![]() |
of, Pitbull, Pitbull, ca tare sentimental mai esti tu prin partile esentiale.
uite un poem pe care il deconspir in ziua cand am urcat cu Ioana in 1072005 si am trait in ritmul muzicii din 2046. campia iar noi asteptam ascultam cum respira tacerea cate unul se uita pe furis (nu avea o privire ubicua) sa înteleaga daca credem la fel în ochii lumii paream o echipa dar aceasta era o sintagma perversa cu o patina amara ca un muschi înflorit pe lemnul unei ferestre la umbra de fapt noi umblam prin gradini cultivate cautam nuante criofite - cum ar spune Galgotiu cineva (un plesiozaur al vremii) ne privea cu îngaduinta “ca niste sticle cu vin bun puse în frapiere sunteti” spunea el încercand o comparatie si monta în calea noastra borne lucitoare din bambus sa ne studiem charisma observam si alte semne dar noi recitam pe rand din legea pendulei ne stapanea asa un elan filantropic descriam naivitatea pasarilor mai visam putin fauve transgresam antinomii Ioana spunea de exemplu: “maine e ziua minerului” fiecare întelegea cat putea sa-nteleaga din vorbe de-acestea si mergeam... un vant ne batea în fata gaseam o carte citeam: “acum va deplasati spre un alt sentiment sa va vad cum mesteriti la decoruri” scria enigmatic acolo |
Originally Posted by herbert:
Originally Posted by herbert:
Mäi, tu ai ceva-ceva din Dinu Abälutä... |
mi-e imi lipseste america...precolumbiana....
|
Aia nu era Americä, dragä, aia era Aztecia Liberä, Olmecia Imperialä, Incasia Independentä, Maya Regalä, Pieilerosia Tribalä, etc., etc...
|
ORGASM
Vreau sa ma scufund intre picioarele tale, Vreau sa patrund in zona interzisa, Vreau sa patrund in fructul otravitor, Sa ma invalui in iubire, Sa ma arzi in biserica ta, Sa imi sacrifici sufletul mizerabil, Sa iti strapung religia, Cu crucea incinsa a iubirii, Vreau sa-ti profanez pantecul sacru... Vreau sa devin himera ta, Vreau sa iti fiu copil nelegiuit Vreau sa iti fiu copil nelegitim, Vreau sa fiu tot ce nu-ti doresti Vreau sa fiu tot ce n-ai sa iubesti. Sacrifica-ma pentru o lume mai buna Sacrifica-ma pentru a scapa de ciuma Arde-ma, purifica-ma...omoara-ma. Vreau sa ma scufund in tine Vreau sa devin sufletul tau Vreau sa iti innegresc inima Vreau sa iti ard inima Hraneste-te...asa cum ma voi hrani si eu Voi fi fructul bolnavicios Ma voi zvarcoli ca un vierme Iti voi provoca agonii. Vreau sa ma iubesti, Vreau sa fii fermecata Intr-o tacere mormantala, Vreau sa tipi de durere Vreau sa iti dezvelesc corpul Sa iti distrug lumea Sa fiu un vierme Sa fiu un cancer O tumoare... O boala superba, Provocandu-ti greata. Vreau sa ma infrupt din ploaia magica Dintre coapsele tale, Vreau sa iti arat durerea, Vreau sa iti arat negrul, Sa iti arat prapastia, Si scoica pestilenta, In care traiesti, Si lumea... Si cancerul... Si cand ma voi naste, Fiindu-ti fiu, Vom face dragoste, Pentru ca Dumnezeul tau sunt eu, Pentru ca sunt cancerul tau... |
Als das Kind Kind war,
ging es mit hängenden Armen, wollte der Bach sei ein Fluß, der Fluß sei ein Strom, und diese Pfütze das Meer. Als das Kind Kind war, wußte es nicht, daß es Kind war, alles war ihm beseelt, und alle Seelen waren eins. Als das Kind Kind war, hatte es von nichts eine Meinung, hatte keine Gewohnheit, saß oft im Schneidersitz, lief aus dem Stand, hatte einen Wirbel im Haar und machte kein Gesicht beim fotografieren. Als das Kind Kind war, war es die Zeit der folgenden Fragen: Warum bin ich ich und warum nicht du? Warum bin ich hier und warum nicht dort? Wann begann die Zeit und wo endet der Raum? Ist das Leben unter der Sonne nicht bloß ein Traum? Ist was ich sehe und höre und rieche nicht bloß der Schein einer Welt vor der Welt? Gibt es tatsächlich das Böse und Leute, die wirklich die Bösen sind? Wie kann es sein, daß ich, der ich bin, bevor ich wurde, nicht war, und daß einmal ich, der ich bin, nicht mehr der ich bin, sein werde? Als das Kind Kind war, würgte es am Spinat, an den Erbsen, am Milchreis, und am gedünsteten Blumenkohl. und ißt jetzt das alles und nicht nur zur Not. Als das Kind Kind war, erwachte es einmal in einem fremden Bett und jetzt immer wieder, erschienen ihm viele Menschen schön und jetzt nur noch im Glücksfall, stellte es sich klar ein Paradies vor und kann es jetzt höchstens ahnen, konnte es sich Nichts nicht denken und schaudert heute davor. Als das Kind Kind war, spielte es mit Begeisterung und jetzt, so ganz bei der Sache wie damals, nur noch, wenn diese Sache seine Arbeit ist. Als das Kind Kind war, genügten ihm als Nahrung Apfel, Brot, und so ist es immer noch. Als das Kind Kind war, fielen ihm die Beeren wie nur Beeren in die Hand und jetzt immer noch, machten ihm die frischen Walnüsse eine rauhe Zunge und jetzt immer noch, hatte es auf jedem Berg die Sehnsucht nach dem immer höheren Berg, und in jeden Stadt die Sehnsucht nach der noch größeren Stadt, und das ist immer noch so, griff im Wipfel eines Baums nach dem Kirschen in einemHochgefühl wie auch heute noch, eine Scheu vor jedem Fremden und hat sie immer noch, wartete es auf den ersten Schnee, und wartet so immer noch. Als das Kind Kind war, warf es einen Stock als Lanze gegen den Baum, und sie zittert da heute noch. et ca... |
CURAT orgasm!
Pe bune, Nighty, nu-i räu diloc! Da' diloc, diloc, diloc! Welcome to the club, cä Herbie si cu mine stäteam aici ca huhurezii... Don't leave us! |
Originally Posted by Pitbull:
uhm..aia e singura mea tentativa de poezie. Imi place mai mult sa ma joc cu proza, macar proza nu imi iese asa de prost :lol: |
Atunci... sä zicem cä-i un prim pas... cu DREPTUL!
|
Originally Posted by Nightwane:
Ce e, frate, poezia asta fagothica? E Craddle of Filth tradus in romaneste? |
Originally Posted by Ambra Blu:
Un cacat, ce dracu' sa fie? :lol: |
Lolz. You are darn right.
|
Sehr schön, Oby!
Päcat cä de la sase ani am uitat atât de total germana, încât mi-e imposibil sä înteleg altceva decât cä versurile sunä foarte frumos. O variantä româneascä n-ai? |
Originally Posted by Nightwane:
Tinând seama de precizärile lui NightWane cä nu se simte atras de genul liric, tendintele sale îndreptându-se mai mult spre prozä, iar poezia de mai sus fiind o încercare singularä, de datä mai veche, se impun urmätoarele precizäri. Se observä clar cä versurile au anumite neîmpliniri. În mare parte, sunt de un simplism sub-poetic, ceea ce, dat fiind contextul erotic al poeziei, duce inevitabil la o glisare spre vulgaritate (ca în exemplul ironizat de Ambra). Parcurgând întreaga poezie, se observä imediat cä ea poate fi lucratä, stilizatä, mult îmbunätätitä. Esentialul este cä acest efort de perfectionare MERITÄ ÎNTREPRINS (fie si doar în principiu), pentru cä poezia are FIOR LIRIC (acel "a fi" esential al oricärei poeme, care dacä nu e... nimic nu e). Träirea sentimentului erotic e nu numai sincerä, ci si cu un potential artistic consistent. Acest lucru se observä în structurarea generalä a versurilor, cât si în existenta câtorva combinatii distinse prin acea inventivitate inefabilä, specificä poeziei - în special finalul. Probabil cä NightWane nu va scormoni mai adânc pe cärarea poeziei, dar asta nu face ca versurile de mai sus sä merite dispret. Chiar rämânând un caz izolat, poezia lui contine un germene liric autentic, care meritä oricând atentie. |
Originally Posted by Pitbull:
Coena-buddhism-budism: a)in latrinis b)iluminare-luther. |
Ti-ai ales poezia gresita s-o intrepretezi in toate felurile posibile, gasesti mai multe in poezia lui decat a vrut el sa spuna. Otherwise, sa spunem doar ca-mi place mai mult cand nu scrie in versuri.
|
@Ambra:
Binevenitä precizare, mai ales în lumina scolasticii Sfântului Toma d'Aquino. @BeNnY: Iartä-mä, colega, putin mai deslusit se poate...? |
Originally Posted by Pitbull:
No pen, no ink, no table, no room, no time, no quiet, no inclination. J.J. That's poetry baby N.B.K. In fact, I was looking for another quote from JJ, pertaining to some Persian scholars' light, but I couldn't remember it. |
Comoara noasträ? Vinul.
Palatul nostru? Taverna. Tovaräsele noastre credincioase? Setea si betia. Nelinistea n-o luäm în seamä, cäci stim cä sufletele noastre, a noastre inimi si-ale noastre cupe, si mantiile noastre maculate nu au de ce se teme de praf, de apä si de foc. (Omar Khayyam) |
In taberna quando sumus
non curamus quid sit humus. |
All times are GMT +2. The time now is 16:02. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.