Pitbull, "mami", ai vazut All about Eve?
Cum ti s-a parut?

:D

Aproape la fel de bun ca "Räsunä valea" :)
(Ca sä nu mai vorbesc de "Mitrea Cocor"... :happy: :love: )
Totusi, Anne Baxter e putin peste Marieta Sadova... Mi-a pläcut cum a gradat dezväluirea personajului, de la aparent inocenta si adoratoarea pustoaicä de la început, pânä culege roadele finale ale perfidiei sale monumentale... Unul dintre rolurile mele feminine favorite - complexä, subtilä, profundä...
Momente rapel pentru mine:
- stop-cadrul din prima secventä, care-i imortalizeazä triumful imoral, declansând totodatä rememorarea; foarte avangardist pentru 1950; muuult mai târziu avea sä se impunä ca procedeu stilistic (pânä la saturatie);
- privirea teribil de pizmasä a lui Bette Davis (mult peste Angela Chiuaru!), în aceeasi secventä... "stie ea ce stie..." ;) elegantä pistä falsä: credem cä o invidiazä si o detestä gratuit pe Eva - dar, mai târziu... pe mäsurä ce se deapänä povestea...
- momentul de la aeroport, când interventia ei îi desparte chiar înainte de plecarea avionului (chiar - am putea spune cä Toma Dimitriu era un George Sanders al nostru...? Sau, poate, Marcel Anghelescu? L-am cunoscut cu câtreva luni înainte de a muri, în cabinä la National, înaintea unei reprezentatii cu "Svejk" - pe Anghelescu, nu pe Sanders).
Apropo, o înteleg cu atât mai bine pe Eva, cu cât când am väzut filmul aveasm o gagicä de semäna leit cu ea - si la fizic, si la caracter; norocu' ei c-am fost eu bou. Da' nu-i nimic, ce nu te omoarä, te face mai puternic.
Multumite, domnitele mele domnite? :love: :love:

Multumite, multumite! In sfarsit, te-ai adunat si tu de pe coclauri! :P

Da, tabloul ipocriziei perfecte, dusa pana la cotele cele mai inimaginabile ale abominabilului ....

Va-ntreb: voi nu aveti o problema cu pesonajele negative? Pentru ca eu am o mare probnlema: nu le suport! :D Nu-mi plac filmele violente, iar pentru mine personajele negative sunt o forma de violenta foarte amenintatoare....ma influenteaza negativ organic, simt o repulsie ca mi se face rau....si refuz sa supun analizei rolurile negative si actorii care le joaca....niciodata cand vbesc despre un film in care apare si cineva "rau" nu vorbesc despre cel din urma.....nu-mi plac de altfel, filmele cu oameni rai, diabolici, oricat ar suna de infantil


voi cum va raportati la astfel de personaje?

mie imi plac personajele negative mai mult decat cele pozitive. sunt mai realiste, mai complexe, mai umane. unele, duse la extrema ma infioara, dar e cu atat mai bine, ca te provoca, nu poti ramane indiferent. in foarte multe dintre ele ma recunoasc sau recunoasc pe altii. eu as zice ca personajele negative fac marile filme.

si mie imi plac personajele 'negative'... sau cel putin ma fascineaza 'craft'-ul lor... trebuie sa fie fascinant sa il joci pe Dudley in L.A. Confidential!! marvelous, boyo...

in filmele 'clasice' (alea din anii 40) cred ca pot sa inteleg ce zici tu: acolo totul e mult mai polarizat (nu as vrea sa fiu in rolul ala negativ din Rebecca de ex.). da' parca n ziua de azi, nu mai e asa clar care sunt aia buni si aia rai, si parca e mai interesant asa (si deci ne putem raporta la ele :) ).

dihotomia e simplista: bun si rau.

Nu ma fascineaza rolurile negative ploarizate atat de total (rolul lui Ann Baxter in All about Eve) dar nici cele pozitive....e mult prea boring sa fii bun :D

Nu as face un film despre oameni rai si buni, pusi in anti-teza. Imi plac oamenii "nomali" in sensul de si buni si rai, in acelasi timp, nuantzatzi, complecsi....imi place omul impperfect si mai ales, perfectibil....

aia cu bun si rau e ca din basme

e drept ca in unele filme clasice, personajele negative sunt mai precis conturate pe o linie manichista, dar nu intotdeauna, iar All about Eve este exemplul ideal. de fapt nu stiu daca e vorba de filme clasice cat mai ales de genuri care sunt dependente de astfel de departajari: thriller, horror, unele forme de comedie. exista cineasti care se joaca cu personajele, destructurand schema clasica (vezi Hitchcock), dar producand in felul asta efecte foarte surprinzatoare.

nu am vazut eu multe filme de Hitchock (vreo 3-4) dar acolo intr-adevar, personajele nu sunt bagate in seraterele "bun" si "rau". Nici macar in Psycho nu poti spune despre crminal ca e rau. E bolnav, e dedublat, e inconstient, e traumatizat. Adica nu e gratuit rau.

Personajul Ann Baxter e rau 100% si e gratuit. Nu te face sa-ti pui intrebari de ce e asa, cum a ajuns sa fie asa (desi este furnizata o explicatie in film), pur si simplu il iei asa cum e: diabolic. Suntem obligati sa-l luam asa si asta nu-mi place mie. :D Nu-i poti da nici o sansa, nu ii poti intinde nici o mana de ajutor.

In fond, de ce dihotomia asta atat de primara are atata ecou, la nivel de popularitate? Simplifica lucrurile? Ne place sa impartim lumea in oameni buni si rai, ca asa ne-au invatat de mici: aia e bine sa faci, aia nu e bine, daca faci aia esti rau, daca nu, esti bun.

dihotmia e prezenta in multe filme de un anumit gen (cum zicea si klein). in exemplul meu (L.A. C) asa e. 100% de acord ca dihotomia nu e buna :D

mai interesante mi se par filmele care te surprind cu intorsaturi de situatie si caracter total neasteptate... am simtit chestia asta in psycho. (si recent n matchpoint de ex.) mi se pare ca la un nivel deep down vrem sa fim surprinsi de personaje, dar pana la o limita... daca dintr-o data te trezesti in 'alt film' te simti un pic debusolat... some safety net needed? .... de altfel eu ador filmele cu muschetari and adventures a la karl may, asa ca nu stricati dihotomia de acolo ca ma supar. :D

hehe :lol:

pai poate de aia ne plac filmele cu oameni buni si rai....pentru ca e o modalitate de a recupera basmele copilariei, idolii, pe karl May, pe zmei, pe printi si totodata de a recupera mintea si gandirea de atunci....clara, simpla, limpede

da, sustin si eu ideea asta. de altfel e dezvoltata de eruditi ca Durand, Propp chiar eliade care spun ca schema 'bun-rau' face parte din gandirea mitica, specifica omului 'primitiv' dar cuibarita in genele umane in general. si desi omul modern incearca sa diversifice si sa nuanteze povestile, exista structura aia primara inevitabila (estompata uneori la adulti, dar foarte pregnanta in gandirea copiilor). asa suntem construiti

pai tocmai ca eu nu cred asta, ca asa suntem construiti.....adica asta e o etapa in ontogeneza... e etapa copilariei, care are si ea un final.
Odata ajuns la maturitate, a venit vremea sa nu mai gandesti lumea, viata atat de simplist. De aia zic: nu-mi plac filmele cu oameni buni si rai, ce e aia, sa reduci asa lucrurile?

Nu e ca si cum nu ai avea de ales si trebuie sa gandesti in dihotomii arhetipale..... :)

sunt de acord ca evoluam, dar uite ca facem ce facem si iar revenim la schema asta originala atat de reconfortanta. nu cred ca e semn de debilitate, e pur si simplu o manifestare atat de fireasca a naturii noastre. De altfel cred ca aici sta si cheia succesului unor filme, povesti, in puritatea cu care sunt respectate regulile dihotomiei. din fericire nu e o constanta, din fericire avem inteligenta de a diversifica perceptia asupra lumii si a reda lucruri complexe despre realitate. dar faptul ca avem instinctul de a spune sistematic povesti cu buni si rai e parca o forma de instinct uman creativ.

Mamä ce puternic se face filosofie aici! :shock: :) :D
Si eu, care mor dupä tipele brainoase! :love: :love: :love:
Mai cä-mi vine sä vä iau de neveste pe ambele trei.
Simultan. Taman simultan. (:hmm:) (:happy:) (:sleep:)

si inca am discutat asa, lejer, fara sa ne avantam prea tare, nu Klein, nu Europe?

asa, ca la un suc.....ca daca ne punem pe DISCUTAT cu adevarat...

:lol: corect!! acum e doar incalzirea

Taci! :w00t: TACI cä fac infarct!
(Asta, ca sä mä exprim delicat... cuviincios... eufemistic-tractoristic.)

L.E.: Tä-CETI cä fac infarct.
(Tot eufemistic-tractoristic.)

dar poti sa si participi, nu numai sa ne urmaresti de la distanta. ;)
ia zi, de ce se tot fac filme cu buni si rai?