SEE IT, and if you don't like it, arunca o galeata cu apa rece peste mine... :)

bine bah, you're on

pana una alta :
manderlay - 8/10 - care, mdea, merge. dar the novelty of dogville s-a cam dus (ca si kidman. bryce e simpatica si joaca bine da' nu duce filmul cum il ducea aia) si e mult prea mult stuff politic pus in your face (asta peste un plot fara mari sclipiri), ca sa-mi placa mai mult de un 8. insa e bun.

acu o tai la Torremolinos 73. suna periculos.

The Duellists Ridley Scott

nu stiu altii cum sint, dar mie filmul asta imi parea a fi un road... poate din cauza tov. Sergiu Nicolaescu... sau a lui Steven Spielberg...
va dati seama dupa cele spuse ca prin scrierea lui Conrad nu trecusem. asadar filmul a inceput cu o buna surpriza, situarea temporala in vremurile in care Napoleon se instapanea peste lume.

o cuvantare despre un tip (paranoic) pentru care onoare inseamna duel, iar daca i se pune pata pe cineva (cred ca expresia 'a se pune pata' trimite pe de-o parte la anatomie - pata oarba din spatele ochiului :lol: este exteriorizata-asezata pe un obiect/fiinta, atitudinea fata de respectivul fiind miscandu-se in apropierea iubirii\urii profunde manifestate in cazul filmului prin anii de cautare asidua a imprejurarilor care sa favorizeze o noua confruntare in sabii, carne si oase. pe de alta parte trimite la moderna tehnica militara, la pustile astea cu catare laser... ochirea se face cu ajutorul micii pete rosii care fixeaza capul, inima... piciorul), acela devine mobilul existentei sale.

o atmosfera crancena... neliniste... un film frumos.

gummo. nice definition of fuckin hell. ar fi bine ca harmony korine sa nu aiba copii niciodata totusi. :hmm: pe bune daca nu 9/10.

el angel exterminador
bunuel

:w00t:

o familie instarita organizeaza un mic festin. invitatii, in haine de gala, sosesc. tocmai in aceste imprejurari bucatarul si servitorii parasesc casa. un urs legat de mobila si cativa miei.
dupa masa, desi nici una din usile casei nu era inchisa, petrecaretii nu mai pot parasi camera in care se ospatasera. in mod bizar, din strada, nici familiile participantilor, nici politistii, poporul, nu pot patrunde in interiorul casei...

degenerarea personajelor. realitate si imaginatie. bariere mintale.

8) movie!

the producers 5/5
mel brooks la inceputuri
care inceputuri sunt absolut geniale
doar atat va zik: se pune in scena minunata piesa "springtine 4 hitler"
unul dintre producatori este giggolo gras care satisface babe si babette
ah, da si regizorul este imbracat intr-o rochie
dement ireprosabil superb
un remake NU era necesar
desi, dak tot l-a supervizat brooks ar putea fi ok

Pasolini - The GospelAccording to St. Matthew
bun. un film care nu spune prea mult prin felul in care este povestit, si care nu impresioneaza mai cu nimic inafara de imagine... dar da, aia e geniala.
la fel si actorii, care reusesc sa dea suflet personajelor biblice intr-un fel neasteptat (prima scena, cea cu maria... damn, divin!).
deci, pentru oricine care are ambitii de imagine (fotografie sau operatorie) filmul asta e un definite must!
in rest, ca film, nu-i cine stie ce. 7/10

Jarmusch - Broken Flowers
well, guess this movie was misunderstood de criticii cehi, care l-au numit un romanticky komedie... mda, cam asa ceva.
frumos, bill muray din nou intr-un rol bine jucat, si din nou personaje si actiuni tipice pentru Jarmush... totusi, filmul nu are puterea pe care o au de exemplu "Dead Man" sau "Stranger in Paradise".
un film placut tho, quite much. 9/10

Cronenberg - A History of Violence
there is a lot to say about his movie. perfect, in many ways.
astept topic pe tema asta soon.
10/10

daca ar fi sa dau note, lui broken flowers i-as da un sapte... bine jucat nimic de zis, bill murray sure, dar per total e forgettable... s-a vrut subtil, dar a fost cam banal, sau mai bine zis mediocru prin faptul ca avem acest personaj cu micile lui tabieturi si insensibilitati, dar in finalul filmului nu ajungem sa il intelegem mai bine, ramane o enigma si parca nici nu vrei sa stii mai multe. nu e nimic in personajul asta care sa ma faca sa imi pese de el.

altminteri vazut un film absolut remarcabil: BEFORE SUNRISE. mi s-a parut fantastic. atat.

Birth, regia Jonathan Glazer.
Un film OK, despre reincarnare si puterea iubirii care dainuie peste ani.Sunetul de nota 10 in schimb, o muzica foarte subtila.(Mi-a ramas in minte un cadru foarte lung, un prim-plan al ei, in timp ce era la un concert de muzica clasica.Muzica se "mula" pe privirea ei.).Ii dau un 8/10, mi-a placut.

Seom - Ki-duk Kim
Filmul sud-coreean...Deja nu mai sunt prea multe de zis.Seom este un film mai mult mut, in orice caz cuvintele nu conteaza prea mult.Apare duritate si violenta la care europenii si americanii nu ar apela vreodata.Nu am inteles de ce au fost folosite incadraturi atat de largi, nu imi mai amintesc sa fi fost prea multe prim-planuri.(Ba da, in momentul in care protagonistul isi tragea din gat acele de pescuit).Lungimea dar mai ales compozitia cadrelor compenseaza, e adevarat.Este un film greu de digerat, un inceput plictisitor, totusi se simtea faptul ca pregatea ceva, un final genial si muzica foarte buna.

discutabil draga europe_east...
filmul este genial din punct de vedere regizoral (l-am revazut azi). nu stiu cum reuseste Jarmusch sa creeze relatiile intre personaje asa de bine, repetand de fapt de 4 ori aceiasi poveste.
ca scenariul este slab, ca personajul principal este constant si plictisitor, ca mesajul e banal... asta da, iti dau dreptate... insa: relatiile, critica/portretul american social, si felul in care povestea nu te plictiseste desi e plictisiotare, arata ca Jarmusch in filmul asta face scoala de regie... si o face frumos, plin de subtilitati, si de fapt folosindu-se de ceva banal, un actor care joaca constant acelasi rol.
nu merita nota cea mai mare, dar merita o notamai mare de 7.

equilibrium 2/5
cineva a avut ideea geniala a unei distopii (a se citi cosmar prefect posibil)in care oamenii sunt robotizati de o societate totalitara si accesul la cultura, si implicit inteligenta, sentimente&emotii interzis (acu pare o profetie pe jumatate indeplinita)
sa zicem ca n-a fost unul singur, bradburry, truffault, orwell si radford au comis gandul cu pricina si l-au facut cunoscut publicului

kurt winner a avut destula minte cat sai placa ideea
da na avut destul bunsimt cat sa faca sau un remake sau s-o duca mai departe
asa ca a rezultat equilibrium, film care-ti ia ochii pana cind (dupa primele maxim 10 min) realizezi ca e un furt si deci un jeg
demonstrativ si prost jucat (dl bale Nu este un actor ci o chestie care aduce femei la filme, un sixpak cu o privire rece si atat) cu un ados de metroplis si un scenariu banal (dar care se vrea atroce si ar fi putut fi dak cineva il ucidea pe 'Cleric" dar ideea e sa vanda si sa nu plinga femeile din sal)
jenant, lipsit de originalitate, penibil (mai laes cand bale tre sa "joace")

Trainspotting - 9.5/10 - Everyone's a junkie. So says James.

Bucket of Blood - 8.5/10 - Un pseudohorror simpatic din '59. Un chelner naiv si scufundat in visul grandorii face sculpturi acoperind cadavre cu lut. Opera lui este unanim apreciata. Asa ca incepe sa... sculpteze in masa. Marele avantaj al filmului e ca are doar o ora, e scurt si la obiect, spune ce trebuie sa spuna si dupa aia se termina. Plus ca actorul principal e cam foarte misto, ceea ce e foarte rar in filmele de genul asta. Adica asta chiar se poate lua in serios.

transporter 2 - 6/10 - exact cum te-ai astepta. ar fi de notat o scena ok de cafting cu un furtun si a villain chick cu doua uzziuri, suparata rau.
40 yr old virgin - 7.5/10 - s-a ras. mai mult, ce sa-i ceri?
bottle rocket - 7/10 - nu ca as fi io mare fan wes anderson (desi mi-au placut royal t. si life aquatic cat de cat. rushmore n-am vazut inca) dar filmul de debut e cel mai subtirel al sau. am prins ideea si e ok da' parca in executie nu i-au iesit toate.

re: broken flowers, sint de acord mai curind cu europe_east decit cu nae...
nu este o ratare, e clar asta, dar e - totusi! - cam lame, o succesiune de viniete, unele mortale (vezi aparitia lolitei, fiica lui sharon stone, sau momentul cvasi-funebru de cina in 3 in casa imaculata a celor 2 nefericiti), altele oarecare. inclusiv finalul!
plus ca murray e prea copy and paste dupa "lost in tr..."
simpatic negraciul (vecinu), dar toate momentele cu el au ceva de sitcom: te astepti sa auzi risetele din off... (nu mai revin, ca am scris deja dspr la "cannes 2005")

21 Grams si Memento , 2 asa numite "filme de montaj".
Primul mi-a placut mai mult, datorita scenariului pe de-o parte, si faptului ca secventele picau precum piesele de puzzle, la inceput nu aveau nici o logica, apoi in mintea spectatorului se creaza conexiunile.(Bergson a scris un articol numit "Mecanismul cinematografic al gandirii", foarte intresant, dar I'll be damn daca mai stiu ce spunea...)
In Memento s-a produs o inversiune a actiunilor, dar m-a plictisit.Ritmul prea lent.Finalul OK, surprinzator, da de gandit, deci un film bun.
In orice caz, acestea sunt filme care ar pierde enorm daca s-ar face carti dupa ele, din simplul motiv ca sunt construite pe unul din principiile de baza ale cinematografului, montajul.

“Me and You and Everyone We Know” 7/10 Un film deosebit care nu pot spune ca mi-a placut foarte mult dar mi-a lasat o impresie pozitiva. Premiat anul acesta pe la Cannes filmul este debutul regizoral al Mirandei July care isi rezerva si un rol principal. Este o poveste simpla, statica bazata pe personaje, oameni obisnuiti, anosti, mai mult sau mai putin ratati care incerca sa se impace cu ironia vietii si se agata disperati de un ideal. Aduce vag a “Magnolia” dar nu are nici nume mari pe generic, nu dureaza nici 3h si nici nu atinge climaxul dramatic cu ploaia de broaste din filmul lui Paul Anderson. Dramatismul din “Me and You…” nu e nici pe departe metafizic ca in “Magnolia” unde tensiunea creste gradat ci e pur si simplu prezent, fara sinuozitati (ca in scena cu pestisorul uitat pe capota masinii). Filmul a starnit ceva controvesre prin SUA fiind considerat immoral datorita aluziilor la pedofilie, fetishism si corupere intre minori. Toate aceste elemente apar in film dar nu grafic ci mai mult la nivel senzorial. Poate cea mai controversata scena (o secventa deloc gratuita) este cea in care doua minore care vor sa-si piarda virginitatea impreuna in compania unui vecin pe care l-au sedus, organizeaza un concurs de sex oral luand ca juriu un pusti din cartier. Oricum majoritatea secventelor memorabile au ca protagonisti copii care par macinati de probleme existentiale mai mult decat adultii. Un film care se vrea de arta si care pur si simplu prezinta destine care se ciocnesc fara violenta si fara o finalitate certa.

turtles can fly -- filmule foarte bun, povestile sunt spuse cu talent-- cu accent pe lucrurile i love most in a movie, dar la sfarsit ramane impresia asta: this is NOT a movie, these are real people... copii fara maini si fara picioare. am avut aceeasi impresie ca dupa death in gaza. desi nu chiar un documentar, filmul e totusi la granita... si copiii din death in gaza erau la fel de fermecatori... si la fel de reali.

last days, al lui gus van sant- this must be me, nici n-am rezistat pana la sfarsit...

macar aia aveau maini.
nu mai tin minte, salveaza brostele? mor copii? ambele?

filmu asta m-ca captivat pentru 5 minute... si cam atat, dupaia tot mediul incjonurator a devenit brusc interesant... copacii, nisipul, iarba... bine ca nu eram singur ca muream impreuna cu copii aia ciungi.

“The Phantom of the Opera” 5/10 Din pura intamplare am dat peste acest film, crezand ca este vorba depre versiunea lui Joel Schumacher de anul trecut. Nu mica mi-a fost surprinderea cand am vazut pe ecran ca titlu “La fantasma de la Opera” ca regizor pe Mr. Dario “Suspiria” Argento si in rolul principal de Mrs. Argento Jr., Asia. Mi-am imaginat ca am dat peste varianta horror a romanului lui Gaston Larroux si nu m-am asteptat decat la surprize placute care din pacate n-au aparut. Filmul e slab si dezamagirea a fost si mai mare tinand cont de ce reprezinta cel care l-a regizat pentru cultura horror. Pe alocuri e atat de stupid si de Hollywood-like incat m-am gandit sa nu cumva sa fie o farsa. N-are cine stie ce atmosfera, are ceva gore dar e banal si lipsit de substanta pe alocuri avand chiar iz de parodie. In fond chiar asta sper sa fie, o gluma neinteleasa de mine. Asia parca pana si in “Triple X” era mai ofertanta. Pe langa faptul ca mi-e greu s-o vad in ipostaza de soprana, o mai si violeaza Julian Sands care numai alura de fantoma de la opera n-are. Poate m-am asteptat eu prea mult de la un film de Argento dar sunt chiar curios daca cei care au l-au vazut l-au luat in serios s-au l-au considerat o mare caterinca. Oricum ar fi, rebuturi au mai avut si alti mari regizori de horror.