.-u', da' l-au zburat în suturi actorii (aici a contat Vistrian Roman, Dumnezeu sä-l ierte, cä altfel, Iordache si Miticä Popescu erau gata sä-l poarte iar pe pälmi)...
Ia, poantä:
Vila din Cotroceni. Säraru, la gard cu vecinu:
- Mmm, ce buni sunt castraveciorii ästa, vecine! :P Mai vreau, mai vreau! Mai dä-mi, vecine, mai dä-mi! Da' niste gogonele, n-ai? :? Mmm, ce gustoase! Ia' mai adu' câteva! Hai si-o varzä muratä! Nu, una mai mare, hai, bag-aici... Mmmmm...!!! :P
Pânä nu i-a halit äluia juma' din muräturile puse pentru toatä iarna, nu s-a läsat.

in reluare pe b1, radu moraru isi depaseste propriul record la mancat cacat cu o editie speciala dedicata "capodoperei"
ce inseamna buget de publicitate.

Radu Moraru eb om de afaceri, are hoteluri etc ;)

"Ticälosii" - un fel de "Si totul era nimic Two"
Degeaba Diaconu e Diaconu, Mäläele e Mäläele, Dinicä e Dinicä...

Prin anii saptezeci, fäcea putinä vâlvutä oarecare romanul unui ziarist destul de cunoscut, Dinu Säraru. Se numea "Niste tärani" si vorbea despre niste tärani - täranii lui, ai lui Säraru, nu täranii români în general. Totusi, era bine scris, construit interesant, narat abil. Si mai continea un element de atractie: condamnarea modic virulentä a acelor "unele abuzuri si greseli" din perioada colectivizärii (chestie de-a dreptul exoticä sub comunism, desi din päcate se fäcea numai la comanda lui Nea Nicu, sau în orice caz cu voia lui, ca sä dinamiteze epoca Dej).
Säraru si-a reluat personajele în "Clipa", roman mult mai ambitios, descriind un arc peste timp, din anii cincizeci pânä-n Iepoca de Aur. N-a fäcut fatä. Desi avea calitäti, "Clipa" era mult mai slab decât "...täranii".
Si mai slab a fost "Dragostea si revolutia" - al treilea din serie.
Si asa mai departe.
Si ajungem la "Ciocoii noi cu bodyguard" - titlu mai tâmpit ca ästa, mai rar!
Si ca sä întelegem mai bine, acum ne întoarcem iar în trecut, în 1984, când tânärul regisor Serban Marinescu debuta cât se poate de onorabil cu "Moara lui Cälifar", dupä Gala Galaction - un film täios, bine articulat, sigur pe sine, plin de substantä si stil.
A urmat "Domnisoara Aurica" - tot o ecranizare, dar dezamägitor de abulicä si molesitä, dupä scrierile lui Eugen Barbu.
Apoi, "Cei care plätesc cu viata" - o palidä încercare de revenire. Existau unele secvente si personaje reusite - dar în rest... Capodopera camilpetrescianä "Jocul ielelor" era hipersimplificatä, adusä cam la nivel de roman politist, altoiurile din nuvela omonimä cu filmul si din "Patul lui Procust" nu rezolvau nimic, iar tragedia era cä, desi Serban Marinescu declara sus si tare cä "de data asta, e un film narativ!", filmul numai narativ nu era, ci tot "de stare" si cam trenant - pentru cä, din päcate, miracolul lui "...Cälifar" nu voia sä se mai repete. Iar Serban, särmanul, habar n-avea sä nareze cu Arriflexul.
Declinul a continuat, dupä revolutie, cu revoltätorul "Cel mai iubit dintre pämânteni" (o vulgarizare a cântecului de lebädä al lui Marin Preda, la nivelul "bäää, ce nasol a fost în gulag!"), urmat de "Turnul din Pisa", apoi "Magnatul", si, în sfârsit, de actual-fatidicul "Ticälosii".
Dupä "Ciocoii..." lui Säraru.

Cel mai probabil, n-ati väzut "Si totul era nimic", de Cristina Nichitus. Foarte bine, e mai sänätos asa; totusi, riscati si cititi-i cronica, mäcar sä stiti cu ce se... ää, cu ce s-ar mânca, dacä n-ar fi stricat.
"Ticälosii" îi seamänä atât de bine, încât gândesti c-ar fi un "Si totul era nimic Strikes Back". Dar... sä facem abstractie de similitudini, si sä-l discutäm de sine stätätor.
Continutul filmului e simplu si clar: toatä clasa politicä din România e coruptä, deci ei sunt niste ticälosi, deci e foarte räu.
Gata.
Ca sä ne comunice aceastä adâncä revelatie, filmul ne spune, la nivel de scenariu, o poveste care sunä cam asa: un mare magnat a adus la putere un partid corupt care acum trebuie sä dea legi nedrepte ca el sä-si scoatä banii, dar nu le dä, deci îl trädeazä, asa cä ajung la conflict urât de tot, cu arestäri si intimidäri. Magnatul finanteazä si opozitia, asa cä primul ministru dä ordin sä fie arestat. Pe urmä, îi dä drumul. Pe urmä, magnatul îi invitä pe toti la vânätoare, unde dintr-o fereasträ e împuscat seful gärzii financiare, pentru cä voia s-ajungä presedintele tärii. Asa cä eroul de la baricadä îngroapä revolutia la Glina.
Gata.
Se mai întâmplä si alte chestii, ca de pildä cä personajele, în film, mänâncä foarte mult. Si numai raritäti si exotisme, uneori servite de chelneri cu temenele. De ce? Ca sä vedem noi cum se-ndoapä coruptii din sudoarea prostitului popor.
Pe lângä asta, vorbesc.
Îngrozitor de mult - ca la Nichitus.
Saptezeci si cinci la sutä din film constä în vorbe-vorbe, vorbe-vorbe, vorbe-vorbe. Despre afacerile lor necurate (ei le stiu, da' trebuie sä le stim si noi, spectatorii!), despre filosofia si etica societätii, si cam atât. Dar mult.
Se si înjurä. Destul de mult.
Când nu vorbesc si nu se-njurä, stau si se uitä. (Adicä, o datä, spre final.)
De jucat, câtiva joacä bine: Mäläele, un prim ministru corupt; Mircea Diaconu, consilierul lui, tot corupt. Vali Popescu; om de afaceri din opozitie, asemenea corupt. Dar ce folos cä Mäläele-i Mäläele, si Diaconu, Diaconu, când rolurile sunt complet nule si neavenite? Cliseatice, superficiale, neverosimile - si foarte cabotine! Construite în tuse groase, ba chiar grosiere, scotându-ti ochii cu demonstrativismul lor. Si, evident, f. f. guralive. Guralive pe un text în care alterneazä falsitatea stridentä si dezinvoltura mimatä (cu proptele de înjuräturi).
În genere tot acest schematism pueril e supralicitat într-un zadarnic demers de a iesi din platitudine. Degeaba. Filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor si insipid, cu strigäte care sunä a gol si cu cadre voit "stilate", de pe macara, filmare cu grandangularul, pentru a reusi doar sä transpunä si în plan vizual starea de isterie banalä.
Secventele sunt construite arbitrar, urmärind sä comunice lucruri numai de autor stiute, deschise färä introduceri si închise färä încheieri. Limbajul cinematografic realmente expresiv lipseste cu desävârsire, înlocuit doar de o ostentatie ce pluteste într-un elesteu de plictisealä insuportabilä. Ora si jumätate de proiectie trece parcä stä, iar fotoliul din salä devine un adevärat scaun de torturä.
Cu atât mai mult, cu cât si imaginea e complet ratatä; nepriceperea de a folosi tehnica digitalä de filmare duce la pierderea texturilor, pervertirea culorilor, estomparea sharffului, säriri socante din etalon. Unde mai pui cä nici lumina nu-i pusä bine.
E de la sine înteles cä în aceeasi notä a exagerärilor de prost-gust (stângaci încercând sä acuze tocmai prostul gust) incapabile totusi sä stârneascä nici cea mai micä vibratie, stä si scenografia. Si partitura muzicalä, compusä mai ales din cântece de petrecere - si, la un moment dat, "Mielul" lui Mircea Vintilä, adus în film cu interpret cu tot, pentru a märi si mai mult doza de tezism.
Ar mai fi câte ceva de spus - dar cred cä v-ati lämurit. Si sunt nevoit sä märturisesc: "Ticälosii" m-a anesteziat atât de total, încât abia mai väd computerul. Imperativul legitimei apäräri mä trage târâs spre pat, pentru ca mâine sä väd dacä lumea mai e la locul ei.
Somn usor, natiune!
Vor veni vremuri mai bune.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 martie, 2007,
Bucuresti, România

eu n-am inteles d c e dinica d 2 ori (in titlu)
k n-am vazut filmu si nici n-am d gind
e cumva in dublu rol??

Nu, ideea era:
"Degeaba Diaconu e Diaconu, degeaba Mäläele e Mäläele, degeaba Dinicä e Dinicä..." - adicä, degeaba-s ei buni, si si-a împopotonat Serban filmu' cu ei ca un pom de Cräciun, cä din cäcat släninä nu se face; ää... da - si nici bici.
Dar ai dreptate, din dorinta de a nu-l lungi, l-am strâns prea confuz. Il refac.
(Pentru cine e nedumerit, îl construisem asa: "Degeaba-s Diaconu Diaconu, Mäläele Mäläele, Dinicä Dinicä...")

uuuuuuuuuuuuuuuf
ieri seara la orele 20,30 premiera de gala ticalosii, republica.
inainte d efilm, 10 minute conferinta de presa incare s-a dovedit ca nimeni nu vazuse filmul. asa rejizoru a invitat lumea sa urmareasca spectacolul pentru a discuta apoi una-alta...

adevaru-i ca nu a fost nicio replica aplaudata, risa zgomotos ori traita cu sufletul la gura!
la final se vedea in ochii celor prezenti - 99% cu invitatie - ca s-au plictisit ingrozitor.. asa ca nu au mai tinut nicio sesiune colocviala. :x

filmul ofera un singur motiv pentru a iesi din fata teveului - unde vezi aceleasi lucruri dar cu personaje carora le stii fata, pe astia din film ti se pare ca i-au vazut pe undeva, dar nu la Dan Diaconescu sau la Nasu - iar motivul este acesta: poti vedea cum o echipa care se crede de artisti se comporta exact precum o fac in dezvaluirile din cotidiene sau dela stiriletv cei despre care ei cred ca vorbesc in film, politicienii, ticalosii: ''artistii'' au luat un buget si au inceput sa-l divida - o parte pentru protocol - mincare bautura lautari; o parte pentru ei - ca doar nu v-ati astepta sa chefuiasca pi gratis; o parte pentru film - si cum tot filmul se intind la povesti de doi bani caci e de mincare, au si bautura iar lautarii nu se opresc... cinematografie cind sa mai faca... si cu ce bani! poate data viitoare! caci sigur o sa mai fie o data viitoare, ca asa e intre ei...

singura tensiune din tot filmu e cea electrica pe care au consumat-o cind au filmat povestea!

iar scena finala :x - filmului astuia trebuia sa-i fi pus cruce!! si Nichitusei, lu' Cinspe, Azucena... dar nu, ei prefera sa o puna revolutiei (social) si cinematogrtafic sa o arunce in spate lui Puiu, Porumboiu Caranfil Munteanu... sper sa reziste baietii la atitea socuri si sa mai aiba puterea sa care lesul artistic al astora in spate.. o vreme... pe astia rusinea nu-i va impiedica sa ''lucreze'', dar poate-i va impiedica timpul lui Preda in curind (ala de nu mai are rabdare cu lumea lor).

Gionloace, cum POTI sä spui una ca ASTA???? :x :x :x
Il porecliserä TREI-spe (as in 13 - nu "Tzameti!"), c-avea un numär de telefon cu 13! Dacä tin bine minte, era 13.69.69.

Snap out of it, Cei care platesc cu viata & Cel mai iubit dintre pamînteni sunt filme romanesti bune.

Nu, sunt filme românesti slabe, pe ici pe colo cu mici calitäti care mie mi-au pläcut putin, dar tie atât de mult, încât le generalizezi ponderea.

Cei care platesc cu viata l-am vazut de cel putin zece ori, in fond nu exceleaza prin nimic, dar ca tot general filmul este foarte bun. Santajul lui Sinesti, trocul dintre dosar si scrisoare in acea gradina botanica dezafectata care in film foloseste drept sediu de tipografie; personajul lui Valentin Uritescu (secventa in care povesteste cum merge el pe jos timp de zece ani in loc sa ia tramvaiul, astfel economisind bani pentru zestre fetei; duelul, prostituata care incurca zecii de amanti; cazinoul de la Sinaia; vacutza umana indopata cu prajitura de un mosh pofticios etc etc etc fac din cei care platesc un film de 10/ 10. La fel si cu Cel mai iubit dintre pamanteni, care, dupa Sobolanii rosii al lui Codre este singurul film romanesc facut cu finantare 100 % privata, finantare asigurata de firma Electronum, care intre timp a dat faliment.

seara premierei extraordinare:
muulta lume la studio;abia am intrat;m-am tras mai in dreapta ca sa vad protipendada; cameramani, covor rosu (aa, asta-i de-obicei la studio) si...taraf. D. V. in costum de ginere.Haina alba cu cusaturi arborescente in fir auriu. La un interviu in fata camerei TVR-ului M. Davidescu la bratul lui Mircea Diaconu. Il salut pe ª. M.; imi pupa mana. Apare si Dinu Sararu. O doamna corpolenta cu o pana prinsa intr-o panglica in jurul capului isi face somptuos aparitia; o recunosc in persoana amfitrioanei din film. Se intra in sala. Plin. H. M. a scapat de mimica turmentata pe care i-o stiam din spectacolele de teatru si de la tv. Imaginea neclara. Cutele hainelor nu se vad la personaje. Dupa 10 minute, un sentiment de tristete profunda ma apasa.

Ai citat exact chestiile care mi-au pläcut si mie...
Si care se înscriu într-un scenariu haotic si trenant, care preia jaloanele actiunii din "Jocul ielelor" (o piesä foarte bine construitä) si le amestecä alandala cu momente din alte scrieri ale lui Camil ("Patul lui Procust", "Cei care plätesc cu viata", etc.)... Pierde sensurile filosofice profunde ale piesei, si nu le înlocuieste decât cu dezordine.
Asta-i adevärat - da-l face sä fie bun?
In rest, filmul rateazä pe o formulä similarä cu aia de mai sus. Il distruge pe Preda, si nu pune nimic în schimb. Asa cum a pornit el, era mult mai normal sä facä un film cu totul original despre Gulag si obsedantul deceniu. N-avea nici o nevoie de romanul lui Preda! Nimeni nu mai fäcea aceste comparatii care nu fac decât räu filmului. Iar relatia cu romanul, în conditiile astea, devine si mai dezavantajoasä din încä nu motiv: autorul avea acolo niste intentii, finalizate într-un anumit fel. Dacä tu mergi pânä la juma' de drum (cu el), si pe urmä cotesti BRUSC la stânga sau la dreapta, nu te mira cä nimeresti în sant. Devine o strutocämilä.
Ceea ce n-a fost în stare Serban sä învete e cä ecranizärile au niste reguli. Nu le poti face cum îti träsneste tie prin cap. Pe scurt, ai la dispozitie, în linii mari, cam trei variante:
- Transpui opera cât mai fidel (de pildä, romanele de Agatha Christie).
- Rämâi fidel sensurilor, si adaptezi unele elemente formale (majoritatea ecranizärilor)
- Schimbi si zona formalä, si sensurile, înlocuindu-le cu altele cel putin la fel de consistente (cum face Hitchcock, sau Tarkovski).
Serban nu se înscrie în nici una din astea, el face asa:
- Schimbä si zona formalä, si sensurile, înlocuindu-le cu altele mai putin consistente.
In cazurile de fatä:
"Jocul ielelor" e o piesä filosoficä, despre absolutul unor valori ca justitia si adevärul, despre incapacitatea omului de a le percepe färä a se dezaxa. Serban a fäcut din ea un thriller social, în care eroul se sinucide din cauza unor intrigi märunte.
"C.M.D.I.P." e un roman filosofic, despre descoperirea iubirii pe parcursul unei vieti presärate cu abuzuri, violente, trädäri, nedreptäti. Serban a fäcut din el un simplu expozeu al ororilor din lagäre si de dupä eliberare.

vorbe frumoase legate de un film de cacat.

@pitbull: nu cred ca a surpins rateul din "cei care platesc cu viata". piesele lui petrescu au reputatia de a fi greu de montat. era firesc ca si filmul sa fie proiect cu risc ridicat.

Si pe bunä dreptate! Când te-nhami la o piesä a lui Camil, trebuie sä stii ce faci, nene, nu sä zici "hai sä facem un muvi american!" (Strict autentic! ;) )

Mai citez daca mai vrei. Ce zici de interpretarea excelenta a lui Adrian Pintea, aerul ala de damnat irecuperabil. Cred ca e unul dintre cele mai bune roluri ale lui din filme.
Fie si numai pentru asta, Cel mai iubit e un film bun. Eu m-am saturat de maini intinse, CNC, scandaluri, milogeli, buget, bugetari, cacanarii. Vreau sa vad si eu in cinematografia romaneasca initiativa privata. In afara de astea doua filme, din '89 pana in 2007 nu s-a mai realizat nici un privat. MIE ASTA IMI RIDICA UN MARE SEMN DE INTREBARE....

Pintea a jucat excelent rolul, dar constructia acestuia din scenariu si regie îl ieftineste. Gelu Ruscanu nu e un "damnat irecuperabil" - sau, cel putin, nu vizibil de la început. Scenic sau filmic, traiectoria unui asemenea personaj trebuie sä evolueze astfel: un ziarist din capul locului redutabil, impresionant, cuceritor, pentru cä e incoruptibil si hotärât sä dezväluie adevärul, cu orice pret; simti cä poti merge aläturi de el pânä-n pânzele albe, e eroul täu, visul de viitor! Treptat, pasiunea lui pentru justitie si adevär îl ridicä în sfere tot mai înalte - te fascineazä, dar te si sperie. In fine, pe ultima parte, devine tot mai alarmant: e clar cä, de când "a väzut idei", nu se mai poate întoarce la realitate; si totusi, continuä lupta - unde va ajunge? In final, tragedia concluziei: nu mai poate ajunge decât la moarte, pentru cä "jocul ielelor" pe care l-a descoperit e incompatibil cu lumea noasträ materialä; ielele i-au luat mintile; nu-i mai rämâne decât sinuciderea.
Deci, pe de o parte, Serban greseste prin faptul cä simplificä aceastä evolutie, explicitând prea ostentativ destinul personajului, prin felul cum a rescris rolul si cum a lucrat cu Pintea. Pe de altä parte, cum spuneam, a expediat jocul ielelor si a rämas doar la jocul intereselor märunte.

Iar despre "Cel mai iubit...", faza cu finantarea face din el un film onorabil, läudabil, admirabil, la nivel de economie, productie, management, marketing - nu un film bun în sens artistic.

Am mai avut discutia asta de nu stiu cate ori si stii ca nu ajungem nicaieri, asa ca s-o lasam moarta . :)

Cinematografia romaneasca trebuie sa invete notiuni de managementul filmului, asa cum se chema si un curs de la UNATC, predat de o cunostiinta de a mea (Lucian Pricop, fostul director Studiourile Cinematografice Buftea). Pana nu o sa stapaneasca notiunile astea de economie o sa se zbata in continuare in faliment si in cnc-isme. Azi traim intr-o economie de piata, ce nu e rentabil economic dispare.

Ma indoiesc ca domnu' Lucian ar fi avut ceva de impartit cu tine, poate doar aerul de pe scara de bloc. Ceva despre filmele lui Marinescu (care nu prea e popular p-aici), sau doar te mananca sa intervii si aici si sa manjesti cu kk?
Pitbull, matura pls.