|
am o nevoie acută de a nu te cunoaşte
nu vreau să ştiu ce muzică asculţi nu vreau să aflu ce liceu ai făcut nu vreau să-mi spui cum te cheamă nu vreau să aud cum îmi umpli plapuma cu respiraţia ta nici să înţeleg divergenţele sânilor tăi nici neuniforma arcuire a sprâncenelor; nu-mi face cu ochiul. Te rog. Aş putea înţelege totul despre tine. Nu te demachia. Nu-ţi desface părul. Nu-mi arata pistruii de pe umar. Nu te gâdila. Nu roşi. Nu fi caldă şi moale. Nu îmi adormi în poale. Nu vreau să știu cum dormi. Vreau să mă pot îndrăgosti de tine şi mâine. (Iv) p.s. iubito, ți-am lăsat pe masa din bucătărie un pahar cu lapte/ o cutie cu prăjiturele, o tandrețe și câteva șoapte// |
Originally Posted by Mistah J:
One freaks out....dand de azil! :-O |
noi - Paul V. Igna
or să treacă oamenii, dimineața, la metrou, ca de obicei și noi tot în pat o să fim or să joace barcelona cu real și noi tot în pat o să fim o să mirosim a ocean, vom ajunge două fructe de mare în sucuri proprii dacă ar fi să ne îmbutelieze cineva și noi tot în pat o să fim soarele însuși o să se oprească o secundă, o rază, curios de ce dracu’ nu ne dăm jos din pat și noi tot în pat o să fim or să joace real cu barcelona, returul și noi tot în pat o să fim o să ne lăsăm de fumat și noi tot în pat o să fim or să cadă patru bombe atomice și noi tot în pat o să fim o să mă îmbolnăvesc de prostată tu o să faci cancer la sân și noi tot în pat o să fim o să ne vindecăm, eu – de prostată tu – de cancer la sân și noi tot în pat o să fim or să vină copiii cu clasa să ne privească pe geam vom deveni obiecte de studiu în școli în facultăți, la seminarii și workshop-uri se vor buluci televiziunile să ne filmeze vom fi senzaționali, exclusivi, în direct, cutremurători și noi tot în pat o să fim reci, nemișcați, plicitisiți de atâta futut afară o să plouă ca la sfârșit de lume or să fie infiltrații în tavanul cavoului și noi tot în pat o să fim. Si-nca una, cu dedicatie, se stiieee! :)) odă bucilor tale bucile tale, oh bucile tale nu le mai suport acoperite de țoale e mai nedrept decât ocuparea poloniei în o mie nouăsute treizecișinouă bucile tale sunt făcute să se legene libere, să se zgârie de pereți să înfulece firimiturile de pe masă să memoreze forma palmelor chiar și minute întregi bucile tale sunt făcute să aibă voință proprie, să lupte cu timpul, cu gravitația, sunt făcute să fie singure împotriva tuturor bucile tale sunt făcute să se lipească de canapele reci și străine din piele să violeze în serie, mii de priviri sunt făcute să ajungă la știri bucile tale, oh buci letale sunt făcute doar să mi-o...ahem :"> |
De la Iv citire
am pornit împreună în cea mai frumoasă călătorie ne-am îmbrățișat cei mai buni prieteni din copilărie ne-am salutat pentru ultima oară vecinii ne-am sărutat pe gură foștii iubiți, apoi ne-am luat la revedere de la mame și tați. ne-am facut bagajele, în gențile alea frumoase care se închid greu, lăsându-ne afară hainele de călătorie, le-am luat pe noi, am mai fumat o țigară uitându-ne cât de frumos ninge afară apoi, ne-am cunoscut X_X |
Marin Sorescu - Dacă nu cer prea mult
- Ce-ai lua cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai şi iad, Ca să ţii nişte cursuri? - O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne, Dacă nu-ţi cer prea mult. - Ceri prea mult, îţi tăiem femeia, Te-ar ţine de vorbă, Ţi-ar împuia capul cu fleacuri (:| Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul. - Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine O sticlă de vin şi-o femeie. Asta aş dori, dacă nu cer prea mult. - Ceri prea mult. Ce-ai dori să iei cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai şi iad, Ca să ţii nişte cursuri? - O sticlă de vin şi-o femeie, Dacă nu cer prea mult. - Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi, E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia. - Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană? Mai bine tăiaţi-mi vinul, Mă moleşeşte :"> şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul, Inspirându-mă din ochii iubitei. 8-> Tăcere, minute lungi, Poate chiar veşnicii, Lăsându-mi-se timp pentru uitare. - Ce-ai dori să iei cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai şi iad, Ca să ţii nişte cursuri? - O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult. - Ceri prea mult, îţi tăiem femeia. - Atunci taie-mi mai bine cursurile, Taie-mi iadul şi raiul, Ori totul, ori nimic. Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba. Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad, Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt? :)) Cum să-i înalţ pe drepţii din rai, Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc? Cum să suport eu drumul şi diferenţele De temperatură, luminozitate şi presiune Dintre rai şi iad, Dacă n-am vinul să-mi dea curaj? X( Va iubim, bai! :P |
the screw-game
one of the terrible things is really being in bed night after night with a woman you no longer want to screw. they get old, they don't look very good anymore - they even tend to snore, lose spirit. so, in bed, you turn sometimes, your foot touches hers - god, awful! - and the night is out there beyond the curtains sealing you together in the tomb. and in the morning you go to the bathroom, pass in the hall, talk, say odd things; eggs fry, motors start. but sitting across you have 2 strangers jamming toast into mouths burning the sullen head and gut with coffee. in 10 million places in America it is the same - stale lives propped against each other and no place to go. you get in the car and you drive to work and there are more strangers there, most of them wives and husbands of somebody else, and besides the guillotine of work, they flirt and joke and pinch, sometimes tend to work off a quick screw somewhere - they can't do it at home - and then the drive back home waiting for Christmas or Labor Day or Sunday or something. Charles Bukowski |
Originally Posted by Namaste:
De aia nu-mi placea mie la gradinita :D |
 bogdan ghiu, din volumul (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte integral, audio, aici Si asta e pentru tine, : D  v. leac, din volumul Dicționar de vise |
`De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete goneşte-n jurul inimii mele o herghelie de mânji cu coame rebele` |
"Poezie" inspirata din Bioshock Infinite doar ca privind din alta perspectiva. Am participat la un concurs de "poezie" unde evident am pierdut. :D
We came alone in this wonderful tale We left the dark and evil we shun We saved ourselves from peril and hate Here, lies the city of sun The Prophet is wise, he comes with a plan He touched us and our sins were gone How fortunate are we to meet such a man ? Here, in the city of sun We looked behind and there was no future A new idea for the world to run ? Why is he a kind and welcoming tutor ? Here, in the city of sun The city is light and angels protect it They don't have wings but carry a gun? If this is heaven then why have whip ? Here, in the city of sun? He gave us hope but can we repay him ? He is our father and I his son ? I feel so unworthy, my faith is thin ? Here, in the city of sun ? The watchful protector sees from above The hate, the lie, the evil and wrong ? Can iron breathe the feeling of love ? Here, in the city of sun ? The old ways creep in each day we obey The song is now just a frightening hum The sinners rebel each week and each day ? Here in the city of sun? The bird is defeated, we can hear the drums The angels have fallen, their light is all gone The demons are filling the streets with scum Here in the city of sun ? No demon, no angel, no bird is around The clouds are crying for what has been done The hope we embraced is now but all drowned Here in the city of man si acum ceva care se apropie mai mult de subiectul in cauza si versurile care m-au inspirat pentru concursul respectiv: The Rider's Song - Nick Cave & Warren Ellis 'When?' said the moon to the stars in the sky 'Soon' said the wind that followed them all 'Who?' said the cloud that started to cry 'Me' said the rider as dry as a bone 'How?' said the sun that melted the ground and 'Why?' said the river that refused to run and 'Where?' said the thunder without a sound 'Here' said the rider and took up his gun 'No' said the stars to the moon in the sky 'No' said the trees that started to moan 'No' said the dust that blunted its eyes 'Yes' said the rider as white as a bone 'No' said the moon that rose from his sleep 'No' said the cry of the dying sun 'No' said the planet as it started to weep 'Yes' said the rider and laid down his gun + melodia: https://www.youtube.com/watch?v=SAQDJ1uaX0w |
Ce parere aveti de noul volum de poezii al lui Marius Tucă?
http://www.youtube.com/watch?v=FO3yoXByDPA |
some dogs who sleep
At night must dream of bones and I remember your bones in flesh and best in that dark green dress and those high-heeled bright black shoes, you always cursed when you drank, your hair coming down you wanted to explode out of what was holding you: rotten memories of a rotten past, and you finally got out by dying, leaving me with the rotten present; you've been dead 28 years yet I remember you better than any of the rest; you were the only one who understood the futility of the arrangement of life; all the others were only displeased with trivial segments, carped nonsensically about nonsense; Jane, you were killed by knowing too much. here's a drink to your bones that this dog still dreams about. Eulogy To A Hell Of A Dame - Charles Bukowski |
one year later
Jane, who has been dead for 31 years,
never could have imagined that I would write a screenplay of our drinking days together and that it would be made into a movie and that a beautiful movie star would play her part. I can hear Jane now: “A beautiful movie star? oh, for Christ’s sake!” Jane, that’s show biz, so go back to sleep, dear, because no matter how hard they tried they just couldn’t find anybody exactly like you. and neither can I. Barfly |
We wonder,—and some Hunter may express
Wonder like ours, when thro' the wilderness Where London stood, holding the Wolf in chace, He meets some fragment huge, and stops to guess What powerful but unrecorded race Once dwelt in that annihilated place Ozymandias |
I'm Nobody! Who are you?
Are you - Nobody - too? Then there's a pair of us! Dont tell! they'd advertise - you know! How dreary - to be - Somebody! How public - like a Frog - To tell one's name - the livelong June - To an admiring Bog! E.D. |
Unei fete O, nu mă mai privi întrebătoare Cu ochi-ți mari și plini de-atâta milă, Căci niciodata n-o să poți, copilă, Pătrunde jalea inimii ce moare. Tu pari născută-n țara primăverii Cu cer senin și mare de smarald În valurile căreia își scald Tremurătoare umbre palmierii. Și nu cunoști posomorâte valuri Bătute veșnic de ocean și vânturi În preajma căror n-auzi alte cânturi Decât eternul zbuciumat de valuri. Întoarce-ți, dar, privirile spre soare Spre orizonturi pururea senine Și nu căta să renviezi în mine Apusul vis ce încă tot mă doare. (din volumul Nu sunt ce par a fi (1936) , Ion Minulescu) |
I went out to the hazel wood,
Because a fire was in my head, And cut and peeled a hazel wand, And hooked a berry to a thread; And when white moths were on the wing, And moth-like stars were flickering out, I dropped the berry in a stream And caught a little silver trout. When I had laid it on the floor I went to blow the fire a-flame, But something rustled on the floor, And someone called me by my name: It had become a glimmering girl With apple blossom in her hair Who called me by my name and ran And faded through the brightening air. Though I am old with wandering Through hollow lands and hilly lands, I will find out where she has gone, And kiss her lips and take her hands; And walk among long dappled grass, And pluck till time and times are done, The silver apples of the moon, The golden apples of the sun. (The Song of Wandering Aengus - W. B. Yeats) |
Reconciliation SOME may have blamed you that you took away The verses that could move them on the day When, the ears being deafened, the sight of the eyes blind With lightning, you went from me, and I could find Nothing to make a song about but kings, Helmets, and swords, and half-forgotten things That were like memories of you -- but now We'll out, for the world lives as long ago; And while we're in our laughing, weeping fit, Hurl helmets, crowns, and swords into the pit. But, dear, cling close to me; since you were gone, My barren thoughts have chilled me to the bone. (W. B. Yeats) |
Remarca nr. 1: Mea culpa, nu remarcasem existenţa acestei secţiuni pe forum. De aceea, fragmentele de poezii le postam exclusiv pe wall-ul meu. Repar acum (cum altfel?) cu un fragment din... eternul Byron.
Remarca nr. 2: Cretzulynne, fragmentul tău din Minulescu este extrem de poetic, de un romantism tragic care mi-a atins coarda sensibilă. Mai aştept! Remarca nr. 3: Aş zice ceva şi despre reconciliere, dar nu vreau să mă bag unde nu-mi fierbe oala. Să lăsăm, deci, poezia să vorbească! ”Nu-n mine eu trăiesc... Sunt doar o parte Din ce-i în jur... Mi-e drag un lanţ de creste, Dar mi-e oraşul chin – şi fug departe, Şi neplăcut în sânul firii-mi este Că-s doar verigă eu printre aceste Fiinţe ale lumii, când viu zbor Vrea sufletul spre sferele celeste, Spre piscuri şi spre stele, peste nor - Ori peste-ntins de mări se vrea rătăcitor”. (Pelerinajul lui Childe Harold, Cântul al treilea, fragment - de George Gordon Byron) |
Into, stii doar cat mi-e de draga poezia asta, deci o postez eu si iti ramane restul operei byroniene.
De-as fi din nou copil De-as fi din nou copil, sa stau În grota mea din munți, sau poate Al nopții vânt în piept sa-l iau, Plutind pe ape-ntunecate! Saxonii sunt greoi, trufași - Un suflet liber nu li-e ruda! Ii plac doar munții-abrupți golași, Și stâncile ce-n val asuda. Ia-mi, Soarta, -averea înapoi! Ia-mi numele acesta mare! O, cum mi-e sila de slugoi Și de-ndoita lor spinare! Ci du-ma-n munții ce-i iubesc, De lângă marea zbuciumata! Atât aș vrea - să pribegesc Pe unde-am fost copil odată! Sunt tânăr, dar ma voi simți Mereu străin în lumea asta. De ce nu știm când vom muri, Ca sa se termine năpasta? O data am avut un vis De fericire, dar cu-o raza, Tu, Adevăr, mi l-ai ucis Trezindu-ma la vechea groaza! S-au dus toți cei ce i-am iubit, La fel, prietenii dintâi. Nădejdile când ți-au murit, Cu sufletul pustiu ramai! Tovarășii de chef te fac Sa uiți, o clipa, de amar. Plăcerea, însa, nu-i un leac Al sufletului solitar! Ce trist e să-i auzi pe-acei Pe care simpla întâmplare, Sau rangul, sau vreun alt temei Ți-i fac părtași la sărbătoare! Ci mie înapoi sa-mi dați Prietenii, putini dar siguri, Si-i las pe-amicii dezmățați Cuprinși de-ale beției friguri! Iar tu, femeie, ce-mi dădeai Speranța și alean în viata, Nici tu putere nu mai ai În gingaș - zâmbitoarea-ți față! As părăsi fără-un oftat Acest bâlci plin de strălucire, De dragul traiului curat Al celor cumpătați din fire. As vrea de oameni să mă-ascund - Nu ca-i urăsc, dar mintea-mi sumbra Îmi cere sa ma dau la fund În vreun ungher cu-adâncă umbra. Ca turtureaua de-aș putea Sa zbor și eu, un cuib mi-aș face În bolta cerului - spre ea M-am avânta, să dormi în pace! (de George Gordon Byron; Traducere - Petre Solomon) |
| All times are GMT +2. The time now is 20:59. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.