:) atata timp cat nu trebuie sa invatz despre el la istorie, he's ok! clar un film despre el ar fi mai mishto decat unul despre doroftei...

Da si eu cred ca ar fi de maxima actualitate un film despre Dosoftei. S-ar putea face chiar o serie care sa contina pelicule despre Cantemir (in regia lui Lucian Pintilie), poetii Vacareshti (sub bagheta lui Dan Pita), Antim Ivireanu (semnat de mereu furiosul Daneliuc), ca sa numesc doar cateva figuri nemuritoare ale culturii noastre. :o
Apropo, anul asta apare Matrix 2. :wink:

Preacinstite fete, ipak dau si eu de stire ca in Romania a inceput sa se turneze filme. O-au.

let's do something about it!

Interesanta observatie: totusi, cred ca nici o time machine nu ar putea sa ii mai aduca pe regizorii amintiti de tine din epocile/ (mind)frame-urile in care au ramas intepeniti. However, ca tot ai zis de Franta anilor '80, ce parere ai de filmele franceze astea mai noi, astea cu the slightest touch of American film-making. Si dau exemplele lui "Taxi" si "Le transporteur", unde Luc Besson a facut si el ce a putut (prost) pe la scenarii. Iar ca Puiu e intepenit in Dogma e un lucru prost, accourse, dar sint atit de rari cei care la inceput au observat chestia asta, preocupati fiind ei sa il compare cu "Reservoir Dogs" sau "Intilnire pe autostrada". Tin minte ca citisem intr-o cronica franceza ceva de genul :REGELE PALAVRALEOR [TARANTINO] DETRONAT DE CRISTI PUIU. Ma lasi? :roll:

In cea ce il priveste pe Muntean si dorinta lui de a amesteca sheer senseless violence in filmul "Furia" care nu are apsolut nimic de a face cu cursele de masini din "The Fast & the Furious" 8) (unde esti, tu, draga "Crash"?), un lucru e totusi bun: ca nu se greseste sa ne oboseasca cu close-up's, cam cum fac toti regizorii debutanti (pina si Tarantino m-a superobosit cu asta), crezind ei ca asa will get to convey meaning easier.

PS Cum de l/ati uitat pe alt obsedat al filmelor cu catch si obsesii romanesti/balcanice? Mitulescu, mai.
PPS Ati vazut "Too Much Flesh"?

apsolut???

apsolut.

Comparatzie intre Cristi Puiu si Tarantino! :o
Cand a fost Mungiu la marius tuca shtou era un mesaj care tot trecea> Mai bun decat filmul lui tarantino, ashteptam un oscar!!
Poate la caricatura!
Transportatorul... prost film...cred ca ramasesera niste storyboadruri de la Taxi si au zis hai sa fcem film ca e pacat sa se termine... in fine filmul e unul american ...nu mai seamana cu Taxi pentru ca s-a eliminat vorbaria enervanta tipic frantzuzeasca.
Mituescu e inca mic... nu imi dau seama daca are anvergura de lung metraj. De exemplu in Bucureshti Viena, episodul din tramvai, cu nunta, e din punctul meu de vedere, absolut inutil. Daca un scurtmetraj are burtzi, ce se va intampla la lungmetraj? Ce s-a intamplat la Occident a carui a treia parte este...umplutura?
In ceea ce priveshte close up-ul...nu-tzi impartashesc parerea, Ambra, eu cred ca PP-ul e mama filmului... felul in care intri in contact cu personajul. In absentza lui...parca trece totul pe langa tine...se intampla actiunea undeva departe.
In rest, numai de bine! :wink:

"Nu va bucuratzi, nu ninge, scuipa deasupra noastra plictisitzii din paradis!"

Si eu am observat ca francezilor astora le place sa vorbeasca si mult, si prost: cind am vazut Taxi, ma simteam like in the days of my youth, when I would watch "Helene et les garcons".

Legat de Mitulescu si "Bucuresti-Wien 8:15" se comenta ca faza cu nunta si tramvaiul ar fi spiced up (in conceptia juriului festivalului de la Cannes) filmul, adaugindu-i un flavor deosebit, balcanic. Balcanic, my ass. O nunta perfect inutila, un apendice (ca tot vorbim de burti :)) in structura scurt-metrajului. Un domn regizor la vreo 400 de ani, Nicolaeeeeeee Margineanuuuuuuuuuuu, zicea odata ca elementul cu pricina se datoreaza faptului ca Mitulescu ar fi fost a sorta disciple of Kusturica's film-making (bad) manners :)

In ceea ce priveste "Occident", o darimatura de film sub toate aspectele, presupun ca Mungiu a vrut sa faca ceva de genul "Run, Lola, Run" meets "Rashomon" & "Pulp Fiction". Shame on him.

Lustly ;) parerea mea despre PP: intr-un film ma intereseaza mai putin emotiile of the main character si asta pentru ca exista deja o arta dramatica, si nu imi trebuie doua. Nu vreau sa ii vad piesele lui Shakespeare, si nici un ochi urias care sa umple tot ecranul. Prefer niste emotii mai subtile, prin acumularea evenimentelor, care sa nu fie tradate de playback-ul/ mima actorului. Vreau un story emotionant deci, care sa fie touchig per se. In Pulp Fiction mai mult m-a impresioat faptul ca Uma Thurman was ODying ;) decit BCU-ul cu ochii ei inlacrimati.

Primul film romanesc?
 

Primul film de succes <made in rom.> va fi facut cand se va desfiinta UNATC-ul.Scolile astea, de artisti, mai mult tampesc.

Extinzand rationamentul, ar trebui desfiintate toate universitatile din Romania, nu? - ca doar se stie ca prea multa carte prosteste.

Vorbind serios, cum ar arata o generatie de actori, regizori, scenaristi fara pregatire de specialitate? Din cate stiu eu, cei mai bine cotati actori (ma refer la talent, nu succes de boxoffice) au o pregatire solida in domeniu si ani de stagiu pe scena inainte de debutul in film. Bineinteles ca UNATC-ul este departe de a asigura aceasta pregatire, dar de la asta pana la a-l desfiinta este cale lunga.

Primul film romanesc?
 

Chiar n-ai inteles nimic din aluzia mea!Nu prea multa carte prosteste ci existenta prea multor profesori idioti te poate prosti sau oricum te opresc un timp din evolutie.
Sunt o multime de actori care n-ai nici o scoala(in sensul strict al cuvantului) si care au reusit sa se impuna.Cu talentul te nasti pur si simplu.In arta nu poti invata,inseamna ca vei fi doar un bun meserias nu si un creator.

"Cu talentul te nasti pur si simplu. In arta nu poti invata,inseamna ca vei fi doar un bun meserias nu si un creator."

Wow, marx, sa nu-i soptesti lui K.S. Stanislavsky toate acestea, o sa se rasuceasca in mormant saracul cand va afla cum toata teoria sa a metodei actoricesti se naruie subit. :lol:

”I don’t believe you!”

Salutari,
Andrei

Eu cred ca primul film romanesc cu adevarat NOU va fi acela cre va reusi sa se dezbare de incrancenare. Bineinteles e vorba de scenariu in primul rand, dar nu numai. Daca personajele vor avea mai multa lejeritate in urmarirea scopului lor iar acesta va fiu unul credibil cred ca filmele vor deveni mai suportabile.

primul film romanesc?
 

Atata timp cat se va mai aplica "terapia Stanilavsky",tot atat de mult se va muri de plictiseala in fata scenei/ecranului.

Ummm, you do know who K.S. Stanislavsky was, right? :lol:

Lee Strasberg, Marlon Brando, Sanford Meisner, Robert Duvall, Elia Kazan, Grace Kelly, Diane Keaton, Gregory Peck & The Actor's Studio ring any bells?

Salutari,
Andrei

spre rusinea mea, mie numele nu-mi zice nimic...si recunosc chestia asta pentru ca nu resusesc sa inteleg nici macar de ce Amyd il foloseste ca si contra-argument....

The Actors' Studio a fost o scoala de actori - basically - de teatru in New York unde Lee Strasberg era mare si tare si care i-a stricat talentul lui Norma Jean Baker, a psihanalizat-o si i-a bagat in cap ca tre' sa-l citeasca pe Tolstoievski. :D

Stanislavsky nu era decit un rus, fondatorul Teatrului de Arta din Moscova, care a imigrat in USA si a inceput sa predea actoria pe niste principii foarte stricte si incomode. Se dzice ca la sdintele lui se folosea hipnoza, autosugestia, si alte prostii pentru ca jocul actoricesc sa fie cit mai veridic and shit.

Uite un link cu pula bleaga asta:
http://www.moderntimes.com/palace/method.htm

Saracul Stanislavsky n-a emigrat in State, a murit in Rusia in 1938. Metoda sa a emigrat insa prin intermediul turneului celebru efectuat in anii '20 cu compania sa acolo, prin intermediul lui Maria Ouspenskaya, Stella Adler si Richard Boleslavsky, care studiasera cu el, precum si prin intermediul cartilor sale traduse ulterior in engleza (pentru cine nu e interesat neaparat numai de teoriile sale ci si de contextul lor mai larg, e foarte interesanta autobiografia "My Life in Art" - tradusa si in romana intr-o editie mai veche).

Metoda sa de predare nu avea nimic de a face cu "hipnoza" si alte tampenii de genul acesta, era foarte common sensical (desi poate parea la prima vedere un pic out there cand vorbeste de modalitatile de explorare a sursei emotiilor, de fapt nu este) dupa ce lasai la o parte politica si ideologia (specifica generatiei respective de artisti rusi, though la fel de specific schimbata in momentul revolutiei, desigur). De altfel majoritatea conceptelor pe care le foloseste nici nu se poate spune ca le-a inventat, in schimb a reusit sa le sistematizeze si sa le prezinte intr-un mod coerent. Este in mod general considerat una dintre influentele majore in teatru si film in secolul XX, macar din punctul de vedere al lucrului cu actorii daca nu si din altele (ca de exemplu analiza de text dramaturgic).

O parte din discipolii sai, ca Lee Strasberg, erau absolut convinsi (cel putin in declaratiile publice) ca puteau sa invete pe oricine sa fie actor. Desigur, pana si el realiza ca aceasta era o exagerare asa ca era destul de abil in a separa metoda pe care o preda ca un guru maselor largi si cea pe care o folosea cand antrena actori profesionisti in propriul institut.

Salutari,
Andrei

P.S. The Actors Studio Drama School este inca o scoala de actori, regizori si scriitori de piese de teatru. Ba chiar multi zic ca e cea mai prestigioasa din lume. Discutabil, dar macar au absolventi de calibru cu care sa se laude. :lol:

Still:
"After World War II, in the context of the Actors Studio, the Stanislavski Method was shorn of its radical Political connotations (the Group Theater became a particular target of anticommunist investigators) and emphasized an individualized, psychological approach to acting- The “Method” required a performer to draw on his or her own self, on experiences, memories, and emotions that could inform a characterization and shape how a character might speak or move. Characters were thus shown to have an interior life; rather than being stereotyped figures representing a single concept (the villain, the heroine), they could become complex human beings with multiple and contradictory feelings and desires. it was the ability to convey the complexity-indeed the confusion of inner feelings that made the Actors Studio-trained Marlon Brando, Montgomery Clift, and James Dean such emblematic figures for the Postwar era."