Am vazut intr-un final si eu "The Merchant of Venice", desi nu eram chiar in dispozitia necesara pentru Shakespeare. Problema cu acest film nu este faptul ca actorii vorbesc in versuri (honestly, now), nici faptul ca ar fi o drama transformata de Hollywood in comedie romantica (ceea ce nu-i adevarat) si nici macar faptul ca este teatru filmat (ceea ce e 50% adevarat). Pur si simplu ii lipseste coeziunea - scenele nu se leaga bine intre ele, replicile vin prea brutal etc. Evident, s-a taiat din piesa, dar nu mai mult decat era cazul.

In rest, Pacino e in elementul lui (acolo unde trebuie :D) si nici Jeremy Irons nu mi s-a parut a juca prea rau. Din contra, parca a adus un plus de modestie si umanitate personajului. Insa Joesph Fiennes are farmecul lui Fizz, iar restul actorilor de-abia trec de mediocritate.

Puncte in plus pentru decoruri, costume, tesaturi ale scenariului pe langa piesa pentru a da note de autenticitate... Puncte minus pentru muzica... Nu sunt de acord cu stilul vizual gasit de Michael Radford, dar nu as zice ca este o bila neagra.

Dupa ce am vazut Negutatorul din Venetia nu stiam daca sa critic "completarile" regizorale ale lui Radford vizand in special amplificarea unor personaje, vezi fiica lui Shylocke, despre care s-a discutat deja si virajul dinspre comedie clasica-in care cel bun si virtuos, ca sa nu mai spun si crestin castiga, iar paganul urat si corupt moraliceste e pedepsit-inspre drama si relativizare carecterologica sau sa laud noile valente inspirat inserate intr-un text clasic, dar nicidecum unul dintre cele mai reusite ale lui Shakespeare. Acum o saptamana mai tarziu inclin spre a doua varianta. Piesa e una de tinerete in care stilul autorului nu se definise la cotele la care va fi prezent in ulterioarele comedii si mai ales seria asa-numitelor "dark comedies"-in frunte cu Furtuna-si de aceea e mai mult decat conformist in structura, personaje si valori afisate cu gustul epocii, si inca cu destule scapari si stangacii. Cert e ca Radford ca viziune regizorala a imbogatit si relativizat valentele unui text clasic, ceea ce nu are cum sa fie rau.
Cu toate acestea subscriu la ideile ca Joseph Fiennes nu a stralucit ba dimpotriva, ca Al Pacino face un Shylocke memorabil-pt mine cel putin cel mai bun de pana acum, ca la scenografia, costumele si imaginea afisate montajul e cam din topor, ca muzica a fost ok, dar nu exceptionala. All in all un film care nu aduce nimic nou prin realizare in sensul tehnic(imagine, atmosfera, joc actoricesc), dar se remarca la capitolul viziune regizorala inovatoare.

cu ce sunt de acord:

-ca pacino face un rol de milioane (poate si pt ca e deja uber-familiarizat cu shakespeare, el insusi facand o ecranizare tare)

-ca TOTI actorii au jucat cool

-ca e cam laba pe ultima suta de metri - right, lonshot, nici in piesa n-am inteles rostul ultimului act care n-are nici o legatura cu restul intrigii (aici puteau cadea la montaj ultimele 10-15 minute)

-ca s-au taiat cateva dialoguri marfa (ex. cele in care porcia isi descria petitorii :lol:)

-ca piesa nu este una din favoritele mele, dupa parerea mea nu integreaza umorul in intriga evident dramatica (o povestea despre persecutie, demnitate si razbunare), iar radford ia un ton ezitant; eu, sincer, as fi retinut numai drama

cu ce NU sunt de acord (din ce s-a vb pana acum):

-ca ARE un stil vizual atractiv (sorry, minrep) si un montaj neasteptat de dinamic pt ecranizarea unei opere dramatice, evitand teatralismul unui 'closer', de exemplu

Un film frumos care merita vazut si numai pentru superba incursiune in Venetia renascentista. In rest, ce sa zic, Al Pacino e super, surprinde in totalitate ca personaj pe Shylock, Jeremy Irons la fel, cu toate ca personajul lui nu a fost la fel de bine dezvoltat ca si cel al lui Pacino, Joseph Fiennes nu a fost cine stie ce, Bassanio putea fi jucat de cineva mai bun, Portia - incolora, inodora, insipida, cu toate ca spre final s-a mai redresat... Regizorul a ramas destul de fidel piesei, a fost o ecranizare destul de clasica (ceea ce nu e deloc condamnabil!). O singura chestie m-a deranjat, stradaniile lui Radford de a transforma caracterul antisemitic al piesei... N-are rost sa ne ascundem dupa deget, in secolul al XVI-lea cand a aparut piesa, mesajul ei se indrepta clar impotriva evreilor (Shylock e mai mult o caricatura decat un personaj, ceea ce face munca lui Al Pacino si mai demna de laude). Incercand sa transforme aceasta caracteristica a piesei, Radford parca a pierdut cumva mesajul piesei si tot filmul pare usor lipsit de substanta si semnificatie.
Totusi, overall a fost destul de bun, m-a facut sa recitesc piesa, de data asta in engleza, deci se poate spune ca a meritat cele 2 ore si 7 minute din scurta mea viata :D
One more thing: coloana sonora e foarte reusita!

nu is un fan al lui Shakespeare. dar imi place regizorul, Michael Radford!

de obicei, dela Platon spicuind, ceea ce este in Mare se rasfrange in toate lucrurile mici. astfel ca, atunci cand cunosti Marele, micul nu iti poate scapa existential (nu semantic, cred, ca sa venim in zilele noastre). eu intorc putin spusa grecului si exprim o credinta filmica: ceea ce vezi in mic, nu va fi tradat in mare (ca referire la scurt si lungmetraj, sau ca sa stam intr-o nota logica: batranii greci erau deductivi, eu optez pentru inductie in cazu asta).

asadar: prima mea intalnire cu regizorul mai sus pomenit s-a petrecut cu ceva vreme in urma cand am derulat pe teveul meu Ten Minutes Older: The Cello unde filmuletul Addicted to stars e facut de omul asta care acum il ecranizeaza pe dramaturgul britanic dupa totalitatea simtirilor (e si autorul scenariului). in scurtmetrajul din The Cello vorbeste despre intalnirea dintre un tata si fiul sau, dupa ce primul, cosmonaut (termenul sovietic al astronautului, probabil dorind sa puncteze ordinea - cosmosul, fata de astrele calauzitoare in iluzii ale capitalistilor :lol: ) face o calatorie printre stele cu viteza luminii.... vreme de 40 de minute, cred. evident, la intoarcere, fiul sau e deja an old old man. nimic surprinzator, din prima replica am stiut toata desfasurarea povestii, dar, dar... cat de frumos era cantata toata insiruirea de imagini in banda sonora. cat de bine camera se misca. savuros a plasat omu asta toate mijloacele cinematografiei intru povestirea unei banalitati ( :huh: ) einsteiniene.

piesa marelui maestru (Shakespeare) nu am citit-o, da imediat am ghicit tot filmul fiindca e plin de personaje-cheie, iar vremea in care actiunea se deruleaza ii tradeaza de fapt cursul. dar e un film frumos atunci cand nu il compari cu filmele ce-ti plac de fapt (asta e valabil pentru mine!). desi o lumina cam idioata pica asupra bietului evreu, adica e crud judecat omul asta, filmul infatiseaza o buna poveste cu final asteptat pentru orice seara in care vrei sa te simti.... bine (?).

regizorul e bun, pacino stie meserie si cinematograful Arta e fain!


si numai acum ( :hmm: ) i-am prins pe autorii manualului de istorie de clasa a IV-a , cel studiat de mine acu vreo 13 ani, in care, la capitolul ce-l prezenta pe Cuza, era o povestire istorica unde era vorva despre un eveniment asemanator celui care-l are in prim plan pe evreu si pe Antonio. acolo Cuza ii spune unui camatar (sa zicem) ca daca va taia mai mult sau mai putin decat o uncie de carne din trupul indatoratului, diferenta ii va fi taiata din propriul corp. iar targovetul renunta.

Nu m-a impresionat prea tare..Al Pacino face un rol magnific,dar nu cred ca este suficient...Ceilalti actori nu sclipesc absolut deloc.Eu chiar m-am plictisit,mai aveam putin si adormeam...Mare dezamagire.. :(