got a point there... nu stiu de ce ma mai iau dupa presa straina, citisem despre "crash" si mi-l imaginam "magnolia", acum citesc despre "babel" si-l vad un fel de "crash"... infioratoare idee :((

nu, stai linistit: 'babel' e (mult) mai bun k 'crash'!
doar k e mai slabutz decit precedentele 2...
it's for the masses ;)

(Dilema Veche - Scrisori)

Decalog - primul episod

Domnule Teodor Baconsky,

Dintru început mã declar agnostic, cu o oarecare tentã atee, ºi nu un cunoscãtor riguros al religiei creºtine. Nu pot ignora totuºi fenomenul religios atîta timp cît mai trãiesc/rezist în patria lui Teoctist, G. Becali ºi Corogeanu, unde peste 90% din populaþie se declarã creºtini ºi majoritatea acestora se roagã la Dumnezeu sã le bage-n sac sau sã-nchidã ochii cînd îºi bagã ei.
Am vizionat de curînd, pe TVR 2, primul episod al serialului polonez Decalog, care m-a indignat. Ce-am înþeles eu din acesta? Cã Dumnezeu nu este (numai?) Iubire, ci (ºi!) Rãzbunare. Pe scurt, EL ia viaþa unui copil nevinovat (ºi foarte dotat, cã veni vorba) pentru cã tatãl acestuia este ateu. Pãi, se poate? Uite cã da, în visele unui bigot cu aere de artist. Pot înþelege cã religia este indispensabilã în "temperarea" maselor, care altfel s-ar întoarce la maimuþã (sau, mã rog, la Adam ºi Eva), dar totuºi niºte limite...
Dacã credeþi cã greºesc, vã rog corectaþi-mã. Cu argumente. Nu mã supãr.

Va mulþumesc pentru atenþia (sper) acordatã.
Miticã IONESCU
-------------------------------------------------------------------
Rãspunsul lui T. Baconsky

Domnule Miticã Ionescu,

Vã mulþumesc pentru confesiunea agnosticã, deºi tonul ei exasperat m-a cam întristat. Se cheamã cã aveþi totuºi o credinþã: aceea cã orice credinþã e absurdã. Nu reuºiþi sã vedeþi nimic bun în cele douã milenii de creºtinism pe care, sînt convins, le-aþi examinat cu bunãvoinþã ºi competenþã. Kieslowski, un maestru redus la condiþia de "bigot cu aere de artist", nu v-a ajutat sã rezolvaþi, convenabil, "suferinþa dreptului". Nici creºtinismul autohton nu vã spune mare lucru, mai ales cã îl reduceþi la patologiile sale curente. Ce argumente v-aº mai putea furniza fãrã sã generez suspiciunea cã vã manipulez? Poate cã e mai bine sã rãmîneþi strãin de majoritatea care, prin ipocritul ei delir mistic, vã produce atîta dezgust. Socotesc, în concluzie, cã nu greºiþi. Sînteþi pe linia lui Tertulian din Cartagina (credo quia ineptum est). Cu speranþa cã nu v-aþi supãrat definitiv,

Teodor BACONSKY
------------------------------------------------------------------------

Tipul ala cred k e un gen de om care nu-mi place. (probabil din (multe) motive evidente). cica: "Dacã credeþi cã greºesc, vã rog corectaþi-mã."..... hmmm..... nu gasesc o singura afirmatie (cat de cat relevanta) cu care sa fiu de acord....
Mi-a placut mult reactia lui Baconsky care tot oscileaza intre "baga-te-as-n-ma-ta" (intellectual lounge style), "tre sa fiu diplomat cu el" si "sa nu ma lungesc cu scrisu"!

By ALL fookin' means!!! :D

iar eu, care sint amic cu t.b., iar pe dom'mitica nu-l cunosc, tre sa spun k sint de acord 100% cu el! mi se pare de bun simt ce spune - i mean, c'mon, propozitiunea primului dekalog este moralmente scandaloasa :x si nu-mi veniti cu kestii gen, 'god works in mysterious ways', k ma cac pe astea: fact is, nobody knows how he works, or whether he works at all - or dozes away -, asa k my guess is as good as yours...
iar daca 'he is one of us'- cum sustine pitbull -, atunci, cf. acestor principii morale valabile aici, pe pamint, ce a facut is w.r.o.n.g.!
no further comment.

interesting choice of words.... since when did u start caring 'bout morals? :P
risti sa te contrazici.... atunci "god works in mysterious ways" is as good as any other pov. Plus ca sintagma asta are intelesuri care depasesc punctul de vedere al babelor care racaie ceara de pe podeaua bisericii (nu aruncati cu rosii pt exemplu, mi-era l indemna, vroia s exprime crestinii cu vederi asemanatoare alora), in sensul ca, he doesn't necessarily do only good (ceea ce nu e un paradox din punctul meu de vedere)..... asa ca spusele tale: "nobody knows how he works, or whether he works at all - or dozes away" nu intra in contradictie cu ceva ai situat oarecum in opozitie: "'god works in mysterious ways'"...... asa ca si tu ai venit oarecum tot cu kestii cu care ai zis s nu venim... deci, no need 2 shit..... :D

Mi-am amintit de o faza foarte tare din The devil's advocate in care Al pacino zicea cam asa: "Whenever HE does something wrong you all go "Mysterious are god's ways""

Desi as sari in apararea primului (si prin extensie, a oricarui, nea mitica sigur poate gasi oripilari in fiecare) dekalog (spunand ca am vazut in dekalog o usoara ambiguitate morala si o latura prea putin religioasa (cine ar fi sarit sa spuna ceva, daca purtau alt titlu?.... stiu k asta e o idee usor de combatut, but i was trying to make a specific point) care fac toate obiectiile de genul ala sa fie pe langa si aiuristice asemanatoare unui tanar teribilist cu idei putine si fixe), nu asta vroiam s evidentiez neaparat..... mi se par la fel de de kk si restul afirmatiilor individului....

mie mi-a venit in minte o momenta din futurama:
Bender: I was God once.
God: Yes, I saw. You were doing well until everyone died.

Lasä, dom'le, cä termin eu "Wol's Shine", si-ai sä-ntelegi de-acolo cum voi lucra acum când fuseseräm God. ;)

Eu in primul apisod din "Dekalog" am perceput o disputa Dumnezeu VS Stiinta. Matusa copilului rezuma divinitatea la iubire iar tatal rezuma viata la moarte (o moarte pur biologica constand in sistarea functiilor organismului). De ce neaparat, divinitatea sa fie vinovata pentru moartea copilului, atat timp cat stiinta accepta legile hazardului. Cu ce e mai trista moartea lui decat a unui copil care moare de foame, de leucemie sau intr-un accident de masina? La orice masuratoare exista o marja de eroare. In acest caz eroarea s-a dovedit fatala. Bolnavul caruia nu i se mai dadea nici o sansa in episodul al doilea, se intoarce la viata (superba metafora cu insecta in pahar). Pe el l-a salvat credinta?

Hehe, Terror_ISTule, e asa de adevärat ce spui! Tot modul ästa automatist-mecanicist de a privi realitatea e asa de nevrotic si pueril - literalmente, ca fizica newtonianä pe lângä a lui Einstein! Adicä noi vrem pe de o parte liber arbitru, da' pe de altä parte, mai vrem si sä ne poarte pe pälmi! Nu care cumva sä ne frigem dupä ce ne folosim libertatea de a face gafe, cä iese präpäd, nu alta! Nenea, uitati la Doamne-Doamne, nu l-a tras pe frati-miu de mânä înapoi când a trecut strada pe rosu! Si ce bäiat cuminte si talentat era! Doamne-Doamne e räääu - adicä, ce mai, nici mäcar nu iezistä!
Si ca s-o rotunjim pe aia cu Newton si Einstein: ce i-au mai tras-o Bohr si mai pe urmä Alain Aspect, când au demonstrat cä, la nivel cuantic, hazardul EXISTA! :D O fo' mare Bertie, nu zic, da' cam pân-la teoria relativitätii. Cu cuantele s-o fript, mai ales când si-a dat cu presupusu' cä "nu pot crede cä Dumnezeu joacä zaruri".
E, uite cä joacä! ;)

asta e asa o sofistica, de te doare capu! pai, daca mai joaca SI zaruri - dupa k ce k nu e-n stare (sau nu vrea) sa aiba grija de oameni ('dupa kipu & asemanarea lui', right?) -, ce pula mea sa mai 'crezi' in el?? it makes no sense - no sense at all. e k si cum ti-ai pune all yr trust - & faith - intr-un cazino!
kestia care ma induioseaza e k, oricum ai da-o, cei care cred vor crede no matter what, gasindu-si - de fiecare data - justificari pt credinta lor.
iar justificarile pot lua, uneori, forme cit se poate de 'rezonabile'; adik, irationalul este 'rationalizat' (metoda pascal), la limita extrema ajungind sa sustii si k matematica e kestie dumnezeiasca... cum ar veni: ori pe partea de inimioara, ori pe aia cerebeloasa, musai sa-l cauti pe doamne-doamne, k el e-n toate, nu?

eu cred (!) k all this is make-believe & wishful thinking. k toate kestiile astea nu exprima decit supremul orgoliu omenesc, convins k, 1. dzeu exista, noi fiind dovada existentei sale, si 2, e cu okii pe noi...

daca hazardul exista, oare existenta noastra nu poate fi rezultatul (tot) al unui hazard? doar k ne credem prea cu motz, asa k nu putem accepta faptul k sintem un rateu al naturii - asa k il inventam pe doamne-doamne. care, cica, 'joaca zaruri'?!
well, thnx, but no thnx!

Pentru secolul XX s-a vehiculat ideea de "Deus Absconditus" sau divinitatea care si-a intors fata de la noi, pentru ca omul in rautatea lui (2 razboaie mondiale) si-a intors primul fata de la Dumnezeu, sau mai bine zis din proprie initiativa a renuntat la Harul Divin (cred ca asta se presupune a fi metoda de comunicare cu Dumnezeu). Cat despre partea cu mortile aparent crude & inutile ma gandesc doar la Cartea lui Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvantat". Explicatie mult prea cinica, chiar si pentru sec XXI. La intrebarea dvs. eu unul cred ca majoritatea oamenilor simpli chiar simt nevoia unui Dumnezeu, chiar si numai sub forma de autosugestie. Apoi, ar mai fi problema ca daca acceptam existenta lui Dumnezeu, trebuie neaparat sa acceptam si existenta contrariului. Adica (aici exagerez putin), intorcandu-ne la primul episod din "Dekalog", daca moartea copilului nu a fost o eroare stiintifica de ce nu ar fi opera Diavolului in incercarea de a-si discredita adversarul.

Eu cred ca, daca nu l-ati intuit inca pe Dumnezeu, ati imbatranit degeaba.

bullshit.

eu sper sa mor fara sa-l fi 'intuit'!
sau - k sa zic asa -, kiar dak el exista, nu ma intereseaza sa-l cunosc 8)

E fantastic ca umanitatea nu s a saturat sa vorbeasca despre D-zeu,de parca ar fi compusa numai din tipi gen Don Quijote.E absolut evident ca,chiar daca exista,nu avem cum sti.Daca crezi bine,daca nu,nu!Let it go already!

well, mie nu-mi plac nici fanaticii religioºi (ºi care vorbesc numai prin citate din Bible, de parcã n-ar exista ºansa ca prin atîtea traduceri sã se fi pierdut sensul originar) dar nici cei care se bat cu pumnii în piept cã sunt atei (ºi mai ºi pretind cã au argumente). e ceva intim dacã crezi (ºi în ce) sau nu ºi trebuie pãstrat pentru tine. ºi orice pãrere ai avea ar trebui pãstratã o oarecare dozã de incertitudine.
pînã una alta, vorba unui matematician (nu mai þin minte cine): "Dacã crezi în Dumnezeu ºi el nu existã, n-ai pierdut nimic. Dacã nu crezi ºi, totuºi, existã, ai pierdut totul."

it's a matter of pov.
cum spuneam mai sus, la mine 'pariul lui pascal' is upside down: dak crezi si nu exista, e o surpriza f neplacuta - ai pierdut timpul crezind :lol: ; dak nu crezi si totusi el exista, surpriza nu poate fi decit f placuta: uite k, totusi, cineva 'acolo sus te iubeste ;)

eu nu ma declar ateu, ci agnostic.
pur si simplu, i don't give a damn - one way or the other; cita vreme n-am nici un avantaj, here & now, sa cred in kestia asta, nu ma intereseaza. dak - in the hereatfer - exista avantaje, nu ma mai intereseaza! it's as simple as that.'

pe mine ce ma deranjeaza este misioneratul asta isteric al 'dreptcredinciosilor', care sint setati sa aiba grija de sufletu tau cu orice pret: vrei-nu vrei, musai sa te aduca inapoi la turma! lasa-ma, nene, dak nu vreau sa cred, it's my own fucking business, ce ma tot tragi de nasturi sa intru-n biserica? dspr asta e vorba. eu pot trai bine-mersi fara sa-mi pese de altii; credinciosii de ce nu pot?!

well then u'd better pray
that satan is gay!

;)

dacã nu existã, atunci nu mai existã viaþã dupã moarte ºi nu mai îþi dai seama de surprizã. oricum nu mi se pare o mare povarã ºi umilinþã a crede în ceva mai mult decît ceea ce ne excitã simþurile primare. maybe there is a 6th sense, anyway.

i don't wanna hear about a 6th sense! ma multumesc cu celelalte 5, ok?

si mi se rupe si de 'satan'... pur si simplu nu ma pasioneaza sa intru in ac. paradigma!