prin definitie scrii doar enormitati. :lol: :lol: :lol:

definitia asta a fost data de balaci sau de mititelu?

"prin definitie" e ilogica serenada care ne-o canta domnu' f.als zi de zi.

pt mm

faptu k exista si exceptii (eu, unu-altu...) nu face decit sa confirme regula: majoritatea populatiei ro o duce prost! e un fapt, bazat p statistici - nu poate fi negat (vezi pib-u p cap d locuitor etc).
teoretic, filmele astea, dspr grosu populatiei, ar trebui sa intereseze tocmai 'grosu populatiei' - logic, nu?; or, ele intereseaza fix p ac kre nu s regasesc in acest procent, ci in celalalt, 'd nisha': asta este paradoxu filmului ro!

ps personaju marx are parte d tot dispretu meu d aci inainte; cum este vesnic, nici nu mai are rost sa-l invoc d fiekre data... o sa spun doar, asha, k fapt divers, k - la solicitarea mea -, personaju respectiv figureaza intr-o antologie d txte dspr un critic roman stabilit in sua; altminteri, cv-u sau filmologic ar fi fost zero barat...

E putin ciudat de ce nu intelegi, als, de ce nu vrea lumea cea saraca sa se vada pe ecran, la modul exagerat sau hiperrealist. Crezi ca un om care a calcat pe cineva cu masina din greseala vrea sa vada filme cu acest subiect, exclusiv? Mi mi se pare absolut logic sa vrea altceva.

Dar problema nu cred ca e faptul ca unul sau altul sint sau nu de acord ca filmul 432 e intr-un fel sau intr-altul.

Ci faptul ca aceste filme nu intereseaza publicul larg de la noi, si din pacate, cu mici exceptii, care tin strict de publicitate, nici prin alte parti.

Fara exceptii, toti oamenii pe care i-am intrebat ce ar vrea sa vada daca dau atitia bani pe bilet (pretul e exorbitant pentru majoritatea), au zis la unison ca nu genul 432, mld si celelalte.

Cred ca ne intredptam incetisor sau vertiginos de-a dreptul catre situatia in care: fillmul romanesc in sensul agreat de tine va rula doar la festivaluri si apoi la tv, iar filmul asa cum il agreez eu, in sensul de spectacol, care poate sa includa uneori si varianta sa-i zicem "arta", se va muta exclusiv la tv si pe net. Incep sa cred ca batalia, cu ajutorul tuturor celor care au vindut salile ca sa se faca moluri, dar si al tuturor celorlalte lucruri ce tin de lumea de azi, e pe 99 la suta deja pierduta.

Cred ca ar fi bine sa incepem sa gindim strategii adaptate la aceasta stare de fapt: filmele se vor vedea in general doar la tv si la net, deci aceste medii trebuie sa fie cele care sa investeasca si apoi sa aiba dreptul de a le difuza cit doresc. Iar filmul de cinema in sens clasic va ramine in citeva sali si va ajunge ca baletul si opera, un gen de opera care inca subzista, adresata strict unui public cunoscator.
Si impacam si capra si varza.

mi se pare corect!
cu precizarea k voi fi intotdeauna d partea cinematografului d autor pur & dur, indiferent cit succes poate sa aiba (sau nu) la noi
ps faptu k publicu platitor nu vrea sa(-si) vada viata p marele ecran, la modu realist, poate fi un fapt, nu neg (p mine, d ex, m-ar interesa F MULT sa-mi vad viata la cinema!); dar asta nu inseamna k trebuie sa fiu si d acord cu aceasta lipsa d curiozitate, d gust sau, pur si simplu, cu ac obtuzitate...

nu ti-as cere statistici; presupun ca nu dispui de ele. asta in primul rand. in al doilea rand nu sunt sigur ca noul val e destinat sa functioneze ca tribuna socialista (sau cu vederi de stanga, sa fiu mai bland). in al treilea rand, daca filmul capata acesta functie, in mod sigur ca nu poate concura televiziunea, care se ocupa de chestia asta 24 de ore din 24. evident, la nivelul lacrimogen si kitsch, insa totusi se ocupa. depinde de ce discutam: apostolat social sau act artistic?

cat despre majoritatea populatiei, ti-as propune sa defalcam pe segmente. deocamdata noul val are oarecare sfiala pentru mediul rural, asa ca se concentreaza asupra vietii oraseanului. care - de ce sa fim farisei - in afara de categoria pensionarilor indeasa mall-urile cumparand tot ce se poate cumpara. viziteaza aceste institutii ale pierzaniei in preajma sarbatorilor, si ai surprinzi scene de apocalipsa, in care televizoarele cu plasma stau alaturi de baxuri de cola si saci cu ceapa. daca noul val are nuci indeajuns de mari ar trebui sa se afunde acolo unde chiar e nasol, adica la sate. numai ca noul val are si el o limita la capitolul clisee. hai, ca filme cu pensionari n-am avut pe vremea lui ceashca, dar filme cu viata la sate am avut din greu. io zic ca acolo se vede mai zdravan saracia, nu pe la orase.

ok, discutam implicare sociala, datorie si bun simt, dar filme ca mdl-ul nu au nimic cu sistemul. ciudata logica. nu, decesul dl-ui lazarescu are o semnificatie mai mult filozofica decat sociala. mai sa fie! afirmatia 'lumea e saraca' tine de filozofie sau de social?

nu neg ca lumea e saraca (ca sa-ti folosesc expresia), de fapt nici nu ma intereseaza subiectul. nu astept ca un film sa-mi serveasca aceleasi clisee pe care mi le serveste televiziunea, si sa recunoastem ca in afara momentelor de tensiune metafizica (vezi pregatirea pentru Marea Calatorie), mdl-ul e insurubat social la greu.

mdl-ul e (si) o satira a sistemului medical, insa, din pacate, 'adevarul' seamana cu cel practicat de dan brown, adica pare real, insa in fapt nu prea este. si -mare atentie- la fel ca in cazul lui dan brown scuza 'e o fictiune' nu prea functioneaza. daca doresti iti pot oferi toate erorile pe care cristi puiu le strecoara in film. fara stirea lui, de asta sunt absolut sigur, dar e normal sa se intample asa cand iti construiesti plot-ul din auzite sau chiar din impresii personale. si eu m-am plimbat prin spitale, dar te asigur ca inside-urile nu le-am observat de unul singur, ci le-am aflat de la prieteni din sistem.

necazul cu noul val este ca, desi nu vorbim de un reportaj tv, cerinta de realitate bine documentata nu poate trece in plan secund. in ce ma priveste cred ca noul val datoreaza enorm televiziunii. ii imprumuta mijloacele de expresie, insa, din pacate, ii preia si cliseele, enormitatile sau metodele prin care e deformata realitatea. crede-ma, a curs multa cerneala pe tema asta (eco, bruckner, mai caut si-ti mai spun), iar televiziunile noastre nu fac exceptie.

imi pare rau, dar prefer sa pastrez rezerve critice atunci cand aud de clisee, mai ales de alea care se bazeaza pe statistici. satistici pe care cel care le invoca nu le are la indemana. tu de care statistici dispui? imi poti oferi niste cifre concrete, girate de o anumita institutie sau ar trebui sa merg pe mainstream, pe ce vedem la tv, unde niste reporteri cu salariul mare ii plang cu lacrimi de crocodil pe cei cu salariul mic?

1 este o mare, mare, mare eroare sa consideri k noul val ar avea vreo leg (kiar si makr una!) cu televiziunea - atit k 'estetik' (dk s poate vbi d asha cva in cazu televiziunii), cit si k tematik! ele sint la antipozi: televiziunea cauta spectaculosul (incl in social), p cita vreme minimalistii il gonesc cu fiekre cadru... iar nici tematic nu s sustine: nu este vba dspr o explorare/exploatare a saraciei, asha cum crezi, & nici d 'implikre sociala' (cum o fi aia??), ci d a folosi decorurile paupere k numitor comun al situatiei din ro
2 nu, nu am statistici la indemina - TU ai k lucrurile n-ar sta asha?? e o kestie d bun-simt sa nu negi k romanii o duc prost - aia kre umplu mallurile sint o clasa f 'subtire', in termeni statistici! doar k e vizibila & f sonora - precum bashtanii kre circula in jipane cu manele la max: vrei sa spui k TOTI romanii au jipane??
3 amalgamezi (nu stiu dk inconstient) un film kre s petrece in comunism ('432') & unu kre s petrece in capitalism ('mdl'); hotaraste-te, KRE dintre realitati e 'cliseistik'?
4 cliseul nu e DELOC c crezi tu: nu s refera la tematik pt k, dk ar fi asha, romanele lui balzac = clisee la greu! cliseul s refera la stil; acolo unde tu identifici 'clisee' in filmele minimaliste nu e decit realitatea... adik, da: nadia/ceausescu/dracula/copiii strazii = cliseele dspr romanik; saracia & viata mizera - NU! ba as spune, kiar, k sint subiecte noi & proaspete in cinematografia noastra - despr kre nu s-au mai facut filme, deci, da, eu unu vreau sa vad cit mai multe...

1. sa nu uitam ca moartea domnului lazarescu este inspirat dintr-un fapt prezentat la televizor, un reportaj pe care am chiar ocazia sa-l vad, alaturi de cristi puiu. in ceea ce priveste spectaculosul, iti pot garanta ca acea era spectaculoasa in sine. in plus noul val nu inseamna doar decoruri paupere. mariajul dintre televiziune si cinematografie nu a fost inventat de cristi puiu, ci e mult mai vechi, si trebuie sa recunoastem ca cinematograful a preluat mult din limbajul televiziunii. in plus pot numi regizori importanti care au lucrat in televiziune (john frankenheimer), si care si-au modelat limbajul cinematografic prin cel al televiziunii. de fapt lucrurile nu sunt lipsite de logica. lumea e vazuta prin media; pana la aparitia fotografiei teatrul a fost cel care a modelat viziunea despre lume. de aici tablourile compuse ca o scena, miscarile exagerate si pozitia ideala in care sta privitorul. pana si filmul a fost tributar teatrului. televiziunea a adus mai mult, a adus tensiunea, filmarea in priza directa, evenimentul viu. n-ar trebui sa ne mire ca cinematograful n-a ramas strain acestui nou mod de a percepe realitatea. in plus noul val nu inseamna decorui paupere, ci mai degraba non-decoruri, locatii existente, nefalsificate de mana scenografului. in mdl impresia de realitate, de viata 'in priza' se simte plin. ca limbaj cinematografic

2. ah, ah, eu m-am vindecat de chestia asta, intr-un mod... destul de dur. prin 94 iesisera la suprafata imbogatitii. se simteau din plin. pe vremea aia eram amorezat de o colega de liceu, un 'pui' de manager. gagica venea la scoala cu sofer, se imbraca cu gust totusi, insa prea bogat pentru hainutele noastre ponosite. era mereu vesela, se purta ca o regina, in general facea cam tot ce voia ea. culmea e ca relativ mai bine ca mine. iti poti imaginea ca o asemenea persoana si-ar putea lua zilele? nici eu nu mi-am imaginat. asa ca prima mea dragoste secreta s-a sfarsit prost, dar m-a invatat un lucru: ca jipanul si fericirea nu sunt sinonime. asta apropo de viata si de adevar. daca si tu devii melodramatic, da-mi si mie voie sa-mi iau portia de drama.

poate ca ar trebui sa discutam termenul de 'saracie' in relatie cu cel de 'nefericire'. eu unul nu sunt bogat. ba pun pariu ca situatia mea financiara e mai proasta decat a ta. nici fericit nu sunt, dar nici nefericit. sunt cum da domnul, buzunarul sau conditiile meteo. in momentul de fata sunt nefericit pentru ca ploua.

4. (sar direct la el) wow, just a minute, l! iata si reflexele pe care ti le inoculeaza televiziunea: nadia/ceausescu/dracula/copiii strazii versus saracie/viata mizera. cliseul 'copii strazii' trebuia pus in tabara cealalta. nadia, ceausescu si dracula intra la 'vedete'. cred ca l-ai maturat acolo pentru ca e un subiect atat de uzat incat a devenit jenant, desi este un subiect cat se poate de REAL. cel al pensionarului in chiloti si cipilica a fost mai putin folosit, chiar si de catre televiziune, dar copii strazii produc o senzatie de greata pentru oricine.

saracia & viata mizera sunt subiecte cu caracter general. africa e campioana la asa ceva. am inteles ca india are tabere ascutite: prea saraci si prea bogati. io nu stiu daca romanica noastra e atat de avansata la capitolul asta, desi 'poveshtirile adevarate' ne prezinta cutii de carton in care parintii isi hranesc copii cu boabe de porumb prajit pe plita. ok, exista si oameni care au cazut sub limita a saraciei, ajungand pana la stadiul de animal, insa cred ca una peste alta avem niste saraci normali, la nivelul nostru de saracie, probabil la fel de saraci ca saracii americani. si am inteles ca americanii au un procent destul de ridicat de saraci. de altfel si in filmele americane poti vedea indivizi care dorm pe sub poduri, banci care confisca imobile neachitate, fisc care jupoaie, drogati etc. ideea e ca ei n-au facut insa o fixatie atat de melodramatica si de incrancenata cum a m facut-o noi. pentru noi saracia e un subiect de jelanie, de pus poalele in cap mai mult decat un subiect de reflexie. lamentatia e un sport romanesc foarte popular. ma gandesc cu groaza ce nenorocire ar fi sa devenim peste cateva zeci de ani o tara cu buget echilibrat. romanului ii place sa se planga, e ceva genetic.


tu sau criticul de film asl? ca ar fi o diferenta. 'copii strazii' e un cliseu desfintat de media, nu de cinematografie. e vorba de imaginile cu copii bubosi legati de paturi, de aurolacii din canale. da, s-au facut filme, dar nu zeci de mii de filme, in schimb s-au facut zeci de mii de reportaje, si la noi si aiurea, si presa noastra si cea straina au apucat subiectul de ambele picioare si l-au stors pana s-a scurs tot puroiul. asa ca nu filmul a omorat copii strazii, ci media. la fel cum media a ucis subiectul pensionarului sarac.

vad k ai raspunsuri la toate. pardon: ai raspunsurile tale (= aceleasi) la intrebarile (tot) ale tale... la c bun sa mai purtam un dialog?
tu ai parerile tale, eu p ale mele.
eu nu ti l voi skimba.
nici tu mie ;)

mai spun, doar, k teoria cu 'filmu s inspira din tv' (incl k estetik) e valabila in general, dar NU in cazu filmelor noului val: acestea (k estetik) nu au NIMIC din limbaju televizual! dimpotriva (iar dk o sa aduci exemplu lui 'a fost sau n-a fost?' o sa-ti replic k acolo e la misto :P )

ok, putem sa abandoman subiectul 'lumea e saraca'. n-as vrea sa-ti spulber reveriile.

dar acum ajungem totusi la un punct care ar fi intersant. 'a fost sau n-a fost' e la misto - ok - insa e un exemplu nimerit. dar daca zici sa-l lasam ca e prea evident, atunci il lasam.

facand abstractie de subiectul din mdl, de ce consideri ca vorbim de un limbaj complet diferit de televiziune? filmarile neglijente, cadrele necompuse (desi cristi puiu a facut o facultate de arte) nu dau impresia de televiziune? nu recunosc nimic din limbajul unui film clasic, de grija aranjarii unui decor, de filmarile atente, de cadrele compuse riguros, de 'pictura prin lumina'. ok, e un film, dar n-ai impresia de reportaj filmat, de 'real tv', de aparat de filmat tinut pe urmar si filmat la fata locului, in priza directa? nu cumva asta inseamna si televiziunea, anume realitatea in priza directa? nu ma refer la subiecte, ci la imagine, la acel 'look & feeling'. probabil ca pe puncte imi poti demonstra ca e un film, dar de ce da impresia de reportaj si mai putin de film?

hai sa vedem in ce fel a modelat televiziunea cinematograful si de ce noul val nu se situeaza sub umbrela televiziunii.

nu ma mai obosesc sa-ti explic in detaliu dc NU e tv - vad, din postarea anterioara, k nu pari sa fi auzit nici d neorealismu italian, nici d nouvelle vague... sincer, pari sa ai lacune serioase in c priveste cinema-u ult 50 d ani! dk pt tine film = film clasic, atunci ar fi cazu sa vezi si cva filme din curentele amintite, si bresson, si cva dogma etc etc
nu stiu unde vezi - la tv - 'cadre neglijente'; dimpotriva - oamenii aia isi dau osteneala sa l fak cit mai 'frumoase' (iar dk ai fi asistat la filmarea unui cadru d tv ai fi vazut asta). ah, k nu l iese, asta e altcva; dar dorinta lor d a 'da frumos in cadru' e acolo. cautarea autenticului NU caracterizeaza televiziunea: acolo, totu e formatat...
si ma mir k ai auzit d 'arte povera' (sau d 'art brut'), k - in general - esti la curent cu cs intimpla in pictura (sa zicem, d la picasso incoace): ai fi fost, poate, mai prudent sa arati cu degetu niste 'defecte' kre constituie in pictura, d vreo suta d ani dja, o noua expresivitate.
ps cum spuneam (da vad k nu retii), mie filmele noului val ro nu imi dau DELOC senzatia d 'reportaj tv'!

recunosc ca albume de arta am avut de mic copil si ca mi-a fost mai usor sa le parcurg decat sa merg la cinemateca. caci si atunci ca si acum nu prea aveam parte de filme de calitate. am vazut insa pasolini, truffaut, antonioni, bergman etc. nici neorealismul italian nu mi-a scapat. n-am citit multa critica de film, in schimb recunosc ca m-a pasionat critica de arta (pictura, sculptura, arta moderna). am avut conctact cu biblioteca americana, unde am tras cateva guri de aer proaspat. revenind la film, discutia imi prinde bine, insa as prefera sa-mi pastrez si unele opinii, mai ales cele care nu tin de film, cu ar fi chestiunea 'lumea e saraca'. nu sunt deci un spectator super avizat, dar nu-s nici dus cu pluta. sau am un picior pe pluta, dar nu mai mult.

televiziunea nu compune, ci inregistreaza. cinematograful underground, neinregimentat, are multe pelicule filmate 'in priza directa'. de arta video nu mai vorbesc. aici din contra, nu mai primeaza ideea de frumusete, ci de verism, de cadru filmat pe viu. ti-as fi recomandat expozitia de arta video de la dalles.

dogma e un exemplu graitor. nu vad frumusete in dogma, nu vad cautarea cadrelor compuse, a regiei, a 'picturii prin lumina'. din contra, dogma lupta impotriva filmului clasic, a muzicii de film.

spre deosebire de tine, sunt foarte atent la ce aud despre un film, mai mult la nivel senzorial. inainte de a vedea mdl am intrebat un bun prieten cum e filmul, si mi-a raspuns: 'puah! parca nici nu e film, zici ca e reportaj. se plimba cu camera ca bezmeticii, te ameteste.' nu l-am crezut, dar dupa ce l-am vizionat n-am putut scapa de impresia de televiziune, si cred ca multi au avut aceasta senzatie.

neoralismul italian nu trezeste impresia de 'priza directa'. nu intalnesc deloc dinamismul si duritatea din mdl, care - din nou - seamana mai mult cu televiziunea decat cu filmul. de fapt pana si in serialele comerciale apare povestea asta cu camera pe umar, parca in NYPD. deci o fi ceva la mijloc.

nu, nici pomeneala: este o impresie superficiala
cei kre vad 'reportaj', 'tv' etc in filmele 'noului val' ro au o probl d perceptie: este cinema pur, nici urma d televiziune... unde ai vazut, la tv, plan secventa?? unde ai vazut cadraj atit d creativ (vezi 'scena mesei' din '432')? sunet in priza directa? pai, asta nu e doar apanaju televiziunii - D FAPT, televiziunea l-a luat TOT d la cinema!
oamenii kre nu vad cinema, obisnuiti cu teveu, il vad peste tot :lol:
ps cit priveste 'lipsa d frumusete' a filmelor dogma, da-mi voie sa t contrazic din nou: eu VAD frumusete, si ink f multa - si f proaspata - in unele filme dogma (d ex. 'idiotii'), doar k este ALTA frumusete = mai rafinata, mai sofisticata. k sa t aduc inapoi la pictura - este precum acea FORMA (noua & cruda), imbracata intr-o combinatie d culori aducind cu nacrul, din unele nuduri post-cubiste ale lui picasso (cum ar fi 'figuri p o plaja')...

De acord, als! Si eu vreau sa vad viata ta pe ecran! :)

Si pe a altora, care au povesti de viata extraordinare, nu neaparat pe chestii nasoale. Exista si asa ceva in jurul nostru.

Vorbesc foarte serios, televiziunile si internetul ar trebui sa se implice tare in film. La urma urmei, e nevoie de multa marfa la tv, lumea nu merge la film, dar se asteapta sa vada povesti acasa. Si multe pot sa fie si romanesti. La ei acasa le vor.

Sa ne gindim ce au reusit hallmark (aveam o parere proasta, dar mi-am schimbat-o, a evoluat enorm in ultimii ani ca povesti) si mai ales hbo. Am un feeling ca, daca esti ca si mine fan Dadaca, ti-o fi placut si Totul despre sex, un serial care mie imi place mult, pentru inteligenta si profesionalismul lui.

Se pot face povesti extraordinare, inclusiv cele stil noul val, in chip de serial tv. Cred ca asta este una dintre directiile cele mai pozitive catre care ne indreptam.

interesanta opinie, si cunosc relativ bine neorealismul italian. chiar am urmarit 'ladri di biciclette' cu cateva saptamani in urma.

ideea e ca nici neorealismul italian nu vede lucrurile in roz, insa adevarul din aceste filme e corect pus. e vorba despre oameni in saracie. in mdl e vorba despre un porc ce se plimba prin casa in chiloti si cipilica. restul - spitalul, plimbarea, agonia etc. - nu-si au rostul, pentru intreg turul e destinat fiintelor umane.

neorealismul italian nu aduce pe ecran animalute betive cu cipilica. 'ladri di biciclette' ar fi un exemplu foarte bun.

de fapt ce deranjeaza la noul val e bascalia, caricatura grosiera, porcaria, voma si mititeii nedigerati.

n-am intalnit bascalie in neorealismul italian. poate imi dai un exemplu. noul val propune un regizor justitiar, care ingroasa tusele cu violenta, ragaie si scuipa. e si asta o frumusete probabil. o forma de rafinament.

aoleoo Mister movie esti exasperant!!
ne chinuim aici la zece maini sa iti explicam cum e cu nou val dar nu ai luat nimic in considerare din ce ti se spune. vrei sa fii contra cu orice pret?
am repetat de atatea ori ca nu sunt clisee, tocmai datorita felului in care e tratat subiectul. tu ai o problema cu mosul ala, am inteles. daca il vezi ca pe "un porc ce se plimba prin casa in chiloti si cipilica" (de la tine citire) inseamna ca ai o problema de alta natura care nu tine de sensul artistic al filmului. zici ca bunicul tau nu a fost asa si poate din cauza asta te blochezi. al meu ar fi putut sa ajunga asa daca ar fi stat la bloc.
si in nici un caz Puiu nu face bascalie, tusele nu sunt ingrosate si aici sta una din fortele filmului. E din ce in ce mai clar ca il privim cu alti ochi. pe bune ca nu vad sensul discutiei de aici inainte. doar asa, de dragul contrazicerii? eu zic sa ne oprim, ca nu avansam.

Pe mine mä surprinde ALS cä tot insistä, zäu asa... :?

faceam zapping incercand sa prind ceva interesant pe tv zilele trecute (n-am prins), si am dat peste o emisiune cu o gramada de invitati. i-am recunoscut doar pe turcescu si emil hurezeanu. n-am prins decat un 'si acum sa vedem imaginile', asa ca din reflex am stat sa vad ce se transmite. n-a fost un reportaj, ci cateva imagini din ultimul film al lui nae caranfil. imediat dupa ce s-au incheiat in studio plutea o tacere plina de admiratie. 'ma bucur - zice hurezeanu - ca pot vedea un film fara ororile cu care ne-a obisnuit cinematograful romanesc in ultimul timp'. si nu-l poti acuza pe emil hurezeanu de manelism.

nu stiu daca bunicul tau va ajunge asa, dar alex leo serban stiu ca nu va ajunge, fie ca sta la bloc sau la casa. ghici si de ce. imi scapa frumusetea umanitatii acestui personaj. neoralismul italian propune personaje verticale, pe care mizeria le inobileaza mai mult decat le distruge. dl. lazarescu e o larva, un fel de vierme de pamant. au existat oameni care au infundat puscariile politice si n-au ajuns asa. asta daca tot vorbim de condamnarea comunismului. daca esti porc, mori porc, daca esti om, mori in picioare. nu-mi spune ca dl. lazarescu a trecut prin tot iadul prin care a trecut iuliu maniu la sighet. aici e vorba de cum te construiesti in viata, cum te respecti, cum te raportezi la ceillalti.

ma bucur totusi ca neorealismul romanesc n-are spectatorii pe care i-a avut cel italian. si cred ca e de inteles.

=====================

klein, da-mi te rog un exemplu de frumusete artistica. ce anume ar fi trebuit sa ma miste. mainstreamul? acel ,vai-bietul-pensionar-sarac-uite-cum-isi-bat-joc-medicii-aia-de-el'? metafora mortii? pai asta se aplica oricui, pentru asta n-aveam nevoie de intreaga tevatura cu spitalul. omul putea muri acasa. vrei realitate? salvarea nici nu vine cand o chemi. dl. lazarescu ar fi murit in realitate acasa, nu la spital.

nu, este total gresit ceea c spui, dar nu cre k mai merita discutat pt k - asa cum ti-am spus si eu, si TOTI ceilalti dp ac topic - nu accepti niciun alt pdv... poate ar trebui sa t gindesti serios k pdv-u tau nu este valid? ;)

cee c 'propui' tu (re: filmele minimaliste) este o caricatura, o ingroshare & o bascalie a demersului acestora; n-re NICIO leg cu realitatea ac filme!
faptu k alde hurezeanu sau mai stiu cine au astfel d pareri nu ma impresioneaza: sint oameni kre n-au nicio leg cu filmul, s uita din an in pasti si au ramas, cu gustu lor, km p unde au ramas amatorii d picturi cu tiganci...